Ordin de protecţie. Sentința nr. 1887/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1887/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 3935/189/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1887/2015
Ședința Camerei de Consiliu din 02.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-M. T.
GREFIER: D. C. H.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost reprezentat de procuror G. I.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie formulată de reclamanta M. R. CNP_ domiciliată în Bârlad . nr. 3 . în contradictoriu cu pârâtul M. B. N. CNP_ domiciliat în Bârlad ., . ., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu au răspuns pentru reclamanta M. R. avocat ales G. C. cu delegație de reprezentare la dosar și avocat B. I. care depune delegație de substituire pentru avocat F. C. cu delegație de reprezentare la dosar, din oficiu pentru pârâtul M. B., lipsă fiind reclamanta M. R., pârâtul M. B. N. și martorii M. V. și V. I. și G. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect ordin de protecție;
- procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită;
- cauza se află la administrare probatoriu;
Apărătorul reclamantei M. R. arată că renunță la judecata capătului de cerere privind emiterea unui ordin de protecție pentru a se înapoia minora întrucât aceasta a fost înapoiată pe calea ordonanței președințiale.
Instanța precizează că actul de renunțare la judecată este un act de dispoziție, prin urmare nu poate să ia act de această solicitare formulată de reclamantă, prin apărător, fără ca acesta din urmă să aibă un mandat special în acest sens.
Apărătorul pârâtului, av. B. I., arată că minorul a fost înapoiat mamei, motiv pentru care invocă excepția rămânerii fără obiect a cauzei și solicită admiterea aceste excepții. Să se ia act că cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Apărătorul reclamantei, av. G. C. solicită instanței admiterea excepției invocată de către pârât prin apărător la termenul de astăzi.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită instanței respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție ca fiind rămasă fără obiect.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANTA
Deliberând asupra cererii de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad sub nr._, la data de 07.08.2015, reclamanta M. R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. B., emiterea ordinului de protecție prin care să se dispună, următoarele măsuri:
- Obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de 200 metri față de copiii victimei sau față de alte rude ale acesteia, mai exact față de soțul acesteia;
- Obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
- Încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora, mai exact înapoierea minorei M. M., născută la data de 15.02.2011.
În fapt, prin cererea tipizată, reclamanta a arătat că la data de 27.07.2015, aflându-se în magazinul de pe Republicii 200 (patron Gânceanu), împreună cu fiica sa și cu soțul său, a apărut pârâtul (fostul soț), a luat fetița în brațe, a început să-l lovească cu palmele pe soțul reclamantei, adresându-i cuvinte triviale și injurii.
A precizat reclamanta că a primit amenințări din partea pârâtului prin mesaje telefonice, telefonic, a fost jignită, amenințată cu faptul că va fi călcată în picioare și că îi va distruge familia.
Reclamanta a mai explicat că minora M. M. a fost luată fără drept de către pârât, aceasta are o problemă de sănătate gravă (diabet tip I), fiind insulino-dependentă. De asemenea, locuința minorei a fost stabilită la reclamantă prin hotărârea de divorț.
La solicitarea instanței, la termenul de judecată din data de 21.08.2015, reclamanta a precizat că nu dorește ca pârâtul să păstreze o distanță minimă nici față de ea și nici față de minoră, ci solicită ca acesta să fie obligat să păstreze o distanță minimă de 200 de metri față de actualul soț al reclamantei, numitul Zaki Afifi. De asemenea a solicitat prin această cerere să-i fie înapoiată minora M. M., dar a susținut că acest capăt de cerere a rămas fără obiect dat fiind faptul că a fost admisă cererea reclamantei, formulată pe calea ordonanței președințiale și în prezent minora se află la reclamantă, a fost predată de către pârât.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, actul de identitate (f. 16) și certificatul de căsătorie . nr._ (f. 22).
Cererea de emitere a ordinului de protecție este scutită de taxa judiciară de timbru în conformitate cu art. 26 alin. 2 din Legea 217/2003.
La solicitarea instanței, la termenul de judecată din data de 21.08.2015, reclamanta a precizat că nu dorește ca pârâtul să păstreze o distanță minimă nici față de ea și nici față de minoră, ci solicită ca acesta să fie obligat să păstreze o distanță minimă de 200 de metri față de actualul soț al reclamantei, numitul Zaki Afifi. De asemenea a solicitat prin această cerere să-i fie înapoiată minora M. M., dar a susținut că acest capăt de cerere a rămas fără obiect dat fiind faptul că a fost admisă cererea reclamantei, formulată pe calea ordonanței președințiale și în prezent minora se află la reclamantă, a fost predată de către pârât.
Prin încheierea de ședință din data de 25.08.2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât, cu privire la capătul de cerere privind emiterea unui ordin de protecție și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de 200 m față de soțul reclamantei. De asemenea, prin aceeași încheiere, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât, cu privire la capătul de cerere privind emiterea unui ordin de protecție și obligarea pârâtului la înapoierea minorei M. M., născută la data de 15.02.2011, dispunându-se continuarea judecății cu privire la capătul de cerere privind emiterea unui ordin de protecție și obligarea pârâtului la înapoierea minorei M. M., născută la data de 15.02.2011.
La termenul de judecată din data de 02.09.2015, pârâtul, prin apărător, a invocat învederat instanței că acțiunea a rămas fără obiect, având în vedere faptul că minora a fost înapoiată mamei, solicitând instanței admiterea excepției și respingerea cererii ca rămasă fără obiect.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:
În fapt, reclamanta M. R. și pârâtul M. B. au fost căsătoriți, iar din căsătoria lor a rezultat minora M. M., născută la data de 15.02.2011.
La data de 21.04.2015, reclamanta M. R. s-a căsătorit cu numitul AFIFI HANY, așa cum reiese din certificatul de căsătorie . nr._ depus la fila 22 la dosarul cauzei.
Prin Sentința civilă nr. 1821 din 13.08.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, a fost admisă cererea conexă de ordonanță președințială pentru înapoiere minor, cerere formulată de pârâta-reclamantă M. R. împotriva reclamantului M. B. N.. S-a ordonat reclamantului M. B. N. să o înapoieze pârâtei-reclamante M. R., pe minora M. M. (CNP-_, născută la data de 15.02.2011. S-a dispus ca executarea de către reclamant a obligației de a o înapoia pe minoră să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamantul M. B. N. a solicitat ca, pe cale de ordonanță președințială, să se stabilească locuința minorei M. M. la locuința reclamantului, cerere formulată împotriva pârâtei M. R..
Instanța reține că sentința civilă mai sus indicată a fost atacată cu apel, acesta fiind înregistrat pe rolul Tribunalului V., la data de 27.08.2015, sub nr. de dosar_ .
În drept, în ceea ce privește cadrul procesual al soluționării prezentei cereri de emitere a unui ordin de protecție, sunt incidente următoarele dispoziții:
Art. 2 din Legea nr. 217/2003 arată că protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie se realizează în conformitate cu principiul legalității; principiul respectării demnității umane; principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie; principiul celerității; principiul parteneriatului; principiul egalității de șanse și de tratament
Art. 3 din același act normativ decretează că, în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Conform art. 23 din Legea nr. 217/2003 persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsurile - obligații sau interdicții, prevăzute în mod expres.
Art. 5 din același act normativ stabilește că, în sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt sau în drept drepturile față de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală sau handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Ordinul de protecție reprezintă un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura, de îndată, expunerea la tratamentele agresive a victimelor violenței în familie. Scopul acestuia îl reprezintă înlăturarea unui pericol iminent la care victima poate fi expusă și care poate genera situații de comitere împotriva sa a unor infracțiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viață.
Ordinul de protecție se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) să se constate comiterea de acte de violență, care, conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi, verbală (adresarea printr-un limbaj brutal), psihologică (provocarea unei stări de temere de suferință psihică, de tensiune, etc.), fizică (vătămare a integrității corporale ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, etc.), sexuală (agresiune sexuală), economică (interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară), socială (izolarea de familie), spirituală.
b) actele de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei, pericolul să fie iminent;
c) actele să fie de violență în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
În textul art. 5 legiuitorul definește noțiunea de membru de familie conferindu-i un înțeles special și extensiv față de legea civilă în general, și anume:
• ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
• soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;
• persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;
• tutorele sau altă persoană care exercită în fapt sau în drept drepturile față de persoana copilului;
• reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală sau handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Referitor la excepția inadmisibilității invocată de către pârât referitor la solicitarea reclamantei privind instituirea unui ordin de protecție pentru soțul său, excepție care a fost unită cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de 21.08.2015, instanța reține că prin încheierea de ședință din data de 25.08.2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât, cu privire la capătul de cerere privind emiterea unui ordin de protecție și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de 200 m față de soțul reclamantei, prin urmare excepția inadmisibilității a rămas fără obiect.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului de constatare ca rămas fără obiect, pe cale de excepție, a capătului de cerere privind înapoierea minorei M. M., născută la data de 15.02.2011, către reclamantă, motivat de faptul că în urma pronunțării sentinței nr. 1821 din 13.08.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, pârâtul s-a conformat dispozițiilor instanței și a înapoiat-o pe minoră mamei, instanța apreciază că aceasta nu este o veritabilă excepție, ci o apărare de fond.
Astfel, instanța reține că atât procedura ordonanței președințiale, cât și cererea de emitere a unui ordin de protecție reprezintă proceduri speciale.
Procedura ordonanței președințiale este o procedură specială prin intermediul căreia reclamantul, cel care afirmă o aparență de drept, solicită instanței să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Pentru a fi admisibilă o astfel de cerere, trebuie îndeplinite trei condiții, și anume: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Procedura prin care se solicită instituirea unui ordin de protecție este prevăzută în Legea nr. 217/2003, prevăzându-se ca persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, să poată solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsurile - obligații sau interdicții, prevăzute în mod expres. Ordinul de protecție se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) să se constate comiterea de acte de violență, care, conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi, verbală (adresarea printr-un limbaj brutal), psihologică (provocarea unei stări de temere de suferință psihică, de tensiune, etc.), fizică (vătămare a integrității corporale ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, etc.), sexuală (agresiune sexuală), economică (interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară), socială (izolarea de familie), spirituală, b) actele de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei, pericolul să fie iminent; c) actele să fie de violență în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Obiectul unei cereri reprezintă pretenția concretă dedusă judecății: pretenția concretă a reclamantului (plata sumei, revendicarea imobilului, desfacerea căsătoriei, obligarea la încheierea contractului de vânzare) în cazul cererii de chemare în judecată; sentința de primă instanță în cazul apelului; sentința de primă instanță sau decizia din apel, în cazul recursului; sentința sau decizia atacată cu revizuire sau contestație în anulare. Interesul practic al stabilirii certe a obiectului cererii de chemare în judecată este dat de următoarele aspecte: fixarea limitelor judecății; stabilirea competenței generale, materiale sau teritoriale; constituirea instanței (cu participarea procurorului sau a asistenților judiciari); stabilirea timbrajului; admisibilitatea probelor; influențează litispendența, conexitatea și autoritatea de lucru judecat; fixarea căii de atac; admisibilitatea unor probe, etc.
Prin urmare, având în vedere cele indicate mai sus, instanța apreciază că în speța dedusă judecății, privind emiterea unui ordin de protecție, nu există identitate de obiect față de cele solicitate pe calea ordonanței președințiale, în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Bârlad. Chiar dacă în concret, rezultatul care se urmărește a fi obținut, respectiv înapoierea minorei, este același, condițiile în care se desfășoară fiecare procedură sunt diferite, trebuind a fi analizate pe fond chestiuni care nu coincid în cele două proceduri speciale.
Analizând capătul de cerere privind emiterea unui ordin de protecție și obligarea pârâtului la înapoierea minorei M. M., născută la data de 15.02.2011, instanța reține că nu a fost dovedită starea de pericol iminent în care s-ar afla reclamanta ca efect al atitudinii pârâtului.
Între părți există o stare conflictuală și de dispută cu privire la stabilirea locuinței minorei M. M., născută la data de 15.02.2011, fiica acestora.
În vederea soluționării cererii pentru emiterea ordinului de protecție, trebuie făcută o distincție între starea conflictuală dintre părți generată de anumite situații și starea de pericol iminent în care s-ar afla reclamanta ca urmare a violențelor, de orice natură, exercitate de pârât și care, trebuie dovedit în cauză.
Instanța constată că prin cererea introductivă, tipizată, înregistrată la data de 07.08.2015, reclamanta a invocat acte de violență fizică săvârșite de pârât asupra actualului soț al reclamantei, dar și asupra sa, prin amenințări telefonice și jigniri.
Totodată, instanța reține că, referitor la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la predarea armelor deținute către poliție, nu s-a precizat că acesta ar fi folosit în alte scopuri arma pe care o deține în calitatea sa de lucrător aparținând aparatului polițienesc al statului, neputându-se prezuma că pârâtul ar acționa cu depășirea atribuțiilor de serviciu, în sensul de a folosi arma în scopuri personale.
Nu rezultă că, în raport de împrejurările din dosar, actele pârâtului, adresate în circumstanțele reținute în prezenta cauză, ar fi de natură să insufle o temere justificată reclamantei.
Conflictele dintre părți pot fi soluționate prin promovarea de acțiuni civile, însă nu pe calea ordinului de protecție, care este o măsură cu caracter special, cu un scop bine definit - înlăturarea unei stări de pericol iminent, pericol ce nu a fost dovedit în cauză.
Prin urmare, apreciind că nu este dovedit pericolul social și că nu se impune emiterea ordinului de protecție pentru reclamantă, instanța urmează să respingă capătul de cerere de emitere a unui ordin de protecție și obligarea pârâtului la înapoierea minorei M. M., născută la data de 15.02.2011, formulat de reclamanta M. R. în contradictoriu cu pârâtul M. B., ca neîntemeiat.
Consecință a respingerii cererii, reclamanta va fi obligată să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat, respectiv să plătească suma de 260 lei către Baroul de Avocați V., reprezentând onorariu de avocat avansat din fondul Ministerului Justiției, potrivit delegației 506 din 13.08.2015 (f. 17).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge capătul de cerere privind emiterea unui ordin de protecție și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de 200 m față de soțul reclamantei Afifi Hany, ca fiind introdus de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Respinge capătul de cerere de emitere a unui ordin de protecție și obligarea pârâtului la înapoierea minorei M. M., născută la data de 15.02.2011, formulat de reclamanta M. R. CNP_ domiciliată în Bârlad . nr. 3 . . jud. V. în contradictoriu cu pârâtul M. B. CNP_ domiciliat în Bârlad ., . ., ca neîntemeiat.
Obligă reclamanta să plătească suma de 260 lei cheltuieli de judecată către stat pentru asistență juridică acordată din oficiu pârâtului M. B. de Baroul de avocați V., potrivit delegației nr. 506 din 13.08.2015, sumă ce va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, ce se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 02.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. D. M. D. H.
Red. T.D.M. 02.09.2015
Tehnoredactat /listat D.H. 5 ex/ 03.09.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1843/2015.... | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 1895/2015. Judecătoria... → |
|---|
