Contestaţie la executare. Sentința nr. 2172/2015. Judecătoria BÂRLAD

Judecătoria BÂRLAD - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 2172/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 2172/2015

Document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BÂRLAD

JUDB

SENTINȚA CIVILĂ Nr.2172/2015

Ședința publică de la 02 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. E. J.

Grefier C. C. C.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea și intimată în acțiunea conexată U. P. A. IAȘI, cu sediul în IASI, .. 6, ., contestator N. N., în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al Universității P. A. Iași, cu sediul în Iași, ..13, județul Iași și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în IAȘI, .. 26, J. IAȘI, intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, cu sediul în IAȘI, .. 26, J. IAȘI, intervenient în nume propriu și intimată în acțiunea conexată U. DE M. ȘI farmacie "GR.T.P." IAȘI, cu sediul în Iași, ., județul Iași, intervenient și intimată în acțiunea conexată G. B. S.A. BUCUREȘTI, cu sediul procesual ales la P. F. SCA în sector 1, București, CLĂDIREA SKYTOWER, CALEA FLOREASCA, nr. 246C, . obiect „contestație la executare”, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 25 septembrie 2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 260, alin.1 Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.

INSTANȚA

Prin cererea inițială înregistrată cu nr._/245/2014 pe rolul Judecătoriei Iași contestatoarea U. „P. A.” din Iași, C._, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași în cadrul dosarului de executare nr.334/2013 și a solicitat în contradictoriu cu creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, structură organizatorică din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor publice Iași, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- admiterea contestației și, pe cale de consecință, să fie anulat procesul verbal de licitație pentru bunuri imobile sau ansamblu de bunuri nr._ din 7 august 2014, precum și toate actele de executare subsecvente îndeplinite în dosarul de executare 334/2013 al Administrației Județene a Finanțelor Publice Iași, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea a susținut că până la finele anului 2012, a acumulat datorii la bugetul statului în valoare de 10.937.121 lei, fapt cauzat de investițiile pe care a fost nevoită să le realizeze pentru acreditarea tuturor programelor de studiu, condiții în care a solicitat reeșalonarea datoriilor, fapt obținut prin Decizia nr._ din 26 februarie 2013 însă, din cauza motivelor de natură financiară nu a reușit să respecte graficul de plăți pe care îl avea stabilit, astfel că eșalonarea s-a pierdut, împrejurare față de care Consiliul de Administrație al UPA din Iași a hotărât încă din ianuarie 2013, scoaterea la vânzare a sediului central din municipiul Iași, . nr.13, iar la finele anului 2013 a luat cunoștință de faptul că UMF Iași are nevoie de spații de învățământ, motiv pentru care a demarat negocieri cu reprezentanții acestei universități, fiind întocmit un raport de evaluare de către o firmă angajată de UPA din Iași prin care valoarea imobilului a fost stabilită la suma de 14.500.000 EURO, dar și de o firmă angajată de UMF Iași prin care valoarea imobilului a fost stabilită la suma de 11.700.000 EURO, după care s-au stabilit întâlniri cu reprezentanții UMF Iași, ultima urmând să se desfășoare pe data de 17 septembrie 2014 în vederea negocierii prețului, însă în preziua întâlnirii nu a fost posibil să se ia legătura cu reprezentanții UMF, pentru ca ulterior, la data de 1 octombrie 2013, să constate că fără a se realiza un raport de evaluare care să stabilească valoarea de piață a bunurilor ce urmau a fi scoase la licitație, a fost postat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anunțul privind declanșarea procesului de executare silită pentru bunurile imobile ale Universității „P. A.” din Iași, primul termen fiind fixat pentru ziua de 17 octombrie 2013 și deși a solicitat DGRFP-AJFP Iași în repetate rânduri, în scris suspendarea executării silite și acordarea unei perioade de grație pentru a valorifica activele de care dispun, de 20 milioane EURO, în vederea achitării integrale a datoriilor acumulate la bugetul de stat și la terți, a recomandat DGRFP-AJFP Iași efectuarea unei noi evaluări a activelor, întrucât prețul de pornire a licitației pentru imobilul situat în municipiul Iași, . nr.13, a fost stabilit la suma de 30.930.746 lei, adică aproximativ 6.800.000 EURO, fără TVA, cu încălcarea legii întrucât reprezintă valoarea de inventar a clădirii și nu cea de piață prevede Codul de procedură fiscală, nu s-a dat curs solicitărilor. Mai susține contestatoarea, că ea a angajat în perspectiva unei evaluări corecte, un contract cu S.C.Compania Experților Evaluatori SRL prin care s-a stabilit valoarea de piață a sediului central din municipiul Iași, . nr.13, la suma de 55.908.422 lei, adică 12.447.333 EURO însă, DGRFP-AJFP Iași, a întocmit un „Raport de evaluare bunuri imobile”, înregistrat la AJFP Iași sub nr._ din 19 mai 2014, prin care imobilul este evaluat la suma de 4.116.000 EURO, motiv pentru care au formulat și o plângere penală având în vedere prejudiciul uriaș pe care acest raport îl aduce UPA din Iași, că pentru acest imobil există în prezent o intenție fermă de cumpărare la prețul de 12.500.00 EURO, în jurul datei de 15 septembrie 2014, din partea unei societăți din Regatul Unit al Marii Britanii, dar și o intenție fermă de închiriere și ulterior de cumpărare a imobilului din partea unei companii din Franța dar și alte oferte din țară și străinătate însă, în pofida faptului că a dovedit existența acelor oferte ferme, pe data de 7 august 2014, DGRFP-AJFP Iași a organizat licitația publică pentru vânzarea imobilului situat în Iași, . nr.13, jud.Iași la prețul de aproximativ 15.000.000 lei, 3.488.00 EURO, licitație la care s-a înscris UMF Iași care a adjudecat clădirea la prețul de 15.465.500 lei, respectiv 3.490.000 EURO.

Susține contestatoarea că intimata DGRFP-AJFP Iași, a efectuat licitația cu încălcarea disp. art.159 alin.2 Cod proc.fiscală, care prevede „executarea silită trebuierealizată curezultate cât maiavantajoase, ținândseama atât deinteresul legitim șiimediat al creditorului, cât șide drepturile șiobligațiile debitorului urmărit".

Art. 142 alin. 11 Cod procedură fiscală „sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului..., în următoarea ordine:

a) bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;

b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit...".

Art. 147 alin. 1 Cod procedură fiscală: „înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectuează de organul de executare prin experți evaluatori proprii sau prin experți evaluatori independenți...”

Art. 147 alin. 3 Cod procedură fiscală „ Atunci când se consideră necesar, organul de executare va proceda la o nouă evaluare.”

A.. 4 ” ... când se constată modificări ale prețurilor de circulație pe piața liberă a bunurilor...".

Art. 147 alin. 4 Cod procedură fiscală: „…în cazul executării silite, este vorba de prețuri de circulație și nu de valori orientative la Camera Notarilor.”

Art. 230 din Legea nr. 1/2011:

„(1) desființarea, dizolvarea sau lichidarea instituțiilor de învățământ superior particulare și confesionale particulare se face în condițiile legii. Inițiativa desființării instituțiilor de învățământ superior particulare și confesionale particulare poate aparține și fondatorilor...

(3) desființarea universităților particulare se va face cu protecția intereselor studenților.”

S-a făcut referire și la recomandările din adresa nr._/_ din 28 ianuarie 2014 emisă de Cabinetul Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Raportul de evaluare nr.26 din 21 februarie 2014 întocmit de S.C. Compania Experților Evaluatori SRL, prin evaluator independent autorizat ing.ec. G. Michichiuc.

În concluzie, susține contestatoarea că:

1.Prețul de pornire a licitației pentru vânzarea imobilelor nu a fost stabilit potrivit dispozițiilor imperative din Codul Fiscal și Codul de procedură fiscală, prezentând o valoare de piață a acestor imobile la momentul declanșării procedurii de executare silită, ci o valoare stabilită în mod arbitrar, după grila valorilor și valoarea de inventar, acțiunea ce încalcă prevederile art.147 alin.1, 3, 4 Cod procedură fiscală. Înainte de declanșarea procedurii de executare silită DGRFP/AJFP Iași ar fi trebuit să realizeze o evaluarea a bunurilor imobile supuse executării pentru a stabili valoarea de piață a acestora, însă această evaluare nu a fost efectuată.

2.Au fost scoase la licitație publică bunurile imobile ce sunt utilizate numai în interiorul sistemului național de învățământ, pentru desfășurarea activității didactice de cercetare a Universității, constituind principala sursă de venit, în condițiile în care U. „P. A.” din Iași are în patrimoniu și alte bunuri care ar fi putut fi executate silit, care nu constituie principala sursă de venit care nu fac parte bunurile folosite în mod direct în activitatea didactică. Astfel. DGRFP-AJFP Iași a încălcat art.142 alin.11 Cod procedură fiscală.

3. DGRFP-AJFP Iași a declanșat și realizat o procedură de executare silită fără a ține seama de interesele pe care ar fi trebuit să le apere, în sensul că a realizat o executare silită în urma căreia bugetul de stat a fost prejudiciat, interesul legitim și imediat al creditorului fiind nesocotit, deoarece în urma distribuirii prețului nici o sumă de bani nu a ajuns în bugetul de stat. A fost încălcat art.159 alin.2 Cod proc.fiscală.

Vânzarea imobilului la prețul menționat mai sus este de natură a crea grave prejudicii atât Universității „P. A.” din Iași, deoarece în urma distribuirii prețului sunt acoperite doar parțial datoriile pe care U. le are la G. B. SA, cât și Bugetul de stat, ale cărui creanțe rămân neacoperite.

4.Executarea silită este lovită de nulitate, fiind scoase la vânzare și proprietățile ce nu aparțin Universității „P. A.” din Iași.

Astfel, DGRFP-AJFP Iași menționează pe parcursul întregii proceduri de executare silită, dar și în procesul verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr._ din 7 august 2014 că se vinde proprietatea imobiliară constând în construcție – sediu administrativ și social-cultural – c1 cu regim de înălțime D+P+M+13E și teren aferent în suprafață de 1.609,25 mp. situat în Iași, ., nr.13, jud.Iași, proprietatea Universității „P. A.”din Iași – C._. Cu privire la terenul în suprafață de 1.609,25 m.p. (respectiv 1.640 m.p. real măsurat), doar 740,0 m.p. sunt în proprietatea exclusivă a Universității P. A. din Iași iar 8/69 m.p. se află în proprietatea Consiliului Local al Municipiului Iași, fiind concesionat în vederea construirii sediului didactic al universității, potrivit contractului de asociere nr._/20.08.1998.

În drept s-au invocat și disp. art.711 și urm.Cod proc.civ. și art.172-174 Cod proc. fiscală.

S-a solicitat proba cu înscrisuri.

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât deși contestatoarea a beneficiat de prevederile OUG nr.29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, în sensul că prin Decizia nr._ din 26 februarie 2013 a obținut eșalonarea la plată a obligațiilor restante în sumă de 9.714.944 lei pentru o perioadă de 60 de luni, garanție în valoare de 15.535.325 lei stabilită prin acordul de principiu nr.1366 din 9 ianuarie 2013, fiind constituită de către debitor cu respectarea prevederilor art.9 din actul normativ menționat, cu indicarea de către acesta a mai multor bunuri, printre care și bunul imobil situat în Iași, ., nr.13, constând în teren și construcții, cu nr. cadastral_,_-C1, înscris în CF nr._, asupra căruia organul de executare a instituit sechestru în baza procesului verbal de sechestru bunuri imobile nr._ din 12 februarie 2013, facilitatea acordată nu a fost respectată până la data de 11 iunie 2013, dată la care s-a constatat pierderea valabilității eșalonării de plată în baza Deciziei de constatare a pierderii valabilității eșalonării de plată a obligațiilor fiscale nr._ din 11 iunie 2013, după care în baza cererii nr._ din 27 iunie 2013, în temeiul prevederilor art.13 alin 5 din OUG nr.29/2011, a solicitat menținerea eșalonării, cerere soluționată prin emiterea Deciziei de menținere a valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale nr._ din 28 iunie 2013, însă datorită nerespectării condiției de plată a ratelor stabilite prin graficul de eșalonare cât și a debitelor curente, debitorul a pierdut din nou facilitatea acordată, fapt pentru care organul fiscal a procedat la emiterea Deciziei de constatare a pierderii valabilității eșalonării de plată a obligațiilor fiscale nr._ din 2 septembrie 2013, iar potrivit art.13 alin.2 din OUG nr.29/2011, organul de executare a procedat la continuarea măsurilor de executare silită, prin înființarea popririi asupra conturilor contestatoarei debitoare, măsură rămasă fără rezultat, astfel că în temeiul prev.art.14 din OUG nr.29/2011 a procedat la valorificarea garanțiilor fiind organizată prima licitație, din 17 octombrie 2013, conform procesului verbal nr._ din 17 octombrie 2013, în urma căreia bunurile nu au fost valorificate din lipsa de oferte, a doua licitație din 19 decembrie 2013, conform procesului verbal nr._ din 19 decembrie 2013, când de asemenea bunurile nu au fost valorificate din lipsă de oferte, dar și a III-a licitație, din 7 august 2014 în urma căreia s-a înregistrat o singură ofertă pentru bunul imobil situat în Iași, ., nr.13, din partea Universității de M. și Farmacie „Gr.T.P.” CUI_, cu sediul în Iași, ., jud.Iași, bunul fiind adjudecat în favoarea acesteia pentru suma de 15.465.500 lei, conform procesului verbal de adjudecare nr._ din 18 august 2014, sumă achitată de către adjudecatară.

Susține intimata că vânzarea s-a făcut cu respectarea prev. art.162 alin.2 Cod proc. fiscală, organul de executare realizând publicitatea vânzării prin întocmirea Anunțurilor nr._ din 1 octombrie 2013,_ din 5 decembrie 2013,_ din 24 iulie 2014, anunțuri publicate într-un cotidian local și național, că organul fiscal a respectat toate etapele procedurale ale executării silite prevăzute de Codul de procedură fiscală, însă contestatoarea a dat dovadă de pasivitate și nu a uzat de calea de atac oferită de art.172-174 Cod proc.fiscală și abia la finalul procedurii de executare silită, după ce au fost parcurse toate etapele prevăzute de Codul de procedură fiscală, a înțeles să formuleze contestație împotriva procesului verbal de licitație bunuri imobile nr._ din 7 august 2014, invocând alte aspecte ale procedurii de executare silită care exced cadrul procesual astfel cum acesta a fost conturat prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește evaluarea bunului imobil supus procedurii de executare silită prin vânzare la licitație, a arătat că prețul de pornire a primei licitații a fost cel rezultat în urma evaluării întocmite de către experți evaluatori independenți numiți de către contestatoare, având o valoare mai mare decât valoarea orientativă a acestora înscrisă în grila de la Camera Notarilor Publici pe care o invocă contestatoarea, respectiv în baza raportului de evaluare nr.84 din 12 februarie 2013, încheiat de către evaluatorul independent, numit de către debitoarea contestatoare înaintat intimatei cu adresa nr._ din 12 februarie 2013, raport întocmit în conformitate cu prevederile art.9 alin.1 din OUG nr.29/2011, iar disp.art.147 Cod proc fiscală invocate de contestatoare potrivit cărora: „înaintea evaluării bunurilor, acestea vor fi valorificate”, invocate de contestator nu sunt aplicabile, având în vedere că procedura de valorificare a imobilului adus în garanție a fost determinată de prevederile facilității acordate de organul fiscal, or potrivit tezei a II-a alin.7 al art.9 din OUG nr.29/2011, numai în cazul în care valoarea bunurilor stabilită prin raportul de evaluare este mai mare decât valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de Camera notarilor publici, valoarea bunurilor se determină la nivelul valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de Camera notarilor publici, situație fără aplicabilitate în prezenta cauză întrucât valoarea imobilului stabilită prin prețul de evaluare 30.930.745 lei, este mult superioară celei transmise de către Camera Notarilor Publici, 18.863.602 lei, or textul de lege nu prevede posibilitatea reevaluării bunurilor imobile aduse drept garanție, cu precizarea că la solicitarea DRGFP Iași, urmare a faptului că UPA a depus o contestație cu privire la valoarea prea mare stabilită prin Raportul de evaluare nr.84 din 12 februarie 2013, s-a făcut o nouă reevaluare, raport de evaluare înregistrat la AJEP Iași sub nr._ din 19 mai 2014, prin care valoarea reală de piață a imobilului a fost stabilită la suma de 18.237.200 lei, sub valoarea rezultată din raportul de expertiză nr._ din 12 februarie 2013, raport comunicat contestatoarei debitoare cu adresa nr.27.653 din 21 mai 2014, fără a fi formulate contestații de către aceasta în temeiul prev.art.172 Cod proc.civilă.

În ce privește prețul de pornire s-a avut în vedere prețul de evaluare rezultat din raportul de evaluare așa cum prevăd dispozițiile art.162 alin.8 Cod proc.fiscală și nu valoarea de inventar cu susține în mod greșit contestatoarea.

În ce privește, destinația bunului imobil, proprietatea Universități P. A. din Iași, CUI_, situat în Iași, ., nr.13, jud.Iași, adjudecat în cadrul licitației organizate de către AJFP Iași, în data de 7 august 2014, s-a procedat la valorificarea bunurilor imobile ce au fost indicate de către reprezentantul legal al Universității P. A. din Iași, CF_, drept garanție pentru obținerea facilității ce i-a fost acordată potrivit prevederilor OUG nr.29/2011 privind acordarea eșalonărilor de plată a obligațiilor fiscale, facilitate ce nu a fost respectată de către acesta.

Referitor la declanșarea și realizarea procedurii de executare silită, susține intimata că la constituirea garanției pentru eșalonarea la plată a avut în vedere valoarea creditului contractat de contestatoare de la G. B.-Agenția Iași,care la data de 7 februarie 2013, conform adresei nr.237 eliberată de către creditoare la data de 7 februarie 2013 era în valoare de 4.018.299,01 EUR, respectiv 17.621.045 lei, valoarea garanției ce trebuie constituită de către contestatoarea debitoare, conform Acordului de principiu nr.1366 din 9 ianuarie 2013 fiind în sumă de_ lei, astfel că s-a constituit o garanție în favoarea creditorului fiscal în sumă de 16.317.462 lei, astfel că organul de executare a respectat prevederile art.9 alin.7 din OUG nr.29/2011, luând în calcul valoarea orientativă a Camerei Notarilor Publici numai la calculul garanției, iar prețul de pornire a licitațiilor ce au fost organizate de AJFP Iași a fost stabilit în baza valorilor de piață stabilite de evaluatorul independent.

A mai susținut, referitor la teren, în anunțul de vânzare nr._ din 24 iulie 2014 s-a menționat că suprafața de teren de 869 mp. este concesionată de către Consiliul Local Municipal Iași în baza Contractului de asociere nr._ din 20 august 1998, iar adjudecarea s-a realizat pentru terenul aferent proprietății construcției, respectiv 740,13 mp., conform procesului verbal de adjudecare nr._ din 18 august 2014, deci pentru un singur bun, asupra căruia creditorul fiscal a dobândit ipoteca de rang III, rang I și II, fiind deținut de către GE G. B. SA pentru o creanță ce a fost luată în calcul inițial de către organul de executare conform prevederilor art.9 alin.7 din OUG 29/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la susținerile contestatoarei, în sensul că ar intenționa recuperarea în contul obligațiilor fiscale restante o jumătate din suma încasată în urma valorificării, a precizat că sunt simple speculații, referitor la susținerea contestatoarei cu privire la imposibilitatea acoperirii datoriilor către stat, a precizat că valoarea celorlalte bunuri rămase nevalorificate este de 23.074,501 lei și s-a instituit sechestru și asupra tuturor bunurilor mobile proprietatea contestatoarei, conform procesului verbal de sechestru bunuri mobile nr._ din 27 martie 2012, a căror valoare evaluată este în sumă totală de 2.898.626,69 lei.

De altfel, patrimoniul Universității P. A. din Iași, CUI_ este grevat de un volum al obligațiilor mai mare decât sumele ce s-ar obține din valorificarea activelor sale, pe rolul Tribunalului Iași – Secția Civilă F. fiind înregistrat și dosarul nr._ având ca obiect deschiderea procedurii de insolvență.

În drept s-au invocat disp.art.147, 162, 171, 172-174, 176 Cod procedură fiscală, OUG 29/2011, OMFP nr.1853/2011, Ordinul MEF nr.1107/13 august 2012, OPANAF nr.2446/2014.

S-a solicitat proba cu înscrisuri.

S-au anexat în copie:

- anunțurile nr._/01.10.2013,_/05.12.2013,_/24.07.2014;

- procesul verbal de licitație nr._/07.08.2014;

- procesul verbal de adjudecare nr._/18.08.2014;

- extrasul de Carte Funciară nr._ din data de 07.08.2014;

- adresa nr._/25.11.2013, O.M.E.C.T.S. nr.5783/21.09.2012;

- Decizia de acordare a eșalonării nr._/26.02.2013;

- Decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale nr._/02.09.2013;

- Raportul de evaluare nr.84/12.02.2013;

- Fișa agentului economic.

La data de 29 octombrie 2014, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea de intervenție în nume propriu și în interesul alăturat (accesorie) al intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași formulată de UMF Iași prin care a solicitat respingerea contestației și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare aceasta a susținut că, deși, prin intermediul contestației, se solicită anularea procesului verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr._ din 07 august 2014 și a actelor de executare subsecvente, cererea este intitulată contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite de AJFP Iași în cadrul Dosarului de executare nr. 334/2013, iar motivele de nelegalitate invocate în cuprinsul acesteia vizează, de asemenea, întreaga procedură de executare silită și nu doar procesul verbal de licitație a cărui anulare este solicitată expres.

A precizat că are interes în formularea cererii întrucât ca efect al adjudecării, organul de executare silită a întocmit procesul verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr._ din 10 august 2014, act prin care UMF a devenit proprietara imobilului situat în mun. Iași, ., nr.13, jud.Iași, compus din construcție în suprafață de 1070 mp. și teren aferent în suprafață de 740,13 mp. proprietatea debitoarei U. P. A. din Iași, în schimbul unui preț de 15.465.500 lei, exclusiv TVA, reprezentând 50% din prețul evaluat al imobilului, 30.830.745 lei și are interesul de a-și proteja atât propriul drept de proprietate, cât și interesul de a susține poziția procesuală a intimatei AJFP Iași în sensul menținerii actelor de executare prin intermediul cărora s-a realizat adjudecarea bunului imobil și că se impune introducerea în cauză în calitate de intervenienți forțați a tuturor titularilor drepturilor subiective care intră în componența raportului juridic dedus judecății.

Referitor la motivele invocate de contestatoarea UPA din Iași, respectiv:

1.imobilul supus executării silite a fost subevaluat, prețul de pornire al licitației nereprezentând valoarea de piață a acestuia, ci o valoare stabilită în mod arbitrar după grila notarilor și valoarea de inventar, fiind încălcate disp. ar. 147 alin. (1), (3) și (4);

2.a fost încălcată ordinea de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei, prevăzută de art. 142 C.proc.fisc. in sensul că au fost scoase la licitație bunuri imobile care servesc la desfășurarea activității didactice și de cercetare a debitoarei;

3.AJFP Iași a efectuat o procedură de executare silită fără a ține seama de interesele pe care ar fi trebuit să le apere. în sensul că, în urma distribuirii prețului datoriile debitoarei nu vor fi acoperite decât parțial, fiind astfel încălcate disp. art. 159 alin. (2) C.proc.fisc;

4. executarea silită este lovită de nulitate deoarece, AJFP Iași a scos la vânzare un bun care nu este proprietatea debitoarei, respectiv suprafața de 869 m.p. aflată în proprietatea Consiliului Local lași și cu privire la care UPA din Iași deține doar un drept de concesiune.

În legătură cu primul motiv constând în subevaluarea imobilului urmărit silit a invocat excepția decăderii contestatoarei din dreptul de a formula contestație la executare întrucât pretinsa evaluare nelegală a imobilului situat în mun.Iași, ., nr.13, jud.Iași ce a aparținut debitoarei, nu reprezintă un motiv de nulitate propriu actului de executare contestat (procesul verbal de licitație nr.41.902 din data de 07.08.2014), ci, constituie un motiv de nelegalitate care, în măsura în care ar fi valid, ar putea afecta legalitatea primului act de executare în cadrul căruia s-a menționat valoarea imobilului executat silit, act care conf.art.173 alin.1 lit.a C.proc.fiscal, trebuia contestat „în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori în lipsa acestora cu ocazia efectuării executării silite în alt mod”. În cazul concret, primele acte de executare în care a fost precizată valoarea evaluată a imobilelor executate silit sunt reprezentate de Anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._ din 01.10.2013 (depus la dosarul cauzei de contestatoare odată cu cererea introductivă de instanță) și, respectiv de Procesul verbal de licitație din 17.10.2013 întocmit cu ocazia primului termen al licitației la care imobilele au fost scoase la vânzare la un preț de pornire reprezentând 100% din valoarea evaluată a acestora. În cazul de față, debitoarea a luat cunoștință despre existența actelor de executare anterior menționate cel mai târziu la 16.10.2013, dată la care aceasta a înaintat către AJFP Iași, Adresa înregistrată sub nr. 90.817/ 16.10.2013 (depusă la dosarul cauzei de contestatoare odată cu cererea introductivă de instanță), adresă prin intermediul căreia a solicitat efectuarea unei reevaluări a Imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13, motivat de împrejurarea că prețul la care a fost scos la licitație acest bun (30.930.745 lei, fără TVA) este inferior valorii sale de piață. Față de aceste aspecte, a arătat că, invocarea la acest moment a motivului de nelegalitate constând în pretinsa subevaluare a imobilului este tardivă deoarece, evaluarea bunului Urmărit silit trebuia contestată, conf.art. 173 alin. (I) lit. a) C.proc.fisc, cel mai târziu la data de 31.10.2013 (15 zile de la data de 16.10.2013).

A solicitat respingerea și ca nefondat a acestui motiv de nelegalitate, constând în pretinsa subevaluare a imobilului, întrucât prețul imobilului a fost indicat de debitoarea UPA din Iași la momentul solicitării eșalonării plății datoriilor fiscale, iar valoarea la care a fost scos la vânzare imobilul urmărit silit, nu a fost fixată de către organul de executare, ci, a fost stabilită prin intermediul unui raport de evaluare furnizat creditorului fiscal chiar de debitoarea UPA din Iași în cadrul procedurii de eșalonare a datoriilor fiscale reglementată de OUG nr.29/2011, valoarea propusă de debitoare fiind acceptată de AJFP Iași.

Astfel, conform celor menționate chiar de către contestatoare în cuprinsul cererii introductive de instanță, aceasta a solicitat creditorului fiscal (AJFP Iași) acordarea facilității constând în eșalonarea la plată a datoriilor fiscale restante conform disp. OUG nr. 29/2011. Conform art. 9 alin. (2) lit. c) din OUG nr. 29/2011, pentru acordarea eșalonării, debitoarea a constituit în favoarea creditorului fiscal o garanție constând în instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea sa situat în mun. Iasi, . nr. 13. De asemenea, potrivit obligației instituite prin art. 9 alin. (8) din același act normativ, debitoarea a depus la organul fiscal Raportul de evaluare pentru bunul imobil oferit garanție, raport întocmit de evaluatorul independent . SRL, prin evaluator autorizat Michichiuc G., prin intermediul căruia imobilul a fost evaluat la valoare de 30.930.745 lei (fără TVA). Prin urmare, debitoarea a fost cea care a optat pentru constituirea garanției asupra imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13 și tot debitoarea a fost cea care a ales să facă dovada valorii acestui bun imobil prin depunerea la organul fiscal a raportului de evaluare în care imobilul a fost evaluat la valoarea de 30.930.745 lei (a se vedea pct. I din Adresa nr. 16.013 din 19.03.2014 emisă de AJFP Iasi). In toată această procedură, AJFP Iași, în calitate de organ fiscal, a avut un rol pur pasiv, aceasta nefăcând altceva decât să-și exprime acordul cu privire la imobilul oferit drept garanție de debitoare și cu privire la valoarea pe care aceeași debitoare a susținut că o are bunul. în condițiile în care valoarea de piață a imobilului a fost indicată chiar de către UPA din Iași, aceasta având tot interesul ca garanțiile constituite în favoarea creditorului fiscal să fie evaluate la un nivel cât mai ridicat (cel puțin egal cu valoarea de piață), și nu înțelege cum, aceeași debitoare își contestă propria evaluare anterioară. Dacă, prin absurd, s-ar accepta susținerea contestatoarei conform căreia „acest preț a fost stabilit cu încălcarea legii", ar însemna, pe de o parte, că debitoarea recunoaște că a încălcat legea la momentul în care a făcut dovada valorii bunului oferit garanție conform disp. art. 9 alin. (8) din OUG nr. 29/2011, iar, pe de altă parte, ar însemna că, la acest moment, contestatoarea își invocă propria conduita ilicită ca și argument în susținerea contestației la executare. Raționamentul contestatoarei conform căruia valoarea stabilită prin Raportul de evaluare întocmit de . SRL prin evaluator autorizat Michichiuc G. în luna februarie 2013 (raport înregistrat la AFP Iași sub nr. 14.367 din 12.02.2013) și avută în vedere de organul fiscal ca și preț de pornire al licitației, nu ar reprezenta valoarea de piață a imobilului, ci, o valoare stabilită arbitrar prin raportare la valoarea de inventar și la grila notarilor, este vădit nereală. Astfel, conform raportului de evaluare anterior menționat, valoarea de piață a imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13 a fost calculată la suma de 30.930.745 lei (fără TVA), respectiv 7.053.440 Euro, din care valoarea construcției este de 28.884.567 lei, iar, valoarea terenului în suprafață de 740,13 m.p. este de 2.046.178 lei. A subliniat că suma anterior menționată reprezintă valoarea de piață a imobilului și nu cea stabilită prin raportare la grilele notariale / valoarea de inventar, așa cum susține contestatoarea. De altfel, în cuprinsul aceluiași raport, evaluatorul a calculat și valoarea imobilului prin raportare la grilele notariale, aceasta fiind stabilită la suma de 18.863.602 lei, respectiv 4.274.879 Euro, din care 18.674.264 lei reprezintă valoarea construcției, iar, 189.338 lei constituie valoarea terenului.

Pentru a-și susține teza privind caracterul subevaluat al valorii imobilului, contestatoarea a depus la dosarul cauzei un alt raport de evaluare întocmit în luna februarie 2014 de același evaluator (. SRL prin evaluator autorizat Michichiuc G.) care a realizat și evaluarea anterioară (cea din februarie 2013, prin care s-a stabilit o valoare a imobilului de 30.930.745 lei), în cuprinsul ultimului raport valoarea imobilului fiind calculată la suma de 55.908.422 lei (12.447.333 Euro). A apreciat că modalitatea în care contestatoarea încearcă să-și dovedească susținerile este de-a dreptul surprinzătoare: nu numai că aceasta își contestă propria evaluare anterioară pe care o consideră a fi realizată cu „încălcarea legii", ci, pentru a oferi greutate schimbării de optică cu privire la valoarea imobilului, a apelat la același evaluator independent care a întocmit și primul raport de evaluare. În mod la fel de „surprinzător", expertul evaluator desemnat de debitoare, a considerat că valoarea imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13 a crescut în intervalul de un an de la data când a realizat făcută prima evaluare (februarie 2013) și până la momentul efectuării celei de-a doua (februarie 2014) cu 80%, de la suma de 30.930.745 lei, până la suma 55.908.422 lei. Mizând pe naivitatea tuturor celor în fața cărora urma să fie utilizat noul raport de expertiză, evaluatorul autorizat justifică creșterea cu 80 % într-un an a valorii aceluiași imobil prin faptul că „piața imobiliară din această zonă a avut o evoluție pozitivă semnificativă după deschiderea complexului PALAS și a construcției Tribunalului Iasi” (a se vedea Nota de Constatare existentă la fila 2 a Raportului de evaluare nr. 28 din 21.02.2014). Deși în raport cu caracterul lor pueril, argumentele expuse în cuprinsul raportului de evaluare nu ar necesita niciun comentariu, a învederat totuși instanței că ansamblul Palas a fost inaugurat la data de 01.06.2012, anterior întocmirii primei evaluări, iar, noul palat de justiție din zona Târgu C. a fost inaugurat la data de 15.09.2014, după momentul efectuării celei de-a doua evaluări. Practic, între prima și cea de-a doua evaluare piața imobiliară din zona în care este situat imobilul urmărit silit nu a suferit nicio evoluție. Dimpotrivă, apreciază că este vorba de o involuție în condițiile în care imobilul situat în mun. Iași, . nr. 13 este situat mult mai aproape de clădirea vechiului palat de justiție (situat pe .. 21), decât de clădirea noului palat (situat pe .. 1). Prin urmare, mutarea unei părți importante a activității din vechiul în noul palat a avut drept consecință diminuarea gradului de interes pentru zona în care este situat imobilul urmărit silit. Dacă, prin absurd, s-ar accepta raționamentul evaluatorului autorizat, ar însemna că întreaga piață imobiliară din zona Străzii G. G. V. din Iași a crescut cu 80% într-un singur an, împrejurare care ar constitui însă un miracol economic, de care, cu siguranță, atât părțile din prezenta cauză cât și instanța de judecată ar fi auzit. Caracterul corect al prețului la care a fost scos la licitație imobilul urmărit silit (30.930.745 lei) este dovedit și prin faptul că, în intervalul cuprins între cel de-al doilea (19.12.2013) și cel de-al treilea termen al licitației (07.08.2014), ca urmare a solicitării debitoarei de a se proceda la reevaluarea imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13, organul de executare fiscală a dispus efectuarea unei noi evaluări, desemnând în acest sens ca și evaluator independent pe PF C. T. A. (a se vedea Adresa nr. 22.052 din 16.04.2014 emisă de AJFP Iași). În urma noii evaluări, evaluatorul autorizat C. T. A. a întocmit Raportul de evaluare a bunurilor imobile înregistrat la AJFP Iași sub nr. 27.141/19.05.2015 (raport aflat la dosarul de executare) în cuprinsul căruia a stabilit valoarea de piață a imobilului la suma de aproximativ 4.116.000 Euro, întrucât cea de-a doua evaluare era inferioară celei efectuate anterior de . SRL, la cel de-al treilea termen al licitației s-a avut în vedere prețul inițial stabilit de 30.930.745 lei (7.053.440 Euro), redus cu 50% conform disp. art. 162 alin. (8) C.proc.fisc. Având în vedere considerentele anterior expuse, a apreciat că susținerile contestatorilor privind pretinsa subevaluare a imobilului sunt nereale. Neacoperirea creanțelor tuturor creditorilor urmăritori nu este rezultatul subevaluării, ci al faptului că gradul de interes al potențialilor cumpărători a fost unul foarte redus, imobilul fiind adjudecat abia la al treilea termen de licitație la un preț egal cu 50% din valoarea de piață a acestuia. În acest sens, a menționat că, din cauza configurației imobilului (alcătuit din amfiteatre, săli de curs, etc), acesta nu poate fi utilizat decât pentru desfășurarea activității de învățământ, aspect care a limitat drastic numărul potențialilor cumpărători. În măsura în care gradul de interes pentru un astfel de edificiu ar fi fost unul mai ridicat, adjudecarea sa ar fi avut loc la primul termen al licitației, la un preț egal cu valoarea de evaluare (30.930.745 lei), iar suma astfel obținută ar fi acoperit creanțele tuturor creditorilor urmăritori.

Privitor la motivul de nelegalitate constând în nerespectarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei a invocat excepția decăderii contestatoarei din dreptul de a formula contestație întemeiată pe acest motiv întrucât formularea contestației pentru acest motiv de nelegalitate este tardivă întrucât, ordinea de scoatere la vânzare a bunurilor urmărite silit nu a fost stabilită prin procesul verbal de licitație contestat în prezenta cauză, încheiat după desfășurarea celui de-al treilea termen de licitație, ci, prin Anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._ din 01.10.2013 și, respectiv prin Procesul verbal de licitație din 17.10.2013 întocmit cu ocazia primului termen al licitației.

Pe fond, cu privire la acest motiv al contestației, a susținut că în cuprinsul contestației la executare, debitoarea a luat cunoștință despre desfășurarea primului termen de licitare încă de la data de 16.10.2013 astfel că, invocarea la acest moment a nerespectării ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor urmărite silit este tardivă raportat la termenul limită prevăzut de art. 173 alin. (1) lit. a) C.proc.fisc. pentru formularea contestației la executare, că în cuprinsul contestației la executare debitoarea a susținut că organul de executare a încălcat disp. art. 142 alin. (1^[) C.proc.fisc. privind ordinea de scoatere la vânzare a bunurilor urmărite silit deoarece, au fost scoase la vânzare bunuri care sunt folosite pentru desfășurarea activității didactice și de cercetare a Universității, constituind principala sursă de venit, în condițiile în care, UPA din Iași are în patrimoniu și alte bunuri care ar fi putut fi executate silit, care nu constituiau principala sursă de venit și nu făceau parte din bunurile folosite în mod direct în activitatea didactică.

De altfel, instituirea în favoarea creditorului fiscal a ipotecii asupra imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13, adjudecat de UMF Iași, s-a făcut chiar la cererea debitoarei UPA din Iași care, în temeiul art. 9 din OUG nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, a indicat bunurile asupra cărora dorește să fie instituită garanția prevăzută de lege ca și condiție pentru acordarea reeșalonării. Așadar, instituirea ipotecii asupra acestui imobil și nu asupra altora este rezultatul exclusiv al manifestării de voință al debitoarei UPA din Iași și nu al organelor de executare silită.

În condițiile în care debitoarea UPA din Iași nu a respectat termenele de eșalonare acordate de creditorul fiscal, acesta a fost nevoit, conform disp. art. 14 din OUG nr. 29/2011 coroborat cu art. 128 alin. (1) C.proc.fisc, să se îndestuleze din garanțiile constituite de debitoare. Prin urmare, scoaterea la vânzare silită a imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13 a fost determinată de împrejurarea că acest bun a fost oferit de debitoare cu titlu de garanție în procedura de obținere a eșalonării la plată reglementată de OUG nr. 29/2011, dispozițiile acestui act normativ, precum si cele ale art. 128 alin. (1) C.proc.fisc, instituind obligativitatea îndestulării creditorului din garanțiile depuse de debitor (și nu din alte bunuri ale acestuia) în situația în care scopul pentru care acestea au fost constituite nu s-a realizat.

Separat de obligația legală a creditorului fiscal de a executa silit bunul imobil cu privire la care a fost constituită garanția, necesitatea urmăririi silite a imobilului adjudecat de intimata UMF Iași derivă și dintr-o altă perspectivă. Astfel, în cadrul urmăririi silite ce face obiectul Dosarului de executare nr. 334/2013, separat de AJFP Iași, au calitatea de creditori urmăritori și alte persoane, printre care și creditoarea GE G. B. SA a cărei creanță este garantată prin instituirea dreptului de ipotecă asupra a două imobile proprietatea ; debitoarei: a) imobilul (teren și construcție S+P+13E) situat în mun. Iași, . nr. 13, adjudecat de UMF Iași și, b) imobilul (teren și construcție S+P+4E) situat în mun. Iași, . B.) nr. 10.

Conform art. 816 alin. (4) C.proc.fisc „creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la vânzare silită a bunurilor neipotecate ale debitorului său decât în cazul în care urmărirea silită a bunurilor imobile ipotecate nu a condus la îndestularea creditorului ipotecar în limita sumelor totale datorate".

Prin urmare, organul de executare era obligat și din acest motiv să procedeze la scoaterea la vânzare a imobilelor cu privire la care GE Garanți B. SA avea instituit dreptul de ipotecă, acest creditor neavând dreptul să se îndestuleze din vânzarea bunurilor neipotecate decât în situația neacoperirii creanței sale din vânzarea bunurilor ipotecate.

Privitor la caracterul neîntemeiat al motivului de nelegalitate constând în împrejurarea că. în urma distribuirii prețului datoriile contestatoarei nu vor fi acoperite decât parțial, fiind astfel încălcate disp. art. 159 alin. (2) C.proc.fisc. a precizat că neacoperirea integrală a datoriilor debitoarei ca urmare a vânzării silite a imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13 nu reprezintă un motiv de nelegalitate, deoarece nicio dispoziție normativă nu condiționează vânzarea silită a unui bun de necesitatea acoperirii tuturor datoriilor debitoarei.

A mai precizat că, susținerea contestatoarei conform căreia organul de executare silită a încălcat disp.art.159 alin.2 Cod proc.fiscală, prin faptul că nu a suspendat procedura de executare silită este nefondată întrucât documentele prin care debitoarea a încercat să facă, în fața organului de executare, dovada existenței unor oferte de cumpărare pentru bunul imobil situat în Municipiul Iași, ., nr.13, nu îndeplineau condițiile prevăzute de art.160 Cod procedură fiscală, fapt comunicat expres debitoarei contestatoare prin adresa nr._ din 19 martie 2014.

Chiar dacă ar fi fost îndeplinite cerințele prevăzute de art.160 Cod procedură civilă, nu s-ar fi putut proceda la valorificarea imobilului prin buna înțelegere a părților întrucât în dosarul de executare mai existau și alți creditori care trebuiau să își exprime acordul în acest sens, sens în care sunt și disp.art.630 Cod proc civilă.

De altfel, acordul executorului fiscal era necesar doar pentru stingerea creanțelor fiscale aspect expres prevăzut de art. 160 alin. (1), teza I, C.proc.fisc. Pentru stingerea celorlalte categorii de creanțe, era necesar și acordul titularilor acestora. Or, în cazul concret, debitoarea nu a efectuat niciun fel de demers în sensul obținerii acordului celorlalți creditori (GE Garanți B. SA) pentru vânzarea imobilului prin înțelegerea părților, context în care nu se poate susține că, anterior vânzării silite, a existat posibilitatea reală ca imobilul să fie vândut prin bună învoială.

A mai precizat, intervenienta că refuzul organului de executare fiscală de a accepta vânzarea imobilului prin învoiala părților, nu poate fi contestat pe calea contestației la executare formulată împotriva procesului verbal de licitație nr.41.902 din data de 07.08.2014 ci, trebuia să facă obiectul unei contestații întemeiate pe disp. art.172 alin.1 teza finală C.proc. fiscală, contestație îndreptată împotriva refuzului organului de executare de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.

Referitor la motivul de nelegalitate, constând în urmărirea silită a unor bunuri care nu sunt proprietatea debitoarei UPA Iași a invocat excepția lipsei de interes. A susținut că debitoarea nu justifică un interes personal în formularea contestației întemeiată per motivul de nelegalitate constând în faptul că o parte din imobilul urmărit silit aparține unei terțe persoane deoarece, mijloacele de apărare a dreptului de proprietate sunt puse de legiuitor la dispoziția titularilor dreptului respectiv, neputând fi exercitate de alte persoane care nu justifică un folos practic în urma unui astfel de demers.

Această împrejurare este menționată expres în materia contestației la executare, disp. art.173 alin. (2) C.proc.fisc. statuând că „contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării".

Contestatoarea din prezenta cauză nu justifică niciun folos practic prin promovarea unei cereri prin care se urmărește apărarea dreptului de proprietate aparținând Consiliului Local al Municipiului Iași, motiv pentru care se impune respingerea contestației la executare întemeiată pe acest motiv, ca fiind lipsită de interes.

În ce privește acest motiv de nelegalitate a precizat că este și nefondat întrucât în cuprinsul cererii introductive de instanță, debitoarea a susținut că executarea silită este lovită de nulitate întrucât, pe parcursul întregii proceduri de executare silită, inclusiv în Procesul verbal de licitație pentru bunuri imobile sau ansamblu de bunuri nr._ din 07.08.2014, s-a menționat că face obiectul executării silite imobilul situat în mun. Iași, . nr. 13, compus din construcție (D+P+M+13E) și terenul aferent în suprafață de 1.609,25 m.p., în condițiile în care doar suprafața de 740 m.p. face obiectul dreptului de proprietate al debitoarei, iar restul de 869,25 m.p. aflându-se în proprietatea Consiliului Local al Municipiului Iași, fiind concesionat debitoarei pentru construirea sediului universității.

Din simpla lectură a procesului verbal de licitație din 07.08.2014 se observă că susținerea debitoarei este nereală, în rubrica aferentă descrierii imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13 menționându-se că acesta este compus din construcție cu regim de înălțime D+P+M+13E și teren aferent în suprafață de 740,13 mp proprietatea debitorului + suprafața de 869,12 m.p. - .) teren aflat în concesiune pe toată perioada existentei construcției conform Contractului de asociere nr._ / 20.09.1998 - emis de Primăria Iași.

Prin urmare, în cuprinsul procesului verbal de licitație s-a menționat că doar suprafața de 740,13 m.p. teren face obiectul dreptului de proprietate al debitoarei, și nu întreaga suprafață de 1609,25 m.p., așa cum susține contestatoarea; de altfel, în procesul verbal se menționează expres că suprafața de 869,12 m.p teren era deținută de debitoare cu titlu de drept de concesiune pe toată durata existenței clădirii.

A învederat instanței de judecată împrejurarea că menționarea în actele de executare silită a suprafeței deținute de debitoare cu titlu de concesiune era necesară deoarece, potrivit art. 41 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, „dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcției pentru a cărei realizare acesta a fost constituit".

Prin urmare, ca efect al vânzării silite a clădirii situate în mun. Iași, . nr. 13, prin efectul legii, se transmite și dreptul de concesiune asupra terenului pe care se află clădirea, fără ca acest lucru să echivaleze cu înstrăinarea dreptului de proprietate asupra suprafeței respective de teren așa cum susține contestatoarea.

Împrejurarea că dreptul de proprietate asupra suprafeței de 869,12 m.p. teren nu a făcut obiectul vânzării silite rezultă inclusiv din Procesul verbal de adjudecare pentru bunuri imobile sau ansamblu de bunuri imobile nr._ din 18.08.2014 care constituie titlul de proprietate al UMF lași asupra imobilului adjudecat, în cuprinsul căruia se menționează că imobilul intrat în proprietatea UMF Iași este compus din „Construcție - Sediu administrativ și social – cultural C1 cu regim de înălțime D+P+M+13E (…) și teren intravilan în suprafață de 740,13 m.p. proprietatea debitorului situat în Iași, Centru Civic, . nr.13”, fără ca suprafața de 869,12 m.p. aparținând Municipiului Iași să fie inclusă în imobilul cumpărat de UMF Iași.

A solicitat proba cu înscrisuri urmând ca intimata AJFP Iași să depună Decizia nr._ din 26.02.2013 și Decizia nr._ din 02.09.2013.

A anexat în copie:

- proces verbal de adjudecare pentru bunuri imobile sau ansamblu de bunuri imobile nr._ din 18.08.2014;

- raportul de evaluare întocmit de . SRL prin evaluator autorizat Michichiuc G. înregistrat la AFP Iași sub nr.14.367 din 12.02.2013;

- adresa nr.16.013 din 19.03.2014 emisă de AJFP Iași;

- adresa nr.22.052 din 16.04.2014 emisă de AJFP Iași.

Pentru termenul din data de 8 ianuarie 2015, contestatoarea U. „P. A.” din Iași a înaintat la dosarul cauzei o cerere modificatoare prin care a precizat că înțelege să completeze obiectul contestației cu un nou motiv de nulitate a procesului verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr._ din 7 august 2014, precum și a tuturor actelor de executare subsecvente întocmite în dosarul de executare nr.334/2013 al Administrației Județene a Finanțelor Publice, în sensul că organul fiscal nu a vândut bunul la prețul determinat prin publicația de vânzare, respectiv_.373 lei, exclusiv TVA, prețul achitat așa cum rezultă din procesul verbal de licitație nr._ din 7 august 2014, fiind de_.500 lei, organul de executare fiscal uitând să perceapă și TVA-ul aferent prețului de adjudecare, favorizând astfel acest adjudecatar.

A solicitat proba cu înscrisuri.

Pentru același termen s-a formulat și cerere de intervenție principală de către G. B. SA prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de contestatoarea U. „P. A.” din Iași C._. A precizat și faptul că se impune admiterea în principiu a cererii de intervenție pe care a formulat-o întrucât are interes în formularea contestației întrucât ea și-a depus titlu de creanță în dosarul execuțional nr.334/2013, devenind astfel creditor în respectivul dosar execuțional și pe calea cererii de intervenție formulată invocă argumente de natură să conducă la menținerea actelor de executare contestate, aspect care, potrivit prevederilor legale, va conduce la efectuarea distribuției prețului cu prioritate către ea, în calitate de creditor ipotecar de rangul I.

De altfel, judecarea unei contestații la executare se face în contradictoriu cu creditorii din dosarul execuțional, astfel că dacă nu ar fi formulat prezenta cerere de intervenție, instanța avea obligația de a pune în vedere contestatoarei să indice în mod corect cadrul procesual sau de a proceda, din oficiu, la completarea cadrului procesual pasiv prin introducerea forțată a altor persoane prevăzute de art.78 și urm. Cod proc.civilă.

În ce privește motivele de nelegalitate invocate de contestatoare, respectiv:

1. Vânzarea la licitație s-a făcut cu încălcarea regulilor privind evaluarea bunurilor supuse executării silite.

2. Organul de executare ar fi încălcat ordinea de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei UPA C._.

3. Procedura de executare s-a realizat cu încălcarea art.159 alin.2 Cod procedură fiscală, care prevede obligativitatea evitării prejudicierii bugetului de stat și ale debitorului urmărit.

4. Imobilul vândut la licitație în 07.08.2014 ar fi avut în componență și suprafața de 869 m.p. aflați în proprietatea Municipalității Iași, a invocat următoarele apărări.

Cu privire la primul motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, respectiv subevaluarea a precizat că acesta nu poate face obiectul contestației împotriva procesului verbal de licitație ci doar obiectul împotriva publicației de vânzare / anunțului de vânzare, care nu a fost formulată și care este tardivă la acest moment.

A susținut că, contestatoarea avea cunoștință despre prețul la care urma să se înceapă licitația din simpla cercetare a anunțului privind vânzarea bunurilor imobile ce a precedat licitația din 07.08.2014. Mai mult, prețul de pornire al licitației din 07.08.2014 a fost obținut ca rezultat al diminuării prețului inițial ( în valoare totală de 30.930.746 lei plus TVA care este chiar prețul evaluării făcute de însăși contestatoare anterior lunii octombrie 2013) cu 50%, conform prevederilor art.162 alin.8 Cod procedură fiscală. Așadar în condițiile în care licitațiile anterioare aveau un preț de pornire stabilit prin raportare chiar la suma rezultantă a evaluării indicate chiar de contestatoarea-debitoare, este evident că aceasta cunoștea respectiva sumă și dacă dorea ca prețul de pornire să fie mai mare decât 30.930.746 lei plus TVA trebuia să procedeze la contestarea în instanță, în termenul legal de 15 zile, a anunțurilor succesive de licitație.

Acest motiv al contestației este și neîntemeiat întrucât prețul de pornire a fost stabilit la nivelul rezultatelor unui raport de evaluare pus la dispoziția organelor fiscale chiar de către contestatoare. Motivul de nelegalitate invocat de contestatoare este neîntemeiat întrucât în primul rând valoarea imobilului urmărit silit a fost stabilită prin intermediul unui raport de evaluare pus la dispoziția organelor fiscale (ce instrumentau dosarul execuțional) chiar de contestatoarea debitoare UPA C._, în cadrul procedurii de eșalonare a datoriilor fiscale reglementată de OUG nr.29/2011, valoarea propusă de debitoare fiind acceptată de către AJFP Iași. Astfel, valoarea de piață a mobilului vândut a fost stabilită prin Raportul de evaluare înregistrat la AFP Iași sub nr. 14.367/12.02.2013, raport întocmit la cererea contestatoarei din acest dosar de către evaluatorul independent . SRL.

Rezultatul acestui raport atestă că imobilul situat în mun.Iași, ., nr.13 are valoare de piață de 30.930.745 lei fără TVA, respectiv 7.053.440 EURO, din care valoarea construcției este de 28.0884.567 lei, iar valoarea terenului în suprafață de 740,13 m.p. este de 2.043.178 lei. Din lectura procesului verbal de licitație contestat rezultă că prețul de începere a licitației din 7 august 2004 (a treia din respectivul dosar execuțional) a fost de 50% din suma de 30.930.745 lei respectiv 15.465.500 lei. Faptul obținerii la licitația din 07.08.2014 a unui preț de 15.465.500 lei a fost determinat de lipsa de interes a potențialilor cumpărători care a făcut ca imobilul să fie adjudecat abia la al treilea termen de licitație la un preț de 50% din valoarea evaluată a acestuia. În măsura în care pe piață exista un interes ridicat pentru cumpărarea bunului, acesta ar fi fost adjudecat la valoarea de evaluare (30.930.745 lei), valoare care ar fi asigurat îndestularea tuturor creanțelor. Organul fiscal nu se putea sustrage prevederilor legale impuse de Codul de procedură fiscală în art. 162 alin.8, acesta fiind obligat la a proceda la organizarea celui de al treilea termen de licitație la un preț de pornire egal cu 59% din valoarea de evaluare a bunului supus vânzării silite.

De altfel, organele fiscale au procedat la re-evaluarea bunului între a doua și a treia licitație, însă valoarea rezultantă a acestei evaluări a fost mai mică decât 30,9 milioane, drept pentru care au procedat la continuarea licitației la prețul inițial. Nu în ultimul rând, între a doua licitație (19.12.2013) și a treia licitație (07.08.2014), organele fiscale au procedat la reevaluarea imobilului situat în Mun. Iași, ., nr. 13, ca urmare a insistențelor contestatoarei (deși nu aveau o asemenea obligație legală, ci doar o facultate de a aprecia dacă se impunea re-evaluarea, așa cum confirmă și Vicepreședintele ANAF în adresa emisă în ianuarie_ depusă și anexată de contestatoarea contestației). Astfel, organele fiscale au numit expert evaluator pe D-na C. T. care a realizat Raportul de evaluare a bunurilor imobile înregistrat la AJFP Iași sub nr. 27.171/19.05.2015 în cuprinsul căruia a stabilit valoarea de piață a imobilului la suma de aproximativ 4.116.000 EURO. Cu toate acestea, întrucât cea de-a doua evaluare (determinată de către expert T. C.) era inferioară celei efectuate anterior de . SRL, la cel de al treilea termen al licitației (07.08.2014) s-a avut în vedere prețul inițial stabilit de 30.930.745 lei, redus cu 50% conform prevederilor legale. De altfel, nicio expertiză judiciară sau extrajudiciară sau extrajudiciară nu este de natură a da un preț cert, prețul cert fiind cel dat de piață, respectiv de prețul la care imobilul a fost vândut.

S-a invocat excepția tardivității și cu privire la al doilea motiv de nelegalitate, respectiv nerespectarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei.

A precizat că debitoarea cunoștea încă din finalul anului 2013, potrivit propriilor sale afirmații susținute cu probe (inclusiv anunțul ANAF din 05.12.2013 privind licitația din 17 decembrie2013), faptul că imobilul sediu administrativ face obiectul executării silite, apreciind că formularea unei contestații pentru acest motiv abia în august 2014, fiind tardivă. Termenul de 15 zile în care debitoarea putea reclama pretinsa încălcare a ordinii de scoatere la licitație a bunurilor debitorului urmărit prevăzută de art. 142 alin.11 Cod procedură fiscală a expirat așadar încă din decembrie 2013.

Odată ce nu au formulat această contestație împotriva primului act de executare ce a vizat bunul imobil, a invocat pretinsa neregularitate la acest moment al procedurii (după adjudecare, la mai bine de 10 luni de la data începerii executării) apare ca un gest tardiv și de rea credință. Atâta vreme cât actele de executare premergătoare care se referă la executarea imobilului vândut nu au fost contestate sau anulate în instanță, nu se poate anula direct procesul verbal de licitație din 07.08-.2014 pentru o pretinsă neregularitate descoperită cu mult înaintea actului de executare contestat.

Consideră intervenienta G. B. S.A. că acest motiv de nelegalitate este și neîntemeiat întrucât conform art.9 din OUG nr.29/2011, pentru acordarea eșalonării, debitoarea UPA_ a constituit anterior,inițierii procedurii de executare silită, în favoarea organelor fiscale o garanție constând în instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului proprietatea debitoarei situat în mun.Iași,. nr.13.

Instituirea sechestrului asupra acestui imobil și nu asupra altora este rezultatul exclusiv al manifestării de voință al debitoarei UPA_,ceea ce înlătură orice dubiu cu privire la respectarea ordinii de scoatere la licitație a imobilelor.

Întrucât debitoarea UPA_ nu a respectat termenele de reeșalonare, organele fiscale au procedat în temeiul art.14 din OUG nr.29/2011 coroborat cu art.128 alin.1 C.Pr.Fisc. la realizarea creanței lor din garanțiile constituite de debitoare.

Faptul că imobilul situat în Iași, . nr.13 a fost cel urmărit cu prioritate a fost determinat de împrejurarea că însăși debitoarea a oferit cu titlu de garanție respectivul imobil în procedura de obținere a eșalonării la plată ,dar nu a achitat tranșele la timp, motiv pentru care organele fiscale au devenit obligate ca în virtutea OUG nr.29/2011 și în virtutea art.128 alin.1 OG 92/2003 să se îndestuleze din garanțiile depuse de debitor ( și nu din alte bunuri ale acestuia) în situația în care scopul pentru care acestea au fost constituite nu s-a realizat.

De altfel, faptul că și G. B. S.A. figurează ca și creditori ipotecari cu privire la imobilul vândut, a determinat obligativitatea scoaterii la vânzare a bunului ipotecat cu prioritate față de bunurile neipotecate ale debitoarei.

În ce privește motivul trei de nelegalitate, încălcarea intereselor bugetului de stat, statul fiind creditor în procedura execuțională a precizat că motivul de nelegalitate este neîntemeiat și se impune atât respingerea primului motiv de nelegalitate cât și a acestui motiv pentru argumentele descrise la capitolul „subevaluare”, că ceea ce reclamă contestatoarea este de fapt o consecință a deciziei ANAF de a demara o procedură de executare ale cărei rezultate nu le putea cunoaște încă de la începutul procedurii, ori cauza de nelegalitate trebuia să existe la momentul emiterii actului a cărui anulare se cere.

Referitor la al patrulea motiv de nelegalitate, cu privire la faptul că licitația ar fi vizat și suprafața de 896 m.p. aflați în proprietatea Consiliului local al municipiului Iași a precizat că suprafața este doar concesionată universității prin contractul de asociere nr._ din 20 august 1998.

În ce privește acest motiv de nelegalitate s-a invocat în principal excepția lipsei interesului contestatoarei în temeiul art.173 alin.3 Cod proc.fiscală întrucât acest drept aparține doar persoanei interesate și anume proprietarului bunului,practic contestația pentru acest motiv poate fi formulată de proprietarul bunului urmărit și nicidecum de debitorul urmărit,dar și excepția tardivității,întrucât invocarea calității de proprietar se face potrivit art.173 alin.2 din Cod proc.fiscală în 15 zile de la începerea executării asupra bunului,or din înscrisurile de la dosar depuse de contestatoare rezultă că aceasta a știut de reclamarea pretinsei lipse de proprietate încă din octombrie 2013.

S-a solicitat respingerea acestui motiv de nelegalitate și pe fond întrucât la licitație s-a vândut doar suprafața de teren aflată în proprietatea debitoarei așa cum rezultă din extrasul de carte funciară ce i-a fost comunicat împreună cu încheierea nr._ din 26 septembrie 2014 pronunțată de OCPI Iași pe care a anexat-o în copie.

S-a solicitat proba cu înscrisuri.

S-a solicitat atașarea unei copii a dosarului de executare silită.

În ce privește cererea modificatoare formulată de contestatoarea U. „P. A.” din Iași a solicitat respingerea acesteia în principal ca tardiv formulată,iar în subsidiar ca neîntemeiată întrucât pe de o parte termenul prevăzut de art.173 alin.1 lit.a Cod proc.fiscală este de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștință de actul pe care îl contestă, or conform art.712 alin.3 Cod proc.civilă în cazul modificării cererii inițiale ,noile motive de contestație trebuie invocate în termenul de exercitare a contestației la executare ,or cererea modificatoare a fost depusă pentru termenul din 8 ianuarie 2015, iar noul motiv de nulitate al procesului verbal de licitație pentru bunuri imobile nr._ din 7 august 2014 a fost cunoscut de către UPA Iași cel mai târziu la data formulării cererii introductive în prezentul dosar,respectiv 20 august 2014, or dacă consideră greșită sau echivocă formula exclusiv TVA din publicația de vânzare ,termenul de contestare presupus viciu curgea de la data când UPA a luat cunoștință de publicația de vânzare, respectiv 25 iulie 2014.

În ce privește netemeinicia cererii modificatoare, a precizat că, contrar susținerilor contestatoarei, sintagma, exclusiv TVA nu duce la concluzia că prețului trebuie să i se adauge TVA, ci la aceea că în acel preț nu este inclus TVA și prin urmare, nu poate fi dedus de un eventual adjudecător.

A făcut referire și la prev. art.162 alin.8 Cod proc.fiscală, conform căruia prețul de pornire al licitației, în cazul celui de al doilea termen stabilit pentru vânzarea bunurilor este „ prețul de evaluare pentru prima licitație, diminuat cu 50 % ,astfel că prețul de pornire al celei de a treia licitație este stabilit și indisolubil legal de valoarea de evaluare, perceperea de TVA la această operațiune nefiind permisă de lege,vânzarea imobilului adjudecat la licitație publică fiind,în temeiul art. 141 alin.2 lit.f Cod proc.fiscală, o operațiune scutită de plata TVA, fiind vorba de înstrăinarea unei construcții și a terenului aferent.

În drept a invocat disp.art.173 Cod proc. fiscală, art.712 Cod proc.civilă, art.141 Cod fiscal.

Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a invocat de asemenea tardivitatea cererii completatoare având în vedere disp.art.204 Cod proc. civilă, potrivit cărora reclamantul poate formula o astfel de cerere doar până la primul termen la care a fost legal citat, solicitând respingerea cererii și pe fond dacă se va trece peste această excepție întrucât referitor la plata TVA în cazul valorificării bunurilor proprietatea Universității „P. A.” din Iași ,CF_ înscrise în anunțul de vânzare pentru bunuri imobile nr._ din 24 iulie 2014, în cadrul licitației organizată de DGFP Iași în data de 7 august 2014, art.141 alin.2 lit.g Cod Fiscal, prevede că sunt scutite de taxa pe valoare adăugată livrările de bunuri a căror achiziție a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere conform art.145 alin.5 lit.b sau al limitării fiscale a dreptului de deducere conform art.145, astfel că scutirea de taxă prevăzută la art.142 alin.2 lit.9 din Codul Fiscal în cazul imobilului situat în Iași, . nr.13,proprietate a debitoarei contestatoare U. „P. A.” din Iași, CF_, valorificat la licitație în data de 7 august 2014, s-a aplicat de către organul fiscal ,fiind îndeplinite condițiile privind afectarea bunurilor pentru activități scutite conform art.141 și neexercitarea dreptului de deducere a taxei aferente bunului respectiv, precum datorită calității de neplătitor de taxă pe valoare adăugată a debitoarei contestatoare U. „P. A.” din Iași CF_.

A mai precizat că motivul invocat de contestatoare nu constituie cauză de nulitate a procesului verbal de licitație, fiind respectate disp.art.163 alin.11 Cod proc.fiscală

Întâmpinarea cu privire la cererea completatoare a formulat și U. de M. și Farmacie Gr.I.P. Iași ,prin care a invocat de asemenea tardivitatea cererii completatoare cu precizarea că potrivit disp.art.204 alin.1 Cod proc.civilă „reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi,sub sancțiunea decăderii ,numai până la primul termen la care acesta este legal citat”, iar în baza art.712 alin.3 teza a II-a Cod proc. civilă „contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă,în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare„ or cererea introductivă prin care se contestă același proces verbal a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20 august 2014, astfel că contestatoarea a luat la cunoștință de acest act de executare anterior acestei date, context în care cererea completatoare este tardiv formulată.

S-a solicitat respingerea acestui motiv de nelegalitate și pe fond întrucât mențiunea privind prețul de pornire de 15.465.373 lei exclusiv TVA există atât în Publicația de vânzare din data de 25 iulie 2014 cât și în Procesul verbal de licitație pentru bunuri mobile sau pentru ansamblul de bunuri nr._ din 7 august 2014 nu echivalează cu faptul că adjudecătorul urma să plătească TVA la prețul oferit,așa cum susține contestatoarea, ci doar faptul că prețul de pornire al licitației nu include TVA, cu precizarea că organul fiscal nu „ a uitat” să perceapă contravaloarea TVA de la adjudecătorul U. de M. și Farmacie Iași ,așa cum susține contestatoarea, ci contravaloarea acestei taxe nu a fost achitată deoarece operațiunea de vânzare a imobilului respectiv este scutită de la plata TVA,în baza disp.art.141 alin.2 lit.g raportat la art.141 alin.1 lit.f Cod fiscal, aspect ce rezultă și din adresa răspuns nr.4506 din 6 martie 2011 emisă de Ministerul Finanțelor Publice –Direcția Generală de Legislație Cod fiscal și reglementării vamale precum și prin adresa răspuns nr._ din 1 august 2014 emisă de DGRFP Iași, pe care le-a anexat în copie.

La data de 22 august 2014, cu nr._/245 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași și contestația la executare formulată de contestatorii N. N. și A. C. în contradictoriu cu intimații: U. „P. A.” din Iași, C._, ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, U. de M. și Farmacie Gr.I P. Iași și . procesului verbal de licitație organizată de creditoarea ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași prin care au solicitat anularea acestui act de executare pentru următoarele motive:

1.Bunul imobil supus executării silite prin vânzare la licitație publică nu este bunul debitoarei U. „P. A.” cu sediul în Iași, ..6, C._ emis în 2010, cea împotriva căreia s-a început executarea silită, ci altui contribuabil U. „P. A.” Iași, persoană juridică cu sediul în Iași, ..13, C._ emis în 1999 și reînoit în 2008.

Contestatorii au justificat invocarea acestei nelegalități și prin faptul că ei ai calitatea de fondatori ai Universității „P. A.” din Iași, C._, instanța putând să constate că îi aparține debitoarei imobilul înscris în procesul verbal de licitație la poziția I, respectiv Hotel Studio, imobil dobândit prin credit bancar pe C._.

2.Încălcarea regulilor privind evaluarea bunurilor supuse executării silite prin vânzarea la licitație publică.

Referitor la acest aspect au susținut că potrivit art.147 din OG nr.92/2003 înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate de organul de executare prin experți evaluatori proprii sau prin experți evaluatori independenți, or în speță evaluarea imobilului s-a făcut prin raportare la grilele notariale, ajungându-se la un preț ce fraudează interesele creditorilor, inclusiv ale statului în condițiile în care acesta nu recuperează nici un leu din creanța sa.

Astfel, în perioada de derulare a procedurilor de vânzare prin înțelegere, s-au efectuat două expertize, prima prezentată de debitoarea C._ emis în 2010, expertiză ce a stabilit ca preț de circulație suma de 14 milioane EURO, a doua expertiză fiind efectuată la cererea UMF Iași, expertiză ce a stabilit un preț de 12 milioane EURO, părțile ajungând să agreeze un preț de 11 milioane EURO, astfel că un bun cu o valoare de 12-14 milioane EUR a fost adjudecat la 4 milioane EUR, vânzarea făcându-se în dauna lor care au o creanță privilegiată, dar și în dauna statului, nefiind respectate disp.art.159 din OG nr.92/2003.

3. Încălcarea ordinii de scoatere în vânzare a bunurilor debitoarei prevăzute de art.142 din OG nr.92/2003.

Contestatorii au susținut că aceste dispoziții legale stabilesc o ordine legală a bunurilor ce pot fi executate silit, respectiv: bunuri mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit; bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate, pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit, or susțin contestatorii, că imobilul adjudecat este folosit direct în activitatea didactică și este principala sursă de venit, astfel că, atât timp cât, în patrimoniul debitoarei nu se află imobilul adjudecat, iar debitorul are alte bunuri imobile, creditorul fiscal trebuie să se îndrepte obligatoriu către acestea, respectând ordinea legală impusă de art.142, reguli încălcate cu ocazia licitației.

Mai susțin contestatorii că, creditorul fiscal trebuia să se abțină în a scoate la vânzare imobilul adjudecat, în condițiile în care, a constatat prin RIF – raport de inspecție fiscală din 30 aprilie 2014, că acest bun aparține altei entități, că deși formal este înscris ca aparținând debitoarei, aceasta nu prezintă un act de transfer legal.

4.Nesocotirea procedurii de vânzare prin înțelegere prevăzută de art. 160 din OG nr.92/2003. Susțin contestatorii că în conformitate cu art. 160 din OG nr.92/2003, cu acordul organului de executare este posibilă valorificarea bunurilor de debitorul însuși, potrivit înțelegerii părților, astfel încât să se asigure o recuperare corespunzătoare a creanței fiscale, debitorul fiind obligat să prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au făcut și nivelul de acoperire a creanțelor fiscale, indicând numele și adresa potențialului cumpărător, precum și termenul în care acesta din urmă va achita prețul propus, demersuri realizate de creditoare cu acordul creditorului fiscal și a organului ierarhic superior al acestuia.

5.Încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art.163 alin.6 și 7 din OG nr.92/2003.

Susțin contestatorii că potrivit acestor dispoziții legale, dacă la prima licitație nu s-au prezentat ofertanți sau nu s-a obținut cel puțin prețul de pornire a licitației, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ținerii celei de-a doua licitație, iar în cazul în care nu s-a obținut prețul de pornire nici la a doua licitație, or nu s-au prezentat ofertanți, organul de executare va fixa un termen de cel mult 30 de zile în vederea ținerii celei de-a treia licitații, or organul de executare nu a respectat acest termene, în sensul depășirii lor, a treia licitație fiind organizată la 6 luni de la licitația anterioară, fapt ce atrage desființarea procesului verbal de licitație, vânzarea întrerupând nepermis și abuziv procedura de tranzacționare a art.160 din OG nr.2/2003.

6.Nesocotirea caracterului privilegiat al creanței contestatorilor și a celorlalți salariați.

Susțin contestatorii că, așa cum rezultă din conținutul procesului verbal de licitație, organul de executare indică ordinea în care vor fi valorificate creanțele creditorilor, ordine care vor sta și la baza distribuirii sumelor obținute din valorificare, creanța salarială fiind pe ultimul loc, mențiuni ce ignoră caracterul privilegiat al creanțelor salariale, caracter ce rezultă din disp.art.170 alin.1, lit.b din OG nr.92/2003, coroborat cu art.161 Codul Muncii, conform cărora „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, sens în care sunt și disp.art.261 Codul Muncii, creanțele lor trecând înaintea celei afirmate de creditorul fiscal, conform art.142 alin.7 din OG nr. 92/2003, dar și înaintea creeanței ipotecare conform art.1722 Cod civil, creanța lor fiind născută valabil prin sentința civilă nr.603 din 13 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul G., sentință care potrivit art.274 Codul Muncii are caracter executoriu.

În drept s-au invocat disp.art.171 alin.1 din OG nr.92/2003.

S-a solicitat proba cu acte împreună cu dosarul de executare.

Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a formulat întâmpinare la contestațiile formulate de contestatorii N. N. și A. C., dar și împotriva contestației formulate de U. „P. A.” din Iași, C._ prin prof.univ.N. N. și A. C., deși la momentul formulării întâmpinării această contestație nu exista la dosarul prezentei cauze, întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererilor întrucât nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.194 alin.1 lit.a, f Cod proc.civilă, mai exact sunt menționați prof.univ.N. N. și A. C., în calitate de fondatori, fără a se indica reprezentantul legal al entității, iar referitor la contestrația formulată de contestatorii N. N. și A. C., acestea nu sunt semnate de aceștia, ci de avocatul menționat în finalul cererii.

S-a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a entității U. „P. A.” din Iași, C._ și a profesorilor N. N. și A. C. de a contesta actele de executare emise de organul fiscal pe numele debitorului U. „P. A.” din Iași, cu precizarea că organul de executare a procedat la valorificarea bunurilor constituite drept garanție de U. „P. A.” din Iași, C._, că U. „P. A.” din Iași, C._, contestatoarea din prezenta cauză este un debitor declarat în stare de insolvabilitate fără bunuri în conformitate cu prev.art.176 Cod proc.fiscală, procedura de executare silită împotriva acesteia fiind întreruptă de drept.

S-a invocat și excepția lipsei calității de reprezentanți legali a celor doi profesori, față de debitoarea U. „P. A.” din Iași, C._, supusă procedurii de executare silită, întrucât potrivit vechii legi a învățământului “rectorul se alege de către senat și se confirmă prin ordin de Ministerul Educației”, iar pe de altă parte cei doi profesoril N. N. și A. C. sunt membri fondatori ai unei alte entități, respectiv U. „P. A.” din Iași, C._, care nu are calitatea de debitor în prezenta cauză, fiind un debitor declarat în stare de insolvabilitate conform art.176 Cod proc.fiscală.

S-a solicitat respingerea contestației și pe fond întrucât Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în calitate de executor bugetar a declanșat procedura de execuare silită în baza prevederilor Codului de procedură fiscală împotriva Universității „P. A.” din Iași, C._ în vederea recuperării datoriilor pe care această societate le înregistrează față de bugetul de stat, cu precizarea că U. „P. A.” din Iași, C._, a benficiat de prevederile OUG nr.29/2011, în sensul că prin Decizia nr._ din 26 februarie 2013 a obținut eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale nr._ din 11 iunie 2913, după care a solicitat în baza cererii nr._ din 27 iunie 2013, în temeiul prev. art.13 alin.5 din OUG nr.209/2011, menținerea eșalonării, cerere soluționată prin emiterea Deciziei de menținere a valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale nr._ din 28 iunie 2013, după care datorită nerespectării condiției de plată a ratelor stabilite, debitorul a pierdut facilitatea acordată, fapt pentru care organul fiscal a procedat la emiterea Deciziei de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale nr._ din 2 septembrie 2013, după care a procedat în baza art.13 alin.2 din OUG nr.29/2011 la continuarea executării silite prin înființarea poprii asupra conturilor debitoarei.

Întrucât măsura a rămas fără rezultat, organul de executare a organizat trei licitații, prima la 17 octombrie 2013, a II a la 19 decembrie 2013, a III a la 7 august 2014, când s-a înregistrat o singură ofertă și un adjudecatar, respectiv U. de M. și Farmacie Gr.I P. Iași, CUI_, fiind încheiat procesul verbal nr._ din 7 august 2014 pentru desfășurarea și rezultatul licitației, iar ulterior Procesul verbal de adjudecare nr._ din 18 august 2014, adjudecarea fiind făcută pentru suma de 15.465.500 lei, preț achitat cu respectarea prev.art.164 Cod proc.fiscală.

Referitor la susținerile contestatorilor, că bunul imobil nu ar face parte din patrimonial Universității „P. A.” din Iași, C._, a precizat că imobilul a fost construit în baza Autorizației de construire nr.1039 din 2 octombrie 1998 emisă de Primăria Municipiului Iași, recepționat prin procesul verbal nr.1302 din 9 aprilie 2003, înscris provizoriu cu drept de proprietate pe numele U. „P. A.” din Iași, C._, aspect ce rezultă și din Extrasul de Carte Funciară pentru informare emis cu nr._ din data de 7 august 2014.

În ce privește susținerile contestatorilor privind nelegalitatea procesului verbal de licitație nr._ din 7 august 2014, a arătat că organul fiscal a procedat la valorificarea bunurilor constituite drept garanție de către U. „P. A.” din Iași, C._, întrucât aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată către bugetul general consolidat, obligații fiscale declarate pe C._ și devenite executorii de drept prin neachitarea lor la scdență, obligațiile accesorii fiind calculate în conformitate cu prev.art.119 și 120 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, declarațiile de activitate ale societății și deciziile de calcul accesorii reprezentând titluri de creanță.

A precizat și faptul că U. „P. A.” din Iași, C._ a înțeles să formuleze contestație împotriva publicațiilor de vânzare, fără a le individualiza și fără a arăta care prevederi legale au fost încălcate.

Referitor la modalitatea de valorificare a bunurilor potrivit înțelegerii părților prev.de art.160 Cod proc.fiscală, a făcut precizarea că prin adresa nr.5509 din 29 ianuarie 2014 debitoarea U. „P. A.” din Iași, C._ a înștiințat asupra faptului că procedura de valorificare a bunurilor imobile ce au fost sechestrate de organul de executare în contul garanțiilor ce au fost constituite pentru facilitate acordată pot fi valorificate și prin înțelegerea părților în conformitate cu art.160 Cod proc.fiscală, înștiințare transmisă către reprezentantul legal al Universității „P. A.” din Iași, C._, respectiv rector prof.universitar D. Tompea, iar urmare a informării, debitoarea U. „P. A.” din Iași, C._ a depus la organul fiscal trei oferte de cumpărare pentru bunul imobil situat în . nr.13, pentru care organul de executare nu și-a exprimat acordul întrucât ofertele înaintate nu au fost certe și nu au respectat condițiile impuse de art. 160 Cod proc.fiscală.

În ce privește evaluarea bunurilor supuse valorificării prin vânzare la licitație, susține intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, că acesta a fost stabilit cu respectarea prevederilor art.162 alin.8 din Codul de procedură fiscală și a avut la bază prețul de evaluare a fiecărui bun imobil în parte, însă rapoartele de evaluare întocmite de către evaluatorii independenți numiți de debitoarea U. „P. A.” din Iași, C._ au avut o valoare mai mare decât valoarea orientativă a acestora înscrisă în grila de la Camera Notarilor Publici pe care o invocă contestatorii, or solicitarea acordării unei facilități fiscale, în sprijinul căreia debitorul depune un raport de evaluare întocmit la solicitarea sa, echivalează cu acceptarea de către acesta a prețului stabilit de către expertul evaluator.

Susține intimata că, contrar celor stipulate de contestatori, prețul de pornire pentru cea de-a treia licitație stabilit de organul de executare pentru vânzarea bunului situat în . nr.13 a fost de 15.465.373 lei, exclusiv TVA, calculate conform prevederilor art. 162 alin.8 din Codul de procedură fiscală, reprezentând 50% din prețul de evaluare ce a fost stabilit prin raportul de evaluare nr._ din 12 februarie 2013, prețul de pornire înscris în raportul de evaluare nr._ din 12 februarie 2013 reprezentând valoarea de piață a imobilului stabilită de evaluatorul indicat de către debitorul U. „P. A.” din Iași, C._ și cu care acesta a fost de acord și nu valoarea din grila notarilor publici, așa cum în mod greșit susțin contestatorii.

În ce privește destinația bunului imobil proprietatea Universității „P. A.” din Iași, C._, situat în Iași, . nr.13, adjudecat în cadrul licitației a precizat că ea a procedat la valorificarea bunurilor imobile ce i-au fost indicate de reprezentantul legal al Universității „P. A.” din Iași, C._ drept garanție pentru obținerea facilității de i-a fost acordată potrivit prevederilor OUG nr.29/2011.

În ce privește susținerile contestatorilor în legătură cu fixarea de către organul de executare a termenului pentru organizarea celei de-a treia licitații, în data de 7 august 2014, la un interval de 6 luni de la data celei de-a doua licitații, respectiv 19 decembrie 2013, a fost motivată de faptul că, în acest interval de timp reprezentantul legal al entității U. „P. A.” din Iași, C._ a înaintat organului de executare mai multe cereri, prin care a solicitat organului fiscal în vederea valorificării bunului imobil situat în Iași, . nr.13, prin înțelegerea părților în conformitate cu art.160 Cod proc.fiscală, debitoarea U. „P. A.” din Iași, C._ înaintând trei oferte de cumpărare pe care organul fiscal avea obligația de a le analiza și exprima acordul și refuzul cu motivarea corespunzătoare.

A mai precizat că susținerile contestatorilor privind prioritatea drepturilor salariale față de alți creditori exced cadrului procesual, ele putând fi invocate în cadrul unei contestații privind distribuirea prețului rezultat din vânzare.

Mai mult decât atât, conform prev.art. 171 alin.3 Cod proc. fiscală “dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi reale…, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanțele lor vor fi plătite înaintea creanțelor prevăzute la art.170 alin.1 lit.b Cod proc.fiscală, respectiv creanțele salariaților.

S-a solicitat proba cu înscrisuri.

S-au anexat în copie: -anunțurile nr._/01.10.2013,_/05.12.2013,_/24.07.2014; - procesul verbal de licitație nr._/07.08.2014; - procesul verbal de adjudecare nr._/18.08.2014; - extrasul de Carte Funciară nr._ din data de 07.08.2014; - adresa nr._/25.11.2013, O.M.E.C.T.S. nr.5783/21.09.2012; - Decizia de acordare a eșalonării nr._/26.02.2013; - Decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale nr._/02.09.2013; - Raportul de evaluare nr.84/12.02.2013; - Fișa agentului economic.

U. de M. și Farmacie Gr.I P. Iași a formulat întâmpinare cu privire la contestația formulată de contestatorii N. N. și A. C. prin care:

-privitor la primul motiv de nelegalitate constând în faptul că imobilul supus executării nu a făcut obiectul dreptului de proprietate al debitoarei a invocat:

-excepția lipsei de interes a contestatorilor în formularea contestației întemeiate pe acest motiv, întrucât contestatorii nu justifică un interes personal în formularea contestației întemeiată pe motivul de nelegalitate constând în faptul că imobilul urmărit aparține altei persoane decât debitoarea, deoarece mijloacele de apărare a deptului de proprietate sunt puse de legiuitor la dispoziția titularilor dreptului respectiv, neputând fi exercitate de alte persoane care nu justifică un folos practice în acest sens, împrejurare menționată expres în materia contestației la executare, disp.art.173 alin.2 Cod proc.fiscală, statuând că “contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării”, or contestatorii din prezenta cauză nu justifică niciun folos practic prin promovarea unei cereri prin care se urmărește apărarea dreptului de proprietate aparținând unei persoane (U. „P. A.” din Iași, cu sediul în Iași, . nr.13, C._), motiv pentru care se impune respingerea contestației la executare întemeiată pe acest motiv ca lipsită de interes;

-excepția decăderii contestatorilor din dreptul de a formula contestația la executare întemeiată pe acest motiv de nelegalitate, întrucât este un motiv de nulitate care vizează întreaga executare silită, contestația întemeiată pe acest motiv trebuie formulată, conform art. 173 alin.1 lit.a Cod proc. fiscală “în termen de 15 zile sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.” Așa cum rezultă chiar din îmnscrisurile depuse de contestatori la dosarul cauzei, aceștia au aflat despre procedura de executare silită încă din anul 2013, dovezi în acest sens constituind: a) cererea înregistrată la AJFP Iași sub nr._/19.12.2013 prin care N. N. solicită organelor de executare să consemneze în procesul verbal încheiat cu ocazia licitației din 19.12.2013 că acesta se opune vânzării silite și b) adresa înregistrată la AJFP Iași sub nr._/06.03.2014 semnată de ambii contestatori, prin care aceștia, printre altele, contestă includerea imobilului compus din teren și construcție (S+P+13) în lista bunurilor urmărite silit.

A solicitat respingerea și pe fond a acestui motiv de nelegalitate întrucât imobilul adjudecat compus din construcție în suprafață de 1070 m.p. și teren afferent în suprafață de 740,13 m.p. este proprietatea debitoarei U. P. A. din Iași, C._, iar existența la acest moment a codului de înregistrare fiscală C._, este rezultatul omisiunii contestatorilor de a efectua demersurile necesare radierii acestuia după încetarea existenței juridice a entității căreia i-a fost atribuit acest cod din anul 1999.

In scurtul istoric prezentat a arătat că U. P. A. din Iași a fost înființată în anul 1990, ca o structură universitară în cadrul Departamentului Didactic al Fundației Academice P. A., fundație înființată prin Sentința Civilă nr.386 din 26.12.1990 a Judecătoriei Iași, înregistrată fiscal sub nr.C._, conform certificatului de înregistrare fiscală din 03.03.1993. Prin H.G. nr.568/1995, U. Fundației Academice P. A. a fost autorizată să funcționeze provizoriu cu Facultatea de D. și Facultatea de Științe Economice, iar, ulterior, prin HG nr.225/1996, H.G. nr.294/1997 și H.G. nr.442/1998 au fost autorizate provizoriu patru noi specializări universitare.

Conform art.1 din Legea nr.88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată, în vigoare la momentul respectiv, instituțiile de învățământ superior se înființau prin lege, disp. art.3 alin.1 din același act normative statuând că procedura de înființare presupunea parcurgerea a două etape: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de organizare a admiterii și de desfășurare a procesului de învățământ, și, b) acreditarea, care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, de diplomă sau, după caz, de absolvire și de a emite diplome recunoscute de Ministerul Educației Naționale.

În scopul parcurgerii procedurii prevăzute de Legea nr.88/1993, prin hotărârea Adunării Generale a Fundației Academice P. A. din 12.10.1998 s-a decis ca structura universitară autorizată provizoriu până la acel moment să dobândească personalitate juridică distinctă de cea a Fundației Academice P. A. în cadrul căreia funcționa, sens în care s-a decis înființarea Universității P. A. Iași, instituție de învățământ superior cu facultățile de D., Economie, Psihologie, Asistență Socială și Științe Politice, fundație cu personalitate juridică.

Prin Sentința civilă nr.6 din 15.01.1999 a Tribunalului Iași a fost acordată personalitate juridică Universității P. A. înființată prin Hotărârea Adunării Generale a Fundației Academice P. A. din 12.10.1998, noua persoană juridică având sediul în Mun. Iași, ..6, ., fiind înregistrată fiscal sub nr.C._ conform Certificatului de înregistrare fiscală din data de 11.02.1999.

Prin Hotărârea Adunării Generale a Fundației Academice P. A. din 07.01.2001 s-a decis transferarea patrimoniului afectat activității de învățământ către U. P. A. C._ înființată prin Sentința Civilă nr.6 din 15.01.1999 a Tribunalului Iași, transfer care urma să fie făcut cu titlu gratuit și sub condiția suspensivă a acreditării Universității P. A. conform disp. Legii nr.88/1993.

În realizarea acestei hotărâri, a fost perfectat Contractul de donație autentificat sub nr._ din 29.11.2001 de BNP S. B., prin care, Fundația Academică P. A. a donat către UPA Iași – C._ toate bunurile sale mobile și imobile afectate activității de învățământ superior. Printre bunurile imobile donate către UPA Iași – C._ se regăsește și imobilul situat în mun.Iași, ..13, jud. Iași, compus din construcția sediu Universitate, aflată în stadiu de execuție la acel moment, și din terenul de categorie curți, construcții în suprafață de 740 m.p.. Bunurile donate au fost predate către donatară în baza unui protocol de predare primire. Prin art.1 din Legea nr.408/2002 privind înființarea Universității P. A. din Iași a fost înființată U. P. A. din Iași ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, cu sedul în Mun. Iași, ..6, .. Art. 5 alin.1 din Legea nr.408/2002 precizează că “U. înființată dispune de patrimoniu propriu înscris în anexa care face parte integrantă din prezenta lege”, iar alin.2 statuează că “patrimoniul prevăzut în anexă este proprietatea universității prin efectul legii”. Pct. I, lit.b și c din Anexa Legii nr.408/2002 menționează printre bunurile imobile ale Universității înființate prin lege terenul și clădirea universității, ambele situate în mun. Iași, ..13. Totodată, prin Nota existentă la finalul Anexei Legii nr. 408/2002 se menționează că, “prezenta anexă are la bază protocolul de predare-primire a patrimoniului, încheiat între Fundația Academică “P. A.” din Iași și U. P. A. din Iași care se înființează prin lege.”

Prin . Legii nr.408/2002 s-a produs transformarea persoanei juridice UPA Iași – C._ înființată prin Sentința civilă nr.6 din 15.01.1999 a tribunalului Iași într-o nouă persoană juridică, respective în U. P. A. din Iași, instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate pubică, înființată prin art.1 al Legii nr.408/2002.

Ca efect al transformării, prima persoană juridică (UPA Iași – C._, înființată ca fundație, prin Sentința civilă nr.6 din 15.01.1999 a Tribunalului Iași) și-a încetat existența juridică și, concomitant, în locul ei s-a înființat o altă persoană juridică, UPA din Iași, instituție de învățământ superior înființată prin legea nr.408/2002; în cazul transformării, se produce întodeauana o transmisiune universală. Împrejurarea încetării existenței juridice a UPA Iași – C._ odată cu . Legii nr.408/2002 concomitent cu înființarea prin lege a unei noi persoane juridice, instituție de învățământ superior, a fost tranșată cu autoritate de lucru judecat prin numeroase hotărâri judecătorești pronunțate în litigii în care contestatorii din prezenta cauză au avut calitatea de părți, după cum urmează: Decizia civilă nr.556R din 25.10.2007 a Curții de Apel G., Decizia civilă nr.957 din 11.11.2011 a tribunalului M. și Decizia civilă nr. 3791 din 26.06.2011 a ÎCCJ în cuprinsul căreia instanța supremă a statuat că: “la moemntul de față există o singură entitate juridică, U. P. A. din Iași, înființată în baza Legii nr.408/2002, prin transformarea Universității P. A. care și-a încetat ființa juridică, întregul patrimoniu al acestuia, ca și patrimonial, fiind preluat. S-a învederat instanței de judecată că, în cauzele finalizate prin hotărârile anterior invocate, contestatorii din prezenta cauză au fost cei care au susținut teza existenței, la acest moment, a unei singure entități juridice, precum și a încetării ființei juridice a UPA Iași – C._ odată cu . Legii nr.408/2002, ca efect al transformării într-o nouă persoană juridică.

Conchide intimata U.M.F. “Gr. T.P.” Iași că susținerile contestatorilor potrivit cărora titulara dreptului de proprietate asupra imobilului (construcție și teren) adjudecat de intimata UMF Iași ar fi UPA Iași – C._ sunt vădit nefondate, motivat, pe de o parte, de împrejurarea că, la acest moment, UPA Iași – C._ nu mai există ca și persoană juridică și prin urmare nu poate fi titulara unui patrimoniu, iar, pe de altă parte, motivat de faptul că, imobilul în cauză a intrat în patrimoniul debitoarei UPA din Iași - C._ prin efectul legii (aspect expres menționat prin disp. art. 5 alin. (2) din Legea nr. 408/2002), lege care a avut drept efect transmisiunea universală a patrimoniului UPA Iași - C._ înființată prin Sentința civilă nr. 6 din 15.01.1999 a Tribunalului Iași către noua persoană juridică înființată prin lege și care are calitatea de debitoare în cadrul procedurii de executare silită.

În ceea ce privește existența, la acest moment, a codului de înregistrare fiscala C._ aparținând UPA Iași înființată prin Sentința civilă nr. 6 din 15.01.1999 a Tribunalului Iași, aspect invocat de contestatari pentru a dovedi existența UPA Iași - C._ ca și persoană juridică distinctă de UPA din Iași - C._, s-a învederat instanței de judecată că existența acestui cod de înregistrare fiscală este rezultatul omisiunii contestatorilor, în calitate de membri ai conducerii Universității P. A. din Iași la momentul apariției Legii nr. 408/2002, de a proceda la radierea înregistrării din evidențele fiscale a entității înființată prin Sentința civilă nr. 6 din 15.01.1999 a Tribunalului Iași ca efect al încetării personalității sale juridice. Practic, odată cu înființarea prin efectul legii a UPA din Iași - C._ și încetarea concomitentă a existenței UPA Iași - C._ conducerea de la acel moment a instituției nou create (din care făceau parte cei doi contestatori) trebuia să procedeze, pe de o parte, la radierea din evidențele fiscale a entității care și-a încetat ființa juridică conform disp. art. 77 alin. (2) C.proc.fisc. care prevăd că „la încetarea condițiilor care au generat înregistrarea fiscală, contribuabilii au obligația de a preda organelor fiscale, în vederea anulării, certificatul de înregistrare fiscală, odată cu depunerea declarației de mențiune și, pe de altă parte, să înregistreze în aceleași evidențe fiscale nou înființata (prin art. 1 al Legii nr. 408/2002) instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică [obligație prevăzută de art. 72 alin. (1) C.proc.fisc.]. In pofida acestor obligații legale, conducerea de la acel moment a Universității P. A. din Iași nu a efectuat înregistrarea fiscală a noii entități ci, a utilizat în continuare vechiul cod fiscal (C._), respectiv cel sub care a fost înregistrată în anul 1999 persoana juridică ce a luat naștere prin Sentința civilă nr. 6 din 15.01.1999 a Tribunalului Iași. Abia după anul 2009, odată cu numirea prin ordin de ministru a noii conduceri a universității (Rector Prof. Univ. Dr. D. Tompea) persoana juridică înființată prin Legea nr. 408/2002 a fost înregistrată fiscal (la data de 03.03.2010) sub nr. C._, fără însă a fi radiată vechea înregistrare fiscală corespunzătoare entității juridice care și-a încetat existența. In concluzie, la acest moment, deși entitatea UPA Iași - C._ a încetat să mai existe odată cu . Legii nr. 408/2002, codul de înregistrare fiscală al acesteia continuă să figureze în evidențele fiscale ca efect al pasivității organelor de conducere ale debitoarei de a solicita organelor fiscale anularea acestuia. In mod evident, menținerea unui cod de înregistrare fiscală după momentul încetării existenței juridice a persoanei care a fost înregistrată la un moment dat sub acel cod nu echivalează cu existența unei entități juridice de sine stătătoare așa cum susțin contestatorii. In ceea ce privește argumentul contestatorilor privind faptul că în cartea funciară a imobilului adjudecat de intimata UMF Iași figurează ca titular al dreptului de proprietate entitatea UPA Iași - C._, au menționat că și această susținere este nereală, situația fiind similară cu cea existentă în cazul codului de înregistrare fiscală. Astfel, după apariția Legii nr. 408/2002, conducerea instituției de învățământ nu a procedat la menționarea, în cartea funciară a imobilului, a noului titular al dreptului de proprietate (entitatea înființată prin lege). Acest lucru s-a produs în anul 2010 la cererea noii conduceri a universității, în sensul că prin încheierea nr._ din 07.05.2010 s-a dispus schimbarea denumirii titularului dreptului de proprietate, actul justificativ invocat în acest sens fiind Legea nr. 408/2002. Menționarea în Adresa nr._ din 17.04.2013 emisă de OCPI Iași, depusă de contestatori la dosarul cauzei, a faptului că imobilul înregistrat în cartea funciară nr._ UAT Iași (imobilul adjudecat de UMF Iași) este proprietatea UPA - C._ este rezultatul modului nefericit în care conducerea actuală a debitoarei a procedat la înregistrarea ca titular al dreptului de proprietate a persoanei juridice înființate prin Legea nr. 408/2002: în loc să se înregistreze un nou titular al dreptului de proprietate (distinct față de cel înregistrat anterior), conducerea debitoarei a înregistrat doar o mențiune de schimbare a denumirii din U. „P. A." Iași înU. „P. A." din Iași creându-se în acest fel aparența că noul proprietar nu ar fi o persoană juridică distinctă de cea care a existat până la apariția Legii nr. 408/2002 ci, că ar fi vorba de aceeași persoană juridică care și-ar fi schimbat doar denumirea prin efectul legii.

Privitor la motivul de nelegalitate constând în subevaluarea imobilului urmărit intimata U. de M. și Farmacie Gr.I P. Iași a invocat execepția decăderii contestatorilor.

A susținut că pretinsa evaluare nelegală nu constituie un motiv de nulitate, ci un motiv de nelegalitate care, în măsura în care ar fi valid, ar putea afecta validitatea primului act de executare în cadrul căruia s-a menționat valoarea imobilului executat silit.

Ori, primele acte de executare în care a fost precizată valoarea evaluată a imobilului executat silit (30.930.745 lei) sunt reprezentate de Anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._ din 01.10.2013 și, respectiv de Procesul verbal de licitație din 17.10.2013 întocmit cu ocazia primului termen de licitare la care imobilul a fost scos la vânzare la un preț de pornire reprezentând 100% din valoarea evaluată a acestuia. La termenul din 19.12.2013 a avut loc al doilea termen al licitației, termen despre care contestatorii au avut cunoștință, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de aceștia la dosarul cauzei, și la care imobilul a fost scos la vânzare la un preț de 75% din valoarea evaluată a acestuia, astfel că invocarea, la acest moment a motivului de nelegalitate constând în pretinsa subevaluare a imobilului este tardivă deoarece, prețul evaluat al bunului urmărit silit trebuia contestat, conf.art. 173 alin. (1) lit. a) C.proc.fisc, în termen de 15 zile de la data la care contestatorii au luat cunoștință despre prețul de evaluare. Din documentele depuse de contestatori la dosarul cauzei, rezultă că termenul de 15 zile pentru formularea contestației a început să curgă la 19.12.2013, dată la care a avut loc cel de-al doilea termen al licitației și despre care aceștia au avut cunoștință (a se vedea cererile înregistrate la AJFP Iași sub nr._ / 19.12.2013 și nr._ / 06.03.2014 depuse de contestatori la dosarul cauzei).

A precizat că acest motiv de nelegalitate este și nefondat întrucât prin cererea introductivă, contestatorii au invocat caracterul nelegal și netemeinic al evaluării imobilului susținând că valoarea acestuia a fost stabilită prin raportare la grilele notariale ceea ce a condus la stabilirea unui preț inferior valorii de piață, preț care nu asigură acoperirea creanțelor tuturor creditorilor. Motivul de nelegalitate invocat de contestatori este vădit neîntemeiat motivat, pe de o parte, de împrejurarea că valoarea imobilului urmărit silit a fost stabilită prin intermediul unui raport de evaluare furnizat creditorului fiscal chiar de debitoarea UPA din Iași - C._ în cadrul procedurii de eșalonare a datoriilor fiscale reglementată de OUG nr. 29/2011, valoarea propusă de debitoare fiind acceptată de către AJFP Iași. Pe de altă parte, motivul pentru care nu sunt acoperite creanțele tuturor creditorilor nu este reprezentat de faptul că prețul de evaluare nu ar fi fost acoperitor, ci, de interesul scăzut al potențialilor cumpărători care a făcut ca imobilul să fie adjudecat abia la al treilea termen de licitație la un preț de 50% din valoarea evaluată a acestuia. În măsura în care, pe piață exista un interes ridicat pentru cumpărarea bunului, acesta ar fi fost adjudecat la valoarea de evaluare (30.930.745 lei), valoare care ar fi permis plata creanțelor tuturor creditorilor. Privitor la modalitatea de evaluare a imobilului adjudecat de intimata UMF Iași, s-a învederat instanței că valoarea de piață a acestuia a fost stabilită prin Raportul de evaluare înregistrat la AFP Iași sub nr. 14.367 din 12.02.2013, raport întocmit la cererea debitoarei de evaluatorul independent . SRL, prin evaluator autorizat Michichiuc G.. Conform acestei evaluări, VALOAREA DE PIAȚĂ a imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13 este de 30.930.745 lei (fără TVA), respectiv 7.053.440 Euro, din care valoarea construcției este de 28.884.567 lei, iar, valoarea terenului în suprafață de 740,13 m.p. este de 2.046.178 lei. Suma anterior menționată reprezintă valoarea de piață a imobilului și nu cea stabilită prin raportare la grilele notariale așa cum susțin contestatorii. De altfel, în cuprinsul aceluiași raport, evaluatorul a calculat și valoarea imobilului prin raportare la grilele notariale (a se vedea fila 2 din raport), aceasta fiind stabilită la suma de 18.863.602 lei, respectiv 4.274.879 Euro, din care 18.674.264 lei reprezintă valoarea construcției, iar, 189.338 lei constituie valoarea terenului. Prin urmare, afirmația contestatorilor potrivit căreia prețul la care a fost scos la vânzare imobilul corespunde valorii determinate în baza grilelor notariale este nereală deoarece, în toate publicațiile de vânzare și procesele verbale de licitație s-a menționat că valoarea evaluată a imobilului este de 30.930.745 lei (fără TVA).Așa cum s-a precizat, Raportul de evaluare redactat de . SRL a fost întocmit chiar la cererea debitoarei UPA din Iași - C._, în contextul în care aceasta a solicitat acordarea facilității constând în eșalonarea la plată a datoriilor conform prevederilor OUG nr. 29/2011 (a se vedea pct. I din Adresa nr. 16.013 din 19.03.2014 emisă de AJFP Iași).Conform art. 9 din OUG nr. 29/2011, pentru acordarea eșalonării, debitoarea a constituit în favoarea creditorului fiscal o garanție constând în instituirea sechestrului asigurător [conform art. 9 alin. (2) lit. c) din OUG nr. 29/2011] asupra imobilului proprietatea debitoarei situat în mun. Iași, . nr. 13.Pentru a dovedi că valoarea garanției astfel constituite acoperă debitele a căror eșalonare la plată a fost solicitată, debitoarea UPA din Iași - C._ a înaintat creditorului fiscal Raportul de evaluare întocmit de . SRL (conform raporului beneficiarul evaluării este U. „P. A." din Iași) în cuprinsul căruia valoarea de piață a imobilului a fost stabilită la suma de 30.930.745 lei (fără TVA), valoare care a fost acceptată de către creditor (a se vedea Adresa nr._ din 28.11.2013 emisă de AJFP Iași).Atât timp cât, valoarea de piață a imobilului a fost indicată de către debitoarea UPA din Iași - C._ în scopul constituirii unei garanții în favoarea creditorului fiscal, debitoare care avea tot interesul ca această valoare să fie cât mai ridicată, este evident că nu se poate susține că prețul stabilit de evaluator a fost unul inferior valorii de piață a imobilului în cauză. Mai mult, în intervalul cuprins între cel de-al doilea (19.12.2013) și cel de-al treilea termen al licitației (07.08.2014), ca urmare a solicitării debitoarei de a se proceda la reevaluarea imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13, organul de executare fiscală a dispus efectuarea unei noi evaluări, desemnând în acest sens ca și evaluator independent pe PF C. T. A. (a se vedea Adresa nr. 22.052 din 16.04.2014 emisă de AJFP Iași). În urma noii evaluări, evaluatorul autorizat C. T. A. a întocmit Raportul de evaluare a bunurilor imobile înregistrat la AJFP Iași sub nr. 27.141/19.05.2015 (raport aflat la dosarul de executare) în cuprinsul căruia a stabilit valoarea de piață a imobilului la suma de aproximativ 4.116.000 Euro. întrucât cea de-a doua evaluare era inferioară celei efectuate anterior de . SRL, la cel de-al treilea termen al licitației s-a avut în vedere prețul inițial stabilit de 30.930.745 lei, redus cu 50% conform disp. art. 162 alin. (8) C.proc.fisc.

Privitor la motivul de nelegalitate constând în nerespectarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei s-a invocat excepția lipsei de interes, întrucât singura persoană care ar justifica un folos practic prin formularea contestației la executare pentru acest motiv este debitoarea, cea a cărei activitate ar putrea fi afectată într-o astfel de ipoteză.

S-a invocat și excepția decăderii contestatorilor din dreptul de a formula contestație la executare întemeiată pe acest motiv.

A susținut că formularea contestației pentru acest motiv de nelegalitate este tardivă întrucât, ordinea de scoatere la vânzare a bunurilor urmărite silit nu a fost stabilită prin procesul verbal de licitație contestat în prezenta cauză, încheiat după desfășurarea celui de-al treilea termen de licitație, ci, prin Anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._ din 01.10.2013 și, respectiv prin Procesul verbal de licitație din 17.10.2013 întocmit cu ocazia primului

termen al licitației, or contestatorii din prezenta cauză au luat cunoștință despre desfășurarea primelor două termene de licitare cu mult înaintea licitației desfășurate la data de 7 august 2014, astfel că invocarea la acest moment a nerespectării ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor urmărite silit este tardivă.

S-a solicitat respingerea și pe fond a acestui motiv din contestație întrucât susținerea contestatorilor conform căreia nu s-ar fi respctat ordinea de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei este nereală.

Astfel, instituirea în favoarea creditorului fiscal a ipotecii asupra imobilului adjudecat de intimata UMF Iași s-a făcut la cererea debitoarei UPA din Iași - C._ care, în temeiul ar. 9 din OUG nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, a indicat bunurile asupra cărora dorește să fie instituită garanția prevăzută de lege ca și condiție pentru acordarea reeșalonării. Așadar, instituirea ipotecii asupra acestui imobil și nu asupra altora este rezultatul exclusiv al manifestării de voință al debitoarei UPA din Iași - C._ și nu al organelor de executare silită (a se vedea fila 2, paragraful 2 din Adresa nr. 16.013 din 19.03.2014 emisă de AJFP Iași ).

În condițiile în care debitoarea UPA din Iași - C._ nu a respectat termenele de reeșalonare acordate de creditorul fiscal, acesta a fost nevoit, conform disp. art. 13 din OUG nr. 29/2011 coroborat cu art. 128 alin. (1) C.proc.fisc, să se îndestuleze din garanțiile constituite de debitoare. Prin urmare, scoaterea la vânzare silită a imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13 a fost determinată de împrejurarea că acest bun a fost oferit de debitoare cu titlu de garanție în procedura de obținere a eșalonării la plată reglementată de OUG nr. 29/2011, dispozițiile acestui act normativ, precum și cele ale ar. 128 alin. (1) C.proc.fisc. statuând obligativitatea îndestulării creditorului din garanțiile depuse de debitor (și nu din alte bunuri ale acestuia) în situația în care scopul pentru care acestea au fost constituite nu s-a realizat. Separat de obligația legală a creditorului fiscal de a executa silit bunul imobil cu privire la care a fost constituită garanția, s-a menționat că necesitatea urmăririi silite a imobilului adjudecat de intimata UMF Iași derivă și dintr-o altă perspectivă. Astfel, în cadrul urmăririi silite ce face obiectul Dosarului de executare nr. 334/2013, separat de AJFP Iași, au calitatea de creditori urmăritori și alte persoane, printre care și creditorul GE Garanți B. SA a cărui creanță este garantată prin instituirea dreptului de ipotecă asupra a două imobile proprietatea debitoarei: a) imobilul (teren și construcție S+P+13E) situat în mun. Iași, . nr. 13, adjudecat de UMF Iași și, b) imobilul (teren și construcție S+P+4E) situat în mun. Iași, . B.) nr. 10. Conform art. 816 alin. (4) C.proc.fisc. „creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la vânzare silită a bunurilor neipotecate ale debitorului său decât în cazul în care urmărirea silită a bunurilor imobile ipotecate nu a condus la îndestularea creditorului ipotecar în limita sumelor totale datorate". Organul de executare era obligat și din acest motiv să procedeze la scoaterea la vânzare a imobilelor cu privire la care GE Garanți B. SA avea instituit dreptul de ipotecă, acest creditor neavând dreptul să se îndestuleze din vânzarea bunurilor neipotecate decât sub condiția neacoperirii creanței sale din vânzarea bunurilor ipotecate.

Privitor la motivul de nelegalitate constând în încălcarea procedurii de vînzare prin înțelegere prevăzută de art.160 Cod proc.fiscală s-a invocat lipsa de interes a contestatorilor în formularea contestației întemeiate pe acest motiv de nelegalitate în condițiile în care, doar debitoarea poate justifica un folos prin invocarea unei astfel de împrejurări pe calea contestației la executare.

S-a susținut și caracterul nefondat al acestui motiv de nelegalitate întrucât documentele prin care debitoarea a încercat să facă dovada existenței unor oferte de cumpărare a imobilului urmărit silit nu au fost aprobate de creditorul fiscal așa cum susțin contestatarii, dovadă fiind Adresa nr. 16.013 din 19.03.2014 emisă de AJFP Iași către conducerea UPA din Iași - C._ prin care organul de executare precizează că nu pot lua în considerare variantele propuse de debitoare pentru stingerea obligațiilor fiscale restante „motivat de faptul că acestea nu reprezintă oferte cu caracter cert și nu îndeplinesc condițiile reglementate la art. 160 din Codul de Procedură Fiscală”. Mai mult, în cuprinsul aceluiași înscris, organul de executare aduce la cunoștința debitoarei condițiile care trebuie îndeplinite de acesta pentru a-i fi acceptată solicitarea de valorificare a imobilului prin înțelegerea părților (depunerea unei adrese prin care se indică numele și adresa potențialului cumpărător, nivelul de acoperire a creanțelor ce urmează a fi realizat în urma acestei modalități de valorificare, precum și depunerea ofertei de cumpărare a potențialului cumpărător din care să rezulte cu exactitate imobilul ce va fi supus valorificării, prețul oferit și termenul în care acesta urmează să fie achitat).

Debitoarea nu a îndeplinit cerințele prevăzute de art. 160 Cod proc.civilă, or potrivit 630 Cod proc.civilă:„în tot cursul executării silite, sub supravegherea executorului judecătoresc, creditorul și debitorul pot conveni (...), ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin bună învoială".

Prin urmare acordul executorului fiscal este doar pentru stingerea creanțelor fiscale [aspect expres prevăzut de art. 160 alin. (1), teza I, C.proc.fisc.]. Pentru stingerea celorlalte categorii de creanțe, este necesar și acordul titularilor acestora, or, debitoarea nu a efectuat niciun fel de demers în sensul obținerii acordului celorlalți creditori (GE Garanți B. SA), context în care nu se poate susține că anterior vânzării silite a existat posibilitatea reală ca imobilul să fie vândut prin bună învoială.

A susținut că motivul de nelegalitate constând în nerespectarea regulilor de procedură prev.de art. 163 alin.6 și 7 Cod proc.fiscală, în sensul că între al doilea și al treilea termen al licitației a trecut un interval de 6 luni, fiind încălcate disp. art. 163 alin. (7) C.proc.fisc. care prevăd că în ipoteza la care nu se obține prețul de pornire nici la a doua licitație, organul de executare va fixa un termen de cel mult 30 de zile în vederea ținerii celei de-a treia licitații, nu constituie un motiv de nulitate al procesului - verbal de licitație contestat întrucât sancțiunea nulității intervine doar în situația în care, prin nerespectarea cerinței legale s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată desființarea actului.

Or, în cazul concret, organizarea celui de-al treilea termen al licitației după 6 luni de la momentul termenului anterior, nu a cauzat nicio vătămare contestatorilor. Deși aceștia susțin că prin organizarea în acest fel a celei de-a treia licitații s-a întrerupt abuziv procedura de vânzare prin înțelegerea părților prevăzută de art. 160 C.proc.fisc, în realitate, întârzierea organizării ultimei licitații a avut un efectul invers, în sensul că a permis debitoarei să beneficieze de un interval de timp rezonabil pentru a identifica un potențial cumpărător pentru imobil. Dacă debitoarea nu a reușit în acest demers într-un interval de 6 luni, cu atât mai puțin ar fi avut succes dacă al treilea termen al licitației se organiza după 30 de zile de la momentul licitației anterioare.

Mai mult decât atât, depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de ar. 163 alin. (7) C.proc.fisc. a fost determinată de cererea debitoarei adresată organului de executare de a proceda la reevaluarea bunului urmărit silit ca urmare a contestării evaluării realizate anterior prin Raportul de evaluare întocmit de . SRL. Solicitarea debitoarei a fost aprobată de organul de executare, context în care s-a impus amânarea organizării celei de-a treia licitații până la data finalizării noii evaluări (a se vedea Adresa nr. 22.052 din 16.04.2014 emisă de AJFP Iași).

Privitor la motivul de nelegalitate constând în pretinsa nerespectare a caracterului privilegiat al creanței contestatorilor și a celorlalți salariați s-a invocat excepția prematurității deoarece distribuirea sumei obținute din executare nu s-a realizat prin Procesul - verbal de licitație din 07.08.2014 contestat în prezenta cauză, această etapă a executării silite urmând a avea loc ulterior, așa cum rezultă din disp. art. 171 C.proc.fisc. în măsura în care contestatorii vor fi nemulțumiți de ordinea în care se va proceda la distribirea sumelor provenite din executare, aceștia vor putea contesta prcesul-verbal de distribuire care urmează a fi întocimt în condițiile art. 171 alin. (6) C.proc.fisc.

S-a menționat că acest motiv de nelegalitate este și nefondat, întrucât susținerea contestatorilor conform căreia, creanțele pe care aceștia le dețin, având natură salarială, reprezintă un privilegiu legal care, potrivit art. 1722 C.civ. din 1864, are un caracter preferențial față de ceilalți creditori, chiar ipotecari, este neîntemeiată, fiind infirmată de disp. art. 171 alin. (3) C.proc.fisc. potrivit cărora „dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi reale, (...) la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanțele lor vor fi plătite înaintea creanțelor prevăzute la art. 170 alin. (1) Ut. b)" (creanțe reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora), la data nașterii creanței fiind în vigoare disp.art.171 alin.3 Cod proc.fiscală.

S-a solicitat proba cu înscrisuri.

S-au anexat în copie:

Sentința civilă nr. 386 din 26.12.1990 a Judecătoriei Iași; Certificatul de înregistrare fiscală din 03.03.1993;Hotărârea Adunării Generale a Fundației Academice P. A. din 12.10.1998; Sentința civilă nr. 6 din 15.01.1999 a Tribunalului Iași; Certificatul de înregistrare fiscală din data de 11.02.1999; Hotărârea Adunării Generale a Fundației Academice P. A. din 07.11.2004; Contractul de donație autentificat sub nr._ din 29.11.2001 de BNP S. B.; Protocol de predare primire a bunurilor ce au făcut obiectul donației; Legea nr. 408/2002 privind înființarea Universității „P. A." din Iași; Decizia civilă nr. 556R din 25.10.2007 a Curții de Apel G., Decizia civilă nr. 957 din 11.11.2011 a Tribunalului M. și, c) Decizia civilă nr. 3791 din 26.06.2011 a ÎCCJ; Extrasul de carte funciară al imobilului adjudecat de UMF Iași; Anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._ din 01.10.2013; Raportul de evaluare înregistrat la AFP Iași sub nr. 14.367 din 12.02.2013 întocmit de . SRL; Adresa nr. 16.013 din 19.03.2014 emisă de AJFP Iași; Adresa nr._ din 28.11.2013 emisă de AJFP Iași; Adresa nr. 22.052 din 16.04.2014 emisă de AJFP Iași.

Întâmpinare a formulat și U. „P. A.” din Iași prin care a solicitat admiterea contestației la executare cu precizarea că sunt întemeiate doar parte din motivele invocate de contestatori, respectiv cele referitoare la încălcarea regulilor privind evaluarea bunurilor supuse executării silite prin vânzare la licitație publică, încălcarea procedurii de vânzare prin înțelegere prevăzută de art.60 din OG nr.92/2003 și a regulilor de procedură prev.de art.163 alin.6 și 7 din OG nr.92/2003, nefiind întemeiată susținerea cu privire la proprietarul bunului imobil situat în Iași, . nr.13 ce s-a vândut la licitația publică din 7 august 2014.

S-a invocat și excepția conexității și s-a solicitat ca prezentul dosar să fie trimis instanței, respectiv Judecătoria Iași, complet C09F, dosar nr._/245/2014, având ca obiect contestația la executare ce formează obiectul dosarului_/245/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Iași, complet C09F,, contestație formulată de U. „P. A.” din Iași.

A precizat că Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a încălcat următoarele prevederi legale, care dovedesc ilegalitatea întregului proces de executare silită întreprins de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, respectiv:

Art. 159 alin. 2: executarea silita trebuie realizată „cu rezultate cât mai avantajoase, ținând seama atât de interesul legitim si imediat al creditorului, cât și de drepturile și obligațiile debitorului urmărit".

Art. 142 alin. 11: „sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului..., în următoarea ordine:

a)bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce

constituie principala sursă de venit;

b)bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea

activității care constituie principala sursă de venit...".

Art. 1 alin. 3 prevede că dispozițiile sale prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului de procedură fiscală;

Art. 147:

„ alin. 1: înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectuează de organul de executare prin experți evaluatori proprii sau prin experți evaluatori independenți...

A.. 3 Atunci când se consideră necesar, organul de executare va proceda la o nouă evaluare.

A.. 4 ... când se constată modificări ale prețurilor de circulație pe piața liberă a bunurilor...".

Art. 147 alin. 4: „în cazul executării silite, este vorba de prețuri de

circulație și nu de valori orientative la Camera Notarilor.”

Art. 230 din Legea nr. 1/2011:

(3) desființarea universităților particulare se va face cu protecția intereselor studenților".

Acțiunile Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași au constat în faptul că:

1. Prețul de pornire a licitației pentru vânzarea imobilelor nu a fost stabilit potrivit dispozițiilor imperative din Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, nereprezentând o valoare de piață a acestor imobile la momentul declanșării procedurii de executare silită, ci o valoare stabilită în mod arbitrar, după grila notarilor și valoarea de inventar. Această acțiune încalcă prevederile art. 147, alin. 1, 3, 4, Cod de procedură fiscala (CPF), în speță,înainte de declanșarea procedurii de executare silită DGRFP/AJFP lași ar fi trebui să realizeze o evaluare a bunurilor imobile supuse executării pentru a se stabili valoarea de piață a acestora, însă această evaluare nu a fost efectuată.

2. Au fost scoase la licitație publică bunuri imobile ce sunt utilizate numai în cadrul sistemului național de învățământ, pentru desfășurarea activității didactice și de cercetare a Universității, constituind principala sursă de venit, în condițiile în care U. "P. A." din lași are în patrimoniu și alte bunuri care ar fi putut fi executate silit, care nu constituie principala sursă de venit și nu fac parte din bunurile folosite în mod direct în activitatea didactică. Astfel, DGRFP/AJFP lași a încălcat art. 142 alin. 11 Cod procedură fiscală.

A menționat faptul că:

-imobilul situat în Municipiul lași, .. 5, 6, . este sediul social al Universității, în care a funcționat până în luna iulie 2014 Consulatul Republicii M.;

-imobilul situat în Municpiul lași, . B.), nr. 10 este căminul Universității, fiind folosit pentru cazarea studenților și masteranzilor;

-imobilul situat în Municipiul lași, ., nr. 13, este folosit pentru desfășurarea activității didactice și de cercetare a Universității.

3. DGRFP/AJFP Iași a declanșat si realizat o procedură de executare silită fără a tine seama de interesele pe care ar fi trebuit să le apere, în sensul că a

realizat o executare silită în urma căreia bugetul de stat a fost prejudiciat, interesul legitim și imediat al creditorului fiind nesocotit, deoarece în urma distribuirii prețului nicio sumă de bani nu a ajuns în bugetul de stat. A fost încălcat art. 159 alin.2 Cod procedură fiscală.

Vânzarea imobilului la prețul menționat mai sus este de natură a crea grave prejudicii atât Universității "P. A." din Iași, deoarece în urma distribuirii prețului sunt acoperite doar parțial datoriile pe care U. le are la Garanți B. SA, cât și bugetul de stat, ale cărui creanțe rămân neacoperite.

4. În ce privește susținerea că executarea silită este lovită de nulitate, întrucât Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași scoate la vânzare și proprietăți ce nu aparțin Universității P. A. din Iași, a precizat că doar suprafața de 740 mp este proprietatea exclusivă a Universității „P. A.” din Iași, iar 869 m.p. se află în proprietatea Consiliului Local al Municipiului lași, fiind concesionat în vederea construirii sediului didactic al universității, potrivit contractului de asociere nr._/20.08.1998).

S-a solicitat proba cu înscrisuri.

Întâmpinare la contestația formulată de contestatorii N. N. și A. C. a formulat și intimata G. B. SA prin care referitor la primul motiv de nelegalitate invocat de contestatori, imobilul vândut nu este proprietatea debitoarei a invocat:

-excepția lipsei de interes a contestatorilor în a reclama lipsa proprietății debitoarei asupra imobilului vândut, întrucât contestatorii N. si Adronovici au formulat contestația ce formează obiectul prezentei cauze în calitatea lor de creditori care și-au depus titlul de creanță în dosarul execuțional inițiat și instrumentat de autoritățile fiscale. Totuși, primul motiv al contestațiilor vizează pretinsa lipsă a dreptului de proprietate al Debitoarei UPA_ asupra Imobilului Vândut, Contestatorii pretinzând că acest drept de proprietate ar aparține unei alte persoane juridice, UPA cod fiscal_. Legea procedurală recunoaște posibilitatea formulării unei contestații având un asemenea motiv (art. 173 alin. 3 Codul Procedura Fiscală), dar acest drept aparține doar persoanei interesate, și anume proprietarul bunului supus urmăririi în executarea silită a debitorului.

Această contestație (care echivalează cu revendicarea bunului urmărit) poate fi formulată doar de terțul ce se pretinde proprietar al bunului urmărit, și nicidecum de un creditor urmăritor (care nu are interes, dincolo de precizarea expresă a art. 173 alin.3, să scoată un bun din masa bunurilor urmăribile, dimpotrivă interesul său fiind acela de a-și îndestula creanța).

-în subsidiar, excepția tardivității formulării acestui motiv de nelegalitate.

Susține intimata că invocarea calității de proprietar asupra bunului urmărit se face, potrivit art. 173 alin 2 Codul de procedura fiscala in 15 zile de la începerea executării asupra bunului respectiv. Fiind vorba de un motiv de nulitate despre care contestatorii au cunoscut cu mult înaintea întocmirii actelor de executare contestate, apare ca tardivă formularea sa după realizarea licitației. În realitate, din chiar înscrisurile depuse de Contestatori rezultă nu doar că aceștia aveau cunoștință despre faptul că Imobilul Vândut face obiectul urmăririi în dosarul execuțional instrumentat de organele fiscale, dar și faptul că au reclamat doar în fața organului de executare includerea în patrimoniul supus executării a bunului vândut.

S-a solicitat respingerea acestui motiv al contestației și pe fond întrucât contestatorii au susținut că dreptul de proprietate al UPA_ asupra imobilului vândut rezultă din actul de donație nr._/29.11.2001, dată la care nu exista oricum nicio entitate UPA cu codul fiscal_ și că nu ar exista nicio dovadă a transferului imobilului de la contestatoarea UPA cod_ la debitoarea UPA cod fiscal_.

În realitate, imobilul vândut este proprietatea debitoarei UPA cod fiscal_ așa cum rezultă din înscrisurile depuse în Anexele 3-4 si explicațiile din secțiunea 1 de mai sus. Prin efectul Legii 408 s-a creat - prin transformare - o nouă entitate UPA, respectiv debitoarea, diferită de contestatoarea UPA_ care a deținut într-adevăr imobilul vândut anterior, dar doar până la apariția Legii 408, când UPA inițială trebuia lichidată, în acest sens, reamintim totodată că UPA cod fiscal_ înființată prin sentința civilă nr. 6/1999 a Tribunalului Iași, acționând ca și contestatoare în prezenta cauză, a deținut sub condiție suspensivă patrimoniul alocat de Fundație universității prin Protocolul de predare primire a bazei materiale, până la momentul înființării prin lege a noii entități, prin efectul legii transferându-se patrimoniul vechii UPA_ către noua UPA_). Argumentul contestatoarei întemeiat pe lipsa unui act de transfer al imobilului din patrimoniul UPA_ în patrimoniul UPA_ nu poate fi primit având în vedere faptul că un asemenea act de transfer nici nu era necesar, întrucât transferul s-a făcut prin efectul Legii 408/2002, după cum am arătat în secțiunea 1.4 de mai sus. Mai mult, contestatoarea dă dovadă de rea credință, prezentând disparat informațiile din care extrage o prezumție de proprietate a sa cu privire la imobilul vândut. Nu se poate trage prezumția că în anul 2014 imobilul vândut aparținea UPA_ doar din simplul fapt că la momentul dobândirii inițiale a imobilului (prin actul de donație nr._/29.11.2001) nu exista încă UPA_. Contestatorii încearcă să inducă în eroare instanța, trecând sub tăcere următoarele împrejurări esențiale pentru asigurarea unei imagini clare si corecte a succesiunii între cele două instituții.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, subevaluarea, s-a invocat: -excepția tardivității.

Contestatorii aveau cunoștință despre prețul de la care urma să se înceapă licitația din simpla cercetare a anunțului privind vânzarea bunurilor imobile nr._/01.10.2013 si procesul verbal de licitație din 17.10.2013, acestea fiind de fapt actele de executare ce trebuiau contestate în termen de 15 zile.

S-a solicitat respingerea acestui motiv al contestației și pe fond întrucât în primul rând valoarea imobilului urmărit silit a fost stabilită prin intermediul unui raport de evaluare pus la dispoziția organelor fiscale (ce instrumentau dosarul execuțional) chiar de debitoarea UPA_, în cadrul procedurii de eșalonare a datoriilor fiscale reglementată de OUG nr. 29/2011, valoarea propusă de debitoare fiind acceptată de către AJFP Iași.

În al doilea rând valoarea de piață a imobilului vândut a fost stabilită prin Raportul de evaluare înregistrat la AFP Iași sub nr. 14.367/12.02.2013, raport întocmit la cererea debitoarei de evaluatorul independent . SRL (rezultatul acestui raport atestă că imobilul situat în mun. Iași, . nr. 13 are o valoare de piață de 30.930.745 lei fără TVA, respectiv 7.053.440 Euro, din care valoarea construcției este de 28.884.567 lei, iar valoarea terenului în suprafață de 740,13 m.p. este de 2.046.178 lei).

În lumina acestui înscris și a faptului că valoarea înscrisă de organele fiscale în publicațiile de vânzare precum si în procesele verbale de licitație este de 30.930.745 lei, nu se poate nicidecum valida afirmația contestatorilor în sensul că valoarea avută în vedere pentru licitație a fost stabilită prin raportare la grilele notariale. De altfel, între a doua licitație (19.12.2013) și a treia licitație (07.08.2014), organele fiscale au procedat la reevaluarea imobilului situat în mun. Iași, . nr. 13, ca urmare a insistențelor debitoarei. Astfel, organele fiscale au numit expert evaluator pe dna C. T. care a realizat Raportul de evaluare a bunurilor imobile înregistrat la AJFP Iași sub nr. 27.141/19.05.2015 în cuprinsul căruia a stabilit valoarea de piață a imobilului la suma de aproximativ 4.116.000 Euro. Întrucât cea de-a doua evaluare (determinată de dna expert T. C.) era inferioară celei efectuate anterior de . SRL, la cel de-al treilea termen al licitației (07.08.2014) s-a avut în vedere prețul inițial stabilit de 30.930.745 lei, redus cu 50% conform prevederilor legale.

În ce privește motivul de nelegalitate a actelor de executare pentru nerespectarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei s-a invocat:

Excepția lipsei de interes întrucât încălcarea ordinii de scoatere la licitație a bunurilor debitorului este vătămătoare exclusiv pentru debitor, în favoarea căruia este prescrisă de lege. Numai debitorul poate reclama o asemenea neregularitate, orice altă parte a dosarului execuțional (Contestatorii sunt creditori în dosarul execuțional) neavând interes să anuleze actele de executare pentru acest motiv pentru că nu obțin si nu urmăresc un beneficiu practic pentru ei înșiși. Scopul creditorului în dosarul execuțional fiind realizarea creanței sale, scop pentru atingerea căruia nu este necesar ca respectivul creditor să vegheze - mai mult decât o face chiar debitorul (care nu a reclamat aceasta pretinsă neregularitate, vom arăta în secțiunea următoare motivele) - la respectarea unor norme prescrise în favoarea debitorului.

În subsidiar, s-a invocat excepția tardivității acestui motiv de nelegalitate întrucât chiar dacă s-ar aprecia prin absurd că cei doi contestatori ar justifica un interes să reclame această pretinsă neregularitate procedurală, aceștia cunoșteau că imobilul vândut face obiectul urmăririi încă din decembrie 2013, dată la care trebuiau să invoce (în 15 zile) respectiva neregularitate, formulând contestație la executare împotriva actului începător de executare. Odată ce nu au formulat această contestație împotriva primului act de executare ce a vizat bunul imobil, a invoca la acest moment al procedurii (după adjudecare, la mai bine de 10 luni de la data începerii executării) neregularitatea apare ca un gest tardiv si de rea credință. Atâta vreme cât actele de executare premergătoare care se referă la executarea imobilului vândut nu au fost contestate sau anulate în instanță, nu se poate anula direct Procesul verbal de licitație din 07.08.2014 pentru o pretinsă neregularitate descoperită cu mult înaintea actului de executare contestat.

S-a considerat acest motiv de nelegalitate ca neîntemeiat întrucât conform art. 9 din OUG nr. 29/2011, pentru acordarea eșalonării, debitoarea UPA_ a constituit anterior, inițierii procedurii de executare silită, în favoarea organelor fiscale o garanție constând în instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea debitoarei situat în mun. Iași, . nr. 13.

Așadar, instituirea sechestrului asupra acestui imobil și nu asupra altora este rezultatul exclusiv al manifestării de voință al debitoarei UPA_, ceea ce înlătură orice dubiu cu privire la respectarea ordinii de scoatere la licitație a imobilelor. În al doilea rând, întrucât debitoarea UPA_ nu a respectat termenele de reeșalonare, organele fiscale au procedat în temeiul art. 14 din OUG nr. 29/2011 coroborat cu art. 128 alin. 1 C. Pr. Fisc. la realizarea creanței lor din garanțiile constituite de debitoare. Așadar, faptul că imobilul situat în Iași, . nr. 13 a fost cel urmărit cu prioritate a fost determinat de împrejurarea că însăși debitoarea a oferit cu titlu de garanție respectivul imobil în procedura de obținere a eșalonării la plată, dar nu a achitat transele la timp, motiv pentru care organele fiscale au devenit obligate ca în virtutea OUG nr. 29/2011 și în virtutea art. 128 alin. 1 OG 92/2003 să se îndestuleze din garanțiile depuse de debitor (și nu din alte bunuri ale acestuia) în situația în care scopul pentru care acestea au fost constituite nu s-a realizat. În al treilea rând, faptul că si subscrisa Garanți B. SA figura ca si creditori ipotecari cu privire la imobilul vândut, a determinat obligativitatea scoaterii la vânzare a bunului ipotecat cu prioritate față de bunurile neipotecate ale debitoarei.

Cu privire la al patrulea motiv de nelegalitate, încălcarea preocedurii de vânzare prin înțelegere prev. de art.160 Cod procfiscală, s-au invocat:

-excepția lipsei de interes întrucât încălcarea regulilorprivind vânzarea bunului prin înțelegere este vătămătoare exclusiv pentru debitor, căruia legea îi recunoaște dreptul de a solicita această vânzare prin înțelegere organelor fiscale, care au facultatea de a încuviința o astfel de procedură, dar doar dacă sunt respectate cerințele exprese si stricte ale art. 160 din Codul de Procedură Fiscală. Numai debitorul poate reclama o asemenea neregularitate, orice altă parte a dosarului execuțional (Contestatorii sunt creditori în dosarul execuțional) neavând interes să anuleze actele de executare pentru acest motiv pentru că nu obțin si nu urmăresc un beneficiu practic pentru ei înșiși. Scopul creditorului în dosarul execuțional este realizarea creanței sale, scop pentru atingerea căruia nu este necesar ca respectivul creditor să vegheze - mai mult decât o face chiar debitorul (care nu a reclamat aceasta pretinsă neregularitate, vom arăta în secțiunea următoare motivele) - la respectarea unor norme prescrise în favoarea debitorului. S-a menționat și faptul că acest motiv de nelegalitate este și neîntemeiat întrucât atâta vreme cât condițiile pentru implementarea acesteia nici nu erau îndeplinite, iar organele fiscale nici nu aprobaseră efectuarea vânzării prin această procedură, este evident că acest pretins motiv de nelegalitate este nefondat. În setul de înscrisuri depus de contestatori la dosarul cauzei apare adresa nr._/19.03.2014 prin care organele fiscale comunică debitoarei că nu pot lua în considerare propunerile făcute de debitoarea UPA_ întrucât acestea nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 160 Codul de procedură fiscală, cu atât mai mult cu cât propunerile debitoarei nici nu făceau referire la oferte certe. Ca argument adițional s-a subliniat că si în măsura în care debitoarea s-ar fi conformat cerințelor art. 160, iar ANAF ar fi aprobat efectuarea vânzării potrivit acestei proceduri, tot ar fi fost nevoie de acordul subscrisei si al celorlalți creditori din dosarul execuțional inclusiv contestatorii, pentru observarea unei asemenea proceduri speciale (evident, acordul nici nu a fost solicitat pentru ca ar fi fost prematur față de stadiul în care se afla propunerea UPA_ în raport de cerințele legale sus menționate).

Referitor la al cincilea motiv de nelegalitate, încălcarea termenului maxim de stabilire a licitației, intimata G. B. SA a susținut că, chiar dacă prin absurd s-ar fi încălcat prev.art.163 alin.6 și 7 din OG nr.92/2003, contestatorii nu au suferit nici o vătămare ca urmare a respectivei pretinse încălcări și de altfel nici un alt creditor sau nici chiar debitoarea.

Având în vedere că între a doua și a treia licitație a trecut un termen de 6 luni, acest termen nu este vătămător și nu se pot anula actele de executare, nulitățile procedurale intervenite în cazul în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului de procedura nelegal.

Mai susține intimata că nu s-au încălcat prev.art.163 alin.6 și 7 din OG nr.92/2003 întrucât depășirea termenuluide 30 de zile prevăzut de ar. 163 alin. 7 Cod Procedura Fiscală a fost determinată de cererea debitoarei UPA_ de a se proceda la reevaluarea bunului urmărit silit ca urmare a contestării (tot de către Debitoare) a evaluării realizate anterior prin Raportul de evaluare întocmit de . SRL, solicitarea debitoarei fiind aprobată, context în care s-a impus amânarea organizării celei de-a treia licitații până la data finalizării noii evaluări.

Referitor la al șaselea motiv de nelegalitate, respectiv pretinsa nerespectare a caracterului privilegiat al creanței contestatorilor a invocat excepția lipsei de interes, caracterul privilegiat al creanței acestora având relevanță doar la momentul ulterior al distribuției prețului, nu anterior. Actul de executare contestat nu conține si nici nu trebuie să conțină referințe la ordinea de prioritate a creditorilor în cadrul executării silite, această ordine de prioritate fiind relevantă exclusiv la momentul distribuției (care deocamdată nu a fost efectuată).

S-a solicitat respingerea acestui motiv ca fiind și nelegal, întrucât potrivit art.171 alin.3 din OG nr.92/2003, creanța pe care o au ei este preferată celei a contestatorilor.

În drept s-au invocat disp.art. 205 rap.la art.716,714 alin.1, 4, 718 alin.1 și 2 Cod proc.civilă, art.171, 160 Cod proc.fiscală.

S-a solicitat atașarea copiei dosarului de executare.

U. de M. și Farmacie “Gr.I P.” Iași a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata G. B. SA cu privire la contestația formulată de contestatorii N. N. și A. C. prin care a solicitat admiterea excepției lipsei de interes a contestatorilor în formularea contestației pe acest motiv pentru faptul că imobilul suspus executării silite nu a făcut obiectul dreptului de proprietate al debitoarei, admiterea excepției decăderii contestatorilor din dreptul de a formula contestația la executare pentru acest motiv de nelegalitate, respingerea acestui motiv de nelegalitate cu argumentele pe care le-a invocat și în cererea de intervenție privind motivele invocate de U. „P. A.” din Iași, admiterea excepției decăderii contestatorilor din dreptul de a formula contestație la executare privitor la motivul de nelegalitate constând în subevaluarea imobilului urmărit silit, dar și respingerea pe fond a acestui motiv, admiterea excepției lipsei de interes a contestatorilor în formularea contestației privitor la motivul de nelegalitate constând în nerespectarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei, admiterea excepției decăderii contestatorilor din dreptul de a formula contestația la executare întemeiată pe acest motiv, respingerea acestui motiv ca neîntemeiat și pe fond, admiterea excepției lipsei de interes privitor la motivul de nelegalitate constând în încălcarea procedurii de vânzare prin înțelegere prev.de art. 160 Cod proc.fiscală, dar și respingerea ca nefondat a acestui motiv, respingerea ca neîntemeiat a motivului de nelegalitate constând în nerespectarea regulilor de procedură prev.de art. 136 alin.6 și 7 Cod proc.fiscală, admiterea excepției prematurității contestației la executare privitor la motivul de nelegalitate constând în pretinsa nerespectare a caracterului privilegiat al creanței contestatorilor și a celorlalți salariați, dar și respingerea acestui motiv de nelegalitate, invocat de contestatorii N. N. și A. C..

U. de M. și Farmacie Gr.I P. Iași a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași prin care a susținut că aceasta este în eroare atunci când a susținut că, contestația la executare ar fi formulată de U. „P. A.” Iași, C._, reprezentată de prof.dr. N. N. și A. C., există o altă contestație cu nr. de dosar_/245/2014, anulată la data de 28 octombrie 2014, cu privire la care s-a acordat termen pentru soluționarea cererii de reexaminare, astfel că apărările legate de calitatea procesuală a Universității sunt străine de prezenta cauză.

Mai susține că apărările invocate prin întâmpinarea lor susțin și demersul intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în calitate de executor bugetar ce a declanșat procedura de executare silită în baza prevederilor Codului de procedură fiscală împotriva Universității „P. A.” din Iași.

U. de M. și Farmacie Gr.I P. Iași a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de U. „P. A.” din Iași, susținând că motivul privind subevaluarea la care face referire această intimată în întâmpinarea la contestația formulată de contestatorii N. N. și A. C. este tardiv, dar și nefondat, cel referitor la nerespectarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei este lipsit de interes, tardiv formulat, neîntemeiat, cel privind încălcarea procedurii de vânzare prin înțelegere prev.de art.160 Cod proc.fiscală lipsit de interes, dar și nelegal, cel privind nerespectarea regulilor de procedură prev.de art.163 alin.6 și 7 Cod proc.fiscală neîntemeiat, cel privind pretinsa încălcare a caracterului privilegiat al creanței contestatorilor și a celorlalți salariați este prematur și neîntemeiat, susțineri pe care le regăsim și în întâmpinarea pe care ea a formulat-o la această contestație.

În ce privește motivul de nelegalitate constând în urmărirea silită a unor bunuri care nu sunt proprietatea debitoarei UPA din Iași, la care a făcut referire U. „P. A.” din Iași prin întâmpinare, a precizat că instanța nu a fost învestită cu acest motiv pe cale de acțiune și nici prin cerere reconvențională, iar dacă se va trece peste acest aspect invocă excepția lipsei de interes a debitoarei în formularea întâmpinării pe acest motiv întrucât nu justifică un interes personal, motiv care este și nefondat întrucât în procesul verbal de licitație din 7 august 2014 s-a menționat că face obiectul executării silite imobilul situat în mun.Iași, . nr.13, compus din construcție și terenul aferent în suprafață de 1609,25 m.p., în condițiile în care doar suprafața de 740 m.p. face obiectul dreptului de proprietate al debitoarei, restul suprafeței de 869,25 m.p. aflându-se în proprietatea Consiliului Local al Municipiului Iași, fiind concesionat pentru construirea sediului universității.

Contestatorii N. N. și A. C. au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de U. de M. și Farmacie Gr.I P. Iași prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea contestației lor.

Au precizat că ei au interes în formularea contestației întemeiată pe motivul de nelegalitate constând în faptul că obiectul supus executării silite nu a făcut obiectul dreptului de proprietate al debitoarei, întrucât în calitate de fondatori, potrivit Statutului, au interesul protejării patrimoniului Universității P. A. din Iași – C._.

Apărările formulate de pârâta UMF Iași nesocotesc legi speciale, decizii irevocabile ale instanțelor de judecată, prevederile Cartei UPA și alte acte având forța juridică, după cum urmează: Legea nr.408/2002 privind înființarea Universității petre A. din Iași; Legea nr.1/2011 a Educației, Hotărârile instanțelor de judecată privind anularea ordinelor nr.4294/2009 și 5837/2009 prin care D. Tompea a fost numit rector al UPA din Iași (în acest sens sentința nr.1153/2010 pronunțată de CA București, deventă irevocabilă prin Decizia nr.3791/2011 a ÎCCJ; Sentința nr.699/2011 a CA București, devenită irevocabilă prin Decizia 5047/2011 a ÎCCJ), precum și a deciziei civile irevocabile nr.138/2009 a CA București privind anularea C._/2006 și a sentinței civile nr.609/2011 a Tribunalului G. devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr.494/2012 a CA București – privind reintegrarea celor 48 angajați-creditori; Raportul de Inspecție Fiscală al AJFP Iași din 30 ianuarie 2014.

Cu privire la decăderile invocate, susține că pârâta UMF prin întâmpinarea depusă face o interpretare proprie, subiectivă, considerând fără nici un temei ca motivul de nulitate invocat de către contestatori vizează întreaga executare, fapt ce atrage aplicarea sancțiunii decăderii potrivit dispozițiilor art.173 alin.1 lit.a.

Susține că potrivit art.172 alin.1 Cod procedură fiscală, ei au contestat procesul verbal de licitație din 07.08.2014/dosar de executare silită nr. 334/2014, astfel că acțiunea lor este îndreptată împotriva unui act de executare și nu împotriva executării însăși.

Mai susțin contestatorii că ANAF prin întâmpinare, atestă existența a două entități juridice diferite, respectiv U. ”P. A.” Iași C._ și U. P. A. din Iași C._, că imobilul supus vânzării prin licitație publică aparține altui contribuabil, respectiv UPA Iași C._, că datele furnizate de evidențele cadastrale indică drept proprietar U. P. A. din Iași C._, entitate care face dovada dobândirii proprietății imobilului printr-un act translativ de proprietate, înregistrarea în cartea funciară fiind anterioară și făcută cu bună credință, în raport cu înscrierile făcute de debitor.

Contestatorii N. N. și A. C. au formulat și răspuns la întâmpinarea formulată de debitoarea UPA Iași, care au susținut că această intimată confirmă motivele de nelegalitate invocate de ei privind evaluarea bunurilor supuse executării silite prin vânzarea la licitația publică, încălcarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei, încălcarea procedurii de vânzare prin înțelegere prevăzută de art.160 din O.G. nr. 92/2003 și regulilor de procedură prevăzute de art.163 alin.6 și 7 din O.G. nr.92/2003, că se impune înlăturarea apărărilor formulate de pârâtă cu privire la motivul de nelegalitate ce vizează faptul că bunul supus executării silite prin vânzare la licitație publică nu aparține debitoarei UPA Iași C._, ci altui contribuabil respectiv cea cu C._.

Aceiași contestatori au solicitat și înlăturarea apărărilor formulate prin întâmpinare de către pârâta .>

În ce privește apărările formulate de pârâta ANAF-DGRFP Iași, a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de Univ.P. A. din Iași C._ întrucât acestea nu fac obiectul prezentului dosar, respingerea excepției nulității contestației la executare formulată de contestatorii N. N. și A. C. întrucât este semnată de avocat, în acord cu disp.legale prev. de art.194 Cod pr.civilă, cu menținerea tuturor apărărilor formulate.

Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Iași la data de 26 ianuarie 2015 în dosar nr._/245/2014 s-a dispus trimiterea cauzei, contestație la executare, formulată de contestatorii N. N. și A. C. la cauza înregistrată cu nr._/245/2014 urmare a admiterii excepției conexității invocată prin întâmpinare de intimata U. P. A. din Iași

Având în vedere că în ambele dosare se contestă procesul verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr._/08.08.2014 îndeplinit în dosarul de executare nr.334/2013 al Administrației Județene a Finanțelor Publice Iași, în dosarul nr._/245/2014 criticându-se în plus și celelalte acte de executare, pentru motive parțial identice (dosar nr._/245/2014 – evaluarea imobilului suspus executării, nerespectarea destinației speciale a imobilului supus executării, prejudicierea intereselor statului, executarea unui bun ce nu aparține în tot debitorului, dosar nr._/245/2014 – executarea unui bun ce nu aparține debitoarei, subevaluarea imobilului, adjudecarea la o valoare derizorie, încălcarea ordinii de scoatere la vânzare, prejudicierea contestatorilor prin scoaterea la licitație, încălcarea termenilor de organizare a licitațiilor, caracterul privilegiat al creanței), având în vedere cadrul procesual activ și pasiv din ambele cauze, fiind esențial ca o singură instanță să analizeze temeinicia susținerilor tuturor persoanelor interesate în demararea actelor de executare din dosarul de executare nr. 334/2013 al Administrației Județene a Finanțelor Publice Iași, excepția conexității invocată de intimata U. P. A. din Iași prin întâmpinare, apare ca întemeiată și urmează a fi admisă ca atare.

Prin încheierea nr.879 din 5 martie 2015 Judecătoria Iași s-a dezinvestit luând act de soluția pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Iași, având ca obiect „cerere strămutare” prin care s-a dispus trimiterea dosarului nr._/245/2014 spre judecată Judecătoriei Bârlad.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 23 martie 2015 cu nr._ .

Pentru termenul din 24 aprilie 2015, contestatorul N. N. a depus înscrisul prin care a invocat excepția de nelegalitate a Codului Unic de Înregistrare_ emis în folosul entității U. P. A. din Iași, reprezentată de rector D. Tompea.

A invocat disp. art.4 din Legea nr.554/2004, a precizat că, competența materială în soluționarea cauzei aparține acestei instanțe, a justificat interesul promovării excepției prin faptul că are calitatea de creditor, lezat prin vânzarea în procedura de executare silită a bunului altei persoane, situație în care are interesul legitim al desființării unei proceduri nelegale.

A susținut că, el a arătat prin contestație că bunul imobil supus executării silite prin vânzare la licitație publică, nu este bunul debitoarei UPA Iași – C._/2010. Imobilul adjudecat aparține altui contribuabil, respectiv UPA din Iași, persoană juridică cu sediul în Iași, ., nr.13, identificată fiscal cu C._ emis în 1999 și reînoit în 2008, astfel cum rezultă din Raportul de Inspecție Fiscală încheiat la 31.01.2014 de chiar creditorul fiscal Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași. Conform acestui raport fiscal, imobilul este înscris în legea de înființare a Universității P. A. din Iași, Legea nr. 408/2002, persoana juridică identificată fiscal cu C._, persoană juridică ce figurează în calitate de proprietar tabular atât asupra clădirii din Iași, ., cât și asupra terenului aferent, conform datelor furnizate de OCPI Iași, prin mai multe adrese, inclusiv prin adresa_/28.11.2013. Imobilul din litigiu a intrat în patrimoniul UPA din Iași – C._, prin actul de donație nr._/29.11.2001 la BNP B. S., dată la care nici nu exista o entitate identificată fiscal cu_ emis abia în 2010 care astăzi este considerată proprietara bunului adjudecat. Aceste anomalii au fost posibile urmare a emiterii CUI_/2010 în contul unei entități fiscale (fictive), neexistând două universități P. A. din iași, ci doar o singură universitate cu atributul fiscal CUI_, aspăect stabilit prin multe hotărâri definitive și irevocabile. Susține că nu este posibil ca un bun imobil înregistrat în Cartea Funciară pe numele unei persoane juridice în baza unui act de transfer, respectiv actul de donație din 2001, să apară înregistrat în 2010 pe numele altui contribuabul și în baza aceluiași act de donație din 2001. face precizarea că a doua înregistrare cadastrală este abuzivă, nelegală și ineficientă. Aceste anomalii cu consecințe frauduloase au avut drept cauză emiterea C._/2010, act administrativ față de care a invocat excepția de nelegalitate, conchizând că bunul suspus executării silite nu aparține entității debitoare ci singurei Universități P. A. din Iași C._.

A mai precizat că nelegalitatea actului administrativ are următoarele argumente:

U. P. A. din Iași este înființată/acreditată prin Legea nr.408/2002 și are CUI (C.)_/2009 reînoit în 2008, odată cu schimbarea sediului în ., nr.13. Urmare a neînțelegerilor dintre D. Tompea decanul Facultății de Psihologie din cadrul UPA Iași și conducerea legitimă a UPA, acesta asumându-și calitatea de reprezentant al UPA, a solicitat ANAF Iași emiterea unui alt C., sens în care nelegal a fost inițial emis C. (CUI)_/13.02.2006. Prin decizia nr.138/19.01.2009 pronunțată de CA București a fost anulat C._/13.02.2006, hotărâre irevocabilă. Prin adresa_ din 08.05.2009 Ministerul Finanțelor confirmă ca a adus la cunoștința D.GFP Iași obligația anulării C. (CUI)_/13.02.2006 și reașezarea situației fiscale a UPA în raport de consecințele anulării acestui cod fiscal. Acest lucru însemna revenirea întregii evidențe contabile și fiscale la C._ și infirmarea pentru totdeauna a existenței a două universități, scenariu ce se încearcă a se afirma și în prezent în pofida unor hotărâri judecătorești. Acest C. a fost anulat abia în 27.02.2010. În pofida acestor statuări, la solicitarea adresată D.G.F.P.Iași de către S. B., în calitate de Președinte UPA, se emite CUI (C.)_/2010. Pentru a doua oară, s-a creat aparența falcă că în paralel cu UPA C._/1999/2008 ar exista și UPA C._/2010, aparența perpetuată până în prezent cu consecințe devenite notorii. UPA fictivă C._/2010 încheie cu creditoarea G. B. SA contractul de credit cu ipotecă pe sediul UPA reală C._ în prezent executată silit. Aceste aspecte sunt reale deoarece sunt dovedite de negocierile făcute în timpul executării silite cu contestatorul în calitate de fondator și reprezentant al UPA reală C._, în același scop al reașezării situației financiar contabile reale.alocarea unui al doiela C. aceleași persoane juridice UPA este nelegală și pentru faptul că la data emiterii acestui al doilea C., solicitanții, președinte S. B. și rector D. Tompea, nu puteanu reprezenta legal UPA C._, astfel funcția de președinte este deinuță de prof.dr.C. A. din 2008 conform alegerilor legale și funcția de rector era deținută legal de prof.dr.N. N..

Potrivit art.78 din O.G. nr. 92/2003: 1) Organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administarre Fiscală organizează evidența plătitorilor de impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul Asigurărilor Sociale de Stat, bugetul Fondului Naținal Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, bugetul Asigurărilor Pentru Șomaj, în cadrul registrului contribuabilului.

Acest registru conține: datele de identificare a contribuabilului, respectiv C.-ul acordat în condițiile precizate de art.72 din O.G. nr.92/2003 și categoriile de obligații fiscale de declarare, potrivit legii, denumite vector fiscal; categoriile de obligații fiscale âcare se înscrisu în vectorul fiscal se stabilesc prin ordin al nMinistrului Economiei și Finanțelor. Prin urmare existența a două CIFuri pentru una și aceeași persoană în condițiile arătate, atrage nelegalitatea actului administativ, câtă vreme la data emiterii celui de al doilea C., contribuabilul UPA era deja identificat fiscal prin C._/1999/2008. D. urmare s-au nesocotit și disp. art. 72 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 conform căruia: „orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală, cod fiscal care se va regăsi în certificatul de Înregistrare fiscală și care constituie actul de identificare a contribuabilului”, fiind nepremisă deci existența a două C. pentru același contribuabul, tocmai pentru a se evita situațiile de genul celei născute în prezenta cauză.

S-au anexat în copie înscrisuri.

Prin încheierea din 24 aprilie 2015, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de Procedură civilă întrucât executarea silită a început după . acestui Cod, însă ulterior prin încheierea din 8 mai 2015 a revenit cu precizarea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de Procedură civilă din 1865 și ale Codului de Procedură Fiscală, fiind rectificată încheierea inițială în sensul celor menționate întrucât din analiza dosarului de executare silită rezultă că executarea silită a fost începută înaintea de intrare în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.

De altfel, în dosarul de executare silită se face mențiunea despre titluri executorii emise în anii 2011, 2012 ,2013 iar art.145 Cod procedură fiscală menționează că executarea silită începe prin comunicarea somației,or primele somații de înființare a popririi sunt din anul 2010,continuate cu cererile de înscriere sechestru din 12 februarie 2013.

Prin încheierea din 24 aprilie 2015 instanța a unit cu fondul excepția tardivității cererii modificatoare completatoare formulată de U. P. A. din Iași în dosarul nr._/245/2014, excepția invocată de DRFP-DJFP Iași, a admis în principiu cererile de intervenție formulată de U. deMedicină și Farmacie „Gr.V.P.” Iași și G. B. SA București și a prorogat pronunțarea asupra excepțiilor invocate de UMF și G. B. SA București prin cererile de intervenție.

De asemenea, a pus în vedere DRFP Iași – DJFP Iași să își exprime un punct de vedere cu privire la faptul dacă insistă în excepțiile invocate prin întâmpinarea la contestație formulată de contestatori, însă aceasta a înaintat la dosarul cauzei o întâmpinare identică cu cea inițială.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 8 mai 2015, instanța a respins excepția nulității cererii conexe formulată de contestatorii N. N. și A. C. a respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale active a entității U. P. A. C._ ,dar și excepția lipsei calității de reprezentanți legali a contestatorilor N. N. și A. C., în cererea anexă ,excepții invocate de DGRFP Iași-DJFP Iași și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a acestor contestatori, excepție invocată de aceeași intimată.

Prin aceiași încheiere, au fost unite cu fondul excepțiile invocate de intervenientele U.M.F.Iași în cererea principală, respectiv: excepțiile decăderii, excepția lipsei de interes, precum și excepțiile lipsei de interes,tardivității invocate de intervenienta G. B. în cererea principală,așa cum au fost unite cu fondul cauzei:excepțiile decăderii, excepția prematurității invocate de intimată U.M.F.Iași în cererea conexă, precum și excepția lipsei de interes, excepția tardivității, excepția prematurității invocate de intimata G. B. în cererea conexă.

În ce privește excepția de nelegalitate invocată de contestatorul N. N., intimata G. B. SA a invocat excepția inadmisibilității întrucât CUI nu este un act administrativ care să intre în domeniul de aplicare a excepției de nelegalitate, excepția lipsei de interes întrucât chiar dacă respectiva excepție s-ar admite contestatorul nu obține nici un folos practic din faptul respectivei anulări.

S-a solicitat și respingerea excepției ca neîntemeiată, cu referire la istoricul constituirii Universității P. A., Cod fiscal_ ,debitoare în dosarul execuțional, excepții invocate și de intimata G. B. SA.

D.G.P.F.P.Iași-A.J.F.P. Iași a solicitat respingerea excepției de nelegalitate cu precizarea că excepția nulității unui cod de înregistrare fiscală nu poate fi invocată în cadrul procesual conturat de disp. exprese ale art. 172-174 Cod procedură fiscală, fiind inadmisibilă într-o contestație la executare, excepție ce poate fi invocată în fața instanței de contencios administrativ.

În ce privește modalitatea de soluționare a excepției de nelegalitate invocată de contestatorul N. N., instanța a apreciat așa cum s-a reținut în încheierea pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2015, că deși invocată după . modificării Legii nr.554/2004 ,față de faptul că în cauză sunt aplicabile disp.Coodului de procedură civilă de la 1864, excepția de nelegalitate se va soluționa conform art.4 din Legea nr.554/2004 în formă inițială întrucât procesului nu i se pot aplica două legi procedurale, excepție ce a fost respinsă ca inadmisibilă, neimpunându-se trimiterea spre competentă soluționare a excepției la Tribunalul V. și nici suspendarea cauzei în acest sens, întrucât codul de înregistrare nu este un act administrativ ci o operațiune tehnico administrativă și de modul de soluționare a excepției de nelegalitate nu depinde soluționarea litigiului în fond.

Contestatorul A. C.,ce figurează în cererea conexă a formulat cerere de renunțare la judecată, cerere aflată la fila 57, Vol.II, autentificată sub nr.1001 din 24 aprilie 2015 la Biroul Individual Notarial D. B., renunțare de care instanța a luat act în baza art.246 Cod proc.civilă din 1865, prin încheierea din 5 iunie 2015. Pentru termenul din 8 mai 2015 U. P. A. din Iași, C._ prin prof.universitar N. N. în calitate de fondator și președinte al Consiliului de Administrare a formulat cerere de intervenție în interes alăturat contestatorului N. N., având în vedere că A. C., contestator în cererea conexă a renunțat la judecata cererii, prin care a susținut că bunul imobil supus executării prin vânzare la licitație publică nu este bunul debitoarei,UPA Iași C._ emis în 2010.

În motivare a susținut că:

(1). Imobilul adjudecat aparține altui contribuabil, respectiv subscrisa UPA Iași persoană juridică cu sediul în Iași, . nr 13, identificată fiscal cu C._ emis în 1999 și reînoit în 2008, astfel cum rezultă din Raportul de Inspecție Fiscală încheiat la 31 01 2014 de chiar creditorul fiscal Direcția Generala A Finantelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finantelor Publice Iași. Conform cu constatările raportului fiscal, acest imobil este înscris în legea de înființare a Universității P. A. din Iași, Legea 408/2002, persoană juridică identificată fiscal cu C._, persoană juridică ce figurează în calitate de proprietar tabular atât asupra clădirii din Iași, . cât și asupra terenului aferent, conform datelor furnizate de OCPI Iași prin mai multe adrese, inclusiv prin adresa_/_ . De asemeni a susținut că imobilul a intrat în patrimoniul UPA din Iași C._, prin actul de donație_/29.11.2001 BNP B. S., dată la care nici nu exista o persoană juridică identificată fiscal cu_ emis abia în 2010. Nu este posibilă existența unei persoane juridice care să aibă două coduri de identificare fiscală (C.-uri), așa cum nu este posibilă existența a două persoane juridice cu același cod numeric! A precizat că potrivit dispozițiilor codului de procedura fiscală, OG 92/2003, fiecare persoană juridică este titulara unui atribut fiscal, element de identificare în funcție de care se stabilesc și se cuantifică obligațiile fiscale și se asigură executarea lor din bunurile contribuabilului ce datorează taxe și impozite restante. În acest sens sunt disp. art 72 (1) din OG 92/2003 conform cu care: „orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală, cod fiscal care se va regăsi în Certificatul de înregistrare fiscală și care constituie actul de identificare a contribuabilului.”

A precizat că potrivit art 78 din OG 92/2003 (1) Organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală organizează evidența plătitorilor de impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cadrul registrului contribuabililor.Acest registru conține: 1.datele de identificare a contribuabilului, respectiv C.-ul acordat in condițiile precizate de art 72 OG 92/2003 si 2.categoriile de obligații fiscale de declarare, potrivit legii, denumite vector fiscal; categoriile de obligații fiscale care se înscriu în vectorul fiscal se stabilesc prin ordin al ministrului economiei și finanțelor. Prin raportare la aceste exigente fiscale, datoria pentru care a fost organizata vânzarea la licitație o constituie suma de 10 937 121 lei (aprox 2,5 mii EURO), taxe si impozite ce sunt înregistrate pe debitoare UPA Iasica sediul social declarat fiscal in Iasi ., identificata fiscal cu C._ emis in 2010 contribuabil care are calitatea de debitoarea in prezenta cauza, care insa nu este proprietara imobilului suspus executării silite. Nu exista nici o dovada a transferului imobilului construit de subscrisa/contestatoare, contribuabil înregistrat fiscal cu C._ emis in 2009 către debitoarea înregistrată fiscal cu C._ emis în 2010, constatare făcuta si in raportul de inspecție fiscala. In aceste condiții, subscrisa, terț față de efectuarea în derulare, este titulara dreptului de proprietate fiind cea dintâi înregistrata în evidenta cadastrala, înregistrare făcuta cu buna credința si legitim in baza unui act justificativ al proprietății, înregistrare opozabila erga omnes.

A precizat că în conformitate cu art. 142 al 1 OG 92/5003, executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului,urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare. Conform cu art. 142 (1^{^}1) OG 92/2003 sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare. Același reguli se regăsesc înscrise și în art. 154 al 1 teza 1 OG 92/2003 conform cu care "Sunt supuse executării silite bonurile imobile proprietate a debitorului." Or, conform cu actele prezentate, imobilul supus vânzării prin licitație publică aparține altui contribuabil, respectiv UPA Iași, persoana juridica cu sediul in Iași . nr 13, C._ emis în 1999 și reînoit în 2008. A precizat că aceste mențiuni se regăsesc în evidența cadastrală, evidența imobiliară, opozabilă erga omnes, ce atestă că proprietara imobilului adjudecat aparține altui contribuabil, și nu cel celui executat silit și identificat prin CIF26596943 emis în 2010. Că debitorul se identifică prin C. rezultă din dispozițiile legale deja invocate dar și din datele obligatorii ce trebuie să se regăsească în procesul verbal de adjudecare conform cu art. 166 al 2 OG 92/2003. A precizat că atât creditoarea, cât și adjudecatarul au cunoscut aceste aspecte, negocierile purtându-se cu reprezentanții tuturor entităților implicate, respectiv, contestatoarea in calitate de proprietară, debitoarea ca titulară a datoriilor fiscale supuse executării și adjudecatara. A precizat că subscrisa contestatoare figurează în evidentele fiscale cu datorii fiscale distincte, aspect ce rezulta din raportul fiscal si constituie încă un argument in sensul existentei a doua entități fiscale diferite, cu patrimonii si obligații fiscale diferite. În condițiile în care datoria este înregistrată fiscal ca aparținând unui contribuabil identificat prin CIF26596943 emis in 2010, iar executarea silită este pornită împotriva unui contribuabilul identificat fiscal prin C._ emis în 1999 și reînoit în 2008, atrage nelegalitatea procesului verbal de licitație cu consecința anularii lui. Apreciază că, pentru elucidare, instanța va putea să constate ca aparținând debitoarei imobilul înscris in procesul verbal de licitație la poziția I, respectiv Hotel Studio, compus din S+P+4E, imobil dobândit prin credit bancar pe C._.

(2) Nesocotirea procedurii de vânzare prin înțelegere prevăzută de art.160 OG nr.29/2003.

Conform art. 160 OG 92/2003 cu acordul organului de executare, este posibilă valorificarea bunurilor de debitorul însuși, potrivit înțelegerii părților, astfel încât să se asigure o recuperare corespunzătoare a creanței fiscale. În acest sens debitorul este obligat să prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au făcut și nivelul de acoperire a creanțelor fiscale, indicând numele și adresa potențialului cumpărător, precum și termenul în care acesta din urmă va achita prețul propus. În această situație prețul propus de cumpărător și acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decât prețul de evaluare. A precizat că aceste demersuri au fost realizate de debitoare, au primit acordul creditorul fiscal și a organului ierarhic superior acestuia, au fost demarate negocierile cu UMF, au fost efectuate expertize de evaluare, s-a ajuns chiar la negocierea unui preț corect și fără să existe un temei justificat creditorul fiscal procedează la vânzare prin licitație publică în condiții păgubitoare pentru părțile interesate în speță subsemnații creditori privilegiați, fapt care atrage anularea procesului verbal de licitație si continuarea procedurii de vânzare prin înțelegere. A precizat că prin vânzarea imobilului la prețul real si corect, cu acordul adevăratului proprietar, se asigura plata tuturor datoriilor legale si reale, dar și continuarea activității universitare in sediul instituției. În varianta în care a fost gestionată executarea silită, nici creditorul fiscal - Statul si nici creditorii privilegiați - salariații nu și-au valorificat creanța, executarea silita făcându-se în beneficiul exclusiv al G. B. SA, care a primit ca garanție ipotecară sediul universității, fără ca acest bun sa fie al entității fiscale identificată fiscal prin C._ emis in 2010. S-a ratificat astfel o inginerie financiară acceptându-se prejudicierea atât a salariaților cât și statului.

(3) Încălcarea regulilor privind evaluarea bunurilor supuse execuătii silite prin vânzare la licitație publică.

Conform cu art. 147 OG 92/2003 înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate de organul de executare prin experți evaluatori proprii sau prin experți evaluatori independenți. Or în speță, evaluarea imobilului s-a făcut prin raportare la grilele notariale, ajungându-se la un preț ce fraudează interesele creditorilor, inclusiv ale statului in condițiile în care acesta nu recuperează nici un leu din creanța sa. A menționat că în perioada de derulare a procedurilor de vânzare prin înțelegere, s-au efectuat două expertize. Prima expertiză prezentată de debitoarea C._ emis în 2010, expertiză ce a stabilit ca preț de circulație a imobilului suma de circa 14 mil. EURO. A doua expertiză efectuată la cererea UMF Iași, expertiză ce a stabilit un preț de 12 mil. EURO, părțile ajungând sa agreeze un preț de 11 mil. EURO. Prin urmare instanța urmează sa constate ca evaluarea bunurilor nu s-a făcut conform cu dispozițiile legale, subsemnații dovedind ca prețul de pornire fiind și nelegal stabilit și fraudulos în raport cu evaluările prezentate de o părțile implicate. Altfel spus un bun cu o valoare de 12-14 mil. EURO a fost adjudecat la 4 mil. EURO, vânzarea făcându-se în dauna salariaților care au o creanța privilegiată, dar și în dauna statului. Nu au fost respectate nici regulile înscrise în art. 159 OG 92/2003 conform cu care executarea silită trebuie făcută în condițiile cele mai avantajoase ținând seama atât de interesul legitim și imediat al creditorului, cât și de drepturile și obligațiile debitorului urmărit, fapt dovedit in condițiile in care creditorul fiscal, înstrăinează un bun din prețul căruia nu se acoperă nici o fracțiune din creanța sa. A arătat că suntem în fața unei executări fiscale, făcute însă în interesul G. B. SA și a UMF Iași, cu nesocotirea creditorilor salariați privilegiați, subsemnații și ceilalți 46 de salariați, fapt ce atrage justificat măsura anularii procesul verbal de licitație. Creditorul fiscal trebuia sa se abțină în a scoate la vânzare imobilul adjudecat, în condițiile în care, a constatat prin RIF- raport inspecție fiscală - din 30. 01.2014, că acest bun aparține altei entități, că deși formal este înscris ca aparținând debitoarei, aceasta nu prezintă un act de transfer legal.

În drept s-au invocat disp.art.63 Cod pr.civilă, art.171 alin1 și art.173 alin.2 din OG nr.92/2003,art.207 din Legea nr.1/2011, Legea învățământului, art.210 Cod civil, art.718 alin.1 Cod proc.civilă.

U. de M. și Farmacie „Gr.V.P.” Iași a formulat întâmpinare la cererea de intervenție accesorie prin care a solicitat respingerea ei ca inadmisibilă întrucât este formulată de o persoană lipsită de capacitate de folosință.

În motivare a susținut că prin . Legii nr.408/2002, entitatea UPA-C._ înființată prin Sentința civilă nr.6 din 15 ianuarie 1999 a Tribunalului Iași și-a încetat existența ca efect al transformării sale într-o nouă persoană juridică, respectiv U. „P. A.” din Iași, instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, instituție care ulterior va dobândi C._, chestiune tranșată ca autoritate de lucru judecat prin numeroase hotărâri judecătorești.

Încetând să mai existe, nemaiavând personalitate juridică UPA C._ nu mai are capacitate de folosință necesară pentru a formula cererea de intervenție, cererea urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

S-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție în interes alăturat și de către intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași întrucât nu se justifică un interes în formularea contestației.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2015 ,cererea de intervenție în interes alăturat formulată de U. P. A. din Iași, C._ în interesul contestatorului a fost admisă în principiu ,urmând ca excepția lipsei de folosință să fie unită cu fondul cauzei.

În prezenta cauză s-a încuviințat proba cu înscrisuri, au fost anexate în copie dosarele de executare silită.

Din analiza dosarului de executare silită nr.334/2013, a înscrisurilor anexate în probă, rezultă că la data de 12 februarie 2013, ANAF-A.J.F.P. din Iași a întocmit procesele verbale de sechestru nr._,_,_,_,_,_,_,_,_ având în vedere neachitarea sumelor de câte 10.937.121 lei de către U. P. A. din Iași, cu sediul în localitatea Iași, ..6, ., CUI_, pentru care au fost emise titluri executorii începând cu anul 2011 dar și somații ( vol.I dosar executare silită).

În baza prevederilor OUG din 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată cu modificările și completările ulterioare, U. „P. A.” din Iași, CUI_ a beneficiat de prevederile OUG nr.29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată cu modificările și completările ulterioare, în sensul că prin Decizia nr._/26.02.2013 a obținut eșalonarea la plată a obligațiilor restante în sumă de 9.714.944 lei pentru o perioadă de 60 de luni. Garanția, în valoare de 15.535.325 lei stabilită prin acordul de principiu nr.1366/09.01.2013 a fost constituită de către debitoare cu respectarea prevederilor art.9 din actul normativ menționat anterior, cu indicarea de către aceasta a mai multor bunuri, printre care și bunul imobil situat în Iași, . nr.13, constând în teren și construcții cu nr. cadastral_,_-C1, înscris în Cartea Funciară nr._, asupra căruia organul de executare a instituit sechestru în baza procesului verbal de sechestru bunuri imobile nr._/12.02.2013.

Facilitatea acordată a fost respectată de către debitoare până la 11.06.2013, dată când s-a constatat pierderea valabilității eșalonării la plată în baza Deciziei de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale nr._/11.06.2013, datorită neîndeplinirii condițiilor de plată a obligațiilor curente reglementate prin art.10 alin.1 lit.d din OUG nr.29/2011. Ulterior, debitoarea a solicitat în baza cererii nr._/27.06.2013, în temeiul prevederilor art.13, alin.5 din OUG nr. 29/2011, menținerea eșalonării a cărei valabilitate a fost pierdută, cerere ce a fost soluționată prin emiterea Deciziei de menținere a valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale nr._/28.06.2013. Datorită nerespectării condiției de plată a ratelor stabilite prin graficul de eșalonare cât și a debitelor curente, debitoarea a pierdut facilitatea acordată, fapt pentru care organul fiscal a procedat la emiterea Deciziei de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale nr._/02.09.2013.

Potrivit art.13 alin.2 din OUG nr.29/2011, pierderea valabilității eșalonării atrage începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă nestinsă. Din aceste considerente, organul de executare a procedat la continuarea măsurilor de executare silită, prin înființarea popririi asupra conturilor debitorului. Întrucât această măsură a rămas fără rezultat, organul de executare a procedat la valorificarea tuturor garanțiilor în temeiul prevederilor art.14 din OUG nr. 29/2011. Astfel, organul de executare a organizat trei licitații pentru fiecare bun imobil adus în garanție de către debitor, după cum urmează:

- în data de 17.10.2013, a fost organizată prima licitație pentru toate bunurile imobile care au constituit obiectul garanției, în urma căreia bunurile nu au fost valorificate din lipsa de oferte, rezultat ce a fost consemnat în procesul verbal nr._/17.10.2013 privind desfășurarea și rezultatul licitației;

- în data de 19.12.2013, a fost organizată a II-a licitație pentru toate bunurile imobile care au constituit obiectul garanției, în urma căreia bunurile nu au fost valorificate din lipsa de oferte, rezultat ce a fost consemnat în procesul verbal nr._/19.12.2013 privind desfășurarea și rezultatul licitației;

- în data de 07.08.2014, a fost organizată a III-a licitație, în urma căreia s-a înregistrat o singură ofertă pentru bunul imobil situat în Iași, ., nr.13, din partea Universității de M. și Farmacie „Gr. I.P.”, CUI_, cu sediul în Iași, ..

În calitate de adjudecatar al bunului imobil reprezentând sediu administrativ și social –cultural, situat în Iași, ., nr.13, a fost declarat U. de M. și Farmacie „Gr. I.P.”, CUI_, cu sediul în Iași, .. A fost încheiat în acest sens procesul verbal nr._/07.08.2014 privind desfășurarea și rezultatul licitație, iar, ulterior, procesul verbal de adjudecare nr._/18.08.2014. Adjudecarea s-a făcut la prețul de adjudecare de 15.465.500 lei, ce a fost achitat de către U. de M. și Farmacie „Gr. I.P.”, CUI_, cu respectarea prevederilor art.164 din Codul de procedură fiscală.

Prin contestația inițială formulată de U. „P. A.” din Iași CIU_, aceasta a solicitat admiterea contestației și anularea procesului verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr._ din 7 august 2014, precum și toate actele de executare subsecvente îndeplinite în dosarul de executare nr.334/2013 al Administrației Județene a Finanțelor Publice Iași, pentru următoarele motive, dezvoltate pe larg în motivarea contestației și descrise pe larg de instanță, respectiv:

1. Prețul de pornire a licitației pentru vânzarea imobilelor nu a fost stabilit potrivit dispozițiilor imperative din Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, nereprezentând o valoare de piață a acestor imobile la momentul declanșării procedurii de executare silită, ci o valoare stabilită în mod arbitrar, după grila notarilor și valoarea de inventar. Această acțiune încalcă prevederile art. 147 alin. 1, 3, 4, Cod de procedură fiscala (CPF), în speță,înainte de declanșarea procedurii de executare silită DGRFP/AJFP Iași ar fi trebuit să realizeze o evaluare a bunurilor imobile supuse executării pentru a se stabili valoarea de piață a acestora, însă această evaluare nu a fost efectuată.

2. Au fost scoase la licitație publică bunuri imobile ce sunt utilizate numai în cadrul sistemului național de învățământ, pentru desfășurarea activității didactice și de cercetare a Universității, constituind principala sursă de venit, în condițiile în care U. "P. A.” din lași are în patrimoniu și alte bunuri care ar fi putut fi executate silit, care nu constituie principala sursă de venit și nu fac parte din bunurile folosite în mod direct în activitatea didactică. Astfel, DGRFP/AJFP lași a încălcat art. 142 alin. 11 Cod procedură fiscală.

S-a menționat faptul că:

-imobilul situat în Municipiul lași, .. 5, 6, . este sediul social al Universității, în care a funcționat până în luna iulie 2014 Consulatul Republicii M.;

-imobilul situat în Municipiul Iași, . B.), nr. 10 este căminul Universității, fiind folosit pentru cazarea studenților și masteranzilor;

-imobilul situat în Municipiul Iași, ., nr. 13, este folosit pentru desfășurarea activității didactice și de cercetare a Universității.

3. DGRFP/AJFP Iași a declanșat si realizat o procedură de executare silită fără a tine seama de interesele pe care ar fi trebuit să le apere, în sensul că a

4. Executarea silită este lovită de nulitate, întrucât Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași scoate la vânzare și proprietăți ce nu aparțin Universității P. A. din Iași, a precizat că doar suprafața de 740 mp este proprietatea exclusivă a Universității „P. A.” din Iași, iar 869 m.p. se află în proprietatea Consiliului Local al Municipiului lași, fiind concesionat în vederea construirii sediului didactic al universității, potrivit contractului de asociere nr._/20.08.1998).

S-a precizat că au fost încălcate disp.art.174 alin.1,2,3,4 Cod proc.fiscală, 142 alin.1,art.159 alin.2 Cod proc. fiscală.

Prin cererea modificatoare completatoare fila 2,3 vol.2 contestatoarea a completat obiectul contestației cu un nou motiv de nulitate a procesului verbal de licitație, respectiv organul fiscal nu a vândut bunul la prețul determinat prin publicația de vânzare, respectiv 15.465.373 lei, exclusiv TVA.

Cu privire la cererea modificatoare completatoare, intervenientele G. B. S.A. și U. de M. și Farmacie din Iași au invocat excepția tardivității pentru depășirea termenului de 15 zile prev. de art.173 alin.1 lit.a Cod proc.fiscală, dar și pentru faptul că potrivit art. 712 alin.3 Cod proc.civilă în cazul modificării cererii inițiale, noile motive ale contestației trebuie să fie invocate în termenul de exercitare a contestației la executare, excepție invocată și de D.G.F.P.Iași-A.J.F.P.Iași pentru faptul că față de disp. art.204 Cod proc.civilă, reclamantul poate formula o astfel de cerere doar până la primul termen la care acesta este legal citat.

Excepția tardivității a fost unită de instanță cu fondul cauzei.

Întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865 instanța apreciază că susținerea intimatei D.G.R.F.P. Iași sub aspectul tardivității nu este întemeiată întrucât potrivit art.132 alin.1 Cod proc.civilă din 1865, la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, excepția tardivității cererii completatoare invocată de această intimată urmând a fi respinsă.

Excepția tardivității cererii completatoare invocată de intervenienți este apreciată de asemenea neîntemeiată, urmând a fi respinsă întrucât în cauză nu sunt aplicabile disp.art.712 alin.3 Noul Cod de procedură civilă care precizează în mod expres că ,,contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare al contestației” or termenul de formulare a acestui motiv al contestației din cererea modificatoare, în baza dispozițiilor Codului de Procedură Civilă din 1865, se impune a fi analizat raportat datei înregistrării contestației 20 august 2014,or față de data când contestatoarea a luat cunoștință de procesul verbal de licitație, 7 august 2014 este în termen și pentru acest nou motiv ce urmează a fi analizat alături de celelalte motive ale contestației și excepția tardivității invocată de intervenienții U.M.F. Iași, G. B. SA urmând a fi respinsă.

Cu privire la primul motiv al contestației formulat de contestatoarea UPA din Iași, respectiv prețul de pornire pentru vânzarea imobilelor nu a fost stabilit potrivit dispozițiilor imperative din Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, nereprezentând o valoare de piață a acestor imobile la momentul declanșării procedurii de executare silită, ci o valoare stabilită în mod arbitrar, după grila notarilor și valoarea de inventar, cu referire la încălcările prevederilor art. 147, alin. 1, 3, 4, Cod de procedură fiscala care prevăd că înainte de declanșarea procedurii de executare silită DGRFP/AJFP Iași ar fi trebui să realizeze o evaluare a bunurilor imobile supuse executării pentru a se stabili valoarea de piață a acestora, însă această evaluare nu a fost efectuată, intervenineta G. B. SA a invocat excepția tardivității, iar intervenienta UMF Iași, excepția decăderii ce are drept consecință respingerea ca tardiv a acestui motiv de nelegalitate, excepții unite cu fondul cauzei și care vor fi admise de instanță întrucât potrivit art.173 alin.1 lit.a Cod proc.fiscală valoarea imobilului executat silit trebuia contestată „în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită, ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod” ori în cazul concret, primele acte de executare în care a fost precizată valoarea evaluată a imobilelor executate silit sunt reprezentate de anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._ din 1 octombrie 2013 întocmit cu ocazia primului termen al licitației la care imobilele au fost scoase la vânzare la un preț de pornire reprezentând 100% din valoarea eventuală a acestora.

Astfel, primul motiv de nelegalitate constând în subevaluarea imobilului urmărit va fi respins ca tardiv formulat.

Al doilea motiv de nelegalitate este în legătură cu faptul că au fost scoase la licitație publică bunuri imobile ce sunt utilizate numai în cadrul sistemului național de învățământ, pentru desfășurarea activității didactice și de cercetare a Universității, constituind principala sursă de venit, în condițiile în care U. "P. A." din Iași are în patrimoniu și alte bunuri care ar fi putut fi executate silit, care nu constituie principala sursă de venit și nu fac parte din bunurile folosite în mod direct în activitatea didactică, respectiv: - imobilul situat în Municipiul Iași, .. 5, 6, . este sediul social al Universității, în care a funcționat până în luna iulie 2014 Consulatul Republicii M.;

- imobilul situat în Municipiul Iași, . B.), nr. 10 este căminul Universității, fiind folosit pentru cazarea studenților și masteranzilor;

- imobilul situat în Municipiul Iași, ., nr. 13, este folosit pentru desfășurarea activității didactice și de cercetare a Universității.

Și pentru acest motiv de „nelegalitate”, intervenienta UMF „Gr.I.P.” a invocat excepția decăderii ce are drept consecință respingerea ca tardiv a acestui motiv de nelegalitate, iar intervenienta G. B. SA excepția tardivității, excepții ce urmează a fi admise și cererea cu privire la acest motiv de nelegalitate respinsă ca tardivă întrucât ordinea de scoatere la vânzare a bunurilor urmărite silit nu a fost stabilită prin procesul verbal de licitație contestat în prezenta cauză, încheiat după desfășurarea celui de al treilea termen de licitație, ci, prin Anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._ din 1 octombrie 2013 și, respectiv prin procesul verbal de licitație din 17 octombrie 2013 întocmit cu ocazia primului termen al licitației, deci invocarea la acest moment a nerespectării ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor urmărite silit este tardivă raportat la termenul limită prev. de art.173 alin.1,lit.a Cod proc.fiscală.

În ce privește motivul trei de nelegalitate, în sensul că DGRFP-DJFP Iași a declanșat și realizat o procedură de executare silită fără a ține seama de interesele pe care ar fi trebuit să le apere, în sensul că a realizat o executare silită în urma căreia bugetul de stat a fost prejudiciat, interesul legitim și imediat al creditorului fiind nesocotit, deoarece în urma distribuirii prețului nicio sumă de bani nu a ajuns în bugetul de stat, bugetul de stat a fost prejudiciat,interesul legitim și imediat al creditorului fiind nesocotit instanța urmează să respingă acest motiv de nelegalitate ca neîntemeiat întrucât neacoperirea integrală a datoriilor debitoarei ca urmare a vânzării silite a imobilului situat în mun.Iași ,., nr.13 nu reprezintă un motiv de nelegalitate deoarece nici o dispoziție normativă nu condiționează vânzarea silită a unui bun de necesitatea acoperirii tuturor datoriilor debitoarei.

Mai mult decât atât, în ce privește modalitatea de valorificare a bunurilor, potrivit înțelegerii părților, prin adresa nr.5509 din 29 ianuarie 2014 i s-a adus la cunoștință debitoarei de către creditorul fiscal posibilitatea valorificărilor bunurilor constituite drept garanție prin înțelegere, după care debitoarea a depus la organul fiscal trei oferte de cumpărare pentru un imobil situat în ..13,însă ofertele nu au fost certe și nu au respectat condițiile prev. de art.160 Cod proc. fiscală.

De altfel, odată ce organele fiscale au început executarea silită, și-au asumat, în virtutea legii, dublul rol de executor și de creditor, în această ultimă calitate asumându-și inclusiv concursul altor creditori.

În ce privește al patrulea motiv de nelegalitate, întrucât DGRFP Iași scoate la vânzare proprietăți ce nu aparțin Universității P. A. din Iași, intervenienta U.M.F.”Gr.I.P.” Iași a invocat excepția lipsei de interes, excepție invocată și de intervenienta G. B. SA, excepție ce urmează a fi respinsă întrucât în situația în care s-ar dovedi că bunul adjudecat nu este proprietatea debitoarei, contestatoarea debitoare UPA Iași rămâne obligată față de debitori deci nu se poate susține că nu are interes în cauză raportat disp.art.399 Cod proc. civilă cu referire la Codul de procedură fiscală.

Cu privire la acest motiv de nelegalitate, intervenienta G. B. SA a invocat excepția tardivității întrucât invocarea calității de proprietar a bunului se invocă conform art.173 alin.2 Cod proc. fiscală în termen de 15 zile de la începerea executării, or contestatoarea a cunoscut încă din octombrie 2013 în ce constă obiectul executării silite, astfel că nu poate susține că nu avea cunoștință, că ea nu are calitatea de proprietară a bunului urmărit, cu atât mai mult cu cât în procesul verbal de licitație se face vorbire de o suprafață de 1609,25 m.p. ,dar că din respectiva suprafață debitoarea era proprietară cu privire la suprafața de 740 m.p., restul aparținând Consiliului Local al municipiului Iași, or numai în situația în care Consiliul Local al Municipiului Iași ar fi luat cunoștință din procesul verbal de licitație că i-au fost vândute bunuri proprietatea lui, avea posibilitatea să formuleze contestație în termen de 15 zile de la data când a luat la cunoștință de existența acestui proces verbal, contestatoarea luând cunoștință de bunurile ce urmau a fi scoase la licitație,anterior termenului .

În ce privește cererea modificatoare prin care contestatoarea U. P. A. din Iași a completat obiectul acesteia cu un alt motiv de nelegalitate a procesului verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr._ din 7 august 2014, precum și a tuturor actelor de executare, respectiv nulitatea acestuia pentru faptul că nu a vândut bunul la prețul determinat prin publicația de vânzare, respectiv 15.465.373 lei, exclusiv TVA, respectiv adjudecătorul a plătit doar suma de 15.465.500 lei, uitând să perceapă TVA, de precizat că mențiunea privind prețul de pornire de 15.465.373 lei, exclusiv TVA existentă atât în Publicația de vânzare din data de 25.07.2014 cât și în procesul verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr._ din 7 august 2014 nu echivalează cu faptul că adjudecatarul urma să plătească TVA la prețul oferit, așa cum susține contestatoarea, ci doar faptul că prețul de pornire al licitației nu include TVA. Indicarea faptului că prețul de pornire de 15.465.373 lei nu include TVA a fost făcută de organul fiscal strict din considerente ce țin de caracterul deductibil al acestei taxe, în sensul că potențialii ofertanți trebuiau să fie informați asupra împrejurării că prețul afișat nu permite deducerea TVA, în situația în care unul dintre aceștia ar fi adjudecat imobilul. Separat de împrejurarea că prețul afișat în publicația de vânzare și procesul verbal de licitație nu implică obligativitatea plății TVA aferente, organul fiscal nu a uitat să perceapă contravaloarea TVA de la adjudecatarul UMF Iași așa cum susține contestatoarea ci, contravaloarea acestei taxe nu a fost achitată deoarece operațiunea de vânzare a imobilului respectiv era scutită de la plata TVA. Faptul că bunul imobil adjudecat de UMF Iași a fost dobândit inițial de către debitoarea contestatoare prin donație, operațiune nesupusă taxei de valoarea adăugată și, dat fiind că debitoarea este unitate de învățământ superior, neplătitoare de TVA pentru activitatea desfășurată, operațiunea de vânzare silită a imobilului situat în mun. Iași, ..13 este scutită de la plata TVA în baza disp. art.141 alin.2 lit.g raportat la art.141 alin.1 lit.f Cod fiscal.

De altfel, anterior, s-a clarificat acest aspect cu privire la chestiunea scutirii de la plata TVA a operațiunii de cumpărare la licitație a imobilului ce a aparținut contestatoarei prin corespondența purtată cu Ministerul Finanțelor Publice și DGRFP Iași anterior momentului participării la licitația din 07 august 2014, aspect dovedit prin Adresa răspuns nr.4506 din 06.03.2014 emisă de Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de legislație cod fiscal și reglementări vamale, precum și prin Adresa răspuns nr._ din 01 august 2014 emisă de DGRFP Iași.

Prin urmare, acest motiv de nelegalitate invocat prin cererea modificatoare completatoare va fi respins ca neîntemeiat.

Așadar în temeiul art.132 Cod proc.civilă din 1865, instanța urmează să respingă excepția tardivității cererii modificatoare completatoare, excepție invocată de intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași, precum și de intervenientele G. B. SA București și U. de M. și Farmacie Gr.I.P. Iași, să admită în temeiul art.173 alin.1 lit.a Cod proc.fiscală, art.399 alin.1 Cod proc.civilă din 1865 excepția decăderii contestatoarei U. P. A. din Iași, din dreptul de a formula contestație întemeiată pe primul motiv de nelegalitate, că prețul de pornire a licitației pentru vânzarea imobilelor nu a fost stabilit potrivit dispozițiilor imperative din codul fiscal și Codul de procedură fiscală ,reprezentând valoarea de piață a acestor imobile la momentul declanșării procedurii de executare silită,ci o valoare stabilită în mod arbitrar,după grila notarilor și valoarea de inventar,dar și pentru motivul doi de nelegalitate, că au fost scoase la licitație publică bunuri imobile ce nu sunt utilizate numai în cadrul sistemului învățământ, pentru desfășurarea activității didactice și de cercetare a Universității,constituind principala sursă de venit în condițiile în care U. „P. A.” din Iași are în patrimoniu și alte bunuri care ar fi putut fi executate silit și care constituie principala sursă de venit și nu fac parte din bunurile folosite în mod direct în activitatea didactică, excepția tardivității invocată de intervenienta G. B. SA cu privire la aceste motive de nelegalitate, în temeiul art.399 alin.1 Cod proc.civilă din 1865 să respingă excepția lipsei de interes pentru motivul al patrulea de nelegalitate, referitor la nulitatea constând în scoaterea la vânzare de către DGRFP Iași - AJFP Iași a unor proprietați ce nu aparțin Universității P. A. din Iași, excepție invocată de intervenienta U. de M. și Farmacie „Gr.V.P.” Iași și G. B. SA să admită excepția tardivității cu privire la acest motiv de nelegalitate invocat de intervenienta G. B. să respingă ca neîntemeiat în temeiul art.399 alin.2 Cod proc.civilă cu referire la art.159 alin.1 Cod proc. fiscală, motivul trei de nelegalitate invocat de contestatoarea U. P. A. din Iași, în formularea contestației constând în declanșarea de către DGRFP Iași-DJFP Iași a unei proceduri de executare silită fără a ține seama de interesele pe care trebuie să le apere, în sensul că a realizat o executare silită în urma căreia bugetul de stat a fost prejudiciat, interesul legitim și imediat al creditoarei fiind nesocotit precum și cel din cererea modificatoare completatoare pentru motivul că organul fiscal nu a vândut bunul la prețul determinat prin publicația de vânzare, respectiv 15.465.373 lei, exclusiv TVA, cererile de intervenție formulate, respectiv cea în nume propriu și în interesul intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași-Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași, de către U. de M. și Farmacie Gr.I.P. Iași și cea în interes propriu formulată de intervenienta G. B. SA urmând a fi admise, cu menținerea procesului verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr._ din 7 august 2014 precum și a actelor subsecvente îndeplinite în dosar de executare 334/2013.

În ce privește cererea conexă formulată de contestatorii N. N. și A. C. în contradictoriu cu debitoarea UPA Iași,C._, ANAF-Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, U. de M. și Farmacie „Gr.T.P. Iași, ., prin această contestație, au fost invocate așa cum am menționat următoarele motive care atrag nulitatea adjudecării, respectiv:

2.Încălcarea regulilor privind evaluarea bunurilor supuse executării silite prin vânzarea la licitație publică.

3. Încălcarea ordinii de scoatere în vânzare a bunurilor debitoarei prevăzute de art.142 din OG nr.92/2003.

4.Nesocotirea procedurii de vânzare prin înțelegere prevăzută de art. 160 din OG nr.92/2003, susțin contestatorii, întrucât potrivit art. 160 din OG nr.92/2003, cu acordul organului de executare este posibilă valorificarea bunurilor de debitorul însuși, potrivit înțelegerii părților, astfel încât să se asigure o recuperare corespunzătoare a creanței fiscale, debitorul fiind obligat să prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au făcut și nivelul de acoperire a creanțelor fiscale, indicând numele și adresa potențialului cumpărător, precum și termenul în care acesta din urmă va achita prețul propus, demersuri realizate de creditoare cu acordul creditorului fiscal și a organului ierarhic superior al acestuia.

5.Încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art.163 alin.6 și 7 din OG nr.92/2003.

Susțin contestatorii că potrivit acestor dispoziții legale, dacă la prima licitație nu s-au prezentat ofertanți sau nu s-a obținut cel puțin prețul de pornire a licitației, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ținerii celei de-a doua licitații, iar în cazul în care nu s-a obținut prețul de pornire nici la a doua licitații, or nu s-au prezentat ofertanți, organul de executare va fixa un termen de cel mult 30 de zile în vederea ținerii celei de-a treia licitații, or organul de executare nu a respectat acest termene, în sensul depășirii lor, a treia licitație fiind organizată la 6 luni de la licitația anterioară, fapt ce atrage desființarea procesului verbal de licitație, vânzarea întrerupând nepermis și abuziv procedura de tranzacționare a art.160 din OG nr.2/2003.

6.Nesocotirea caracterului privilegiat al creanței contestatorilor și a celorlalți salariați.

Susțin contestatorii că, așa cum rezultă din conținutul procesului verbal de licitație, organul de executare indică ordinea în care vor fi valorificate creanțele creditorilor, ordine care vor sta și la baza distribuirii sumelor obținute din valorificare, creanța salarială fiind pe ultimul loc, mențiuni ce ignoră caracterul privilegiat al creanțelor salariale, character ce rezultă din disp.art.170 alin.1, lit.b din OG nr.92/2003, coroborat cu art.161 Codul Muncii, conform cărora „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, sens în care sunt și disp.art.261 Codul Muncii, creanțele lor trecând înaintea celei afirmate de creditorul fiscal, conform art.142 alin.7 din OG nr. 92/2003, dar și înaintea creanței ipotecare conform art.1722 Cod civil, creanța lor fiind născută valabil prin sentința civilă nr.603 din 13 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul G., sentință care potrivit art.274 Codul Muncii are caracter executoriu.

Intimata U. P. A. din Iași a susținut că sunt întemeiate doar motivele privind încălcarea regulilor privind evaluarea bunurilor supuse executării silite prin vânzare la licitație publică,încălcarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei,încălcarea procedurii de vânzare prin înțelegere prev. de art.60 din OG nr.92/2003 și a regulilor de procedură prev. de art. 163 alin.6 și 7 din OG nr.92/2003 nefiind întemeiată susținerea cu privire la proprietarul bunului imobil situat în mun.Iași, ..13 ,jud.Iași, ce s-a vândut la licitația publică din 7 august 2014.

Cu privire la cererea conexă intimata DGRFP-AJFP Iași a invocat excepția nulității cererii, excepția lipsei calității procesuale active a entității U. P. A. din Iași CUI_ și a prof. N. N. și A. C. de a contesta actele de executare emise de organul fiscal pe numele debitoarei U. P. A. din Iași, excepția lipsei calității de reprezentanți legali a contestatorilor N. N. și A. C., excepția lipsei calității procesuale active a entității U. P. A. din Iași, C._, fiind respinsă ca rămasă fără obiect întrucât cererea conexă a fost formulată de contestatorii N. N. și A. C., fiind respinsă și excepția lipsei calității de reprezentanți legali a contestatorilor N. N. și A. C., așa cum s-a reținut prin încheierea pronunțată în ședința publică din 8 mai 2015, încheiere prin care excepția lipsei calității procesuale active a contestatoriloor N. N. și A. C. invocată de intimata DGRFP-AJFPP Iași a fost unită cu fondul cauzei.

Urmare a renunțării contestatorului A. C. la judecata cererii conexă instanța urmează să se pronunțe numai cu privire la lipsa calității procesuale active a contestatorului N. N. în cererea conexă, excepție ce urmează a fi respinsă întrucât acesta deține titlu executoriu, constând în sentința civilă nr.609 pronunțată la data de 13 iulie 2013 de Tribunalul G. prin care intimata-debitoare UPA Iași a fost obligată la plata drepturilor bănești având interes în cauză și calitate procesuală activă deoarece se consideră vătămat prin actele de executare întocmite în dosar nr.334/2013.

În ce privește motivele invocate de contestatorii N. N. și A. C. prin cererea conexă, U. de M. și Farmacie a invocat excepția lipsei de interes a contestatorilor în formularea primului motiv de nelegalitate constând în faptul că imobilul supus executării nu a făcut obiectul dreptului de proprietate al debitoarei,excepția decăderii contestatorilor din dreptul de a formula contestație la executare întemeiată pe acest motiv, excepția decăderii contestatorilor din dreptul de a formula contestație întemeiată pe motivul doi de nelegalitate constând în „subevaluarea imobilului”, excepția lipsei de interes a contestatorilor privitor la motivul al treilea de nelegalitate constând în „nerespectarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei”, excepția decăderii contestatorilor din dreptul de a formula contestație întemeiată pe acest motiv, excepția lipsei de interes a contestatorilor privitor la motivul al patrulea de nelegalitate constând în „ încălcarea procedurii de vânzare prin înțelegere prev. de art.160 Cod proc.fiscală”, excepția prematurității contestației la executare privitor la motivul al șaselea de nelegalitate, respectiv „pretinsa nerespectare a caracterului privilegiat al creanței contestatorilor” iar intimata G. B. excepția lipsei de interes și excepția tardivității cu privire la primul motiv de nelegalitate, pentru faptul că bunul supus executării silite nu este bunul debitoarei, excepția tardivității celui de al doilea motiv de nelegalitate privind subevaluarea, excepția lipsei de interes și tardivității cu privire la cel de al treilea motiv de nelegalitate, nerespectarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei, excepția lipsei de interes cu privire la al patrulea motiv de nelegalitate,respectiv încălcarea procedurii de vânzare prin înțelegere, excepția prematurității cu privire la al șaselea motiv de nelegalitate, pretinsa nerespectare a caracterului privilegiat al creanței contestatorilor, excepții unite cu fondul cauzei prin încheierea din 8 mai 2015.

De reținut, că prin încheierea din 5 iunie 2015, instanța a luat act de renunțarea la judecată a contestatorului A. C. în cererea conexă, în baza disp.art.246 alin.1 Cod proc.civilă din 1865, instanța urmând să soluționeze cererea conexă, contestației la executare formulată de contestatorul N. N..

U. P. A. din Iași, C._ prin prof. universitar N. N., în calitate de fondator și președinte al Consiliului de administrație a formulat cerere de intervenție în interes alăturat contestatorului N. N., cu precizarea că bunul imobil supus executării silite prin vânzare la licitație publică nu este bunul debitoarei UPA Iași, cu sediul în Iași,..6, C._ emis in anul 2010, ea fiind titulara dreptului de proprietate, în procedura de executare silită s-a nesocotit procedura de vânzare prin înțelegere, s-au încălcat regulile privind evaluarea bunurilor supuse executării silite prin licitație publică, s-a încălcat ordinea de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei.

Cererea de intervenție în interesul contestatorului N. N. a fost admisă în principiu, așa cum s-a reținut prin încheierea din 17 iunie 2015, însă instanța a apreciat că odată cu fondul trebuie să se pronunțe și cu privire la lipsa capacității de folosință a acestei entități pentru a nu anticipa soluția pe care instanța o va pronunța.

În ce privește chestiunea lipsei capacității de folosință, a personalității juridice a UPA-C._, instanța are în vedere argumentele Universității de M. și Farmacie „Gr.T.P.” Iași menționate în întâmpinarea de la filele 201- 213, vol.I – dosar_/245/2014 a Judecătoriei Iași, respectiv cele în legătură cu motivul de nelegalitate privind existența unui alt titular al dreptului de proprietate asupra imobilului adjudecat, cu trimitere la actele anexate, respectiv considerentele din decizia nr.379/2011 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care, la pag.253, se menționează că în mod corect s-a reținut prin sentința pronunțată de instanța de fond, faptul că, la momentul de față există o singură entitate juridică, U. P. A. din Iași, înființată în baza Legii nr.408/2002, prin transformarea Universității P. A. care și-a încetat ființa juridică, întregul patrimoniu al acesteia ca și personalul fiind preluat, astfel că la acest moment UPA Iași C._ nu mai există.

În consecință întrucât U. P. A. din Iași este singura care are personalitate juridică, instanța urmează să admită excepția lipsei capacității de folosință a Universității P. A. din Iași, C._ prin prof. N. N., fondator și să respingă în baza art.41 Cod proc.civilă cererea în interes alăturat formulată de această intervenientă, ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate de folosință, împrejurare față de care nu se impun a fi analizate motivele cererii de intervenție formulată în interesul contestatorului N. N., A. C. renunțând la contestația formulată.

În ce privește excepția lipsei de interes a contestatorului N. N. de a invoca motivul de nelegalitate pentru faptul că imobilul situat în Iași, ..13, supus executării nu ar fi proprietatea debitoarei UPA din Iași, C._, emis în 2010, ci a altui contribuabil, UPA Iași, C._, instanța apreciază această excepție neîntemeiată și urmează a fi respinsă, având în vedere disp.art.399 Cod proc.civilă potrivit cărora cei vătămați sau interesați pot face contestație împotriva oricărui act de executare, or interesul contestatorului este ca actele de executare să fie legal întocmite pentru actul de adjudecare să-i permită recuperarea creanței.

Se vor respinge și excepția decăderii și excepția tardivității invocate de intimatele UMF Iași și G. B. cu privire la acest motiv de nelegalitate pentru a i se da posibilitatea contestatorului să aducă argumente, cunoscute anterior întocmirii procesului verbal de adjudecare din 7 august 2014, cu privire la proprietarul bunului a cărui adjudecare s-a făcut, respectiv imobilul din Iași, ..13, jud.Iași.

Susține contestatorul, că din datele furnizate de evidențele cadastrale rezultă că proprietară a imobilului este C._, datoria aparținând altui contribuabil identificat prin C._ emis în 2010, respectiv contestatoarea din cererea principală, intimată în cererea conexă, însă studiind istoricul Universității P. A. din Iași C._, instanța constată că U. P. A. din Iași a fost înființată în anul 1990, ca o structură universitară în cadrul Departamentului Didactic al Fundației Academice P. A., fundație înființată prin Sentința civilă nr.38 din 26 decembrie 1990 înregistrată C._, după care prin Sentința civilă nr.6 din 15 ianuarie 1990 a Tribunalului Iași a fost acordată personalitate juridică Universității P. A., fiind înregistrată fiscal sub nr.C._, pentru ca prin Hotărârea Adunării Generale a Fundației Academice P. A. din 7 noiembrie 2001 să se transfere patrimoniul afectat activității de învățământ către U. P. A. C._, după care a fost perfectat contractul de donație autentificat sub nr._ din 29 noiembrie 2001, prin care Fundația Academică P. A. a donat către UPA Iași C._ toate bunurile, inclusiv imobilul situat în Iași, ..13, jud.Iași, compus din construcție-sediu Universitate și teren în suprafață de 740 m.p. pentru ca prin art.1 din Legea nr.408/2002 să fie înființată U. „P. A.” din Iași, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, în art.5 alin.1 din Legea nr.408/2002 precizându-se că patrimoniul înscris în anexă este proprietatea universității prin efectul legii, astfel că prin efectul acestei legi, s-a produs transformarea persoanei juridice UPA Iași C._ într-o nouă persoană juridică, vechiul cod aparținând UPA Iași înființată prin sentința civilă nr.6 din 15 ianuarie 1999 impunându-se a fi radiat, astfel că nu se poate susține că această omisiune ar justifica faptul că bunul adjudecat prin procesul verbal nr._ din 7 august 2014, ar fi în proprietatea UPA Iași C._ în condițiile în care aceasta și-a încetat existența prin efectul legii.

Așadar, pe de o parte, contestatorul nu a precizat alte argumente decât cele cunoscute de el până la momentul declanșării executării silite în legătură cu proprietarul bunului supus adjudecării, având în vedere susținerea că este și fondator al UPA Iași C._, iar pe de altă parte din extrasul de carte funciară nr._, aflat la fila 255, vol.I, rezultă istoricul Universității P. A. din Iași, fiind menționat imobilul adjudecat, sarcinile existente, bun ce a constituit obiectul adjudecării, adus în garanție de debitoarea U. P. A. din Iași, C._, cea care a preluat patrimoniul UPA Iași, C._ ce și-a încetat existența.

Mai mult decât atât, până la momentul adjudecării acestui bun,nu s-a dovedit că proprietar ar fi fost o altă persoană juridică, situație de fapt necunoscută de contestator până la momentul adjudecării, astfel că acest motiv de nelegalitate va fi respins ca neîntemeiat.

În ce privește excepția decăderii contestatorului din dreptul de a formula contestație pentru motivul al doilea de nelegalitate constând în subevaluarea imobilului, invocată de intimata UMF Iași, excepția tardivității invocată de intimata ., pentru acest motiv instanța apreciază că acestea sunt întemeiate, urmând a fi respins ca tardiv formulat acest motiv întrucât contestația la executare formulată de contestatorul N. N. a fost înregistrată la data de 22 august 2014 și acesta a luat cunoștință de prețul de pornire cel mai târziu la data de 19 decembrie 2013, atunci când a fost prezent la al doilea termen al licitației, așa cum rezultă din procesul verbal de licitație. A se observa că în adresa nr._ din 19 decembrie 2013, la care se face referire în procesul verbal încheiat, N. N. face trimitere la un C. nelegal_ și nu la prețul de pornire la vânzarea bunurilor de la poziția III și IV.

În ce privește excepția lipsei de interes pentru al treilea motiv de nelegalitate, respectiv pretinsa încălcare a ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor, al patrulea motiv de nelegalitate, contând în încălcarea procedurii de vânzare prin înțelegere prev. de art.160 Cod proc.fiscală, excepție invocată de intimata UMF Iași și G. B. SA, excepția urmează a fi respinsă, instanța apreciind că, contestatorul are interes în cauză, întrucât disp.art. 399 Cod proc.civilă fac referire la cei interesați sau vătămați prin executare, ori interesul contestatorului este ca actele de executare să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.

Referitor la al treilea motiv de nelegalitate, intimații UMF Iași și G. B. SA, au invocat excepția decăderii, respectiv a tardivității întrucât ordinea de scoatere la vânzare a bunurilor urmărite silit nu a fost stabilită prin proces verbal, contestat în cauză ci prin Anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._ din 1 octombrie 2013, respectiv procesul verbal din 17 octombrie 2013, întocmit cu ocazia primului termen al licitației, excepție apreciată de instanță ca întemeiată iar acest motiv de nelegalitate va fi respins ca tardiv formulat.

Cu privire la motivul patru de nelegalitate, constând în încălcarea procedurii de vânzare prin înțelegere, prev. de art.160 Cod proc.fiscală, pentru care instanța a respins excepția lipsei de interes, acest motiv va fi analizat pe fond, însă instanța apreciază că este neîntemeiat întrucât la dosarul cauzei există adresa nr._ din19 martie 2014 prin care organele fiscale comunică debitoarei că nu pot lua în calcul propunerile făcute deoarece nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.160 Cod proc.fiscală, or contestatorul nu a atacat decizia organului fiscal și nu a solicitat suspendarea executării până la soluționarea contestației așa cum avea posibilitatea.

De altfel, chiar dacă debitoarea s-ar fi conformat cerințelor de vânzare prin înțelegere, era necesar conform art.160 Cod proc.fiscală și acordul celorlalți creditori, deci nu se poate susține că debitoarea ar fi fost vătămată întrucât nu există oferte ferme și aprobări ignorate în procedura de executare silită.

Cu privire la al cincilea motiv de nelegalitate, constând în nerespectarea regulilor de procedură prev. de art.163 alin.6 și 7 Cod proc.fiscală, în sensul că între al doilea și al treilea termen al licitației a trecut un interval de 6 luni fiind încălcate disp.art.163 alin.7 Cod proc.fiscală care prevăd că în ipoteza în care nu se obține prețul de pornire nici la a doua licitație, organul de executare va fixa un termen de cel mult 30 de zile în vederea ținerii celei de a treia licitație această încălcare nu constituie un motiv de nulitate a procesului verbal de licitație, întrucât nu i-a produs contestatorului nici o vătămare, iar pe de altă parte depășirea termenului de 30 de zile prev. de art. 163 alin.7 Cod proc.fiscală a fost determinată de cererea debitoarei UPA C._ de a se proceda la reevaluarea bunului urmărit silit ca urmare a contestării de către debitoare a evaluării realizate anterior, solicitare aprobată de organul de executare, or cu privire la acest aspect nu s-a solicitat repunerea în termen de a formula contestație. De menționat că art.105 alin.2 Cod proc.civilă prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, or contestatorul nu a precizat în ce ar consta vătămarea în condițiile în care nici amânarea nu poate fi imputată organului de executare ci debitoarei.

Cu privire la al șaselea motiv de nelegalitate, pretinsa nerespectare a caracterului privilegiat al creanței contestatorului și a celorlalți salariați pentru care intimatele UMF Iași și G. B. SA au invocat excepția prematurității, instanța urmează să admită excepția invocată și să respingă acest motiv ca prematur întrucât pe de o parte actul de executare contestat nu trebuie să conțină referințe la ordinea de prioritate a creditorilor în cadrul executării silite, această ordine fiind relevantă exclusiv la momentul distribuției, care la data înregistrării contestației nu exista, distribuirea urmând a se face ulterior, aceștia având prioritatea ca în temeiul art.171 alin.6 Cod proc.fiscală să îl conteste.

Pentru aceste considerente, în baza art.246 alin.1 Cod proc.civilă se va lua act de renunțarea contestatorului A. C. la judecarea contestației la executare formulată în contradictoriu cu intimatele U. „P. A.” din Iași, ANAF-Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, U. de M. și Farmacie „Gr.T.P.” Iași, G. B. SA, U. „P. A.” Iași, se va respinge excepția nulității cererii conexe, excepția lipsei calității procesuale active a entității U. „P. A.” Iași C._, excepția lipsei calității de reprezentant legal a contestatorului N. N. în cererea conexă ca lipsite de obiect, excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului N. N., excepții invocate de ANAF-D.R.F.P. Iași în cererea conexă, se va respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a CUI_/2010 emis în folosul Universității”P. A.” din Iași, excepție invocată de contestatorul N. N. în cererea conexă, se va admite excepția lipsei de folosință a Universității P. A. din Iași C._ prin prof.univ.dr.N. N. în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație pentru cererea de intervenție în interes alăturat și se va respinge pentru lipsa capacității de folosință a intervenientei, excepție invocată de intimatele UMF Iași și G. B. SA, U. P. A. din Iași, C._, cererea formulată de aceasta în interesul contestatorului N. N..

De asemenea, se vor respinge excepția lipsei de interes invocată de UMF Iași și G. B. SA pentru primul motiv de nelegalitate, se va respinge excepția decăderii și tardivității pentru acest motiv, respectiv faptul că bunul imobil supus executării silite nu este bunul debitoarei UPA din Iași, C._, se va admite excepția decăderii și tardivității pentru motivul doi de nelegalitate, încălcarea ordinii de scoatere în vânzare a bunurilor debitoarei și se va respinge excepția lipsei de interes pentru același motiv, se va respinge excepția lipsei de interes pe motivul al patrulea de nelegalitate: „nesocotirea procedurii de vânzare prin înțelegere”, urmând a fi respins ca neîntemeiat primul motiv de nelegalitate constând în faptul că „bunul supus executării silite prin licitație nu este bunul debitoarei UPA Iași”, ca tardiv formulat cel de al doilea motiv de nelegalitate constând în „încălcarea regulilor privind evaluarea bunurilor supuse executării silite prin vânzare la licitație publică”, ca tardiv formulat al treilea motiv de nelegalitate constând în „încălcarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei prev. de art. 142 din OG nr.92/2003.”, ca neîntemeiat al cincilea motiv de nelegalitate constând în „încălcarea regulilor de procedură prev. de art. 163 alin.6 și 7 Cod proc.fiscală” și ca prematur formulat al șaselea motiv de nelegalitate întemeiat pe motivul nerespectării caracterului privilegiat al creanței contestatorilor și a celorlalți salariați, cu menținerea procesului verbal de licitație.

Ca o consecință a respingerii contestației inițiale, a contestației din cererea conexă,dar și pentru faptul că, contestatorul A. C. a renunțat la cererea conexă după art.274 Cod proc.civilă, contestatoarea U. P. A. din Iași va fi obligată la cheltuielile de judecată efectuate în cauză de U. de M. și Farmacie „Gr.I.P.” Iași reprezentând onorariu avocat ( 30.000 lei, achitate cu factura . nr.282 din 7.10.2014) la care se adaugă suma de 1000 lei reprezentând taxă de timbru achitată pentru cererea de intervenție, dar și contestatorii N. N. și A. C., în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 30.000 lei, reprezentând onorariu de avocat efectuate de U. de M. și Farmacie „Gr.I.P.” pentru cererea conexă, achitate cu factura . nr.279 din 23 octombrie 2014, în baza disp. art.274, 277, 246 alin.3 Cod proc.civilă.

Ca o consecință a faptului că U. P. A. din Iași C._, cea care a formulat cerere de intervenție alăturată nu are capacitate de folosință, diferența de taxă de timbru în sumă de 900 lei pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar va rămâne în sarcina statului în baza disp. art. 19 alin.1 din OUG nr.51/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția tardivității cererii modificatoare completatoare a cererii principale, contestație la executare formulată de contestatoarea U. ,,P. A.” din Iași C._ în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași, interveniente fiind: U. de M. și Farmacie ,,Gr.T.P. Iași”, G. B. S.A, excepție invocată de intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, intervenientele G. B. S.A.București, U. de M. și Farmacie „Gr.T.P.” Iași.

Admite următoarele excepții invocate de intervenienta U. de M. și Farmacie ,,Gr.T.P.”Iași, în cererea principală, respectiv:

-excepția decăderii contestatoarei U. ,,P. A.” din Iași, C._, din dreptul de a formula contestație la executare întemeiată pe primul motiv de nelegalitate:,, prețul de pornire a licitației pentru vânzarea imobilelor nu a fost stabilit potrivit dispozițiilor imperative din Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, reprezentând valoarea de piață a acestor imobile la momentul declanșării procedurii de executare silită, ci o valoare stabilită în mod arbitrar, după grila notarilor și valoarea de inventar”.

-excepția decăderii contestatoarei U. ,,P. A.” din Iași, C._, din dreptul de a formula contestație la executare întemeiată pe al doilea motiv de nelegalitate:,, au fost scoase la licitație publică bunuri imobile ce sunt utilizate numai în cadrul sistemului de învățământ, pentru desfășurarea activității didactice și de cercetare a Universității, constituind principala sursă de venit, în condițiile în care U. ,,P. A.” din Iași are în patrimoniu și alte bunuri care ar fi putut fi executate silit, care nu constituie principala sursă de venit și nu fac parte din bunurile folosite în mod direct în activitatea didactică”.

Respinge excepția invocată de intervenienta U. de M. și Farmacie ,,Gr.T.P.”Iași, în cererea principală, respectiv: excepția lipsei de interes a contestatoarei U. ,,P. A.” din Iași în formularea contestației pentru motivul al patrulea:,,executarea silită este lovită de nulitate întrucât DGRFP Iași AJFP Iași scoate la vânzare și proprietăți ce nu aparțin U. ,,P. A. ,, din Iași”.

Admite următoarele excepții invocate de intervenienta G. B. S.A. în cererea principală, respectiv:

-excepția tardivității contestatoarei U. ,,P. A. ,, din Iași, C._ din dreptul de a formula contestație la executare întemeiată pe primul motiv de nelegalitate:,,prețul de pornire a licitației pentru vânzarea imobilelor nu a fost stabilit potrivit dispozițiilor imperative din Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, reprezentând o valoarea de piață a acestor imobile la momentul declanșării procedurii de executare silită, ci o valoare stabilită în mod arbitrar, după grila notarilor și valoarea de inventar”.

-excepția tardivității contestatoarei U. ,,P. A. ,, din Iași, C._, din dreptul de a formula contestație la executare întemeiată pe motivul al doilea de nelegalitate:,, au fost scoase la licitație publică bunuri imobile ce sunt utilizate numai în cadrul sistemului național de învățământ, pentru desfășurarea activității didactice și de cercetare a Universității, constituind principala sursă de venit, în condițiile în care U. ,,P. A. ,, din Iași are în patrimoniu și alte bunuri care ar fi putut fi executate silit, care nu constituie principala sursă de venit și nu fac parte din bunurile folosite în mod direct în activitatea didactică”.

-excepția tardivității contestatoarei U. ,,P. A. ,, din Iași, C._, din dreptul de a formula contestație la executare întemeiată pe motivul al patrulea: ,,executarea silită este lovită de nulitate întrucât DGRFP Iași AJFP Iași scoate la vânzare și proprietăți ce nu aparțin U. ,,P. A. ,, din Iași”.

Respinge excepția invocată de intervenienta G. B. S.A.București, în cererea principală, respectiv: excepția lipsei de interes a contestatoarei U. ,,P. A. ,, din Iași în formularea contestației întemeiată pe motivul al patrulea: ,,executarea silită este lovită de nulitate întrucât DGRFP Iași AJFP Iași scoate la vânzare și proprietăți ce nu aparțin U. ,,P. A. ,, din Iași”.

Admite cererea de intervenție în nume propriu și în interesul intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași-Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași formulată de intervenienta U. de M. și Farmacie ,,Gr.T.P.”Iași precum și cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta G. B. S.A. cu privire la contestația formulată de contestatoarea U. ,,P. A. ,, din Iași, C._, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași.

Respinge ca neîntemeiat motivul trei de nelegalitate invocat de contestatoarea U. ,,P. A. ,, din Iași, C._ în formularea contestației la executare împotriva procesului verbal de licitație din 7 august 2014 și a actelor subsecvente, licitație organizată de creditoarea ANAF Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași în dosarul de executare nr.334/2013, contestație formulată în contradictoriu cu intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, interveniente fiind U. de M. și Farmacie ,,Gr.T.P. Iași” și G. B. S.A,3. constând în ,,declanșarea de către DGRFP Iași AJFP Iași a unei proceduri de executare silită fără a ține seama de interesele pe care trebuie să le apere, în sensul că a realizat o executare silită în urma căreia bugetul de stat a fost prejudiciat, interesul legitim și imediat al creditoarei fiind nesocotit”.

Respinge ca neîntemeiat motivul de nelegalitate invocat de U. ,,P. A. ,, din Iași C._ în formularea contestației la executare împotriva procesului verbal de licitație din 7 august 2014 și a actelor subsecvente, licitație organizată de creditoarea ANAF Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași în dosarul de executare nr.334/2013 în contradictoriu cu intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice, interveniente fiind U. de M. și Farmacie Gr.T.P. Iași și G. B. S.A, prin cererea modificatoare completatoare,, organul fiscal nu a vândut bunul la prețul determinat prin publicația de vânzare, respectiv 15.465.373 lei, exclusiv TVA”.

Respinge ca tardiv formulate, în cererea principală contestație la executare împotriva procesului verbal de licitație din 7 august 2014 și a actelor subsecvente, licitație organizată de creditoarea ANAF Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași în dosarul de executare nr.334/2013 formulată de contestatoarea U. ,,P. A. ,, din Iași C._ în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, interveniente fiind U. de M. și Farmacie ,,Gr.T.P. Iași”, G. B. S.A 1.primul, al doilea și al patrulea motiv de nelegalitate, cu privire la procesul verbal de licitație pentru bunuri imobile sau ansamblu de bunuri nr._ din 7 august 2014 respectiv: primul motiv, pentru faptul că,,prețul de pornire a licitației pentru vânzarea imobilelor nu a fost stabilit potrivit dispozițiilor imperative din Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, reprezentând valoarea de piață a acestor imobile la momentul declanșării procedurii de executare silită, ci o valoare stabilită în mod arbitrar, după grila notarilor și valoarea de inventar”, al doilea motiv, ,,constând în faptul că au fost scoase la licitație publică bunuri imobile ce sunt utilizate numai în cadrul sistemului de învățământ, pentru desfășurarea activității didactice și de cercetare a Universității, constituind principala sursă de venit, în condițiile în care U. ,,P. A.,, din Iași are în patrimoniu și alte bunuri care ar fi putut fi executate silit, care nu constituie principala sursă de venit și nu fac parte din bunurile folosite în mod direct în activitatea didactică”, al patrulea motiv,, ,,executarea silită este lovită de nulitate întrucât DGRFP Iași AJFP Iași scoate la vânzare și proprietăți ce nu aparțin U. ,,P. A. ,, din Iași”.

Menține procesul verbal de licitație pentru bunuri imobile sau ansamblu de bunuri nr._ din 7 august 2014 precum și actele subsecvente.

În baza art.246 alin.1 Cod proc.civilă ia act de renunțarea contestatorului A. C. la judecarea contestației la executare conexă formulată în contradictoriu cu intimatele: U. ,,P. A.” din Iași, C._, ANAF Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, U. de M. și Farmacie ,,Gr.T.P.” Iași, G. B. S.A.

Respinge excepția nulității cererii, contestație la excutare conexă formulată de contestatorul N. N., excepție invocată de ANAF Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a entității U. P. A. Iași, C._, excepția lipsei calității de reprezentant legal a contestatorului N. N. în cererea conexă, contestație la executare formulată de contestatorul N. N., excepția lipsei calității procesule active a contestatorului N. N. în cererea conexă, excepții invocate de ANAF Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.

Admite excepția inadmisibilității invocată de U. de M. și Farmacie Gr.T.P. Iași, G. B. S.A, Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași cu privire la excepția de nelegalitate a Codului Unic de Înregistrare CUI_/2010 emis în folosul Universității P. A. din Iași, excepție invocată de contestatorul N. N., excepție pe care o respinge ca inadmisibilă.

Admite excepția lipsei capacității de folosință a Universității P. A. din Iași, cu sediul în Iași, ..13, C._ prin prof.univ.dr.N. N. în calitate de președinte al Consiliului de Administrație în formularea cererii de intervenție în interes alăturat contestatorului N. N., excepție invocată de U. de M. și Farmacie Gr.T.P. Iași, G. B. S.A. și respinge pentru lipsa capacității a folosință a Universității P. A. din Iași, cu sediul în Iași, ..13, C._ cererea de intervenție în interes alăturat.

Respinge excepția lipsei de interes a contestatorului N. N. în formularea contestației pentru primul motiv de nelegalitate, constând în faptul că,, bunul imobil supus executări silite prin vânzare la licitație publică nu este bunul debitoarei, UPA Iași cu sediul în Iași, ..6, C._ emis în anul 2010 ” și excepția decăderii pentru același motiv, excepția lipsei de interes a contestatorului N. N. din dreptul de a formula contestație la executare întemeiată pe motivul al treilea de nelegalitate, constând în ,, încălcarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei”, excepția lipsei de interes a contestatorului N. N. din dreptul de a formula contestație la executare întemeiată pe motivul al patrulea de nelegalitate, constând în,, nesocotirea procedurii de vânzare prin înțelegere prev.de art.160 Cod proc fiscală”, excepții invocate de intimata U. de M. și Farmacie ,,Gr.T.P.”Iași în cererea conexă.

Admite excepțiile invocate de intimata U. de M. și Farmacie ,,Gr.T.P.”Iași în cererea conexă, respectiv:

-excepția decăderii contestatorului N. N. în formularea contestației pe motivul al doilea de nelegalitate, constând în,, încălcarea regulilor privind evaluarea bunurilor supuse executării silite prin vânzare la licitație publică”;

-excepția decăderii contestatorului N. N. în formularea contestației pe motivul al treilea de nelegalitate, constând în,, încălcarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei prevăzute de art.142 din O.G.nr.92/2003”;

-excepția prematurității din dreptul de a formula contestație la executare de către contestatorul N. N. pe motivul al șaselea de nelegalitate, constând în,, nesocotirea caracterului privilegiat al creanței contestatorilor și a celorlalți salariați”;

Respinge excepția lipsei de interes a contestatorului N. N. în formularea contestației pentru primul motiv de nelegalitate, constând în faptul că1.,, bunul imobil supus executări silite prin vânzare la licitație publică nu este bunul debitoarei, UPA Iași cu sediul în Iași, ..6, C._ emis în anul 2010” și excepția tardivității pentru același motiv, excepția lipsei de interes a contestatorului N. N. din dreptul de a formula contestație la executare întemeiată pe motivul al al treilea de nelegalitate, constând în ,,încălcarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei prevăzute de art.142 din O.G.nr.92/2003”, excepția lipsei de interes a contestatorului N. N. din dreptul de a formula contestație la executare întemeiată pe motivul al patrulea de nelegalitate constând în ,, nesocotirea procedurii de vânzare prin înțelegere prev.de art.160 din O.G.nr.92/2003”, excepții invocate de intimata G. B. S.A.

Admite excepțiile invocate de intimata G. B. S.A în cererea conexă, respectiv:

-excepția tardivității contestației contestatorului N. N. în formularea contestației pe motivul al doilea de nelegalitate, constând în,, încălcarea regulilor privind evaluarea bunurilor supuse executării silite prin vânzare la licitație publică”;

-excepția tardivității contestatorului N. N. în formularea contestației constând pe motivul al treilea de nelegalitate, constând în ,, încălcarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei prevăzute de art.142 din O.G.nr.92/2003”;

Respinge contestația la executare conexă împotriva procesului verbal de licitație din 7 august 2014, licitație organizată de creditoarea ANAF Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași în dosarul de executare nr.334/2013 formulată de contestatorul N. N. în contradictoriu cu intimatele: U. ,,P. A. ,, din Iași, ANAF Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, U. de M. și Farmacie Gr.T.P. Iași, G. B. S.A, ca neîntemeiată, pentru 1. primul motivul de nelegalitate constând în faptul că,, bunul imobil supus executări silite prin vânzare la licitație publică nu este bunul debitoarei, UPA Iași cu sediul în Iași, ..6, C._ emis în anul 2010”, ca tardiv formulată pentru al doilea motiv de nelegalititate constând în ,,încălcarea regulilor privind evaluarea bunurilor supuse executării silite prin vânzare la licitație publică”, ca tardiv formulată pentru al treilea motiv de nelegalitate constând în ,,încălcarea ordinii de scoatere la vânzare a bunurilor debitoarei prevăzute de art.142 din O.G.nr.92/2003”, ca neîntemeiată pentru al patrulea motiv de nelegalitate constând în,,nesocotirea procedurii de vânzare prin înțelegere prev.de art.160 din O.G.nr.92/2003”, ca neîntemeiată pentru al cincilea motiv de nelegalitate constând în,,încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art.163 alin.6 și 7 din O.G.nr.92/2003”, ca prematur formulată pentru al șaselea motiv de nelegalitate constând în ,,nesocotirea caracterului privilegiat al creanței contestatorilor și a celorlalți creditori salariați”.

Menține procesul verbal de licitație pentru bunuri imobile sau ansamblu de bunuri nr._ din 7 august 2014.

Obligă U. ,,P. A. ,, din Iași, C._ să plătească intervenientei Universității de M. și Farmacie „Gr.T.P.” Iași suma de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată și pe contestatorii N. N. și A. C. în solidar să plătească Universității de M. și Farmacie „Gr.T.P.” Iași suma de_ lei cu același titlu.

Cheltuielile de judecată în sumă de 900 lei pentru care Universității P. A. din Iași, cu sediul în Iași, ..13, C._ prin prof.univ.dr.N. N. a beneficiat de reducere de taxă de timbru rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2015.

Președinte,

D. E. J.

Grefier,

C. C. C.

Red. D.E.J. 02.11.2015

Tehnored. 10 ex./C.C. 02.11.2015

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2388/2015....		Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3240/2015. Judecătoria... →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 2172/2015. Judecătoria BÂRLAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 2172/2015. Judecătoria BÂRLAD