Plângere contravenţională. Sentința nr. 982/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 982/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 5663/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 982/2014
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier A. V.
Pe rol fiind plângerea contravențională formulată de petentul T. V. domiciliat în ., Jud. V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.11.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, martorul Z. M., lipsind:
- intimat - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la audierea martorului Z. M., sub prestare de jurământ, în conformitate cu prev. art. 321 Cod procedură civilă, declarația acestuia fiind consemnată în procesul – verbal atașat la dosarul cauzei
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ.
Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție .
Conform prevederilor art. 394 alin. 1 C. proc. civ., instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 26.11.2013 sub nr._, petentul T. V. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.11.2013, și în consecință exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea sanțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.11.2013 a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei, reținându-se în sarcina sa că nu ar fi luat măsuri de supraveghere asupra cailor pe care îi deține.
Petentul a mai precizat în cererea introductivă și că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa întrucât caii proprietatea sa nu au fost lăsați nesupravegheați, ci au fost priponiți pe un teren ce aparține petentului aflat la marginea satului, că la data de 01.11.2013 caii au fost furați, cei care au săvârșit această faptă tăind funiile, precum și faptul că a fost amendat atunci când a mers la poliție pentru a reclama furtul cailor.
Ca temei legal al cererii, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În susținerea acțiunii, petentul a anexat, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 02.11.2013 (fila 4), carte identitate (fila 6).
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de 02.11.2013, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice și a celor ale art. 4 lit. o din același act normativ. În sarcina petentului s-a reținut că, nu a luat măsurile de supravaghere a cailor pe care îi deține (șapte cai), lăsându-i în libertate pe un teren pe care îl deține.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat petentului la data de 19.11.2013, iar plângerea a fost depusă la data de 26.11.2013.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este temeinic, fapta existând și fiind în mod corect încadrată în dispozițiile legale.
Conform dispozițiilor art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice și a celor ale art. 4 lit. o din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100 la 500 lei lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, susținea petentului conform căreia a luat măsuri de supraveghere a cailor aflați pe un teren ce îi aparține nu va fi reținută de instață deși se coroborează cu declarația martorului audiat în cauză conform căreia caii se aflau priponiți pe respectivul teren. Instanța va înlătura sub acest aspect declarația martorului având în vedere că aceasta nu prezintă suficiente garanții pentru a dovedi o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție în condițiile în care și martorul Z. M. a fost sancționat cu aceeași ocazie, astfel cum rezultă din declarația acestuia.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 500 lei. Instanța constată că aceasta a fost stabilită în limitele legii, conform prevederilor art. 4 lit. o din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, însă la limita maximă prevăzută de lege.
În ceea ce privește solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta petentului nu prezintă un grad ridicat de pericol social având în vedere că animalele se aflau pe terenul ce aparține petentului și că în prezent se fac cercetări privind furtul respectivilor cai, astfel cum rezultă din adresa emisă de Poliția orașului M. aflată la fila 18. În aceste condiții, sancțiunea aplicată, respectiv amenda în cuantumul maxim prevăzut de lege de 500 lei este prea aspră, scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială putând fi realizate prin atenționarea contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. V. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 02.11.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul-verbal pentru contravenție prevăzută de art. alin. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, cu sancțiunea avertisment.
De asemenea, instanța atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă respectarea în viitor a dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. V. domiciliat în ., Jud. V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.11.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ din data de 02.11.2013 pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991, cu sancțiunea „avertisment”.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
C. DARIEALINA V.
Red. C.D. 07.05.2014
TEHNORED. A.V. 07.05.2014
EX.4
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3201/2014. Judecătoria BÂRLAD | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1292/2014.... → |
|---|
