Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 514/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 514/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 257/189/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 514/2015
Ședința din camera de consiliu de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. D.
Grefier V. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea C. DE A. RECIPROC FAIR IFN și pe debitor B. M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că:
- este primul termen de judecată, după care:
În baza art. 131 Cod de procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art. 1027 și art. 121 Cod de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
În baza art. 255-258 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Constatând că este primul termen la care părțile sunt legal citate, că debitorul nu a formulat întâmpinare în termen de 30 zile de la primirea comunicării, deși i-a fost pus în vedere prin citație, instanța în conformitate cu disp. art. 208 alin. (2) Cod procedură civilă decade debitorul din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Intanța, în temeiul dispozițiilor art. 238 alin.1 Cod de procedură civilă, stabilește o durată estimată a procesului, cu finalitate la termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declara închise dezbaterile pe fondul cauzei și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu-M. la data de 30.07.2014 sub nr. de dosar_/320/2014, reclamanta C. de A. Reciproc FAIR IFN a chemat în judecată pe pârâtul B. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 650 lei reprezentând contravaloarea împrumutului acordat, 195 lei reprezentând dobânda calculată la data semnării contractului de împrumut, 1443 lei reprezentând dobânda penalizatoare calculată până la data cererii introductive și în continuare până la data achitării integrale și efective a împrumutului acordat și 50 lei reprezentând contravaloarea penalității conf. prev. art. 3 din contractul de împrumut.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între aceasta și pârât s-a încheiat contractul de împrumut nr._/16.12.2013, având ca obiect acordarea unui împrumut de urgență în cuantum de 650 lei pe termen de 30 de zile.
Prin semnarea contractului, pârâtul s-a obligat la achitarea împrumutului până la data de 15.01.2014, precum și a dobânzilor aferente – 195 lei calculată la data semnării contractului și dobândă penalizatoare în cuantum de 1,2%/zi din suma restantă.
De asemenea, s-a solicitat și acordarea penalității de 50 lei, conform prev. art. 3 din contract.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: certificat de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial nr._/302/2010 (fila 6); proces-verbal (fila 7); încheiere de autentificare (fila 8); certificat de înregistrare fiscală (fila 9); încheierea din 01.09.2010 a JS5 București în dosar nr._/302/2010 (filele 10-11); copie CI pârât (fila 12); contract de împrumut nr._/16.12.2013 (filele 13-16).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei (fila 5), conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termenul acordat de 30 de zile de la primirea comunicării.
Prin sentința civilă nr._/28.11.2014, Judecătoria Târgu-M. a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Bârlad, dosarul fiind re-înregistrat la data de 19.11.2015 sub numărul_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. Referitor la aplicarea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă asupra cauzei de față, instanța reține că, potrivit art. 1025 alin. 1 Noul C. proc. civ. ”prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Având în vedere faptul că din cererea introductivă de instanță reiese că reclamanta solicită plata unui prejudiciu în valoare de 650 lei (deci inferior pragului de 10.000 lei stabilit de legiuitor) și că cererea reclamantei nu se încadrează în enumerarea prevăzută la alin. 2 și 3 ale art. 1025 (cazuri în care procedura cererilor de valoare redusă nu se aplică), instanța constată că cererea formulată de reclamantă poate fi judecată în conformitate cu procedura specială a cererilor de valoare redusă.
II. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
a. În fapt, la data de 16.12.2013, între reclamantă și pârât, în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de împrumut nr._ (filele 13-16), prin care s-a convenit ca reclamanta să acorde pârâtului un împrumut în cuantum de 650 lei pe un termen de 30 de zile.
Conform art. 4.1 din contract, pârâtul s-a obligat să restituie reclamantei împrumutul primit, împreună cu dobânda aferentă într-o singură rată, la data de 15.01.2014.
Deși pârâtul a semnat contractul, fiindu-i astfel pusă la dispoziție suma împrumutată, acesta nu a înțeles să restituie împrumutul și dobânzile aferente, acumulând un debit principal restant în valoare de 650 lei.
b. În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că respectivul contract dintre părți a fost încheiat ulterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, astfel că, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a NCC, ”contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Așadar, în speță sunt aplicabile prevederile Noului Cod Civil.
Conform art. 1270 alin. 1 NCC, ”contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 1516 alin. 1 NCC, ”creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Contractul încheiat între reclamantă și pârât este unul sinalagmatic, drepturile și obligațiile născute în patrimoniul părților fiind reciproce. Astfel, reclamanta și-a asumat obligația de a acorda pârâtului un împrumut în valoare de 650 lei, iar pârâtul și-a asumat obligația de a restitui împrumutul, împreună cu dobânzile calculate, până la data de 15.01.2014.
Reclamanta și-a executat obligația, aspect necontestat de către pârât, nici pe calea prevăzută în contract și nici în fața instanței, dar acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea împrumutului acordat, ceea ce a condus la acumularea unui debit principal în cuantum de 650 lei.
În materia răspunderii contractuale, conform art. 1548 NCC, debitorul este prezumat a fi în culpă, odată ce creditorul face dovada îndeplinirii obligației sale, fiind în sarcina debitorului să facă dovada plății.
Întrucât în speță nu s-a făcut dovada plății de către debitor, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale (fapta prejudiciabilă – neîndeplinirea de către pârât a obligației asumate prin contract, prejudiciul – faptul că reclamanta a fost lipsită de folosința sumelor de bani cuvenite și raportul de cauzalitate), instanța va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 650 lei, cu titlu de contravaloare împrumut acordat și nerestituit.
În plus, instanța constată că, potrivit art. 3.3.2 din contract, ”valoarea totală plătibilă de împrumutat la data semnării prezentului contract este de 845 RON și este formată din: împrumutul în valoare de 650 RON și dobânda totală în valoare de 195 RON – reprezintă 1% pe zi din suma împrumutată”.
Astfel, întrucât pârâtul nu a achitat la data scadenței (15.01.2014) contravaloarea împrumutului contractat, acesta datorează suma de 195 lei, reprezentând dobânda calculată la data semnării contractului.
Instanța reține că acest capăt de cerere este întemeiat, față de soluția pronunțată cu privire la debitul principal și ca atare, îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a dobânzii în cuantum de 195 lei, calculată conform art. 3.3.2 din contract.
Referitor la plata penalităților de întârziere, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 3 din contract, ”nerambursarea împrumutului angajat la termenul stabilit în contract atrage după sine plata de către împrumutat de dobânzi penalizatoare de 1,2% pe zi din suma restantă și a unei penalități de 50 RON”.
Astfel, pentru plata cu întârziere, pârâtul datora penalități de întârziere în cuantum de 1,2%/zi de întârziere, calculate de la data scadenței împrumutului și până la data plății efective.
Conform art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive (legea de transpunere a prevederilor Directivei 13/93/CEE), ”o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi contractuale, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Conform anexei la Legea nr. 193/2000 lit. i, ”este considerată abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, comparativ cu pagubele suferite de profesionist”.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unor penalități de întârziere de 1,2% pe zi de întârziere, până la achitarea efectivă a debitului. Aceasta înseamnă penalități de întârziere de 2333,95% pe an, în contextul în care dobânda bancară comercială este de 15-20% pe an.
Instanța apreciază că penalitatea impusă pârâtului este vădit excesivă, fiind disproporționat de mare raportat la paguba suferită de reclamantă. Acest aspect este de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul consumatorului.
Contractul în baza căruia reclamanta pretinde plata acestor penalități de întârziere este unul de adeziune, nenegociat, cu clauze pre-formulate. Simplul fapt că pârâtul a avut opțiunea de a încheia sau nu contractul nu este suficient pentru a înlătura aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 și respectiv caracterul abuziv al clauzei din art. 3 din contract.
Cu privire la posibilitatea instanței de a invoca din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, chiar în lipsa opoziției consumatorului, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-618/2010 Banco Espanol de Credito SA a statuat că ”directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, precum cea în cauză în acțiunea principală, care nu permite instanței sesizate cu o cerere de somație de plată să aprecieze din oficiu, in limine litis sau într‑o altă etapă a procedurii, deși dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest scop, caracterul abuziv al unei clauze privind dobânda moratorie cuprinse într‑un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, în lipsa unei opoziții formulate de acesta din urmă”.
Ca atare, instanța apreciază că se impune limitarea cuantumului penalităților de întârziere la o sumă maximă egală cu cea a de debitului principal de 650 lei, aceasta fiind suficient de mare pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă și totodată de natură a descuraja pe viitor situații de nerespectare a prevederilor contractuale.
În aceste condiții, instanța va obliga pârâtul la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1,2%/zi de întârziere, calculată de la data scadenței împrumutului până la data plății efective a împrumutului, în limita debitului principal datorat de 650 lei, precum și la plata sumei de 50 lei, reprezentând contravaloarea penalității conform art. 3 din contractul de împrumut.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 1031 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, ”partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată”.
Având în vedere cererea introductivă de instanță (prin care reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată), soluția de admitere a acesteia (echivalentă cu ”căderea în pretenții” de către pârât) și dovedirea cheltuielilor efectuate de reclamantă (suma de 50 lei taxă judiciară de timbru – potrivit chitanței . nr._ – fila 5), instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta C. de A. Reciproc FAIR IFN, prin B. R. – președinte, având sediul procesul ales în mun. București, ., et. 4, CUI_, cont IBAN RO87 BRDE 270S V_ – BRD – Tg. M., în contradictoriu cu pârâtul B. M. (CNP –_), domiciliat în mun. Bârlad, .. 17, ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume:
- 650 lei, reprezentând contravaloare împrumut acordat și nerestituit;
- 195 lei, reprezentând dobândă calculată la data semnării contractului de împrumut;
- 1,2%/zi de întârziere, reprezentând dobândă penalizatoare calculată de la data scadenței până la data plății efective a împrumutului, în limita debitului principal datorat de 650 lei;
- 50 lei, reprezentând contravaloarea penalității conform art. 3 din contractul de împrumut.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Executorie de drept, conform art. 1030 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2015.
Președinte,Grefier,
R. D. V. A.
Red./R.D., 23.02.2015, 4ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 520/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
