Pretenţii. Sentința nr. 490/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 490/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 3033/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 490/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier V. M. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant ., cu sediul în Bârlad, .. 1, jud. V. și pe pârât A. I. C., domiciliat în Bârlad, ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamant cons.jr. I. G. A., lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cons.jr. I. depune la dosar delegație pentru reprezentarea reclamantei.
Instanța constată că s-a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de redeschidere a judecății motiv pentru care dispune repunerea cauzei pe rol.
Cons.jr. I. arată că nu are alte cereri sau probe de formulat.
În temeiul art. 244 al. 1 Cod procedură civilă declară închisă cercetarea judecătorească și întrucât cercetarea judecătorească a avut loc în ședința publică instanța apreciază că publicitatea dezbaterilor este asigurată în ședința publică de astăzi, motiv pentru care declară deschise dezbaterile asupra fondului, acordând cuvântul.
Cons.jr. I., pentru reclamantă, având cuvântul pe fond, solicită admiterea cererii principale, așa cum a fost formulată și precizată ulterior.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârât consideră că este neîntemeiată motiv pentru care solicită respingerea cererii întrucât, deși între părți a intervenit o convenție nenumită conform căreia pârâtul trebuia să-și achite cheltuielile eșalonat, acesta nu și-a îndeplinit obligațiile.
Din probatoriul administrat a rezultat că reprezentații reclamantei au fost la fața locului pentru verificarea contorilor însă au fost alungați de către pârât. Pârâtul este de rea credință, nu a respectat clauzele contractuale și nici termenii angajamentului. Contorul de branșament se află la limita blocului, este verificat metrologic și este în vigoare, astfel încât pretențiile pârâtului din cererea reconvențională sunt neîntemeiate.
De asemenea, reclamanta a demonstrat că a pretat servii către pârât, că pârâtul nu și-a îndeplinit nici obligațiile contractuale și nici cele din convenție. Reclamanta înțelege să se folosească de ambele contracte, în baza cărora au fost emise facturile fiscale depuse la dosar, urmând ca ambele contracte să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
I N S T A N T A :
În urma deliberării în secret în Camera de Consiliu, conform art. 394 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.06.2013 sub număr de dosar_ reclamanta S.C. A. S.A., prin reprezentant legal, a solicitat instanței ca, pe calea cererii cu valoare redusă, să oblige pârâtul A. I. C. la plata sumei de 3.930,57 lei reprezentând c/valoare servicii apă-canalizare prestate și neachitate aferente perioadei iunie 2010 - aprilie 2013, la plata sumei de 1026,52 lei reprezentând penalități de întârziere aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, prin HCLM nr. 179/2007, Consiliul Local Bârlad a concesionat serviciile de alimentare cu apă și canalizare din municipiul Bârlad operatorului regional S. C. A. S.A., prin contractul de cesiune nr._/2007 și prin care R.A.G.C.L. a cedat toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractele de furnizare/prestare a serviciilor de alimentare cu apă și canalizare încheiate cu utilizatorii persoane fizice și juridice către operatorul regional. Reclamanta a arătat că, începând cu data de 01.01.2008, a prestat servicii în domeniul apă-canalizare pârâtului, acesta înțelegând să achite serviciile de care a beneficiat până în luna mai 2010, inclusiv. Începând cu luna iunie 2010 și până în luna aprilie 2013 a prestat în continuare pârâtului servicii în valoare de 3930,57 lei, însă acesta din urmă a refuzat în mod nejustificat să-și achite obligațiile de plată. Reclamanta a arătat că, pârâtul nu a contestat facturile de consum și nici nu le-a achitat, astfel că, a calculat penalități de întârziere în cuantum de 1026,52 lei. Pârâtul a fost convocat la concilierea directă în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, prin adresa_/26.11.2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, 1272, 1516,1523 C.civ., prevederile Legii 51/2006, Legea 241/2006, art. 228-229 din Ordinul 88/2007 a președintelui ANRSC - Regulamentul cadru al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, art. 228-229 din Regulamentul serviciului de alimentare cu apă și canalizare a Municipiului Bârlad, aprobat prin HCLM Bârlad nr. 23/2008.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 418,57 lei și timbrul judiciar în cuantum de 3 lei.
La data de 15.10.2013, reclamanta a modificat acțiunea, solicitând judecarea cauzei pe calea dreptului comun.
B. Apărările formulate
Pârâtul a depus întâmpinare și formulat cerere reconvențională (fila 109).
A susținut că calcularea debitului este eronată, deoarece facturarea se realizează în regim paușal, fără a se lua în considerarea indexul contorilor de branșament. Arată că la data de 12.04.2012 a achitat suma de 1300 lei, diferența restantă urmând a fi achitată după recalcularea debitului prin introducerea indicatorilor de consum, conform convenției de eșalonare plată cu nr. de înregistrarea 4125/23.04.2012, aflată la reclamantă. Arată că reclamanta a evitat procedura prin conciliere directă deoarece convocarea a fost propusă de reclamantă la data de 20.01.2013 zi nelucrătoare, fiind duminica, iar unitatea a fost închisă. Procesul verbal de conciliere este nul.
Prin cererea formulată și depusă la data de 10.07.2013 (fila 108), pârâtul a solicitat ca prin hotărâre, reclamanta să fie obligată la stabilirea corectă a sumei pe care o are de achitat.
În ședința publică din data 26.11.2013, pârâtul precizează că cererea reconvențională conține un singur capăt de cerere prin care solicită obligarea reclamantei la calcularea corectă a sumelor conform clauzelor contractuale. Precizează că, acel contract din 2008 a fost semnat în anul 2012, în baza unei convenții încheiate cu reclamanta, prin care a recunoscut o parte din debit, înțelegerea fiind ca restul debitului să fie recalculat prin citirea indicilor, conform contuarului individual. Reclamanta i-a stabilit un consum în regim paușal, nerespectând clauzele contractuale.
Prin precizările depuse la dosar (fila 154) pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la stabilirea corectă a debitului restant prin respectarea clauzelor contractuale și reducerea penalităților, la înlocuirea și verificarea contorilor de branșament și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Specifică faptul că, începând cu anul 2009 și până în prezent, reclamanta i-a facturat consumul de apă în regim paușal introducând și pierderile din rețea, rezultând astfel valori foarte mari care nu reflectă consumul real.
În drept, a invocat dispozițiile art. 209, art. 194 și art. 453 C.proc. civ.
C. Răspuns la întâmpinare
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (fila 115), prin care a arătat că, potrivit procesului verbal de conciliere directă din data de 23.04.2012, pârâtul s-a prezentat la sediul societății, pentru conciliere directă și a recunoscut datoria angajându-se că o va achita în două faze. Mai întâi se obligă să achite debitul din executarea silită, iar apoi să efectueze verificarea metrologică a contorilor, iar dacă aceștia sunt admiși la verificare atunci suma rezultată va fi împărțită în rate lunare a câte 150 lei, lună. În cazul în care nu respectă cele asumate prin procesul verbal pârâtul se obliga să fie acționat în judecată pentru datoria restantă și executat silit. Din evidențe, rezultă că deși și-a asumat obligațiile menționate, pârâtul nu le-a respectat, nu a efectuat verificarea metrologică a contorilor și nu a achitat datoria, cu excepția sumei ce făcea obiectul executării silite și pentru care a anexat chitanța. Restul obligațiilor de plată sunt exigibile, certe și lichide.
Prin precizările depuse la dosar la fila 155, reclamanta a arătat că, la data de 23.04.2012, pârâtul a recunoscut datoria . A arătat că în primă fază va achita debitul aflat în executare silită, descriind expres temeiul acestuia și apoi a arătat că restul creanței va fi achitat în rate a câte 150 lei/lună, urmând a efectua și verificarea apometrelor și o eventuală recalculare a facturilor de paușal, în condițiile în care contorul său va fi admis la verificare metrologică. Arată că actul redactat de pârât are în fapt, o dublă valoare. În primul rând are valoarea unei recunoașteri exprese a datoriei făcută prin act unilateral al pârâtului, în al doilea rând actul redactat are valoarea unei convenții între părți, prin care acestea stabilesc modalitatea de plată a creanțelor de către pârât. Susține că, actul încheiat de pârât cuprinde în finalul său o clauză rezolutorie, conform căreia convenția produce efectele prevăzute și descrise numai dacă nu intervine culpa pârâtului, prevăzută sub forma nerespectării obligațiilor asumate. Pârâtul s-a obligat să achite debitul în două etape. În prima etapă trebuia să achite debitul din executarea silită adică, suma de bani înscrisă în titlul executoriu ce face obiectul executării silite aflat pe biroul executorului judecătoresc. Cea doua etapă prevede că, cuantumul ratelor eșalonării convenite de părți - suma de 150 lei, verificarea apometrelor și recalcularea debitului total facturat paușal, adică contorii vor fi declarați admiși adică au funcționat corespunzător de către laboratorul metrologic. Dacă pârâtul nu respectă cele stipulate în act se desființează eșalonarea convenită, nu se mai acceptă nici o recalculare a debitului total facturat, indiferent de verificarea metrologică a contorilor și rezultatul acesteia, iar societatea va acționa în judecată pârâtul pentru întreg debitul restant la data întocmirii formelor de judecată și va executa silit pârâtul pentru recuperarea creanțelor. Pârâtul nu dat curs convenției dintre părți, nu achitat ratele și nici nu a acceptat să fie ridicați contoarele în vederea verificării metrologice. Pârâtul a încercat cu rea credință să amâne momentul executării obligațiilor sale asumate atât prin cele două contracte cât și prin convenția nenumită cuprinsă în actul redactat de mână în cadrul concilierii directe și acceptat de societate. Susține că și-a îndeplinit obligațiile asumate, a furnizat serviciile la care s-a obligat, a programat data preluării contoarelor la verificare metrologică a acceptat și plata eșalonată a debitelor create și chiar recalcularea debitului cu condiția ca și pârâtul să-și îndeplinească obligațiile corelative. Arată că a acest moment solicitarea nu mai este de acord cu verificarea metrologică a contoarelor pârâtului, în vederea recalculării a consumurilor, respectiv facturilor pârâtului, ci doar sistarea totală a serviciilor către imobilul pârâtului până la achitarea integrală a creanțelor. Mai arată că pârâtul face confuzii în privința noțiunii de contor de branșament. Prin termenul de branșament de apă se înțelege acea parte din rețeaua publică de alimentare cu apă care asigură legătura dintre rețeaua de distribuție și rețeaua interioară a unei incinte sau clădiri. În accepțiunea legii, apometrele pârâtului sunt repartitoare de costuri și nu contoare de branșament, contorul de branșament fiind contorul general al condominiului din care face parte și imobilul locuit de pârât. Mai arată că în ipoteza în acre pârâtul dorește ca verificarea metrologică să se facă de o alt laborator autorizat de metrologie, trebuie să înștiințeze societatea de această intenție, și să permită accesul lucrătorilor societății la instalația conținând apometrele, în vederea întocmirii unui proces verbal de constatarea a stării contoare a sigiliilor legal aplicate, precum și a indexului de consum de demontare, urmând ca demontarea de pe poziție indiferent de către cine este făcută.
D. Probe
Reclamanta a depus la dosar, în dovedirea cererii de chemare în judecată, următoarele copii de pe înscrisuri: fișa contabilă pentru perioada 01.01._13, proces verbal de neprezentare la concilierea directă, convocarea la conciliere, notificare, dovada de comunicare, Contractul nr._/2008, facturi fiscale, centralizator de calcul al penalităților de întârziere, angajament înregistrat cu nr. 4125 din data de 23.04.2012 –fila 117, programări pt. verificarea metrologică –fila 163, proces verbal de demontare a contoarelor de apă din data de 14.06.2012- 164,
Pârâtul a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: cererea din data de 14.06.2012 înregistrată cu nr. 6018 din data de 16.06.2012, chitanța nr._ din data de 23.04.2012, bon fiscal, certificat de garanțe contor de apă, certificat de verificare, contract de prestări servicii privind furnizarea apei potabile și evacuarea apelor uzate și meteorice nr._ din data de 03.08.2005 .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Deși a fort citat cu mențiunea să se prezinte la interogatoriu, pentru termenul din data de 12.11.2013, pârâtul nu s-a prezentat în vedere administrării probei.
II. În fapt:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 03.08.2005, între RAGCL Bârlad și pârâtul A. I. C. s-a încheiat Contractul de prestări servicii privind furnizarea apei potabile și evacuarea apelor uzate și meteorice nr._ din data de 03.08.2005. Potrivit contractului, operatorul s-a obligat să furnizeze apa potabilă, iar pârâtul s-a obligat să achite lunar facturile. În temeiul contractului, pentru perioada iunie 2010 –martie 2012 reclamanta a emis facturi fiscale.
Contractul a fost reînnoit, în luna aprilie 2012, când aceleași părți au încheiat Contractul nr._/2008 (fila 22), prin care, părțile s-au obligat să furnizeze, respectiv să plătească, serviciile de apă și canalizare.
Cu aceeași ocazie, la data de 23.04.2012, prin înscrisul înregistrat cu nr. 4125 din data de 23.04.2012 (fila 117), pârâtul a recunoscut că are de achitat un debit în cuantum de 3170,18 lei aferent perioadei august 2009-aprilie 2012, penalități de întârziere în cuantum de 669,83 lei și suma de 131,53 lei sold rezultat din litigii anterioare.
Prin același înscris, pârâtul s-a obligat să achite în primă fază, debitul din executarea silită în cuantum de 1326,04 lei reprezentând debitul cu tot cu cheltuieli de judecată din dosarul 4058/2010 al Judecătoriei Bârlad plus cheltuieli de executare, după care, suma rămasă de plată o va achita în rate de câte 150 lei, în urma verificării apometrelor și a recalculării facturilor de paușal, în condițiile în care va fi admis la verificarea metrologică. Pârâtul s-a obligat ca în cazul în care nu va respecta convenția este de acord să fie acționat în judecată pentru debitul restant.
Pentru data de 14.06.2012 reclamanta a programat ridicarea contoarelor pârâtului pentru verificarea metrologică, conform înscrisului depus la dosar la fila 163.
Potrivit procesului verbal de demontare a contoarelor de apă din data de 14.06.2012, reclamanta, prin echipa desemnată, s-a deplasat la punctul de consum din ., ., . apometrelor în vederea verificării metrologice. Pârâtul nu a permis demontarea și sigilarea sursei de apă întrucât are datorii, refuzând să semneze procesul verbal.
La aceeași dată, pârâtul a formulat o cerere înregistrată cu nr. 6018 din data de 16.06.2012 prin care solicită ca reclamanta să-i aprobe operațiunea de înlocuire a contoarelor de branșament cu alți contoare noi urmând ca contoare existenți să fie supuși verificării metrologice pentru a se stabili dacă au fost în bună funcționare.
Cererea nu a fost soluționată.
La data de 13.06.2012 pârâtul achiziționat un apometru, pentru care i-a fost emis certificat de garanție.
În baza contractului încheiat în anul 2012, (Contractul nr._/2008 - fila 22), pentru perioada aprilie 2012- aprilie 2013 reclamanta a emis facturi fiscale.
Deși a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă, pârâtul nu a achitat contravaloarea acestora, acumulând un debit total în cuantum de 3930,57 lei.
Pentru neplata debitului, reclamanta a calculat penalități de întârziere pentru debitul neachitat.
B. În drept, potrivit art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 C. civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor.
La data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Noul cod civil - Legea 287/2009. Întrucât în susținerea pretențiilor solicitate aferente perioadei iunie 2010 și până în luna aprilie 2013, reclamanta a invocat două contracte, respectiv unul încheiat înainte de . Noului cod civil, cel de-al doilea după . Noului cod civil, sunt incidente în cauză dispozițiile Codului civil din 1864 pentru debitul aferent perioadei iunie 2010- martie 2012, și dispozițiile Noului cod civil –Legea 287/2009 pentru debitul aferent perioadei aprilie 212-aprilie 2013.
Așadar, în soluționarea prezentei cauze sunt incidente următoarele texte de lege:
Potrivit art. 969 Cod civil din 1864, convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Articolul 970 din același cod, conform căruia convențiile trebuie executate cu bună-credință.
În conformitate cu art. 1082 C. civ. debitorul este osîndit, de se cuvine, la plata daunelor interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.
Art. 1066 C. civ din 1864 prevede că, clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.
Potrivit art. 1164 C. civ. (Legea 287/2009) obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.
Art. 1165 prevede că, obligațiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum și din orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații.
Art. 1516 din același act normativ, stabilește că, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Potrivit art. 42 pct. 9 și 10 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Potrivit art. 42 alin. 10 din Legea 51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, începând cu prima zi după data scadenței și, acestea fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Potrivit art. 120 alin. 7 din O.G. 92/2003 –Codul de procedură fiscală, în vigoare până la data de 30.06.2010 nivelul dobânzii de întârziere a fost de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Prin O.U.G. 39/2010pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 278 din 28 aprilie 2010 (intrată în vigoare la data de 1 iulie 2010 în ceea ce privește dispozițiile privind dobânda) nivelul dobânzii de întârziere a fost modificat la cuantumul de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere. Prin O.U.G. 88/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial 669 din 30 septembrie 2010 (intrată în vigoare în ceea ce privește dispozițiile privind dobânda-art. III, la data de 1 octombrie 2010), nivelul dobânzii de întârziere a fost modificat la 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
IV. Concluzia instanței:
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că prezenta acțiune este întemeiată, iar cererea reconvențională este întemeiată numai în parte pentru următoarele considerente:
A. Asupra debitului principal
Din analiza prevederilor art.249 din codul de procedură civilă rezultă că reclamanta care pretinde executarea obligației trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic, iar pârâtul care pretinde că au executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloace de probă admisibile.
Existența raporturilor contractuale dintre reclamantă și pârât este dovedită prin contractul de prestări servicii încheiat și facturile depuse la dosar.
Pârâtul nu a contestat această împrejurare, ci a contestat modul de calcul la debitului, invocând faptul că facturarea nu s-a efectuat conform clauzelor contractuale, potrivit consumului individual contorizat, ci la paușal. Tot astfel, pârâtul a invocat o convenție, potrivit căreia, plata debitului a fost eșalonată în mai multe rate lunare.
Instanța constată că art. 12 din contractul de prestări servicii privind furnizarea apei potabile și evacuarea apelor uzate și meteorice nr._ din data de 03.08.2005 stabilește că, facturarea se face lunar, iar pentru branșamentele care alimentează mai mulți consumatori cantitatea de apă contorizată prim contorul de branșament se va repartiza la fiecare utilizator în funcție de consumul individual, contorizat sau paușal (…). Din declarația de impunere, anexă la acest contract rezultă că familia pârâtului se compune din două persoane, iar instalația de apă este prevăzută cu aparat de măsurare a cantității de apă.
Din facturile aferente perioadei iunie 2010- martie 2012 rezultă că facturarea s-a efectuat în sistem paușal. Nu rezultă din probele administrate că pârâtul a efectuat citirea și declararea indecșilor. Mai observă instanța că la data de 23.04.2012, pârâtul a recunoscut că are un debit la reclamantă aferent perioadei august 2009 –aprilie 2012. Poziția pârâtului reprezintă o mărturisire extrajudiciară care este irevocabilă.
Susținerea reclamantului că ar fi achitat o parte din debit, cu chitanța nr._ din data de 23.04.2012, nu este întemeiată, având în vedere că potrivit înscrisului și a chitanței anexate, suma reprezintă debit rezultat din executare silită.
Tot astfel, prin același înscris, pârâtul s-a obligat să achite debitul în rate de câte 150 ron în urma verificării metrologice a apometrelor, în cazul în care apometrul va fi admis. Se observă că, reclamanta a efectuat programarea pentru verificarea metrologică a apometrului, la data de 14.06.2012, iar potrivit procesului verbal de demontare încheiat de reprezentanții reclamantei, pârâtul nu a permis demontarea și sigilarea sursei de apă - filele 163-164.
Prin urmare, pârâtul din culpa sa, nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite devenind operantă clauza asumată de pârât, potrivit căreia, în cazul în care nu-și îndeplinește obligațiile este de acord să fie acționat în judecată.
Instanța apreciază că înscrisul încheiat la data de 23.04.2012, înregistrat și acceptat de reclamantă, face dovada încheierii unei convenții privind modalitatea de plată a debitului în cuantum de 3971,54 lei, iar clauza referitoare la neîndeplinirea obligațiilor de către pârât reprezintă un pact comisoriu.
Întrucât pârâtul nu a permis reclamantei demontarea contorului în vederea verificării metrologice și recalculării debitului, condiție necesară pentru achitarea în rate a debitului, instanța apreciază că, înțelegerea între părți s-a desființat.
În ceea ce privește debitul datorat aferent perioadei martie 2012 –aprilie 2013, potrivit Anexei nr. 1 la contractul încheiat în anul 2012, (Contractul nr._/2008 - fila 31), părțile au stabilit ca modalitatea de facturare să se facă în sistem paușal. Prin urmare, pentru perioada martie 2012 –aprilie 2013, reclamanta în mod întemeiat a facturat apa în sistem paușal, potrivit contractului.
Instanța reține că, în temeiul contractelor amintite, reclamanta și-a executat în mod corespunzător obligația de a presta serviciul de alimentare cu apă și canalizare, aspect necontestat de către pârât, iar acesta, nu și-au îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor emise, acumulând un debit total în cuantum de 3.930,57 lei.
În aceste condiții, în temeiul art. 969 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, art.1073 Codul civil, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și in caz contrar are dreptul la dezdăunare, a art. 1516 din Noul cod civil întrucât nu a dovedit îndeplinirea obligației prevăzută în contract, instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâtul să plătească suma 3.930,57 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate.
Împrejurările invocate de pârât privind recalcularea debitului și eventualitatea unui consum care este mai scăzut decât debitul înregistrat de reclamantă nu constituie un motiv de a respinge acțiunea, având în vedere conduita culpabilă a pârâtului, care nu și-a îndeplinit propriile obligații pentru a permite stabilirea debitului datorat. În ipoteza în care în urma recalculării debitului ar rezulta un consum mai scăzut, partea are posibilitatea recuperării plății nedatorate prin acțiune.
B. Asupra majorărilor de întârziere
Instanța găsește întemeiat capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere, pentru următoarele considerente:
Instanța constată că potrivit art. 13 lit. a din Contractul de prestări servicii privind furnizarea apei potabile și evacuarea apelor uzate și meteorice, pentru neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la emiterea acesteia se vor percepe majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat.
Tot astfel, 15 alin.2 din contractul_/2008, părțile au convenit în mod valabil clauza penală conform căreia neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data emiterii atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare.
Potrivit art. 120 alin. 7 din O.G. 92/2003 – Codul de procedură fiscală, astfel cum a modificată prin O.U.G. 88/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial 669 din 30 septembrie 2010 (intrată în vigoare în ceea ce privește dispozițiile privind dobânda - art. III, la data de 1 octombrie 2010), nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
Constatând că obligația de plată a penalităților de întârziere în cazul neîndeplinirii obligației de plată a serviciilor a fost prevăzută de părți în contractele menționate și calculată respectându-se legislația fiscală în vigoare, instanța va admite cererea privind plata penalităților, urmând să oblige pârâtul la plata sumei de 1.026,52 lei așa cum rezultă din desfășurătorul de calcul al penalităților de întârziere calculate de către reclamantă, necontestată de pârât.
C. În ceea ce privește cererea reconvențională
Pârâtul a învestit instanța cu o cerere reconvențională, astfel cum a fost precizată prin precizările depuse la dosar, cu două capete de cerere, prin care solicită ca reclamanta să fie obligată să recalculeze debitul prin respecatrea clauzelor constractuale, în funcție de inexul de contor, să reducă penalitățile, precum și să fie obligată să înlocuiască și verifice repartitorii de costuri.
Cererea prin care se solicită recalcularea debitului conform clauzelor contractuale și reducerea penalităților nu este întemeiată. Așa cum s-a reținut, facturarea apei, în baza contractului nr._/2008 s-a efectuat conform clauzelor contractuale, iar cu privire la debitul aferent contractului nr._ din data de 03.08.2005, instanța constată că acesta a fost recunoscut de pârât la data de 23.04.2012. De asemenea, fracturarea în sistem paușal s-a făcut și din culpa pârâtului care nu a declarat indecșii lunari în vederea emiterii facturilor aferente.
Tot astfel, așa cum s-a reținut, pârâtul nu a permis demontarea repartitorilor de costuri în vederea verificării metrologice a acestuia și recalcularea debitului. Astfel, pârâtul nu făcut dovada existenței unei diferențe între debitul calculat de reclamantă conform contractelor și consumul real. Cum nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a invoca protecția unui drept, instanța urmează să respingă cererea formulată de pârât.
În ceea ce privește cererea privind obligarea reclamantei să înlocuiască și să verifice metrologic apometrele deținute de pârât, instanța consideră relevant, contractul nr._/2008, încheiat de părți în anul 2012.
Astfel, potrivit art. 7.12 din contract, operatorul are obligația să exploateze, să întrețină, să repare și să verifice contoarele de branșament. Verificarea periodică a acestora se face conform dipsozițiilor de metrologie în vigoare și se suportă de către operator. Aceste contoare defecte sau suspecte de înregistrări eronate se demontează de către operator și se supun verificării în laboratorul metrologic autorizat.
Art. 8.7 stabilește că, utilizatorul are dreptul că solicite în scris verificarea contoarelor instalate pe branșamentul propriu, defecte sau suspecte de înregistrări eronate, în condițiile art. 7 pc.7.12.
Din actele dosarului rezultă că, deși la data de 14.06.2012 pârâtul a refuzat demontarea apometrului, la ceeași dată, a introdus cererea înregsitrată cu nr. 6018 din data de 16.06.2012, prin care a solicitat efectuarea operațiunilor de verificare metrologică. Nu rezultă din dosar că cererea a fost soluționată. Prin precizările depuse la dosar, reclamanta a arătat că nu mai este de acord cu verificarea metrologică a contorilor pârâtului.
Poziția reclamantei este nejustificată în raport de obligația stabilită cu putere de lege, în sarcian sa prin contractul nr._/2008.
De asemenea, potrivit art. 7.14 din contract, operatorul este obligat să schimbe, contorul instalat la branșamentul utilizatorului, aflat în proprietatea sa, în cazul în care s-a constat că este defect.
Prin urmare, instanța urmează să oblige reclamanta să procedeze la verificarea metrologică a contoarelor de branșament din locuința pârâtul A. I. C. din Bârlad, ., . și la înlocuirea acestora în ipoteza în care constată că acestea sunt defecte.
D. Asupra cheltuielilor de judecată
Reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 418,57 reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar de 3 lei.
Pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 16 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă celor două capete de cerere reconvențională
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, în temeiul art. 453 C.proc.civ. și în raport cu admiterea cererilor, instanța va obliga pârâtul să plătească, reclamantei suma de 410,57 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și suma de 3 lei reprezentând valoarea timbrului judiciar mobil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite acțiunea modificată formulată de reclamanta ., prin Sucursala Bârlad cu sediul în Bârlad, .. 1, jud. V. în contradictoriu cu pârâtul A. I. C. CNP:_ domiciliat în Bârlad, ., ., ..
2. Obligă pârâtul A. I. C. să plătească reclamantei suma de 3.930,57 lei reprezentând contravaloare servicii în domeniul apă –canal aferentă perioadei iunie 2010-aprilie 2013 și la plata sumei de 1.026,52 lei reprezentând penalități de întârziere.
3. Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant A. I. C. în contradictoriu cu reclamanta –pârâtă .>
4. Respinge cererea formulată de pârâtul reclamant A. I. C. de recalculare ca debitului facturat în sistem paușal și reducere a penalităților.
5. Obligă reclamanta . procedeze la verificarea metrologică a repartitoarelor de costuri (apometrelor) din locuința pârâtul A. I. C. din Bârlad, ., ., ., jud. V. și la înlocuirea acestora în ipoteza în care constată că acestea sunt defecte.
6. Obligă pârâtul să ramburseze reclamantei suma de 410,57 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 3 lei timbrul judiciar.
7. Numai cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, potrivit 466 raportat la art. 468 din Cod de procedură civilă. Cererea de apel va fi depusă la Judecătoria Bârlad.
8. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.02.2014.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, V. M. B. |
Red.B.G.
Tehnored. V.B. 13.03.2014/ 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1495/2014.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
