Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1825/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1825/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 14-08-2015 în dosarul nr. 3683/189/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1825/2015
Ședința publică de la 14 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M. T.
Grefier C. C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E.ON E. ROMANIA SA, cu sediul în Tîrgu M., ., județul M. și pe pârât S. E. D., domiciliat în Bârlad, ., ., județul V., având ca obiect „ordonanță președințială - suspendarea efectelor contractului”, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 12.08.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396, alin.1 Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 22.07.2015 sub nr._, reclamanta E. E. ROMÂNIA S.A. a chemat în judecată pe pârâtul S. E.-D. pentru ca, pe cale de ordonanță președințială, să se suspende efectele contractului de furnizare reglementată a energie electrice nr._, încheiat între părți la data de 22.08.2013, având ca obiect furnizare energie electrică la locul de consum consum situat în ., jud. V., pentru o tensiune electrică de 400 V, până la soluționarea pe fond a litigiului dintre părți având ca obiect rezilierea contractului anterior menționat.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat la data de 22.08.2013 contractul de furnizare a energiei electrice nr._ având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum din ., jud. V., iar conform mențiunilor de la pct. 3 din contract („Loc consum"), „tensiunea electrică de alimentare 400 V +/- 10% ca. la frecvența de 50 Hz +/-1 %", alimentarea locului de consum este pentru un consum de energie electrică realizat prin intermediul unei instalații de alimentare trifazate.
Reclamanta a arătat că anterior contractului de furnizare încheiat cu pârâtul, reclamanta, pentru locul de consum adjudecat de pârât, a avut încheiat contract de furnizare a energiei electrice cu numitul B. P., respectiv contractul de furnizare a energiei electrice nr._ 1 încheiat la data de 30.01.2007. Încheierea contractului de furnizare cu numitul B. P. s-a făcut având la bază următoarele documente: avizul tehnic de racordare nr. 2882 emis la data de 03.07.2006 pe numele consumatorului B. P., prin care s-a aprobat racordarea instalației de alimentare trifazate la rețeaua electrică prin montarea unui contor trifazat de energie activă (conform mențiunilor de la pct. 1 și 2), avizul fiind dat pentru „organizare șantier-construire gard" (conform mențiunilor cuprinse în acesta); autorizația de construcție nr. 7 emisă la data de 26.06.2006 de către Primăria comunei Pogana pe numele consumatorului B. P. prin care s-a autorizat construirea unui gard din lemn pe soclu de beton armat; plan de încadrare în zonă, precum și vedere în plan, care atestă modalitatea în care se va realiza lucrarea de construcție a gardului.
A mai susținut reclamanta că pentru punerea sub tensiune a acestei instalații trifazate, în baza autorizației depuse, a fost emis avizul tehnic de racordare nr. 2882 din data de 03.07.2006 care stipulează foarte clar următoarele aspecte: în cadrul instalației de utilizare se vor face următoarele lucrări: se va monta o firidă pentru organizare de șantier pe cadru metalic care să aibă posibilitatea de montare contor trifazat CA cu vizor de citire contor și posibilități de sigilare. S-a mai prevăzut că instalația respectivă se va dezafecta la terminarea lucrărilor de șantier și/sau la expirarea valabilității prezentului aviz tehnic de racordare, (art. 4, al. 5 din avizul tehnic de racordare); Valabilitatea avizului tehnic de racordare este de 12 luni de Ia data emiterii (art. 11, al. 1 din aviz), ceea ce arată clar faptul că acesta și-a pierdut valabilitatea la data de 03.07.2007. Conform precizărilor stipulate la art. 11, al. 2 din acest aviz (care prevăd clar cazurile în care un asemenea document își pierde valabilitatea), avizul tehnic de racordare își pierde valabilitatea atunci când expiră perioada pentru care a fost emis, se modifică datele utilizatorului (energetice, de identificare sau de patrimoniu) care au stat la baza emiterii lui, avizele organelor abilitate emise ulterior emiterii avizului tehnic de racordare impun schimbarea soluției de racordare la rețeaua electrică sau atunci când în termen de 12 luni nu a fost achitat tariful de racordare.
A explicat reclamanta că avizul în baza căruia s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice cu numitul S. E. D. era expirat anterior datei de 22.08.2013, sens în care nici contractul de furnizare a energiei electrice nu putea fi valabil încheiat, reglementările în vigoare în materie energetică, în speță H.G. nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 673/27.07.2004 (în vigoare la data de 22.08.2013), stipulând la art. 82 următoarele: „ Pentru încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice este obligatorie depunerea următoarelor documente de către orice consumator casnic: a) actul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul locativ asupra spațiului care face obiectul locului de consum respectiv (documentul se prezintă în original și se depune în copie). In situațiile în care consumatorul nu posedă un astfel de document sau documentul respectiv nu are caracter definitiv, furnizorul poate percepe o garanție de la respectivul consumator sau poate încheia un contract de furnizare a energiei electrice pe durată limitată de timp, de cel mult un semestru; b) opțiunea consumatorului privind tipul de tarif aplicat (în original); c) cererea de încheiere a contractului (în original); d) actul de identitate al solicitantului (se prezintă în original și se depune în copie); e) avizul tehnic de racordare; f) convenția de exploatare, dacă este cazul".
Reclamanta a concluzionat că printre actele obligatorii a fi depuse la încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice de către un consumator casnic, se numără și avizul tehnic de racordare, aviz ce nu a fost obținut și depus de către solicitant. Art. 4, pct. 2 din actul normativ anterior menționat definește avizul tehnic de racordare ca fiind un „ aviz scris valabil numai pentru un anumit amplasament, care se emite de către operatorul de rețea la cererea unui consumator, asupra posibilităților și condițiilor de racordare la rețeaua electrică, în vederea satisfacerii cerințelor consumatorului, prevăzute la solicitarea avizului". Avizul tehnic de racordare a fost emis pe o perioadă limitată de timp de un an (2006-2007). pentru executarea unei lucrări anume determinate (și anume construirea unui gard), motiv pentru care avizul tehnic de racordare nu se mai poate prelua pe noul proprietar pentru simplul motiv că scopul emiterii sale nu mai este actual, mai mult, valabilitatea acestuia este expirată.
Reclamanta a adăugat că în acest context, după ce au fost efectuate verificările necesare, s-a luat decizia de a se rezilia contractul de furnizare încheiat cu reclamantul, prin adresa nr._/27.08.2013 explicându-i-se foarte clar consumatorului că acesta trebuie să efectueze demersurile necesare pentru obținerea unui nou aviz tehnic de racordare care va sta la baza încheierii unui nou contract de furnizare a energiei electrice.
Conform prevederilor art. 28 din H.G. nr. 90/23.01.2008 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețele de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 109/12.02.2008, pentru utilizatorii permanenți perioada de valabilitate a avizului tehnic de racordare este de minim 25 de ani de la data emiterii, durată care se prelungește automat până la apariția unor modificări ale datelor care au stat la baza emiterii lui. în vreme ce pentru consumatorii temporari (cum este și cazul de față), perioada de valabilitatea a avizului tehnic de racordare este perioada de valabilitate a autorizației de construcție sau perioada de valabilitatea a aprobării autorităților legale și pentru care a fost emis avizul tehnic de racordare, astfel, neexistând stipulat expres că perioada de valabilitate a unui aviz tehnic de racordare temporar se prelungește automat.
Reclamanta a precizat că în cazul de față, nu se putea pune problema prelungirii automate a valabilității avizului tehnic de racordare care, așa după cum am arătat anterior, a fost emis pentru o durată limitată și pentru efectuarea unei lucrări determinate, legislația neprecizând expres că acestea se prelungesc automat ca în cazul celor emise pentru utilizatorii permanenți, sens în care, astfel, evident, la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice cu reclamantul nu au fost îndeplinite cerințele legale stipulate la art. 82 din H.G. nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori.
Deci, practic preluarea contractului pe numele pârâtului putea avea loc doar în situația în care la locul de consum respectiv era emis un aviz tehnic de racordare pentru un utilizator permanent nu pentru unul ocazional cum este speța de față, în cazul utilizatorului permanent, după cum am arătat anterior, avizul tehnic de racordare prelungindu-se automat.
Mai mult, conform prevederilor art. 35 din H.G. nr. 1007/2004, contractul de furnizare se încheie în condițiile stabilite prin avizul tehnic de racordare, ce constituie parte integrantă din acesta.
Totuși, în situațiile în care la locul de consum respectiv există un aviz tehnic de racordare de la un contract anterior, acesta se poate prelua în cadrul unui nou contract, în condițiile prevăzute în Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, în speță H.G. nr. 90/2008 în vigoare la data de 22.08.2013.
Reclamanta a susținut că, conform prevederilor art. 29 din H.G. nr. 90/2008, se reglementează în mod clar situațiile în care un aviz tehnic de racordare își pierde valabilitatea, pe lângă situația în care valabilitatea acestuia expiră, prevăzându-se și situația în care se modifică datele utilizatorului (energetice, de identificare sau de patrimoniu) care au stat la baza emiterii lui, situație care se aplică și în speța de față.
Astfel, din coroborarea textelor de lege anterior enunțate, a subliniat reclamanta că este evident faptul că un aviz tehnic de racordare provizoriu, a cărui perioadă valabilitate este si expirată, nu se poate prelua la încheierea unui nou contract de furnizare a energiei electrice (neexistând posibilitatea/varianta ca acesta să se prelungească automat), cu atât mai mult cu cât se modifică și datele de identificare și de patrimoniu ale utilizatorului, dar, evident și datele energetice cu privire la puterea solicitată și aprobată (utilizarea energiei electrice nefiind solicitată în scopul construirii unui gard).
Reclamanta a învederat instanței faptul că pârâtul din prezenta cauză a formulat în anul 2014 o acțiune împotriva reclamantei prin care a solicitat instanței să se constate nelegala reziliere a contractului ce face obiectul acțiunii pendinte și obligarea reclamantei la respectarea clauzelor acestuia, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Bârlad, soluționat definitiv la data de 18.03.2015 de către Tribunalul V., prin care reclamanta a fost obligată la respectarea clauzelor acestui contract.
Decizia civilă pronunțată a fost pusă în executare silită de către pârât, executare ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 85/2015 aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc B. G. C., iar în cursul demersurilor efectuate de reclamantă pentru ducerea la îndeplinire a sentinței pronunțate și, implicit, de reluare a furnizării energiei electrice la locul de consum al pârâtului, s-a primit de la operatorul de rețea, în speță de la S.C. E.ON Distribuție România S.A., adresa nr._/15.07.2015, prin care s-a comunicat faptul că nu se poate executa lucrarea de montare a contorului la locul de consum al pârâtului (care ar permite și reluarea furnizării energiei electrice și, implicit, la respectarea obiectului contractului încheiat între părți) motivat de faptul că pârâtul are o construcție situată sub LEA 20 KV (s.n. LEA = linii electrice aeriene) care nu respectă condițiile de coexistență cu rețeaua electrică de distribuție respectiv prevederile art. 1 și 6 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcții, precum și prevederile art. 49 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale.
Astfel, în baza acestui răspuns, reclamanta, conform prevederilor Legii nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, care reglementează clar activitățile desfășurate, pe de o parte, de către operatorul de rețea, iar pe de altă parte de către furnizorul de energie electrică, cu privire la activitățile desfășurate în domeniul distribuției și furnizării energiei electrice, se află în imposibilitatea de a da curs sentinței civile anterior menționate, sentință pusă în executare silită de către pârât.
A explicat reclamanta că obligarea sa la furnizarea energiei electrice la locul de consum al pârâtului în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile legale de coexistență cu rețeaua electrică de distribuție conform prevederilor legale aplicabile în materie energetică, nu numai că are ca efect încălcarea legii, dar pune în pericol grav și afectează funcționarea în condiții de siguranță a liniilor electrice de distribuție, precum și alimentarea cu energie electrică a altor consumatori.
Reclamanta a adus la cunoștința instanței de judecată faptul că de la data încheierii contractului și până în prezent, obiectul acestui contract nu a fost executat, la locul de consum al pârâtului nefiind furnizată energia electrică.
În concluzie, reclamanta a susținut că în speța de față sunt îndeplinite cele trei condiții de admisibilitate ale acțiunii formulate.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile cuprinse în art. 148, 997 și următoarele din Codul de procedură civilă, contractul de furnizare încheiat între părți, Codul civil, H.G. nr. 1007/2004, Legea nr. 123/2012.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și de orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma în cuantum de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru calculată conform OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul a depus întâmpinare la acțiunea promovată de reclamantă pe cale de ordonanță președințială prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii de ordonanță presedințială ce formează obiectul prezentei cauze si pe cale de consecință să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâtul a arătat că la data de 22.08.2013, între acesta, în calitate de consumator, și reclamanta E.ON E. România S.A., în calitate de furnizor, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr._, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum din . jud. V., proprietatea subsemnatului.
Prin adresa nr._/27.08.2013, reclamanta i-a notificat rezilierea contractului de furnizare încheiat la data de 22.08.2013, motivat de faptul că actul de adjudecare prezentat de pârât la momentul încheierii contractului de furnizare a energiei electrice nu face dovada faptului ca ar fi proprietarul locului de consum, nefiind deci menționate aspecte privind expirarea/nevalabilitatea avizului tehnic emis pe numele proprietarului anterior ori amplasarea improprie a locului de consum.
Prin cererea înregistrata la data de 11.04.2014, pârâtul a solicitat Judecătoriei Bârlad sa constate nelegala reziliere a contractului de furnizare a energiei electrice nr._/22.08.2013 și pe cale de consecință să dispună obligarea reclamantei din prezenta cauza la respectarea clauzelor acestei convenții. Prin sentința civila nr. 2174/29.09.2014 pronunțata in dosarul nr._, Judecătoria Bârlad a admis cererea pârâtului, constatând astfel nelegala reziliere a contractului, reclamanta fiind obligata la executarea obligațiilor ce-i incumbau în virtutea convenției. Hotărârea astfel pronunțată a fost menținută (sub aspectele amintite) prin decizia civila nr. 363 A/18.03.2015 a Tribunalului V..
Întrucât ulterior finalizării acestui litigiu reclamanta nu a înțeles să își respecte obligațiile contractuale, respectiv să furnizeze energie electrică la locul de consum stipulat în contract, pârâtul a demarat executarea silita împotriva sa, formându-se astfel dosarul de executare nr. 85/2015 aflat pe rolul B. B. G. C.. Nici ulterior demarării procedurii execuționale, reclamanta nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile contractuale, aceasta alegând să procedeze la sesizarea instanței pentru a solicita rezilierea contractului (dosar nr._ al Judecătoriei Bârlad) respectiv suspendarea efectelor contractului, prin cererea de ordonanța președințială ce formează obiectul prezentei cauze.
Potrivit dispozițiilor art. 997 C.proc.civ., prin ordonanța presedintiala se pot lua masuri provizorii, grabnice, cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cu alte cuvinte, pe langa condițiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare in judecata, pentru admiterea unei cereri de ordonanța presedintiala trebuie indeplinite, cumulativ, inca trei condiții. Acestea sunt prevăzute expres de text: urgenta si caracterul vremelnic al măsurii, iar a treia rezulta din caracterul provizoriu al măsurii, si anume neprejudecarea fondului, in analiza aparentei de drept pe care instanța o realizează in procedura de urgenta pentru soluționarea unei astfel de cereri.
Așadar, condițiile de admisibilitate a ordonanței presedintiale se analizează nu doar din perspectiva formala a condițiilor art. 997 C.proc.civ. ci si din perspectiva consecințelor pe care o astfel de măsura, provizorie le poate avea asupra tuturor depturilor pârtilor implicate in proces. Chiar dacă în aceasta procedura nu se recunoaște sau nu se confirma un drept cu autoritate de lucru judecat, prin masurile dispuse se intervine radical in raportul juridic de drept privat.
Altfel spus, masurile provizorii întemeiate pe dispozițiile art. 997 C.proc.civ. trebuie sa se inscrie in limita unor masuri conservatorii. Ori de cate ori efectele unei astfel de masuri provizorii afectează substanța dreptului celeilalte parti, măsura nu poate fi dispusa.
În speța dedusa judecații, reclamanta nu justifica îndeplinirea cumulativa a condițiilor impuse de art. 997 C.proc.civ., aceasta intelegand sa redea in cea mai mare parte argumentele ce stau la baza cererii de chemare in judecata având ca obiect rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice (ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Bârlad) neprezentand apărări/ argumente relative la necesitatea adoptării măsurii in discuție.
Astfel, daca in privința condiției referitoare la vremelnicie, constatam ca reclamanta a reușit sa probeze îndeplinirea ei, măsura suspendării fiind solicitata pana la soluționarea pe fond a a acțiunii de reziliere a contractului de furnizare a energiei electrice (dosar nr._ al Judecătoriei Bârlad), nu aceeași situație se regăsește si in privința condițiilor referitoare la urgenta si neprejudecarea fondului cauzei.
Cu privire la cerința urgentei măsurii, desi aceasta nu este definita de legiuitor, textul art. 997 C. proc. civ. enumera cazurile grabnice in care se poate solicita pronunțarea unei ordonanțe presedintiale, respectiv: a) pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; b) pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara; c) pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, in ceea ce privește îndeplinirea condiției referitoare la urgenta, solicitam instanței sa retina faptul ca reclamanta nu a făcut dovada urgentei măsurii solicitate in sensul dispozițiilor art. 249 C.proc.civ., neprecizand in concret dreptul ce s-ar pierde prin întârziere ori paguba iminenta ce s-ar putea crea prin neadoptarea măsurii solicitate prin cererea de ordonanța presedintiala.
Susținerea reclamantei (fila 6 a cererii) potrivit căreia obligarea sa la furnizarea energiei electrice la locul de consum, in condițiile in care nu sunt îndeplinite condițiile legale, ar avea ca efect încălcarea legii dar si funcționarea in condiții de siguranța a liniilor electrice de distribuție, nu constituie in niciun caz o împrejurare de natura a justifica urgenta măsurii solicitate, de vreme ce localizarea punctului de consum si a condițiilor tehnice existente la fata locului au putut fi cunoscute de reclamanta inca de la momentul incheierii contractului de furnizare a energiei electrice, adică din data de 22.08.2013, data la care nu a apreciat ca ar exista vreun impediment in a se obliga la furnizarea energiei electrice către subsemnatul.
Mai mult, faptul ca aceasta împrejurare nu justifica urgenta măsurii solicitate, rezulta si din aceea ca reclamanta nu a solicitat adoptarea acestei masuri imediat dupa incheierea contractului, ori imediat dupa obligarea sa de către instanța la respectarea clauzelor contractuale, ci numai dupa ce a fost demarata executarea silita împotriva sa, fiind deci evident ca scopul exclusiv al reclamantei este acela de a se eschiva de la executarea obligațiilor ce-i incumba si nicidecum evitarea pierderii unui drept ori producerea vreunei pagube. Prin urmare, relațiile comunicate către reclamanta de către S.C. E.ON Distribuție România S.A. la data de 15.07.2015, nu constituie o împrejurare necunoscuta reclamantei, dupa cum am arătat deja, aceasta angajandu-se sa furnizeze energia electrica in aceste condiții, la data de 22.08.2013.
Totodată, se impune a fi subliniat faptul ca aspecte similare (vizând nevalabilitatea/imposibilitatea executării contractului de furnizare a energiei electrice) au fost invocate de către reclamanta si prin intermediul apelului promovat împotriva sentinței civile nr. 2174/29.09.2014 pronunțata de Judecătoria Bârlad in dosarul nr._ . Prin decizia civila nr. 363 A/18.03.2015 Tribunalul V. a inlaturat insa toate aceste apărări, arătând faptul ca procedând la incheierea unui nou contract, E.ON E. ROMÂNIA S.A. fie a incalcat ea insasi dispozițiile legale in materie, fie le-a apreciat ca fiind îndeplinite, astfel ca nu poate fi exonerata de la executarea contractului pe care l-a încheiat benevol (fila 8 a deciziei civile amintite). Pe cale de consecința, reclamanta nu poate invoca in susținerea prezentei cereri propria-i culpa.
Nici condiția referitoare la neprejudecarea fondului nu este îndeplinita, in condițiile in care reclamanta suspune analizei instanței modul in care raporturile contractuale dintre parti au luat naștere respectiv maniera in care acestea urmau sa se desfășoare. Cererea de suspendare a efectelor contractului este întemeiata pe argumente ce vizează in mod clar valabilitatea contractului încheiat intre partí astfel ca, analizarea acestor motive, in procedura sumara a ordonanței presedintiale, ar aduce in mod evident atingere fondului, respectiv acțiunii introduse pe calea dreptului comun (acțiune in rezilierea contractului), caz in care, ar fi încălcata condiția neprejudecarii fondului impusa de procedura speciala prevăzuta de dispozițiile art. 997 C.proc.civ. Chiar daca in soluționarea unei cereri pe cale de ordonanța presedintiala instanța trebuie sa cerceteze aparenta dreptului, este lesne de observat ca in speța nu s-ar putea proceda la analiza valabilității contractului, întrucât aceasta împrejurare ar echivala cu o adevărata judecare in fond a pricinii.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., s-a solicitat să se dispună obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, constând în onorariu de avocat în cuantum de 1.200 lei conform înscrisurilor atașate.
În drept: art. 205, 453, 997 si urm. C.proc.civ.
În dovedire a fost solicitată proba cu înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 11.08.2015, reclamanta a solicitat să se constate că sunt îndeplinite toate condițiile privitoare la măsura solicitată.
Astfel, măsura are caracter vremelnic, societatea reclamantă solicitând suspendarea efectelor unui contract de furnizare a energiei electrice. Totodată, urgența este dată de imposibilitatea obiectivă, imputabilă pârâtului, de a furniza energia electrică conform convenției încheiate. Astfel, acesta are o construcție la punctul de consum, situată sub LEA 20 KV (linii electrice aeriene), care nu respectă condițiile de coexistență cu rețeaua electrică de distribuție. Furnizarea energiei electrice în condițiile actuale ar reprezenta un real pericol atât pentru integritatea rețelelor de distribuție, cât și pentru bunurile și persoanele din jur.
De asemenea, este îndeplinită și condiția neprejudecării fondului cauzei, instanța nefiind ținută decât a constata faptul că furnizarea energiei electrice la punctul de consum, în condițiile actuale, ar reprezenta un important factor de risc privind siguranța rețelei de distribuție.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În fapt, analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 22.08.2013 a fost încheiat între reclamanta S.C. E.ON E. România S.A., În calitate de furnizor, și pârâtul S. E.-D., în calitate de consumator, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr._ având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum din . jud. V..
Prin adresa nr. _/27.08.2013 (f. 18), reclamanta a notificat pârâtului rezilierea contractului de furnizare încheiat la data de 22.08.2013, motivat de faptul că actul de adjudecare prezentat de pârât la momentul încheierii contractului de furnizare a energiei electrice nu face dovada faptului ca este proprietarul locului de consum.
Prin cererea înregistrată la data de 11.04.2014, pârâtul a solicitat Judecătoriei Bârlad să constate nelegala reziliere a contractului de furnizare a energiei electrice nr._/22.08.2013, și pe cale de consecință să dispună obligarea reclamantei din prezenta cauză la respectarea clauzelor acestei convenții. Prin sentința civilă nr. 2174/29.09.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Bârlad a admis cererea pârâtului, constatând astfel nelegala reziliere a contractului, reclamanta fiind obligată la executarea obligațiilor ce-i incumbau în virtutea convenției. Hotărârea astfel pronunțata a fost menținută (sub aspectele amintite) prin decizia civilă nr. 363 A/18.03.2015 a Tribunalului V..
Ulterior finalizării acestui litigiu, pârâtul a demarat executarea silita împotriva reclamantei, formându-se astfel dosarul de executare nr. 85/2015 aflat pe rolul B. B. G. C..
La data de 24.07.2015, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad sub nr._, contestația la executare formulată de reclamantă împotriva pârâtului, cu referire la acest dosar de executare.
După demararea procedurii execuționale reclamanta a mai sesizat instanța pentru a solicita rezilierea contractului furnizare a energiei electrice nr._/22.08.2013, fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad dosarul nr._, solicitându-se și suspendarea efectelor contractului, prin cererea de ordonanță președințială ce formează obiectul prezentei cauze.
Raportând situația de fapt la reglementările incidente, studiind dosarul prin prisma condițiilor de admisibilitate mai sus menționate instanța reține următoarele:
Ordonanța președințială constituie o procedură specială, prevăzută de art. 996-1001 C.proc. civ., în vederea rezolvării provizorii a unor situații al căror caracter grabnic nu îngăduie să aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Condițiile ordonanței președințiale se analizează în raport de circumstanțele obiective ale speței.
În drept, potrivit art.996 alin.1 C.proc.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
A.. 5 al aceluiași articol arată că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu mai ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
În concluzie, pe lângă condițiile generale de exercitare a acțiunii civile, după ce s-a stabilit o aparență de drept în favoarea reclamantului, pentru ca ordonanța președințială să fie admisibilă, trebuie să fie întrunite următoarele condiții: urgența, vremelnicia măsurilor solicitate și neprejudecarea fondului prin măsura luată. Îndeplinirea doar a unora dintre cerințele impuse de lege nu este suficientă pentru a deduce existența ori pentru a complini absența celorlalte condiții, îndeplinirea acestora fiind cerută în mod cumulativ.
Potrivit art. 996 alin. 1 C. pr. civ., urgența există atunci când păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul unei executări nu se poate realiza în mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
Urgența nu se prezumă, ea trebuie să fie dovedită de către reclamant, care, potrivit art. 249 C. pr. civ. are sarcina probei.
În cauza de față, reclamantul a înțeles să dovedească urgența acțiunii prin raportare la pericolul pe care l-ar presupune executarea contractului încheiat cu pârâtul - furnizarea energiei electrice în condițiile actuale fiind un real pericol atât pentru integritatea rețelelor de distribuție, cât și pentru bunurile și persoanele din jur.
Starea de pericol invocată de reclamant, însă, poate apărea numai în cazul executării prestațiilor la care s-a obligat conform contractului de furnizare a energiei electrice nr._ având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum din . class="Style6"> Într-adevăr, refuzul susținut de a executa contractul de mai sus, în condițiile stabilite, a determinat pârâtul să demareze procedura executării silite, fiind deschis dosarul de executare nr. 85/2015 aflat pe rolul B. B. G. C..
Așa cum s-a arătat, la data de 24.07.2015, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad sub nr._, contestația la executare formulată de reclamantă împotriva pârâtului, cu referire la acest dosar de executare.
După cum s-a arătat, cerința urgenței în procedura ordonanței președințiale presupune ca reclamantul să nu aibă la dispoziție o altă cale eficace, potrivit dreptului comun, de a evita pricinuirea unei pagube iminente.
În opinia instanței de judecată, în condițiile date, reclamanta are la dispoziție mijloace procesuale specifice etapei executării silite, guvernate fiind de norme ce reprezintă dreptul comun în materie, mijloace pe care le poate uzita în cadrul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Bârlad - spre exemplu, dar fără a se limita la – suspendarea executării conform disp. art. 718 C.proc.civ.
Prin urmare, se apreciază că nu a fost dovedit caracterul urgent al cererii, reclamantul având la dispoziție și alte remedii procesuale care să opereze eficient, nefiind astfel îndeplinită cel puțin una dintre cerințele prevăzute de lege pentru a se putea emite o ordonanță președințială, urmând să respingă cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Asupra cheltuielilor de judecată
Reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată.
Pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 1.200 lei reprezentând onorariu avocat.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, în temeiul art. 453 Cod proc. civ. urmează a dispune obligarea reclamantei să plătească pârâtului suma de 1.200 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, achitat cu chitanța nr. 205/28.07/2015 (f. 67).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea, având ca obiectordonanță președințială – suspendare efecte contract, formulată de reclamanta S.C. E. E. ROMÂNIA S.A., cu sediul în Tîrgu M., ., județul M. în contradictoriu pârâtul S. E.-D., domiciliat în Bârlad, ., ., ., județul V., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, ce se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 August 2015.
Președinte, D. M. T. | ||
Grefier, C. C. C. |
Red. T.D.M. 14.08.2015
Tehnored. 4 ex./C.C. 14 August 2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1836/2015. Judecătoria BÂRLAD | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1875/2015.... → |
|---|
