Plângere contravenţională. Sentința nr. 1870/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1870/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 1496/189/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1870/2015
Ședința publică din 1 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-M. T.
GREFIER: D. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul R. P. C. CNP_ domiciliat în V. .. 305 . jud. V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție V. cu sediul în V. .. 1 jud. V., având ca obiect plângere contravențională PV . NR._ DIN 19.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine lipsesc petentul R. P. C., intimatul I.P.J. V. și martorul N. D. P..
Față de lipsa părților instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare lipsesc petentul R. P. C., intimatul I.P.J. V. și martorul N. D. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- cauza se află la administrare probatoriu;
- petentul nu a răspuns relațiilor solicitate de instanță la termenul anterior;
- la dosar a fost depus procesul verbal de neîndeplinire a mandatului de aducere emis pentru martorul N. D. P.
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către intimat prin întâmpinare;
Instanța constată că din procesul verbal de neexecutare a mandatului de aducere emis pentru martorul N. D. P. rezultă că acesta nu a locuit niciodată acolo.
Constată că petentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a indica adresa martorului T. M. încuviințat pentru acesta în vederea citării, motiv pentru care decade petentul R. P. C. din proba testimonială încuviințată.
În temeiul art. 244 al. 1 C.proc.civ. declară închisă cercetarea judecătorească și întrucât cercetarea judecătorească a avut loc în ședința publică instanța apreciază că publicitatea dezbaterilor este asigurată în ședința publică de astăzi, motiv pentru care, în temeiul art. 392 C.proc.civ. declară deschise dezbaterile asupra fondului.
În temeiul art. 394 Cod proc. civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.07.2015, sub nr._/245/2014, petentul R. P. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. V., admiterea acțiunii împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.06.2014, prin care aceasta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1275 lei pentru săvârșirea unor contravenții.
În motivarea în fapt, a arătat petentul că sancțiunile aplicate nu sunt temeinice întrucât acesta nu se face vinovat de săvârșirea a cel puțin două dintre contravenții.
Astfel cum a arătat și prin procesul verbal, permisul de conducere l-a uitat la reședința din Germania, însă, cu bună credință, a arătat polițistului o copie a acestuia pe care o avea în mașină.
În ceea ce privește folosirea luminilor de întâlnire, a menționat petentul că acestea erau aprinse, însă nu sunt foarte puternice, astfel încât, posibil, agentul constatator nu le-a putut sesiza.
Nu a putut preciza însă petentul cu exactitate dacă într-adevăr a circulat cu viteza arătată întrucât nu a dat o importanță deosebită acestui fapt.
A apreciat că sancțiunile aplicate și cuantumul amenzilor este prea mare pentru posibilitățile sale financiare. A mai arătat că a lucrat în Germania o perioadă de timp (sezonier), însă în prezent nu are loc de muncă, motiv pentru care a revenit în România până își va găsi un nou loc de muncă. Cu toate acestea, perioada de 3 luni suspendare a dreptului de a conduce îi va limita posibilitățile de a găsi un nou loc de muncă.
Petentul a solicitat să fie admisă plângerea și să se procedeze la reducerea timpului în care nu va avea drept de a conduce, pentru a-i permite astfel acestuia să își găsească un loc de muncă.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. O.G. 2/2001.
Prin întâmpinare depusă în termen legal, intimatul I. V. a invocat excepția necompetenței teritorial a Judecătoriei Iași, raportat la locul săvârșirii contravenției.
Prin sentința civilă nr. 946 din data de 27.01.2015, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de către intimat, dispunând declinarea prezentei cauze spre competenta soluționare, Judecătoriei Bârlad, unde a fost înregistrată sub nr. 1496/23.03.2015.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea fișei de evidență auto pe numele petentului, din baza de date a DEPABD, respectiv depunerea dovezii de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
În cauză au fost admise proba cu înscrisuri, pentru ambele părți, respectiv proba testimonială cu martorul T. M. pentru petent, din oficiu – proba testimonială cu martorul asistent N. D. P..
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 19.06.2014 de către I. V., petentul R. P. C. a fost sancționat contravențional cu:
- sancțiunea amenzii în cuantum de 765 lei, precum și sancțiunea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 90 de zile, pentru contravenția prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002,
- sancțiunea amenzii în cuantum de 510 lei, și sancțiunea complementară a 2 puncte de penalizare pentru contravenția prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002
- sancțiunea, pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din OUG 195/2002Rep., reținându-se în sarcina petentului că, la data de 19.06.2014, ora 15.26, pe DE 581 Km 84, a condus auto marca BMW cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 153 kmh, stabilită cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_, de asemenea, fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege și fără a folosi luminile de întâlnire pe parcursul deplasării.
În procesul-verbal, rubrica ,,alte mențiuni” conține următoarea precizare: ,,Contrav. a luat la cunoștință despre abaterile comise și conținutul p.v. însă refuză primirea și semnarea p.v.”.
Faptele reținute în sarcina petentului au fost constatate și sancționate de un agent de poliție rutieră în exercițiul funcțiunii, respectiv prin mijloace tehnice certificate, în deplină concordanță cu art. 109 alin. 1, 2 și 3 din OUG nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, iar procesul-verbal de contravenție cuprinde elementele obligatorii prevăzute la art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, la care art. 109 alin. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare face expres trimitere.
1. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia.
2. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Petentul nu a invocat alte temeiuri de nulitate a procesului verbal astfel întocmit.
3. Temeinicia actului contestat,
Cu privire la fapta petentului de a fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DE 581, având viteza înregistrată de 153 km/h, instanța reține că abaterea a fost constatată prin mijloace tehnice certificate, fiind înregistrată cu aparatul radar, astfel încât devin aplicabile prevederile art. 109 alin. 2 și 3 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora constatarea contravenției se face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției, care poate fi încheiat și în lipsa contravenientului, menționându-se aceasta, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Din documentația transmisă de către intimată, rezultă că aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI34840, cu care a fost surprinsă abaterea de mai sus, a fost verificat metrologic la data de 03.04.2014, cu valabilitate de un an de zile (buletin de verificare metrologică nr._ din 03.04.2014 (f. 15 ds. declinat)
Instanța constată, fără putință de tăgadă, că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Cu privire la celelalte fapte imputate petentului, acesta nu a adus apărări apte a răsturna prezumția de netemeinicie a procesului verbal astfel întocmit.
Instanța de judecată amintește că faptele reținute au fost constate în mod direct de către agentul constatator, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, unită cu faptul constatării directe a faptelor imputate, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Mai mult, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H. și alții c. României).
În lumina principiilor enunțate, instanța reține că petentului i s-au asigurat toate prerogativele privind pregătirea apărării și propunerea de probatorii, acesta beneficiind în baza art. 6 CEDO, atât de acces efectiv la o instanță cât și de garanțiile unui proces echitabil, neoperând ab initio în sarcina lui o prezumție de vinovăție.
Cu toate acestea, apărările petentului s-au rezumat la simple alegații, fără a se propune probe în susținerea acestora, aspecte ce conduc instanța la concluzia că prezumția relativă de temeinicie care se bucură procesul-verbal contestat nu a fost răsturnată.
Pentru motivele ce preced, instanța apreciază că atât existența faptelor, cât și vinovăția petentului au fost dovedite și nu a rezultat incidența vreuneia dintre cauze exoneratoare de răspundere contravențională, dintre cele prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001.
4. Individualizarea sancțiunilor aplicate
Instanța reține prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în care se arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În sfârșit, potrivit art. 21 alin.(3) din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Cu referire la sancțiunea amenzii în cuantum de 765 lei, precum și sancțiunea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 90 de zile, pentru contravenția prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, fapta reținută în sarcina acestuia lezează în mod grav valorile sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2, este de asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.
Circularea pe drumurile publice depășind cu mai mult de 50 km/h viteza legal admisă pe acel sector de drum este natură a pune în gravă primejdie integritatea fizică și sănătatea celorlalți participanți la traficul rutier, prin sporirea semnificativă a șanselor producerii unor accidente.
De altfel, sancțiunea principală a amenzii a fost aplicată la nivelul minim prevăzut de lege, iar sancțiunea complementară este prevăzută de lege în cuantum fix, aplicabilă ope legis ori de câte ori se constată încălcarea prevederilor legale menționate.
Cu toate acestea, sancțiunea amenzii în cuantum de 510 lei, și sancțiunea complementară a 2 puncte de penalizare aplicată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 apare ca fiind excesivă, în raport de criteriile de individualizare enunțate.
Dacă asupra sancțiunii complementare, instanța nu are posibilitatea de a aprecia, fiind de asemenea, aplicabilă ope legis, cu privire la sancțiunea principală a amenzii se constată că se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Astfel, petentul a fost sancționat pentru faptul de a nu fi avut asupra sa permisul de conducere în original, astfel cum legea impune. Chiar dacă acesta a prezentat la momentul opririi în trafic o copie a acestuia, acest fapt nu este de natură a exonera petentul de răspundere, însă se apreciază că sancțiunea pecuniară deja aplicată și menținută de către instanța de judecată, este suficientă pentru ca funcția preventivă, precum și cea punitivă a sancțiunilor contravenționale să fie îndeplinite.
În lumina criteriilor mai sus expuse, instanța constată că agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile aplicate doar în parte, motiv pentru care instanța va admite în parte plângerea contravențională, urmând să dispună admiterea în parte a plângerii formulate de petentul R. P. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V.. Va înlocui amenda de 510,00 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/19.06.2014, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 cu sancțiunea contravențională ,,Avertisment”. Va atenționa petentul asupra pericolului social al faptei și îi va recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie. Va menține în rest procesul verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul R. P. C. CNP_ domiciliat în V. .. 305 . jud. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. cu sediul în V. .. 1 jud. V..
Înlocuiește amenda de 510,00 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/19.06.2014, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 cu sancțiunea contravențională ,,Avertisment”.
Atenționează petentul asupra pericolului social al faptei și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Menține în rest procesul verbal atacat.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. TELESCUDaniela C. H.
Tehnored. Jud. D.M.T 30.09.2015
Listat 4 ex/ ..2015
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1899/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1820/2015. Judecătoria... → |
|---|
