Ordin de protecţie. Sentința nr. 2518/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2518/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 2518/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2518
Camera de consiliu de la 28 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier C. M.
Ministerul public este reprezentat de procuror G. I. de la P. de pe lîngă Judecătoria Bârlad.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant C. M. domiciliată în ..V. și pe pârât C. D. I. domiciliat în ..V., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: - pârât - C. D. I. ȘI - reclamant - C. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile prezentei cauze au avut loc în ședința publică din 27.10.2015 și consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărîre, cînd s-a dispus amînarea pronunțării pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
După ce a deliberat în secret în Camera de consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea de emitere a ordinului de protecție
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad sub nr._ la data de 21.09.2015 reclamanta Crîngaru M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. D. I. emiterea ordinului de protecție prin care să se dispună, următoarele măsuri:
- evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în .;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 200 metri față de ea;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 200 m față de copii, față de fiica sa - C. C.;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 200 m față de locuința conjugală;
- interzicerea pârâtului de ase deplasa în anumite localități.
În fapt, prin cererea tipizată, reclamanta a arătat că, cere evacuarea din domiciliu pe motiv că, acesta consumă alcool și este violent atât fizic, cât și verbal, atât față de ea, cât și față de fiica sa - C. C..
Cererea de emitere a ordinului de protecție este scutită de taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în conformitate cu art. 27 indice 2 alin. 2 din Legea 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012.
B.1 Apărările formulate
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
C. 1 Probe
La solicitarea instanței a fost depusă la dosar, adresa nr. 4762/P/189/2015 din data de 28.09.2015 emisă de Postul de Poliție Tutova.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii Ș. M. C. (fila 23) și martorul D. Toaderel (fila 24), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele indicate.
II. În fapt:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Părțile din prezenta cauză, respectiv Crîngaru M. și C. D. I. au fost soți. Domiciliul conjugal al acestora se află în .. V..
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad sub nr._ la data de 30.04.2015, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei, din culpa exclusivă acțiune ce a fost soluționată, la data de 09.09.2015 prin sentința civilă nr. 1915/2015, în sensul admiterii acțiunii, desfacerii căsătoriei, prin acordul părților.
Părțile sunt în situație conflictuală.
Martorul Ș. M. C., ginerele părților, a relatat că între părți există o situație conflictuală, că pârâtul este agresiv și sare la bătaie la reclamantă.
Martorul relatează că a asistat la 3 scene petrecute între părți. Ultimul incident s-a petrecut în urmă cu o săptămână (probabil pe data de 7 octombrie), iar alte două scene s-au petrecut în urmă de 2- săptămâni ( la sfârșitul lunii septembrie în raport de data audierii martorului). Primele incidente s-au petrecut la o distanță de timp de 2-3 zile. Relatează că, a fost chemat de soacră pentru că pârâtul făcea scandal. A arătat că, pârâtul nu a lovit-o pe soacră, pentru că a intervenit el, soacra i-a spus că acesta a lovit-o înainte. Incidentul s-a petrecut pentru că pârâtul caută bani, nu are serviciu, bea și nu muncește. Al doilea incident, i-a fost povestit de soacră. Motivul a fost același, pârâtul nu are bani, să bea și să fumeze. La al treilea incident, pârâtul a sărit la bătaie, conform spuselor martorului. De la acel incident, părțile se cerată între ele pentru că el nu face nimic în casă și știe să ceară bani să-și ia țigări și să bea. Pârâtul îi fură bani reclamantei din casă, aceasta trebuie să stea cu ușa încuiată. Reclamanta a locuit în casă în intervalul dintre cele trei scene descrise.
Martorul precizează că, reclamanta a stat la el întrucât îi era frică ca pârâtul să nu spargă ușa, în urmă cu două săptămâni, la al doilea incident.
Același martor, la începutul declarației, a susținut că, cel de-al doilea incident i-a fost relatat de reclamantă. O singură dată a văzut urme de violență.
Martorul D. Toaderel, fratele reclamantei, susține că pârâtul este violent, face scandal, nu a duce bani în casă. Relatează un incident din anii 1999. Spune că el își ajută sora întrucât pârâtul nu face nimic în casă. A mai văzut-o vânătă pe reclamantă, nu cunoaște data, însă nu a văzut ca pârâtul să o bată . A observat urme de violență în urmă cu 4-5 ani.
Din adresa înaintată de Poliție rezultă că, reclamanta, a formulat două plângeri, una la data de 14.09.2015, iar cea de-a doua la data de 16.09.2015,a ambele plângeri având ca obiect săvârșirea de către pârât de agresiuni fizice și verbale săvârșite în cursul ultimilor 15 ani, solicitând evacuarea din locuința comună.
III. În drept:
În cauză sunt incidente următoarele dispoziții legale:
Art.1 indice 1 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012, protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie se realizează în conformitate cu principiul legalității; principiul respectării demnității umane; principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie; principiul celerității; principiul parteneriatului; principiul egalității de șanse și de tratament
Art. 2 din același act normativ decretează că, în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Conform art. 26, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsurile - obligații sau interdicții, prevăzute în mod expres.
În ceea ce privește procedura de judecată, art. 27 indice 3 satbilește că cererile se judecă de urgență, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie (alin. 1). Citarea părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente (alin. 2). La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecție i se poate acorda asistență sau reprezentare prin avocat (alin.3). Asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie (alin. 4). În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție chiar în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile părților (alin. 5). Procurorul are obligația de a informa persoana care solicită ordinul de protecție asupra prevederilor legale privind protecția victimelor infracțiunii (alin. 6). Judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat (alin. 7). Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare (alin. 8).
IV. Soluția instanței
Cererea principală de emitere a ordinului de protecție a reclamantei, este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Ordinul de protecție reprezintă un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura, de îndată, expunerea la tratamentele agresive a victimelor violenței în familie. Scopul acestuia îl reprezintă înlăturarea unui pericol iminent la care victima poate fi expusă și care poate genera situații de comitere împotriva sa a unor infracțiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viață.
Ordinul de protecție se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) să se constate comiterea de acte de violență, care, conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi, verbală (adresarea printr-un limbaj brutal), psihologică (provocarea unei stări de temere de suferință psihică, de tensiune, etc.), fizică (vătămare a integrității corporale ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, etc.), sexuală (agresiune sexuală), economică (interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară), socială (izolarea de familie), spirituală.
b) actele de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei, pericolul să fie iminent;
c) actele să fie de violență în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Raportând dispozițiile legale la situația rezultată din probele administrate în fața instanței, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile ce ar putea justifica emiterea ordinului de protecție solicitat de reclamantă. Rezultă că nu este îndeplinită una din condițiile cumulative, respectiv nu a fost dovedită starea de pericol iminent și grav în care s-ar afla reclamanta.
Reclamanta solicită evacuarea pârâtului din locuința comună, păstrarea unei distanțe minim 200 metri față de ea, față de copilul rezultat din căsătorie - C. C., față de imobil, față de locul de muncă al reclamantei Spitalul de Urgență E. B., precum și interdicția de a lua contact cu reclamanta.
Instanța reține că, măsura evacuării din locuința comună este cea mai gravă măsură care se poate lua pentru protecția solicitantului ordinului de protecție. Evacuarea reprezintă o atingere a exercitării dreptului de proprietate al pârâtului, astfel că măsura evacuării trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit, respectiv să fie justificată de un pericol grav, iminent la care victima poate fi expusă.
Probele administrate în cauză dovedesc că între părți există o anumită situație conflictuală, în care sunt prezente și actele de violență, cu certitudine acte de violență verbală.
Astfel, prin plângerea înregistrată sub nr._ din data de 14.09.2015, la Poliția Tutova reclamanta se plânge de faptul că, în ultimii 15 ani, și în special, în ultima perioadă, fostul soț are un comportament agresiv, face scandal și-i adresează cuvinte jignitoare și amenințări cu acte de violență.
Prin plângerea înregistrată cu nr._ din data de 16.09.2015la Poliția Tutova, reclamanta a adus la cunoștința agenților că în perioada 12.09._15 pârâtul s-a manifestat agresiv verbal, fapt pentru care solicită evacuarea.
Abia prin plângerea înregistrată cu nr._ din data de 14.10.2015, înainte de audierea martorilor în fața instanței la data de 15.10.2015, reclamanta a adus la cunoștință că, pe lângă agresiunile verbale există și agresiuni fizice.
Martorii audiați în cauză, confirmă împrejurarea că pârâtul a adresat cuvinte jignitoare reclamantei, a făcut scandal. Martorul D. T., fratele reclamantei din același . că pârâtul se ceartă cu soția și cu copii, a auzit pe pârât că o înjura pe reclamantă. Martorul Ș. M. C. relatează 3 incidente, a asistat doar la două dintre acestea, spunând că, pârâtul, sub influența băuturilor alcoolice, a făcut scandal, era nervos.
Cu privire la existența actelor de violență fizică, rezultă din probe acestea au existat în timpul căsătoriei părților. Se reține că, martorul D. Toaderel relatează că pârâtul a dat cu pumnul în geam în anii 1998-1999 și că a văzut urme de violență asupra reclamantei, ultima dată în urmă cu 4-5 ani. Relatează că acesta a fost motivul despărțirii în fapt.
Existența actelor de violență fizică recente petrecute după divorțul părților, este relatată în mod singular de martorul Ș. M.. Astfel, martorul a relatat că pârâtul a sărit la bătaie la reclamantă, însă după ce el a intervenit, pârâtul s-a calmat. Primele incidente s-au petrecut cu trei săptămâni înainte de audierea martorului (15.10.2015), rezultând că, acestea coincid cu cele relatate de reclamantă la poliție. Martorul a arătat că la primul incident a fost chemat de soacră, a asistat la scandal, însă pârâtul nu a lovit-o pe reclamantă pentru că a intervenit el. Soacra ar fi spus că a fost lovită înainte. La cel de-al doilea incident nu a asistat, ci i-a fost relatat de către reclamantă. A mai asistat la cel de-al treilea incident în urmă cu o săptămână de audiere, spunând că pârâtul a sărit la reclamantă.
Instanța constată că, declarațiile martorului Ș. M. C. referitoare la actele de violență recente contravin susținerilor reclamantei date în fața Poliției Tutova, prin plângerile înregistrate cu nr._ din data de 16.09.2015, respectiv nr._ din data de 14.09.2015. Se observă că, reclamanta a adus la cunoștința organelor de poliție faptul că, în special, în ultima perioadă, fostul soț are un comportament agresiv, face scandal, îi adresează cuvinte jignitoare și amenințări (prima plângere din data de 12.09.2015), în timp ce în a doua plângere arată că, în perioada 12.09.2015, 15.9.2015, pârâtul s-a manifestat agresiv verbal. Reclamanta nu s-a plâns de actele de violență fizică exercitate de pârât asupra sa în timpul primelor două incidente relatate de martor, deși acestea sunt cele mai grave.
Pe de altă parte, observă instanța că, reclamanta, deși este cadru medical și are instruirea necesară, nu deține un certificat medico-legal care să confirme actele de violență săvârșite de către soț.
Reținând declarațiile martorilor și înscrisurile depuse, instanța constată că pârâtul a adresat cuvinte jignitoare reclamantei, a exercitat acte de violență verbală, comportament care nu poate fi aprobat, dar care, pentru a stabili dacă este de natură să producă un pericol iminent, trebuie analizat în raport de contextul în care actele au fost efectuate.
Instanța are în vedere că, toate probele din dosar conduc la concluzia că motivul incidentelor dintre părți, a neînțelegerilor dintre aceștia sunt cauzate de faptul că pârâtul este consumator de băuturi alcoolice, că nu contribuie la cheltuielile casei și nu se poate întreținere ( are nevoie de bani pentru băutură). Astfel, prin plângerile formulate la poliție, reclamanta invocă ca motiv al evacuării, consumul de alcool al soțului, faptul că locuiește într-o cameră ce reprezintă focar de infecție (plângerea înregistrată la data de 13.09.2015), consumul de alcool la soțului, faptul că reclamanta nu poate să doarmă și trebuie să meargă la serviciu a doua zi (plângerea înregistrată la data de 16.09.2015), precum și faptul că pârâtul nu contribuie în nici un fel la întreținerea locuinței și utilităților (plângerea înregistrată la data de 14.10.2015).
Tot astfel, martorul D. Toaderel a specificat că, pârâtul nu face nimic în casă, bea încontinuu, el fiind cel care prestează lucrări de întreținere la imobil. De asemenea, martorul Ș. M. C. a confirmat faptul că părțile se ceartă din cauza faptului că pârâtul nu face nimic în casă, dar știe să ceară bani să-și ia țigări și să bea.
Având în vedere motivul neînțelegerilor dintre părți, respectiv lipsa de implicare a pârâtului în treburile gospodărești comune, risipirea banilor pe vicii, pretențiile acestuia de a se da bani pentru țigări și băutură, este puțin probabil ca pârâtul să fie cel care inițiază neînțelegerile și scandalurile.
Această împrejurare exclude starea de pericol iminent care este necesară pentru emiterea ordinului de protecție.
Reclamanta a mai invocat faptul că se teme de pârât, de comportamentul acestuia și că, scandalurile s-au intensificat după pronunțarea divorțului.
Cu privire la primul aspect, instanța constată că în afara celor trei plângeri la organele de poliție, în decursul timpului, reclamanta nu s-a mai plâns de comportamentul pârâtului. De asemenea, în cuprinsul celei de-a treia plângeri din data de 14.10.2015, reclamanta nu invocă incidente concrete, ci generale, aducând la cunoștința organelor de poliție că este nevoită să plece de acasă din cauza comportamentului acestuia.
Se observă că, în timpul incidentelor și a scandalurilor, deși invocă teama, reclamanta nu a anunțat organele de ordine, poliția nefiind sesizată pentru nici o intervenție, împrejurare care confirmă că actele săvârșite de pârât nu au fost periculoase, nu au fost de natură să insufle reclamantei o temere veridică. Poliția a fost sesizată ulterior, după consumarea faptelor, iar în cuprinsul plângerilor reclamanta nu aduce date concrete și nici nu precizează circumstanțele acestora. Nici fratele său, martorul D. Toaderel, din aceleași . fost anunțat, deși acesta locuiește mai aproape de reclamantă, astfel că putea interveni în timp util, având în vedere că, potrivit declarației martorului, pârâtului îi este frică de martor. Reclamanta a anunțat incidentul, chemându-l pe ginerele părților - martorul Ș. M. C., care locuiește în satul vecin - Bădeana, deși acesta nu se află în raport de autoritate cu pârâtul, ci în relații de afinitate și de ,,presupus" respect față de socrul său.
Pe de altă parte, martorul Ș. M. C. a mai invocat, că odată cu al doilea incident, reclamanta a locuit la ei, întrucât îi era frică ca pârâtul să nu-i spargă ușa, însă același martor a relatat în cuprinsul declarației că, cel de-al doilea incident i-a fost relatat de reclamantă, că s-a petrecut din cauza faptului că pârâtul nu are bani să bea și să fumeze și că, pârâtul îi fură bani reclamantei din casă, iar aceasta trebuie să stea cu ușa încuiată. Așadar, încuierea ușii de către reclamantă nu este rezultatul unei temeri cu privire la actele de violență ale pârâtului.
Cu privire la cel de-al doilea aspect invocat, se observă că, părțile, deși căsătorite, s-au despărțit în fapt de peste 8 ani, așa cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată din dosarul de divorț. Cu toate acestea, părțile au locuit în același imobil, separat, fiecare în altă cameră. Nu rezultă că a existat o imposibilitate de a locui în imobil din cauza comportamentului pârâtului în toată această perioadă. În aceste condiții, a despărțirii în fapt, divorțul, respectiv despărțirea în drept, nu este de natură să creeze tensiuni, fiind doar o formalitate, împrejurare care rezultă din faptul că pârâtul a fost de acord cu divorțul, fără alte explicații sau condiționări.
Instanța nu neagă faptul că, după divorț, neînțelegerile s-au accentuat, așa cum rezultă din înscrisuri și declarațiile martorilor, însă acestea nu sunt cauzate de divorț, ci mai mult de nemulțumirile reclamantei cu privire la faptul că pârâtul nu contribuie la cheltuieli, de discuțiile cu privire la partaj ce se presupune că există între părți. Cu privire la acest aspect, este reținută declarația martorului D. Toaderel, aceea că pârâtul este mai tensionat de când părțile au divorțat, spunând la vecini că nu va pleca niciodată din curte, că ,,face în ciudă și nu vrea să plece". Ar avea unde să plece, dar nu vrea să plece.
Relevantă în aprecierea existenței pericolului iminent este împrejurarea că, după episoadele conflictuale, părțile au luat contact, s-au întâlnit, fără ca reclamanta să se simtă în pericol. Aceasta a locuit în imobil, astfel cum a arătat martorul Ș. M. C., chiar și în perioada cuprinsă între cele două incidente apropiate.
Pe de altă parte, nu rezultă că, reclamanta a fost alungată de pârât din locuința conjugală. Momentul plecărilor reclamantei este redat, în mod singular, de martorul Ș. M. C.. Martorul relatează cum este chemat de soacră, povestește cum a intervenit între cei doi, și cum în urma intervenției, pârâtul se liniștește și merge în camera sa. Cu toate acestea, la primul incident, reclamanta a mers la martor, a stat o oră, după care s-a întors acasă. A mai arătat martorul că, soacra a mai stat la el acasă și cu altă ocazie, precum și la Bârlad, însă ulterior, s-a întors acasă.
Instanța mai reține că natura actelor violente dovedite în cadrul prezentei acțiuni, respectiv acte de violență verbală, așa cum rezultă din plângeri și declarațiile de martori, precum și actele de violență petrecute în timp de 15 ani, în condițiile în care reclamanta a divorțat după 8 ani de la despărțirea în fapt, nu justifică temerea reclamantei.
S-a mai invocat faptul că, pârâtul este consumator de băuturi alcoolice și astfel, este imprevizibil. Această imprevizibilitate nu poate fi reținută de plano, întrucât oamenii sunt diferiți, reacțiile acestora pe fondul consumului de alcool sunt diferite, astfel că, pentru a reține un pericol potențial trebuie să rezulte din probe câteva indicii care să conducă la această concluzie. Din probele administrate rezultă că pârâtul este consumator de băuturi alcoolice cel puțin, din anul 2000, de când a fost concediat de la serviciu. Cu toate acestea, deși locuiește în același imobil, reclamanta nu a invocat că pârâtul este violent decât la acest moment, nu a formulat plângeri la poliție, martorii nu au relatat episoade de violență față de alte persoane sau față de reclamantă săvârșite în mod sistematic, iar în . ca un consumator de băuturi alcoolice.
Apreciază instanța că, atitudinea și comportamentul pârâtului față de reclamantă, în maniera dovedită cu probe - violențe verbale, nu sunt de natură să pună în pericol viața, sănătatea fizică și psihică a reclamantei, iar măsura evacuării este disproporționată în raport de gravitatea situației.
Comportamentul pârâtului reprezintă mai degrabă motive care să justifice desfacerea căsătoriei și imposibilitatea conviețuirii în același imobil, de ambii foști soți, însă nu relevă un pericol, grav, iminent care nu poate fi înlăturat decât, urgent, prin emiterea ordinului de protecție.
Conflictul dintre părți, atitudinea pârâtului poate fi invocat de reclamantă în cadrul altei acțiuni de drept comun, iar situația locativă și drepturile fiecăruia asupra locuinței - fostă locuință conjugală pot fi soluționate pe calea partajului, însă nu pe calea ordinului de protecție care este o măsură cu caracter special, cu un scop bine definit - înlăturarea unei stări de pericol iminent, pericol ce nu a fost dovedit în cauză.
Mai reține instanța că, conflictele dintre părți nu s-au produs în locuri publice, pârâtul nu a urmărit-o pe reclamantă la locul de muncă, nu a șicanat-o, prin urmare, nu se justifică emiterea ordinului de protecție și stabilirea vreunei distanțe față de reclamantă și față de locul acesteia de muncă. De asemenea, nu se justifică păstrarea vreunei distanțe față de copilului părților C. C., din probe nerezultând un comportament violent al pârâtului față de aceasta. Singura probă referitoare la copii este declarația martorului D. Toaderel, din care rezultă că pârâtul se ceartă cu soția și cu copii. Nu sunt relevate circumstanțele certurilor. Nici față de imobil pârâtul nu a avut vreun comportament agresiv.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța urmează a respinge cererea reclamantei C. M. de emitere a ordinului de protecție față de pârâtul C. D. I., ca neîntemeiată.
Asupra cheltuielilor de judecată
Față de dispozițiile art. 453 C.proc. civ. constatând că reclamanta a căzut în pretenții, instanța va respinge cererea formulată de reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Deși a fost achitat onorariu avocatului din oficiu de către pârât, așa cum s-a precizat în cadrul concluziilor pe fondul cauzei, pârâtul nu a solicitat recuperarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA,
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge cererea pentru emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta C. M. CNP:_ domiciliată în ., jud. V. în contradictoriu cu pârâtul C. D. I. CNP:_ domiciliat în ., jud. V., ca neîntemeiată.
2. Respinge cererea formulată de reclamantă pentru acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
3. Ia act pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
4. Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, potrivit art. 27 indice 6 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012.
5. Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10. 2015.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, C. M. |
Red.jude.G.B. 29 Octombrie 2015
Tehnored gref.C.M. 29.10.2015/ 5ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2510/2015.... | Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 2479/2015.... → |
|---|
