Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 1342/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1342/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 1980/187/2013
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR
JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1342/2013
Ședința publică din 14 NOIEMBRIE 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: E. V.-judecător
JUDECĂTOR: M. C.-judecător
GREFIER: S. M.
Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către ., în contradictoriu cu debitoarea . Oradea, având ca obiect cerere în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată;
Observând că la apelul părților nu s-a prezentat nimeni, instanța verifică procedura de citare potrivit prevederilor art.219 și art.241 C.pr.civ., și constată că este legal îndeplinită pentru termenul de azi.
Instanța socotește cererea lămurită și o reține spre soluționare în baza înscrisurilor din dosar.
INSTANȚA
Constată că, prin cererea în anulare înregistrată la instanță la data de 22.10.2013, sub dosar nr._ , debitorea . Păntășești, cu sediul în Păntășești, ., jud. Bihor, CUI RO_, număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_, RO55RNCB_001, a chemat în judecată creditoarea . Oradea cu sediul în Oradea, ., nr. 18, jud. Bihor, înregistrată la Registrul Comerțului Bihor sun nr. J_, CUI R_, solicitând admiterea cererii și anularea
ordonanței civile nr. 1125/2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._ .
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că, în mod greșit prima instanță a apreciat că creditoarea T. S. SRL Oradea, are o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul dispozițiilor art. 1013 alin. 1 Cod pr. civilă.
În motivarea sentinței nr. 1125/2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, prima instanță a arătat că între părți a fost încheiat contractul nr. 6/01.03.2005 și actele adiționale, și că în baza acestui contract au fost emise facturile nr. 1605/30.11.2011, nr. 1704/31.01.2012; 1761/29.02.2012, nr. 1827/31.03.2012, nr. 1897/30.04.2012, nr. 1948/31.05.2012, nr. 1996/30.06.2012, nr. 2057/31.07.2012.
Se arată că facturile mai sus menționate nu au fost semnate și ștampilate de către societatea ., nefiind comunicate în vreun fel admis de lege.
Arată că sarcina probei, pe tărâmul procedurii ordonanței de plată incumbă reclamantului, acesta trebuind să dovedească că a comunicat fiecare factură în parte și că serviciile prestate, contravaloarea acestora, se regăsește în contabilitatea celor două firme.
Arată că simpla trimitere a unei facturi prin poștă nu poate echivala cu o însușire de către destinatarul corespondenței, singura dovadă a însușirii facturii nu poate fi decât semnarea acesteia.
În cuprinsul adresei nr. 483/06.12.2012 se arată că . nu va mai apela la serviciile . Oradea, însă nu se precizează nimic cu privire la cuantumul obligațiilor de plată dintre părți.
Creanța . Oradea față de . nu rezultă din însuți titlu, așa cum cere expres atât prev. Art. 1013 cât și art. 662 alin. 2 cod pr. civilă pentru ca o creanță să fie certă, deoarece la momentul semnării contractului nu se știa dacă serviciul va fi efectiv prestat.
Debitoarea arată că, în concluzie, prima instanță de judecată a fost investită să soluționeze o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată, în baza unui contract expirat în care nu sunt precizate sume de plată și în baza unor facturi fiscale neacceptate de creditoare.
În drept, creditoarea invocă disp. art. 662, art. 1013, art. 1023, art. 223 alin. 3 cod pr. civilă.
Cererea este legal taxată cu suma de 200 lei potrivit chitanței . nr._/21.10.2013-fila 6.
Analizând actele dosarului, instanța reține că prin prin încheierea civilă nr.1125/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, a fost admisă cererea de admitere a ordonanței de plată formulată de către reclamanta . Păntășești, cu sediul în Păntășești, ., jud. Bihor, CUI RO_, număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_, RO55RNCB_001, în contradictoriu cu pârâta . Oradea cu sediul în Oradea, .>
Cetății, nr. 18, jud. Bihor, înregistrată la Registrul Comerțului Bihor sun nr. J_, CUI R_. Analizând actele dosarului în raport de prevederile codului de procedură civilă, instanța a reținut că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.6/01.03.2005 (nr.38/01.03.2005), prin care societatea creditoare - în calitate de prestator, s-a obligat să asigure paza și protecția bunurilor și valorilor aparținând beneficiarului – societății debitoare, conform structurii prevăzute în anexa 1 la contract, pe o perioadă de 5 ani, la un tarif de 5 lei/oră, așa cum este prevăzut în fișa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul ., fiind emise în acest sens facturile nr.1605/30.11.2011, nr.1652/31.12.2011, nr.1704/31.01.2012, nr.1761/29.02.2012, nr.1827/31.03.2012, nr.1897/30.04.2012, nr.1948/31.05.2012, nr.1996/30.06.2012 și nr.2057/31.07.2012, în valoare totală de 195.701,76 lei, urmând ca plata să fie făcută pe baza facturilor emise de prestator, în termen de 10 zile de la primirea facturii în original, conform articolului 7 din contract.
Cercetând cererea în anulare, precum și înscrisurile depuse în probațiune, instanța reține următoarele:
Din analiza înscrisurilor depuse în probațiune la dosar rezultă faptul că, între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.6/01.03.2005 (nr.38/01.03.2005), prin care societatea creditoare - în calitate de prestator, s-a obligat să asigure paza și protecția bunurilor și valorilor aparținând beneficiarului – societății pârâte, conform structurii prevăzute în anexa 1 la contract, pe o perioadă de 5 ani, la un tarif de 5 lei/oră, așa cum este prevăzut în fișa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul ., fiind emise în acest sens facturile identificate în petitul cererii – filele 33-46 din primul dosar, în valoare totală de 195.701,76 lei, urmând ca plata să fie făcută pe baza facturilor emise de prestator, în termen de 10 zile de la primirea facturii în original, conform articolului 7 din contract.
Prin convenția mai sus identificată – art.11, părțile au convenit încheierea unei clauze penale în cazul neachitării de către pârâtă a contravalorii facturilor emise de reclamantă, astfel: „pentru neexecutarea la termen a obligațiilor bănești, se vor percepe penalități de 0,15 % pe zi de întârziere.”
În ceea ce privește durata contractului, instanța reține următoarele prevederi din convenția părților:
„Art. 4. Prezentul contract este valabil pentru o perioadă de 5 ani.
Art. 5. Durata contractului se poate prelungi cu acordul părților. Dacă nici una din părți nu comunică în scris, cu cel puțin 15 zile înainte de expirare intenția de renunțare la contract, acesta se prelungește în mod automat pentru o perioadă egală cu cea care s-a contractat.”
Din analiza documentelor depuse în probațiune, nu rezultă existența în perioada (2010 - noiembrie 2012) a vreunui înscris redactat de către debitoare și comunicat creditoarei, prin care să se notifice intenția de renunțare la contract, de neprelungire a acestuia. Până la emiterea adresei nr.483/16.12.2012 prin care debitoarea notifică creditoarea cu privire la încetarea raporturilor contractuale cu creditoarea (fila 49 din dosar) .debitoarea recunoscând astfel existența acestor rapurturi.
Din buletinul posturilor și celelalte acte depuse în probațiune de către creditoare – filele 12-32, rezultă faptul că a fost efectuat planul de pază, respectiv creditoarea - în calitate de prestator, a asigurat paza și protecția bunurilor și valorilor aparținând beneficiarului – debitoarei.
Din cuprinsul adresei nr.483/16.12.2012 emisă de debitoare către creditoare – fila 49, rezultă faptul că societății creditoare i s-a adus la cunoștință decizia de încetare a relațiilor contractuale existente între societăți în baza contractului de prestări servicii nr.6/01.03.2005, respectiv nr.38/01.03.2005. Ca urmare a acestui fapt, debitoarea a solicitat creditoarei ca de la data primirii acestei notificări să înceteze orice prestări de servicii față de societatea sa și în consecință să sisteze emiterea de facturi către ea.
Or, din această adresă, rezultă că serviciile menționate în contract au fost, în mod real, executate de către creditoare, astfel că se justifică cererea acestei părți privind plata contravalorii acestora.
Din procesele verbale de predare a obiectivelor,filele 26-29, rezultă faptul că la predare nu au fost obiecții cu privire la integritatea obiectivului.
În ceea ce privește capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, instanța reține că penalitatea de 0,15% pe zi de întârziere a fost prevăzută la art. 11 din contractul, reținând totodată instanța și prevederile art.4 al.1-3 din Legea 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, text de lege în vigoare la data nașterii raporturilor juridice între părți – anume la data de 01.03.2005, potrivit căruia:
„ART. 4
(1) In contractele incheiate partile contractante vor prevedea ca, in cazul neindeplinirii in termen de 30 de zile de la data scadentei a obligatiilor prevazute la art. 3 alin. (1), debitorii sa plateasca, in afara sumei datorate, penalitati pentru fiecare zi de intarziere.
(2) In contractele comerciale dintre partile contractante, indiferent de forma in care acestea se incheie, in afara penalitatilor contractuale prevazute la alin. (1), pentru compensarea prejudiciului suferit de catre creditor ca urmare a indeplinirii cu intarziere sau a neindeplinirii obligatiilor asumate de debitor, se pot include si daune-interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului, sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii.
(3) Totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare, prevazute la alin. (1) si (2), nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.”
Având în vedere că în contract nu s-a prevăzut o asemenea posibilitate, penalitățile de întârziere acordate în limita debitului principal, sunt legale și temeinice.
În drept, în speță sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă, anume articolul 1.013 și următoarele astfel cum a reținut în mod corect și prima instanță.
„ Domeniu de aplicare
(1) Prevederile prezentului titlu se aplica creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
Din analiza textului menționat, rezultă că pentru declanșarea acestei proceduri speciale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții speciale de admisibilitate: îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, creanța să fie certă, lichidă și exigibilă și să rezulte dintr-un contract comercial.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța apreciază ca fiind justificată pretenția în cuantum de 195.701,76 lei, reprezentând contravaloarea facturilor mai sus individualizate, condițiile de admisibilitate prevăzute de art.1013 C.pr.civ. fiind îndeplinite.
Astfel, creanța constă în obligația de plată a unei sume de bani, respectiv a sumei de 195.701,76 este certă, având în vedere că existența sa este neîndoielnică, rezultând din înscrisurile depuse la dosar de către creditoare constând în facturile fiscale depuse, lichidă, câtimea (cuantumul) ei fiind precis determinat, tot prin aceste înscrisuri - facturi, precum și exigibilă, fiind ajunsă la scadență, astfel că se poate solicita executarea, la nevoie, chiar silit, data scadenței prevăzută la art.7 din contract – respectiv în termen de 10 zile de la primirea facturii în original, fiind cu mult depășită.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a apreciat ca fiind justificată pretenția în cuantum de 195,701,76 lei, reprezentând contravaloarea facturilor mai sus individualizate, condițiile de admisibilitate prevăzute de art.1013 C.pr.civ. fiind îndeplinite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de anulare a creditoarei . Păntășești, cu sediul în Păntășești, ., jud. Bihor, CUI RO_, număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_, RO55RNCB_001, în contradictoriu cu debitoarea . Oradea, cu sediul în Oradea, ., nr. 18, jud. Bihor, înregistrată la Registrul Comerțului Bihor sun nr. J_, CUI R_, împotriva Ordonanței Civile nr.1125/2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.11. 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. V. – judecător M. C.-judecător
GREFIER,
S. M.
Red.E.V
Tehnored.S.M., 4ex.
10.12. 2013
Emisă 2 comunicari:
1. . Păntășești, cu sediul în Păntășești, ., jud. Bihor, CUI RO_, număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_
2. . Oradea, cu sediul în Oradea, ., nr. 18, jud. Bihor, înregistrată la Registrul Comerțului Bihor sun nr. J_, CUI R_,
| ← Fond funciar. Sentința nr. 436/2013. Judecătoria BEIUŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1340/2013.... → |
|---|
