Încuviinţare nume minor. Sentința nr. 1401/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1401/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 6224/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1401/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant A. A. NICUȘOR domiciliat în ., jud.V. și pe pârât B. M. C. domiciliată în aceeași localitate, având ca obiect încuviințare nume minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă - reclamant - A. A. NICUȘOR asistat de av. D. B., lipsind: - pârât - B. M. C. pentru care răspunde av.C. V.. Prezentă martora reclamantului, VAMĂ M. și martora pîrîtei B. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Apărătorii părților depun interogatorii.
Instanța procedează la interogarea reclamantului, punct cu punct conform interogatoriului, consemnînd răspunsurile.
Sub prestare de jurămînt s-au audiat martorele, declarațiile fiind consemnate în procese verbale care s-au atașat la dosar.
Apărătorul reclamantului depune la dosar planșe foto și chitanță cu onorariu de avocat.
Apărătoarea pîrîtei depune chitanța cu onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate de soluționat și probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească, deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvîntul;
Apărătorul reclamantului luînd cuvîntul arată că inițial au fost 4 capete de cerere și pînă la primul termen de judecată s-a mai completat cu încă un capăt de cerere, obligarea pîrîtei să prezinte la starea civilă certificatul de naștere al minorului. Părțile au avut o relație de concubinaj în urma căruia s-a născut minorul. După naștere o mică perioadă de timp minorul a rămas cu reclamantul și părinții acestuia, pînă cînd pîrîta s-a întors din Italia, a luat minorul și s-a mutat cu acesta la părinții ei. Prin declarația dată de reclamant la notar a recunoscut că este tatăl minorului, însă nu se poate elibera un certificat de naștere atît timp cît mai există un certificat. Pîrîta refuză să ducă celălalt certificat de naștere la starea civilă. Copilul poate locui la reclamant unde sunt condiții de viață și ocrotire. Declarația martorei privind băutul cafelei și fumatul este o invenție, familia A. este o familie de oameni gospodari, mama reclamantului și reclamantul au o afecțiune deosebită pentru copil, care este atașat de ei, lucru recunoscut și de martori. În prezent mama minorului este plecată în străinătate. Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, exercitarea autorității părintești de ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la reclamant, obligarea pîrîtei să prezinte la starea civilă certificatul de naștere al minorului, care pe viitor să se numească A..
Apărătoarea pîrîtei solicită respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale. Între părți a existat o relație de concubinaj cu năbădăi și o stare de tensiune între familiile celor doi. Inițial reclamantul a alungat-o pe pîrîtă pe motiv că nu este copilul lui. În momentul în care pîrîta a plecat la muncă în Italia a fost o sursă de bani constată și înțelegerea a fost ca reclamantul să crească băiatul. În anul 2014 cînd pîrîta s-a întors de la muncă a găsit copilul neîngrijit și s-a mutat cu acesta la părinții ei. Copilul a fost recunoscut de tată fără a fi anunțată și mama. Pîrîta știe cel mai bine cine este tatăl copilului. Reclamantul nu a solicitat un test de paternitate pentru a ști sigur că este tatăl copilului Îi reproșa pîrîtei că „crește un pui de rom”. Solicită respingerea cererilor privind încuviințarea purtării numelui reclamantului, a cererii privind eliberarea unui nou certificat de naștere, a stabilirii locuinței minorului la reclamant și exercitarea autorității părintești în comun.
Solicită stabilirea domiciliului minorului la mamă și exercitarea autorității părintești de către reclamantă.
Programul de vizitare al minorului a fost stabilit prin ordonanță președințială, însă cînd vine să ia copilul vorbește urît.
Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul reclamantului precizează că recunoașterea la notar a paternității nu este condiționată de prezența ambilor părinți. De asemenea nu înțelege în ce capăt de cerere putea reclamantul să facă testul de paternitate.
Apărătoarea pîrîtei precizează că vor contesta printr-o acțiune ulterioară paternitatea.
Instanța rămîne în pronunțare:
INSTANȚA
În urma deliberării în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 17.12.2014 înregistrată sub nr._ repartizat în mod aleatoriu spre competentă soluționare prezentului complet (C. civil 2), reclamantul A. A. a chemat în judecată pe pârâta B. M. C., solicitând instanței:
- să încuviințeze ca minorul B. D. L., născut la data de 03.10.2011 să poartă pentru viitor numele de familie A.;
- să dispună exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți;
- stabilirea locuinței minorului la tată;
- în subsidiar, exercitarea drepturilor părintești după un program de vizită.
La data, reclamantul a completat acțiunea cu un alt capăt de cerere, prin care a solicitatobligarea pârâtei să prezinte certificatul de naștere al minorului B. D. L., născut la data de 13.10.2011 la Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor Bârlad, în vederea eliberării unui nou certificat de naștere, având în vedere recunoașterea efectuată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, a trăit în concubinaj cu pârâta din aprilie 2007 și până la data de 07 august 2004 când s-au despărțit în fapt. În perioada concubinajului a locuit în casa mamei sale, iar el plecat periodic la muncă în Italia. Într-un an era plecat ca, 6-7 luni la muncă, întrucât intenționau să-și construiască casă. În luna ianuarie 2012 pârâta aplecat la muncă în Italia, iar el a rămas în țară cu copilul. În tot acest timp a fost ajutat de mamă la creșterea copilului. A lucrat în construcții. În luna decembrie 2013 de sărbători, pârâta a venit acasă și, la începutul lunii ianuarie, a plecat în străinătate, copilul rămânând în continuare cu el. Din comportamentul pârâtei a înțeles că are pe altcineva. În luna august 2014 pârâta s-a întors în străinătate și s-a dus la părinții ei. A doua zi a spus că se desparte de el, aluat copilul și s-a mutat la părinții săi. Nu îl lasă să-l vadă pe copil. Susține că a chemat-o pe pârâtă de mai multe ori să vină la starea civilă pentru a recunoaște copilul, însă pârâta a refuzat. S-a prezentat la BNP D. I. și a dat declarație pe propria răspundere, recunoscând copilul. S-a îngrijit de minor mai mult decât pârâta.
Solicită ca în ipoteza în care locuința minorului nu va fi stabilită la locuința sa, solicită următorul program de vizită:
- de ziua sa 12.07, de la ora 09,00 până la ora 17,00;
- de ziua minorului 03.10, o dată la doi ani, de la ora 09,00 până la ora 17,00;
- în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 17,00 până sîmbătă la ora 17,00 la domiciliul său;
- a doua și a patra săptămână din lună, de sîmbătă de la ora 17,00 până duminică la ora 17,00 la domiciliul său;
- o săptămână în vacanța de C., în anii pari, de revelion, iar în anii impari de C.;
- o săptămână în vacanța de P., în anii pari să petreacă Paștele cu el, iar în anii impari să petreacă cealaltă săptămână din vacanță;
- o lună în vacanța de vară, fie în luna august, fie în luna iulie.
În drept, reclamantul a invocat art. 424, art. 426,496, 505 C. civ., art. 194 C.proc. civ.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 80 lei, câte 20 lei pentru fiecare capăt de cerere, conform OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru .
B. Întâmpinare
Pârâtul, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă.
Reclamantul recunoaște că, a conviețuit cu reclamantul din luna aprilie 2007, însă viața sa a fost un calvar. Copilul s-a născut la data de 03.10.2011, dar de la concepție și până la nașterea acestuia, concubinul a acuzat-o că nu este copilul său pentru că în timpul sărbătorilor de iarnă a avut o relație amoroasă cu un tânăr din Bârlad. Când a aflat că este însărcinată a bătut-o din nou, trimițând-o la părinții săi. Cât a durat sarcina a locuit la părinții săi, iar reclamantul nu a vizitat și nu a fost dispus să recunoască copilul. A locuit cu părinții săi și cu copilul aproximativ un an și jumătate apoi s-a împăcat din nou, trăind la casa mamei lui. În anul 2012 a plecat la muncă în Italia, cu acordul reclamantului. A trimis bani acasă, reclamantul valorificând banii pe băutură. Când a venit acasă a constatat că reclamantul a făcut o casă cu banii munciți de el în Italia, cerându-i să treacă minorul pe numele său. Nu este de acord ca minorul să poate numele de familie A., întrucât nu este fiul reclamantului, nefiind recunoscut de acesta.
Prin cererea reconvențională a solicitat să se stabilească locuința minorului la domiciliul mamei sale din C., jud. V., iar autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv numai de către mamă.
Motivează că, minorul este fiul său și nu al reclamantului, astfel că este normal ca exercițiul autorității părintești trebuie să-i revină în exclusivitate, minorul urmând să locuiască cu ea.
Prin întâmpinarea la cererea completatoare a arătat că, înscrierea mențiunii de stabilire a filiației pe actul de naștere al minorului s-a făcut de funcționarul Oficiului de stare civilă. Fără ca ea, mama minorului să fie informată și să poată contestat recunoașterea de filiație. Reclamantul nu este tatăl minorului, dovadă stă faptul că nu l-a recunoscut de la momentul nașterii, iar la acest moment recunoașterea estre efectuată din motive materiale.
C. Întâmpinare la cererea reconvențională
Reclamantul arată că, este tatăl copilul, acesta fiind foarte atașat de el. A mers la notar pentru a recunoaște pe minor, întrucât la starea civilă era necesar acordul pârâtei. Recunoașterea este făcută în interesul minorului.
În drept, a invocat art. 205 C.proc. civ.
D. Răspuns la întâmpinare
Pârâta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, susținând că nu cunoaște motivul pentru care reclamantul nu și-a manifestat dorința de a recunoaște copilul până la acest moment. Arată că recunoașterea a fost efectuată din considerente materiale. În prezent, minorul locuiește cu părinții săi, într-o casă cu condiții decente de trai, merge la grădiniță, este îngrijit material, este bine alimentat și curat și primește afecțiune.
E. Probe
Reclamantul a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: acte de stare civilă, notificare către pârâtă, declarație autentificată sub nr. 1418 de la data de 27.08.2014.
Pârâta depus la dosar acte de stare civilă, titlul de proprietate, contract de arendare.
Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor Bârlad a înaintat instanței extras pentru uz oficial de pe actul de naștere nr. 1197 din data de 13.10.2011 privind pe B. D. L..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse a dosar, proba cu interogatoriul reclamantului, proba testimonială cu martorii Vamă M. - pentru reclamant și B. M.–pentru pârâtă, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele indicate.
II. În fapt:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul A. A. Nicușor și pârâta B. M. C. au întreținut o relație de concubinaj din anul 2007 și până în luna august 2014. Perioada de concubinaj a fost întreruptă de perioade când părțile au fost despărțite în fapt. În perioada concubinajului, pârâta a născut pe minorul B. D. L., născut la data de 03.10.2011.
Minorul a fost născut în perioada când părțile au fost despărțite. Nașterea minorului a fost înregistrată în Registrul de stare civilă la nr. 1197 din data de 13.10.2011.
Părțile s-au despărțit în fapt, în luna august 2014, după o perioadă în care pârâta a fost plecată în străinătate, timp în care minorul a locuit cu reclamantul și părinții acestuia. De la acest moment și până în prezent, minorul B. D. L. locuiește la părinții pârâtei. Pârâta se află în străinătate.
Prin declarația autentificată sub nr. 1418 de la data de 27.08.2014 la Biroul notarului Public D. I., reclamantul A. A. Nicușor a declarat că este tatăl biologic la minorului B. D. L., născut la data de 03.10.2011. Cu privire la recunoașterea minorului, s-a efectuat mențiune în actul de naștere al minorului B. D. L., cu nr. 1197 din data de 13.10.2011.
III. În drept:
Speței de față îi sunt incidente următoarele dispoziții legale:
1. În ceea ce privește cererea referitoare la exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorului
Art. 505 alin. 2 C. civ. statuează că, dacă părinții copilului nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
În conformitate cu art. 506 C. civ., cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior la minorului.
Potrivit art. 483 din Noul cod civil autoritatea părintească este definită ca fiind ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Potrivit art. 397 C. civ. după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Conform art. 398 alin. 1 C. civ. dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al minorului instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Conform art. 400 C.civ., în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al minorului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Potrivit art. 2 alin. 5 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, astfel cum a fost modificată prin Legea 257 din data de 26.09.2013, în determinarea interesului superior al minorului se au în vedere cel puțin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
În conformitate cu dispozițiile art. 16^2 alin. 1 din același act normativ, în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (5), și aspecte precum:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale;
c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.
2. Cu privire la programul de vizită solicitat de reclamant
Potrivit art. 401 C. civ. în cazul în care locuința copilului minor, după divorț, este stabilită la unul din părinți, părintele separat de copil are dreptul de a avea legături personale cu acesta. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
Intanța reține că art.262 N. cod civ. consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părintele cu care nu locuiește.
În conformitate cu art. 14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Tot astfel, aspectul se impune a fi analizată și în contextul art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, deoarece limitarea legăturilor firești dintre părinte și copil afectează dreptul la respectarea vieții de familie.
3. Referitor la cererea privind încuviințare nume minor
Art. 450 C. civ. prevede: copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinți față de care filiația a fost mai întâi stabilită (alin. 1). În cazul în care copilul și-a stabilit filiația în același timp față de ambii părinți, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 449 alin. 2 și 3.
În conformitate cu art. 499 alin. 2 C.civ. dacă părinții nu au nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. În acest caz numele copilului se stabilește prin acordul părinților și se declară, odată cu nașterea copilului, la serviciul de satre civilă (alin. 2). În lipsa acordului părinților, instanța de tutelă hotărăște și comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul de stare civilă unde a fost înregistrată nașterea (alin. 3).
4. În ceea ce privește cerere privind obligație de a face
Conform art. 95 din HG 64/2011 înscrierea mențiunii de stabilire a filiației pe actul de naștere (…) se face din oficiu sau la cererea celui interesat, în baza actului de recunoaștere sau a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Potrivit art. 96 din același act normativ recunoașterea făcută la înregistrarea nașterii sau ulterior de tatăl copilului născut în afara căsătoriei se face după cum urmează:
a) prin declarația scrisă, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 41, dată în fața ofițerului de stare civilă;
b) prin înscris autentic, în fața notarului public sau a instanței judecătorești;
c) prin testament.
(2) Declarația de recunoaștere a unui copil din afara căsătoriei autentificată se poate depune, după înregistrarea nașterii, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale de domiciliu, care o va trimite la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de naștere al celui recunoscut, pentru a se face mențiunea de recunoaștere pe marginea actului respectiv (…).
IV. Soluția instanței
Analizând probele administrate în dosar, raportând situația de fapt la textele legale incidente mai sus menționate, instanța constată întemeiată, în parte, cererea introductivă formulată de reclamantul A. A. Nicușor, astfel cum a fost completată și în parte cererea reconvențională. Soluția instanței se întemeiază pe următoarele argumente:
1. Cererea referitoare la exercițiul autorității părintești și stabilirea locuinței minorului
Reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care solicită ca exercițiul autorității părintești să revină în comun ambilor părinți, iar locuința minorului să fie stabilită la locuința sa, în timp ce pârâta reclamantă a solicitat ca exercițiul autorității părintești să-I revină în exclusivitate, iar locuința să fie stabilită la locuința sa.
Lipsa unei înțelegerii dintre părți derivă din resentimentele provocate de despărțirea, în fapt, dintre părți, cât și de disputa cu privire la paternitatea minorului.
Minorul B. D. L. este un copil din afara căsătoriei, care avut stabilită filiția la naștere numai față de mamă.
Ulterior, prin declarație autentificată la notarul public, reclamantul a recunoscut pe minor, ca fiind copilul său.
Instanța are în vedere dispozițiile art. 57 alin. 2 C. civ. care prevăd că, recunoașterea copilului din afara căsătoriei se face prin declarație făcută la serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea nașterii, fie după această dată; recunoașterea poate fi făcută și prin înscris autentic sau prin testament.
Față de declarația dată de reclamantul A. A. Nicușor, dată în forma autentică, cât și a faptului că nu există o sentință civilă privind contestarea recunoașterii efectuată de reclamant, instanța nu poate să rețină decât că, la acest moment, filiația copilului B. A. Nicușor este stabilită și față de tată.
Recunoașterea reprezintă un act juridic unilateral, solemn și irevocabil, care produce efecte fără a fi acceptată de mama copilului.
Prin urmare, instanța apreciază că, reclamantul în mod justificat a promovat cerere pentru clarificarea situației minorului Bucptaru D. L., având în vedere că minorul este un copil din afara căsătoriei, iar părinții nu mai conviețuiesc.
Dincolo de susținerile pârâtei referitoare la partenitatea minorului și declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța în prezența declarației autentificate de recunoaștere a minorului de către tată și a mențiunii efectuate în actul de naștere a minorului, nu are căderea să cerceteze paternitate minorului, întrucât această împrejurare excede obiectului acțiunii cu care este învestită.
Referitor la exercițiul autorității părintești potrivit art. 483 din Noul cod civil autoritatea părintească este definită ca fiind ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Se observă că, printre obligațiile prevăzute de Noul cod civil ca făcând parte din autoritatea părintească este și cea de a asigura locuința minorului.
Se reține că, exercitarea autorității părintești presupune exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești. În principiu, autoritatea părintească este exercitată de ambii părinți împreună. Exercițiul autorității părintești fundamentează prezumția mandatului tacit reciproc între părinți reglementat de art. 503 alin. 2 din C. civ.
Numai în ipoteza în care există motive temeinice, exercițiul autorității părintești urmează să revină numai unuia dintre părinți.
Se remarcă, art. 507 C. civ., stabilește situațiile care justifică împrejurarea ca un părinte să exercite exclusiv autoritatea părintească, respectiv dacă unul din părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv se află în stare de neputință de a-și exprima voința
Instanța apreciază că, pârâta reclamantă nu a făcut dovada niciuneia dintre situațiile mai sus menționate și nici a altora care să justifice exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești.
Nu rezultă din probele administrate în cauză împrejurarea că reclamantul ar reprezenta un pericol pentru drepturile minorului. Împrejurările relatate invocate de pârâtă cu privire la comportamentul reclamantului față de pârâtă, în timpul sarcinii, pe perioada conviețuirii și ulterior, la despărțirea în fapt, nu conduc la concluzia că exercițiul autorității părintești numai de către mamă ar fi în concordanță cu interesul superior al minorului.
Reține instanța că este în interesul minorului B. D. L. ca ambii părinți să îndeplinească obligațiile legate de persoana sa și bunurile sale. Împrejurarea că părinții sunt în conflict nu constituie un motiv suficient care să determine ca pe viitor, exercitarea autorității părintești să revină numai unuia dintre ei.
Referitor la stabilirea locuinței minorului, se reține ca principiu că, în toate situațiile în care instanța judecătorească este chemată să dispună asupra vreunei măsuri în legătură cu un minor, ceea ce primează în mod absolut este interesul superior al minorului, orice decizie dispusă trebuind să aibă în vedere cu prioritate acest deziderat.
Interesul superior al minorului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viața de familie.
Practica judiciară a statuat că, interesul minorului în această materie se apreciază prin examinarea anumitor criterii de apreciere, cum sunt: condițiile materiale și morale ale pîrinților, de situația dintre pîrinți, legătura de afecțiune stabilită între minor și părinți, vârsta copilului, situația minorului, locul în care este adaptat.
În ceea ce privește condițiile materiale și morale, instanța reține concluziile raportului de anchetă socială efectuat în cauză, cât și declarațiile martorilor audiați în cauză, din care rezultă că ambii părinți, au la locuința autorilor săi, condiții de trai decende pentru creșterea unui copil.
Din raportul de anchetă psiho-socială efectuat de Autoritatea Tutelară la locuința reclamantului rezultă că reclamantul A. Nicușor locuiește în același imobil cu mama sa, A. M., într-un imobil format din 5 camere, bucătărie, baie, apă curentăm, având condiții de igienă corespunzătoare.
Pe de altă parte, părinții pârâtei, respectiv B. S. și M. locuiesc împreună cu minorul într-un imobil format din două camere, mobilate, având condiții de igienă corespunzătoare.
Deși imobilul părinților pârâtei este mai mic, fiind format numai din 2 camere, această împrejurare nu prezintă relevanță, atâta timp cât din celelalte probe administrate în cauză rezultă că părinții pârâtei dețin condiții bune de trai. Astfel, martorul Vamă M. a declarat că bunicii materni au condiții bune pentru creșterea unui copil, au casă bună, aceleași împrejurări fiind relevate și de martorul B. M..
În ceea ce privește situația părinților, din declarațiile martorilor audiați rezultă că părțile sunt în evidentă situație conflictuală. Cu toate acestea, pârâta și părinții cesteia prezintă disponibilitatea ca minorul să mențină relații personale cu reclamantul. Astfel, martorul B. M. a relatat că minorul merge la tatăl său la sfârșit de săptămână, petrece timpul cu acesta.
În ceea ce privește legătura de atașament a minorului cu cei doi părinți, rezultă din probele administrate că, din probele administrate și recunoașterile părților rezultă că, minorul locuiește la locuința bunicilor materni, din luna august 2014.
Din probele administrate minorul a locuit cu reclamantul și părinții acestuia din anul 2012 până la data despărțirii în fapt ( august 2014), cât pârâta a fost plecată în străinătate. Minorul a fost bine îngrijit, astfel cum rezultă din declarația martorului Vamă M.. Se notează că și la locuința bunicilor materni, minorul este îngrijit, așa cum rezultă din declarația martorului audiat pentru pârâtă B. M..
Minorul este atașat de părinți, împrejurare care rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. Minorul a locuit o perioadă destul de îndelungată cu tatăl său, împrejurare din care se prezumă o legătură de atașament puternică a minorului față de tată. De altfel, martorul Vamă M. a declarat că minorul spune că vrea la tată și plânge după acesta.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că, vârsta minorului, dezvoltarea psihologică a acesteia și nevoile de la această vârstă sunt de natură să creeze o prezumție simplă de influențare afectivă puternică a minorului de către tată. Având în vedere vârsta și sexul copilului există tendința de a influența reacțiile copilului de către tată și membrii familiei extinse.
Așadar, instanța apreciază că, personalitatea minorului nu este suficient de structurată și că nu a dobândit maturitatea necesară pentru a se exprima în mod obiectiv.
Instanța apreciază că legătura afectivă a minorului cu tatăl său nu este suficientă pentru a schimba din locuința minorului de la bunicii materni la cei paterni, respectiv la tată.
Remarcă instanța că, minorului nu i s-a oferit o continuitate în îngrijire, aspect confirmat de recunoașterile celor două părți și martorii audiați în cauză, însă, o nouă schimbare în viața minorului nu ar face decât să destabilizeze minorul, în condițiile care la acest moment, trăiește într-un climat familial, favorabil unei dezvoltări armonioase la bunicii materni și ține legătura cu tatăl său.
Împrejurarea că minorul nu ar avea copii cu care se joace la locuința bunicilor materni nu va fi reținută de instanță, având în vedere că, pe de o parte, această susținere este contrazisă de declarația martorului B. M., iar pe de altă parte, minorul se află la vârstă mică, vârstă la care posibilitatea de a contacta noi prietenii este mult mai mare. Minorul merge la grădiniță cu fețița martorului B., iar la sfârșit de săptămână, cât și în perioada săptămânii, copilului se poate întâlni cu copii cu care s-a jucat în perioada cât a locuit la tată.
Reținând aceste aspecte, instanța constată că, este în interesul minorului ca locuința să fie stabilită la mama sa, pentru a asigura continuitate în îngrijire și un mediu securizat.
Față de aceste considerații de fapt și de drept, instanța urmează să admită în parte, atât cererea principală, cât și cererea reconvențională formulată de pârâtă, să stabilească ca exercițiul autorității părintești să revină în comun, ambilor părinți, iar locuința să fie stabilită la pârâtă.
2. Referitor la cererea privind încuviințarea numelui
Așa cum s-a reținut, minorul B. M. C. este un copil din afara căsătoriei, căruia i s-a stabilit filiația mai întâi față de mamă. Din acest motiv, minorul poartă numele mamei.
Reclamantul nu a dovedit și nici un motiv temeinic care să justifică modificarea numelui minorului, iar simplul fapt că reclamantul a recunoscut pe minor nu este suficient pentru a justifica ca minorul să poate același nume ca și tatăl său.
Prin urmare, instanța urmează să respingă cererea pentru încuviințarea schimbării numelui minorului B. M. C., ca neîntemeiată.
3. Cererea referitoare la obligarea pârâtei să prezinte certificatul de naștere al minorului B. D. L., născut la data de 13.10.2011 la Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor Bârlad, în vederea eliberării unui nou certificat de naștere, urmează să fie admisă. Refuzul pârâtei de a prezenta certificatul de naștere al minorului rezultă cu evidență din conținutul actelor de procedură depuse la dosar.
În condițiile recunoașterii efectuate de către reclamant cu privire la paternitatea minorului, eliberarea certificatului de naștere al minorului în care să fie cuprins și numele tatalui este o împrejurare care profită minorului, fiind în interesul acestuia să-și poată dovedi paternitatea.
4. Referitor la cererea de stabilire legături personale cu minorul
Reclamantul solicită un program de vizitare, întemeiat pe relația apropiată pe care o are cu minorul. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că, minorul menține relații personale cu minorul.
Programul de vizită a fost obținut ca urmare a promovării unei acțiuni pe cale de ordonanță președințială. Martorul audiat în cauză, Vamă M. a declarat că, între părți au existat discuții cu privire la vizitele minorului, iar la un moment dat dat reclamantul nu l-a mai găsit pe minor.
Reluând considerentele reținute la celelalte secțiuni, reține instanța că părinții sunt în relații conflictuale. Aceste împrejurări sunt suficiente pentru ca instanța să aprecieze că, cererea reclamantului pentru stabilirea unui program de vizită de către reclamant este justificat.
În prezent minorul M. A. este de vârstă mică vârstă la care are nevoie atât de prezența, sprijinul și îndrumarea mamei, cât și ale tatălui. Probele administrate în cauză relevă faptul că minorul este foarte atașat de tată.
Instanța apreciază că, nu este în interesul minorului de a rupe această legătură personală dintre tată și fiu, întrucât s-ar încălca atât dreptul reclamantului prevăzut de art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și totodată, dreptul copilului de a păstra legături personale cu tatăl său.
Instanța apreciază că programul de vizitare în maniera propusă de reclamant realizează păstrarea relației afective existentă între reclamant și minor care să răspundă interesului acestuia, având în vedere atașamentul față de tată, și faptul că atât minorul, cât și tatăl locuiesc în aceeași localitate.
Împrejurările relatate de martor referitoare la vizitele pe care reclamantul le face împreună cu minorul în bar, nu vor fi reținute, întrucât nu au confirmate de celelalte probele administrate în cauză. De asemenea, faptul că copilul s-a întors la locuința bunicilor materni răcit nu reprezintă o dovadă că tatăl nu este în măsură să se ocupe de minor, așa cum a declarat martorul B. M., știută fiind frecvența acestei situații în rîndul copiilor minori.
Conchide instanța că, este în interesul minorului B. D. L. ca legăturile personale cu tatăl său, să se desfășoare după un program larg pentru a asigura dezvoltarea unei relații corespunzătoare cu acesta.
Față de considerentele mai sus menționate, instanța apreciază că, este în interesul copilului ca reclamantul A. A. Nicușor să mențină relații persoanele și contacte directe cu minorul B. D. L., astfel:
- de ziua reclamantului 12.07, de la ora 09,00 până la ora 17,00 dacă este sîmbătă sau duminică, iar în celelalte zile după terminarea activităților în cadrul grădiniței și până la ora 20,00.
- de ziua minorului 03.10, o dată la doi ani, de la ora 09,00 până la ora 17,00 dacă este sâmbătă sau duminică, iar în celelalte zile după terminarea activităților în cadrul grădiniței și până la ora 18,00;
- în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 17,00 până sîmbătă la ora 17,00;
- a doua și a patra săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 17,00 până duminică la ora 17,00;
- o săptămână în vacanța de C., în anii pari, de revelion, iar în anii impari de C.;
- o săptămână în vacanța de P., în anii pari să petreacă Paștele cu reclamantul, iar în anii impari să petreacă cealaltă săptămână din vacanță;
- o lună în vacanța de vară, fie în luna august, fie în luna iulie.
5. Asupra cheltuielilor de judecată
Reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 780 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
Pârâta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 2040 lei, conform reprezentând onorariu avocat și taxa judiciară de timbru.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererile formulate de părți privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Întrucât fiecare din părți a căzut în pretenții, cererile formulate de cele două părți fiind admise în parte, instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate de reclamant cu cheltuielile de judecată efectuate de pârâtă, astfel încât, părțile nu își vor datora una alteia cheltuieli de judecată rămase după compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRÂȘTE:
1. Admite în parte cererea formulată de reclamantul A. A. Nicușor CNP:_ domiciliat în ., jud. V. în contradictoriu pârâta B. M. C. CNP:_ domiciliată în .. V. cu domiciliul ales la Cabinet de avocat C. V. din Bârlad, ., ..A, ., jud. V..
2. Admite în parte cererea reconvențională formulată B. M. C. formulată în contradictoriu cu reclamantul pârât A. A..
3. Dispune exercitarea autorității părintești privind pe minorul B. D. L., născut la data de 03.10.2011, să revină, în comun, ambilor părinți.
4. Stabilește locuința minorului B. D. L., născut la data de 03.10.2011 la domiciliul mamei, din .. V..
5. Respinge cererea reclamantului prin care solicită încuviințarea ca minorul să poarte numele tatălui, ca neîntemeiată.
6. Încuviințează ca reclamantul să mențină legături personale și contacte directe cu minorul B. D. L. prin luarea și găzduirea minorului la locuința reclamatului după următorul program de vizită:
- de ziua reclamantului- 12.07, de la ora 09,00 până la ora 17,00 dacă este sâmbătă sau duminică, iar în celelalte zile, după terminarea activităților în cadrul grădiniței și până la ora 20,00.
- de ziua minorului- 03.10, o dată la doi ani, de la ora 09,00 până la ora 17,00 dacă este sâmbătă sau duminică, iar în celelalte zile după terminarea activităților în cadrul grădiniței și până la ora 18,00;
- în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 17,00 până sâmbătă la ora 17,00;
- a doua și a patra săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 17,00 până duminică la ora 17,00;
- o săptămână în vacanța de C., în anii pari, de revelion, iar în anii impari de C.;
- o săptămână în vacanța de P., în anii pari să petreacă Paștele cu reclamantul, iar în anii impari să petreacă cealaltă săptămână din vacanță;
- o lună în vacanța de vară, fie în luna august, fie în luna iulie.
7. Obligă pârâta B. M. C. să prezinte certificatul fie naștere al minorului B. D. L. la Serviciul Public Comunitar Pentru Evidența Persoanelor Bârlad în vederea eliberării unui nou certificat de naștere al minorului.
8. Compensează cheltuielile de judecată efectuate de către cele două părți în prezentul proces civil, astfel încât părțile nu-și mai datorează cheltuieli de judecată după compensare.
9. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad, sub sancțiunea nulității.
10. Pronunțată în ședința publică de astăzi, 02.06.2015.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, C. M. |
Red.jude.G.B.29 Iunie 2015
Gref.C.M.29.06.2015/4 ex
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 1895/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1349/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
