Pretenţii. Sentința nr. 1107/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1107/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3308/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1107
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Grefier L. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul T. D., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâtul P. F. M., domiciliat în ., având ca obiect pretenții, ale căror dezbateri au avut loc în ședința publică din 23 aprilie 2015, consemnate în încheierea de ședință din acea dată si care face parte integranta din prezenta hotărâre, când pentru studierea dosarului, s-a necesitat timp și in cauza s-a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 01.08.2014 sub număr de dosar_, reclamantul T. D. a chemat în judecată pe pârâtul P. F. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1200 lei sub rezerva majorării, reprezentând contravaloarea fânului de pe suprafața de 14 ari, pe care pârâtul i-a sustras-o de pe terenul pe care îl avea arendat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 24.04.2012, a arendat de la R. A., moștenitoarea lui R. A., suprafața de 1,14 ha. În cuprinsul acestei suprafețe se afla și suprafața de 1400 mp din tarlaua 81 . vecinătățile: Nord-rapa lui T., Est-DE2190, Sud- P. M., R. A..
Reclamantul a mai arătat că această suprafață de teren a fost preluată de el, întreținută, iar anterior datei de 07.07.2014 a cosit-o, urmând să meargă să o încarce și să o aducă acasă pentru a o depozita și a o folosi pe timp de iarnă. A mai precizat că în data de 07.07.2014, în jurul orelor 17:15, pârâtul a mers și a încărcat fânul cosit de pe cei 14 ari pe care el îi avea arendați, desi nu avea niciun drept asupra acestui teren. A adăugat că a încercat să discute cu pârâtul, însă acesta a devenit agresiv, l-a fugărit cu furca, iar ulterior pe soția sa a și bătut-o.
Acesta a precizat și faptul că ulterior a apelat și la reprezentanții Primăriei, iar inginerul I. C. a identificat suprafața de teren de 14 ari, a constatat ca fânul a fost luat de pârât fără niciun drept.
În drept, acțiunea nu a fost motivată.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, expertiza agricolă și doi martori.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie CI (fila 5); contract de arendare nr. 474 din data de 24.04.2012 (fila 6); proces-verbal din data de 11.07.2014 (fila 7), titlu de proprietate (fila 8).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 90 lei (fila 4), conform art. 3 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare, prin care a arătat că nu este de acord să achite suma de 1200 lei, contravaloarea fânului cosit, deoarece fânul recoltat nu costă atât și, în al doilea rând, nu a luat el fânul reclamantului. A mai precizat că terenurile lor sunt lipite, iar reclamantul a cosit manual atât cei 14 ari cei-i aparțin, cât și terenul său de 9 ari.
Pârâtul a mai adăugat faptul că a fost și a ridicat doar fânul de pe terenul său de 9 ari, iar fânul reclamantului a rămas pe terenul acestuia.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
În dovedirea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu doi martori.
Pârâtul a depus la dosar următoarele înscrisuri: copie C.I. (fila 12), contract de vânzare-cumpărare.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și cu câte doi martori, iar pentru reclamant și proba cu expertiză în specialitatea agricultură.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art. 248 C.pr.civ., “instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.”
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocate de pârât, analizând această excepție în raport de motivele invocate în susținerea sa, instanța reține că, potrivit Declarației autentificate sub nr. 3282/22.12.2014 de către N. Public R. G. R., atașată la fila 68, numitul R. A., începând cu anul 2012 a dat în arendă reclamantului T. D. suprafața de 1400 mp teren pășune, situată în extravilanul comunei Puiești, ., identică cu ./7- teren pășune, între vecinii: PS 2183 R. lui T., DE 2190 la est, P. M. la Sud și R. A. la vest, la locul numit „Coasta Lacului”, suprafață descrisă în Titlul de proprietate nr. 426/_/05.12.1995, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor V..
De asemenea, în cadrul acestei declarații notariale se menționează că suprafața de teren descrisă anterior nu a fost trecută în cuprinsul contractului de arendă încheiat cu numitul T. D. în anul 2012, că această suprafață de teren este folosită de reclamant și că proprietarul R. A. este de acord ca acesta să folosească în continuare această suprafață de teren.
Mai mult, în cadrul concluziilor la Raportul de expertiză tehnică agricolă, expertul a menționat faptul că numitul R. A. a dat în arendă reclamantului T. D. terenul pășune în suprafață de 14 ari în sola 81, . locul Coasta Lacului, teren înscris în Registrul Agricol sub numărul 475/24.04.2012.
La aceeași dată, respectiv 24.04.2012, sub numărul 474/24.04.2012, în același Registru Agricol, a fost trecut terenul pășune de 1,14 hectare în sola 81, . locul numit Plevna, teren ce face obiectul Contractul de arendare încheiat între R. A., în calitate de arendator și T. D., în calitate de arendaș.
Din cele două înscrieri consecutive în Registrul Agricol, realizate în aceeași zi, reiese fără dubiu faptul că între R. A. și A. și reclamantul T. D. s-au încheiat două contracte de folosință a terenurilor individualizate anterior. Faptul că R. A. a ales să încheie un contract de arendare cu reclamantul și că R. A. a cedat folosința terenului său din Coasta Lacului de o manieră consensuală, fără un contract scris în acest sens, nu este de natură să conducă spre concluzia că reclamantul nu ar avea un drept de folosință veritabil și pentru acest din urmă teren. Un argument în plus în susținerea acestei idei este mențiunea din declarația martorului I. C.- consilier superior în cadrul Primăriei Puiești- conform căreia reclamantul T. D. obișnuia să cosească fânul, atât de pe suprafața de 14 ari pe care o folosește, cât și de pe suprafața de 9 ari care în prezent este în proprietatea pârâtului (începând cu anul 2014, când cei 9 ari au fost cumpărați de pârâtul P. F.). Așadar, dreptul de folosință al reclamantului asupra celor 14 ari nu a fost în niciun moment contestat. Mai mult, acest martor, audiat în ședință publică, sub prestare de jurământ, a evidențiat faptul că R. A. I-a dat spre folosire pe o perioadă nelimitată terenul domnului T. și ulterior i-a făcut și act. Mi-a fost prezentat acest act de T. D..
Dovedit fiind faptul că există un drept de folosință al reclamantului persoană fizică asupra celor 1400 mp din tarlaua 81 . are relevanță că în Contractul de arendă încheiat cu R. A. arendaș este Intreprinderea Individuală T. D., întrucât obiectul acestui contract este un alt teren, ce nu prezintă relevanță în prezenta cauză.
Coroborând declarația notarială cu concluziile Raportului de expertiză agricolă, cu procesul-verbal încheiat de inginerul I. C. (fila 7) și cu declarația acestuia, în calitate de martor, instanța reține că reclamantul T. D. are un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 1400 mp din tarlaua 81 . vecinătățile: Nord-rapa lui T., Est-DE2190, Sud- P. M., R. A., teren de pe care se solicită contravaloarea fânului sustras.
Prin urmare, instanța constată ca fiind neîntemeiate susținerile pârâtului privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, motiv pentru care va respinge această excepție ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
I. În fapt, reclamantul T. D. a cosit iarba de pe terenul pe care acesta îl are în folosință de la numitul R. A. (terenul pășune în suprafață de 14 ari în sola 81, . locul Coasta Lacului, teren înscris în Registrul Agricol sub numărul 475/24.04.2012), fapt ce reiese din declarațiile coroborate ale celor cinci martori audiați de către instanță. Pârâtul P. F. M. deține un teren de 9 ari (Râpa lui T.- 900 mp pășune- după cum reiese din Contractul de vânzare-cumpărare atașat la filele 13-14), care este situat în imediata apropiere a terenului reclamantului. Din declarația martorului I. C. reiese că cele două parcele vin „cap în cap”, la sud fiind . luna iulie 2014 pârâtul P. F. a mers și a încărcat fânul cosit, atât de pe . de pe cea a reclamantului T. D..
II. În drept, statuând principiul general în materie de răspundere civilă delictuală, art. 1349 prevede că ,,orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (alin. 1) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral” (alin. 2).
În materie de răspundere pentru fapta proprie, art. 1357 alin. 1 C. civ. prevede că ,,cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție”.
Așadar, pentru a se angaja răspunderea delictuală a unei persoane este necesar să fie întrunite patru condiții cumulative: să existe o faptă ilicită și un prejudiciu, să existe un raport de cauzalitate între cele două, iar fapta să fie săvârșită cu vinovăție.
Analizând aceste condiții prin raportare la prezenta cauză, instanța apreciază că acestea sunt întrunite.
i. Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită, aceasta constă în acțiunea pârâtului de a lua fânul cosit de pe terenul reclamantului din Coasta Lacului. Acest fapt este probat cu declarațiile martorilor C. M. S. și R. O. G., care afirmă că în data de 07.07.2014, în timp ce mergeau să ia iarba cosită de pe acest teren, au observat că numitul P. F. M., împreună cu I. D., I. G. și soția lui P. M., au luat iarba de pe terenul reclamantului. De asemenea, instanța reține și că din declarația martorului I. G., propus de pârât, rezultă că terenul de pe care au luat iarba cosită este în suprafață de circa 10-14 ari, în condițiile în care pârâtul are în proprietate un teren de 9 ari. Declarațiile martorilor I. G. și I. C. D. vor fi luate în considerare de către instanță doar în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, având în vedere că aceștia doi au participat efectiv la încărcarea fânului, împreună cu pârâtul P. F., existând un interes direct în cauză.
Din declarația martorului I. C. rezultă că în luna iulie 2014, reclamantul T. D. a făcut o sesizare cum că după ce a cosit o suprafață de 14 ari numitul P. F. i-a luat fânul de pe această suprafață. Din discuțiile purtate de acest martor cu reclamantul și cu alte persoane care au fost de față când s-a efectuat măsurătoarea reieșea că pârâtul P. F. ar fi luat fânul.
Așadar, având în vedere că, în respectarea principiului egalității armelor, instanța a audiat câte doi martori pentru fiecare parte și un reprezentant al Primăriei Puiești și că din declarațiile acestora a reieșit faptul că pârâtul P. F. a luat iarba cosită de pe terenul reclamantului, prima condiție a răspunderii delictuale este îndeplinită.
ii. Pentru ca dreptul la repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită să ia naștere și să se poată formula o cerere cu privire la repararea acestuia, este necesar ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat încă. În ceea ce privește întinderea reparației art. 1381 alin. 1 C. civ. prevede că ,,prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel”. În prezenta cauză prejudiciul constă în pierderile patrimoniale suferite de către reclamantă ca urmare a sustragerii fânului de către pârât. Acesta are o natură certă, fiind cuantificat de către reclamant într-un cuantum de 1200 lei, reprezentând contravaloarea fânului de pe suprafața de 14 ari, pe care pârâtul a luat-o de pe terenul pe care îl are arendat reclamantul.
Instanța reține că, în urma efecutării raportului de expertiză și a răspunderii expertului la obiecțiunile formulate, s-a concluzionat că suma totală a contravalorii fânului este în cuantum de 118,65 lei. Instanța va da efect raportului de expertiză realizat în cauză, dat fiind că acesta prezintă amănunțit caracteristicile terenului și are la bază o documentație de specialitate.
iii. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul suferit de către reclamant rezultă din materialitatea faptei.
iv. În ceea ce privește vinovăția, instanța reține că, în conformitate cu prevederile 1357 alin. 2 C. civ., autorul prejudiciului răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Or, din modul de săvârșirea a faptei, prin luarea fânului de către pârât, ce a avut ca urmare producerea unei pagube reclamantului, instanța apreciază că este întrunită condiția privitoare la săvârșirea faptei cu vinovăție, dat fiind că pârâtul nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere.
Din cele anterior enunțate rezultă că în prezenta cauză sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului P. F., astfel încât instanța va admite în parte cererea reclamantului și îl va obliga pe acesta la plata sumei de 118,65 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantului- contravaloarea fânului sustras.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 alin 1 Cod de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, iar potrivit alin 2, „Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Daca este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”
În cauză au fost efectuate de către reclamant următoarele cheltuieli: 90 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform Chitanței . nr._ (fila 4), 500 lei, reprezentând onorariu avocat, conform Chitanței din data de 05.01.2015 și 600 lei, reprezentând onorariu expert, conform Chitanței nr._/1, cumulând un total de 1190 lei.
Instanța va acorda cheltuielile de judecată proporțional cu partea admisă din cuantumul solicitat prin acțiune de reclamant.
Așadar, din suma solicitată de reclamant, în cuantum de 1200 lei, instanța a admis obligarea pârâtului la plata sumei de 118,65 lei.
Prin urmare, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 117,66 lei- reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu expert, proporțional cu partea admisă a acțiunii, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul T. D., CNP_, cu domiciliul în ., jud V., împotriva pârâtului P. F. M., CNP_, cu domiciliul în ., jud V..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 118,65 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantului.
Obligă pârâtul să plătească cheltuieli de judecată reclamantului, în cuantum de 117,66 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocat, proporțional cu soluția de admitere în parte a cererii.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2015.
Președinte, E. B. | ||
Grefier, L. R. |
Red. E.B
Tehnored.L.R.
4.ex./ 6 mai 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 906/2015.... | Evacuare. Sentința nr. 1088/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
