Pretenţii. Sentința nr. 309/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 309/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 197/187/2013
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR-JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 309/2013
Ședința publică din data de 20.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A. -M., judecător
GREFIER: T. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, ..60 - 64, sector 1 în contradictoriu cu pârâta S.C. V. P. S.R.L. cu sediul în satul Haieu, . Mai, nr.88/E, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri, conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Prin registratură, la data de 20.02.2013, pârâta a depus la dosar, întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, necompetența teritorială exclusivă de ordine publică a instanței de fond, având în vedere dispozițiile imperative ale art.5 raportat la disp.art.159 alin.1, pct.3 coroborat cu prev. art.159 ind. 1 alin.2 din vechiul cod de procedură civilă. Totodată, pe fond a solicitat, în principal, respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată și nelegală, iar în subsidiar admiterea, în parte a acțiunii pentru suma de 220 lei.
Examinând conținutul întâmpinării formulată de către pârâta, instanța reține că, aceasta a invocat în cauză excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș, astfel că, văzând prev. art.159 ind.1, alin.3 C.pr.civ., potrivit cărora ,, necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare,, prin raportare la art. 159 ind. 1 alin 4 C.pr.civ., instanța rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data 24.01.2013, scutită de la plata taxei judiciare de timbru, reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE–BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. P. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 765.04 lei ,ce reprezintă taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 659.06 lei aferentă perioadei februarie 2010-noiembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 105.98 lei, stabilite la data de 08.01.2013; cu obligarea pârâtei la cheltuielile ocazionate de acest proces.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta arată că potrivit art. 40 alin.3 din Legea nr.41/1994 „ persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, iar în aplicarea art.40 alin.4 din Legea 41/1994 a fost adoptată H.G.nr.977/2003, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată, care stabilește cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora și statuează și modalitatea de calcul a penalităților de întârziere.
Reclamanta a menționat faptul că, în conformitate cu prevederile H.G. nr.977/2003-taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate, iar pentru neplata la termen a acestei taxe lunare, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, cuantumul acestora fiind determinat în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice-S.A., pentru întârzierea la plata a facturii de energie electrică instituindu-se o derogare de la prevederile art. 1087 C.civ conform principiului speciala generalibus derogant.
Reclamanta, cu privire la taxa judiciară de timbru arată că, fiind o instituție publică este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru potrivit art.17 din Legea nr.146/1997, coroborat cu prev.art.26 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 146/1997, potrivit cărora sunt scutite de la plata acestei taxe cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate potrivit legii de Senat, Camera Deputaților, Președintele României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca și obiect venituri publice, ori taxa pentru serviciul public de radiodifuziune reprezintă un venit public, reprezentând sursa de finanțare a SRR, ca instituție publică, astfel cum rezultă din prev.art.1, 4 și 40 din Legea nr.41/1994.
În drept, acțiunea este întemeiată pe prev. art.112 C.pr.civ., art.40 alin.3 și 4 din Legea nr.41/1994 și H.G. nr.977/2003, iar în probațiune, reclamanta a depus la dosar adresa nr._/04.01.2013 emisă către serviciul juridic, prin care a fost transmisă documentația necesară pentru inițierea procedurilor de recuperare a debitului datorat de pârâtă, certificatul de furnizare informații nr.4188 emis de ORC - privind datele de identificare ale pârâtei S.C. V. P. S.R.L. și facturile fiscale în privința cărora solicită recuperarea de la pârâtă a taxei radio.
Pârâta legal citată, la data de 20.02.2013 a depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată și nelegală, iar în subsidiar admiterea, în parte a acțiunii pentru suma de 220 lei.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pe cale de excepție, pârâta a invocat necompetența teritorială exclusivă de ordine publică a instanței de fond, având în vedere dispozițiile art.5 raportat la disp.art.159 alin.1, pct.3 coroborat cu prev. art.159 alin.2 din vechiul cod de procedură civilă, învederând instanței faptul că din punct de vedere teritorial, Judecătoria Oradea este competentă să soluționeze prezentul litigiu având în vedere faptul că sediul său socialeste în satul Haieu, . Mai, nr.88/E, jud. Bihor.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată și nelegală, având în vedere dispozițiile Legii nr.41/1994 și cele ale H.G. nr.977/2003, modificată prin H.G.1012/2009.
Pârâta a arătat că, în conformitate cu aceste dispoziții legale, persoanele fizice cu domiciliul în România precum și cele juridice cu sediul în România se încadrează în categoria microîntreprinderilor conform codului fiscal și acestea au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, dispoziții pe care nu le contestă.
Pârâta a arătat că, ceea ce contestă este faptul că, reclamanta ignoră faptul că aceste taxe de radiodifuziune sunt achitate de o persoană fizică, proprietara spațiului în care funcționează sediul său social și care în speță este asociat și administrator la S.C. V. P. S.R.L., or intenția legiuitorului a fost ca pentru acest imobil să fie achitată o singură taxă de radiodifuziune, în măsura în care există un receptor în acea locație. Astfel, pârâta consideră abuzivă și discriminatorie obligarea la plata unei taxe pentru același imobil atât a persoanei fizice, care este proprietara imobilului, precum și a societății comerciale care are biroul în acel spațiu, arătând că, pentru același serviciu reclamanta pretinde o plata dublă.
De asemenea pârâta a precizat faptul că reclamanta a calculat, în mod greșit, cuantumul taxei lunare datorată, astfel că, aceasta a facturat lunar suma de 30 lei, în condițiile în care, în conformitate cu anexa H.G. nr. 977/2003, cuantumul lunar pentru persoanele juridice care intră sub incidența dispozițiilor codului fiscal privind microîntreprinderile este doar de 10 lei, de trei ori mai mic, respectiv 220 lei. Pârâta a arătat faptul că, se încadrează la microîntreprinderi având în vedere numărul și cifra de afaceri a societății.
În motivarea în drept a întâmpinării, pârâta a invocat dispozițiile art.115 ,118 din vechiul cod de procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției de necompetență teritorială invocată în cauză de către pârâta S.C. V. P. SRL, instanța reține următoarele:
Potrivit regulii de drept comun care determină competența teritorială a instanțelor înscrisă în art.5 C.pr.civ. cererea se face la instanța domiciliului pârâtului ,,actor sequitur forum rei,,, la art.7 alin 1 din C.pr.civilă arătându-se că, ,,cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal”.
Astfel, instanța de drept comun din punct de vedere teritorial este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, ea fiind sesizată ori de câte ori prin lege nu se prevede competența unei alte instanțe.
De la aceasta regulă sunt instituite câteva excepții, care se referă la competența teritorială exclusivă potrivit căreia, unele pricini pot fi soluționate numai de o anumită instanță, prevăzută expres prin lege, părțile neavând posibilitatea să convină sub acest aspect, în acest sens fiind și prev. art.159 pct. 3 C.pr.civ. potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Analizând obiectul prezentei cereri instanța reține că, este vorba despre o acțiune în pretenții, de drept comun, în cadrul căreia reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE urmărește stabilirea unui drept de creanță în contradictoriu cu pârâta S.C. V. P. S.R.L..
Astfel, este evident că, obiectul prezentei acțiuni nu atrage stabilirea competenței teritoriale speciale în favoarea unei anumite instanțe de același grad și de la care părțile să nu poată să deroge, nefiind incidente dispozițiile legale privind instituirea competenței teritoriale exclusive, astfel cum a susținut pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar.
Este cunoscut că excepția de necompetență se invocă diferit, după cum norma care reglementează competența are caracter imperativ sau dispozitiv.
În cazul excepției de necompetență teritorială relativă (competența teritorială a instanței de drept comun ori competența alternativă), trebuie subliniat că aceasta poate fi invocată numai de către pârât, pentru că, în art.158 aliniat 5 C.pr.civ. se arată că, dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanța necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.
Pârâtul trebuie să invoce excepția de necompetență teritorială relativă numai prin întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, ori dacă nu a fost reprezentat ori asistat de avocat această excepție poate fi invocată in limine litis, respectiv cel mai târziu până la prima zi de înfățișare, deoarece, altfel, dacă partea discută alte aspecte, este decăzută din dreptul de a mai invoca necompetența .
Întrucât normele de competență teritorială relativă sunt norme de ordine privată, prin care sunt ocrotite interesele particulare, reclamantul, procurorul sau instanța, din oficiu, nu pot invoca o atare excepție, întrucât doar partea interesată, în speță, pârâta S.C. V. P. S.R.L., are o astfel de posibilitate, de care pârâta de altfel a și uzat.
Această interpretare se impune și în situația în care instanța nu ar fi competentă teritorial, potrivit competentei de drept comun, nici după domiciliului/sediului pârâtului, dar nici potrivit domiciliului/sediului reclamantului, ori in funcție de celelalte criterii de stabilire a competentei alternative, deoarece prin art. 158, alin. 5 din C. pr. civilă nu se face distincție sub acest aspect.
Față de aspectele de mai sus, instanța concluzionează în sensul că, în procedura pendinte, doar pârâta poate invoca excepția de necompetență teritorială de drept comun ori teritorială alternativă și cel mai târziu la prima zi de înfățișare, prin întâmpinare, deoarece este obligatorie întâmpinarea .
De asemenea în spiritul acestei interpretări sunt prevederile art. 159 indice 1, alin 3 din Codului de procedură civilă de la 1865, astfel cum au fost modificate de dispozițiile art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora:
(3)- Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Prin dispozițiile Legii nr. 202/2010, a fost clarificată distincția între necompetența de ordine publică și necompetența de ordine privată, precum și regimul invocării excepțiilor de necompetență.
În aceste condiții, în raport de obiectul cauzei de față și dispozițiile mai sus invocate, cum în speță pârâta S.C. V. P. S.R.L, al cărui sediu social potrivit certificatului constatator de la fila 8 dosar este în satul Haieu, . Mai, nr.88/E, jud. Bihor, respectiv în circumscripția teritorială a Judecătoriei Oradea(locație unde apare indicată în facturile de la dosar atât adresa de corespondență, cât și adresa locului de consum), a invocat prin întâmpinare excepția de necompetenta teritorială a Judecătoriei Beiuș,în temeiul art. 158, alin. 1 din C. pr. civilă, raportat la prev. art. 159 ind. 1 alin. 3, 4 și 5 C.pr.civ., instanța va admite această excepție și ca o consecința a acestui fapt va declina competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, ..60 - 64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. P. S.R.L. cu sediul în satul Haieu, . Mai, nr.88/E, în favoarea Judecătoriei Oradea, județul Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș, invocată în cauză de către pârâta S.C. V. P. S.R.L.
Declină competență de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, ..60- 64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. P. S.R.L., cu sediul în satul Haieu, . Mai, nr.88/E, în favoarea Judecătoriei Oradea, județul Bihor.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A.-M.,judecător T. C.
RED. P.A.M.
TEHN.TC.
2 ex./28.02.2013
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR-JUDECĂTORIA BEIUȘ
DOSAR NR_
Operator de date cu caracter personal_
din data de 28.02.2013
C Ă T R E,
JUDECĂTORIA -ORADEA
JUDEȚUL BIHOR
Vă înaintăm alăturat, spre competentă soluționare dosarul civil nr._ având ca obiect acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 60 - 64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. P. S.R.L. cu sediul în satul Haieu, ., nr.88/E, jud. Bihor, întrucât prin sentința civilă nr. 309/20.02.2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea dumneavoastră.
Dosarul numerotat și sigilat conține de file .
PREȘEDINTE, GREFIER ,
P. A. -M., judecător T. C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 312/2013. Judecătoria BEIUŞ | Fond funciar. Sentința nr. 436/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
