Pretenţii. Sentința nr. 500/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 500/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 540/187/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ
JUDECĂTORIA BEIUȘ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 500/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. A. F.- Președintele instanței
Grefier E. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. R. DE RADIODIFUZIUNE BUCUREȘTI și pe pârât .., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul pârâtei avocat P. P. C. conform împuternicirii avocațiale nr. 15/21.03.2013 pe care o depune la dosar, lipsă fiind părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:,
Instanța verificându-și din oficiu competența potrivit prevederilor 159 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, văzând că domiciliul pârâtei se află în raza de competență a Judecătoriei Beiuș, în temeiul articolului 7 din Codul de Procedură Civilă, reține cauza spre soluționare.
Instanța, în temeiul art.6 din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, informează părțile prezente despre posibilitatea soluționării prezentului conflict pe calea medierii.
Reprezentantul pârâtei avocat P. P. C. depune la dosar note de ședință prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei . Arată că societatea pârâtă nu beneficiază de serviciile reclamantei, iar potrivit Deciziei 607/03.02.2011 pronunțată de ICCJ București au obligația de a achita taxa lunară pentru serviciile publice radio și TV doar persoanele care beneficiază de acest serviciu . De asemenea potrivit art. 1169 cod civil este obligația reclamantei de a-și dovedi cererea, iar din actele de la dosar nu rezultă că pârâta beneficiază de aceste servicii . Nu solicită administrarea altor probe.
În baza art. 150 c.pr. civilă instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtei avocat P. P. C. solicită respingerea acțiunii reclamantei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei conform chitanței pe care o depune la dosar .
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 14 februarie 2013 reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta .. - .. 306, J. BIHOR, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 657,10 lei reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 570 lei aferentă perioadei iunie 2010 - decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 87,10 lei stabilite la data de 16.01.2013 .
În motivarea acțiunii reclamanta arată că potrivit art. 40 alin. 3 din L. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată cu modificările ulterioare persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii . Pentru aplicarea art. 40 alin. 3 din L. 41/1994 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată și care stabilește, printre altele, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere . Astfel în conformitate cu HG 977/2003 art. 5 alin. 1 „ taxa lunară pentru serviciul public se va încasa de la plătitorii acesteia prevăzuți la art. 1 și 3 de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica S.A. prin filialele sale, în baza unul contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate .
Potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG 977/2003 „ Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, iar cuantumul acestora se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică .
Reclamanta mai arată faptul că potrivit art. 17 din L. 146/1997 este scutită de plata taxelor de timbru .
În susținerea cererii depune la dosar adresa nr._/16.01.2013 privind documentația pentru inițierea procedurilor de recuperare a debitului datorat de pârâtă, furnizare informații date de identificare eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, facturile fiscale filele 8- 28 din dosar .
Pârâta, legal citată, a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată . Arată că nu deține aparat radio și TV și nu este beneficiară a serviciilor reclamantei . De asemenea prin Decizia nr. 607/03.02.2011 I.C.C.J. București a dispus anularea prevederilor prin care toate persoanele juridice cu sediul în România erau obligate la plata taxei lunare pentru serviciile publice radio și TV . Astfel obligativitatea plății taxelor pentru serviciul public de radio și televiziune ar trebui instituită doar în sarcina societăților care dețin efectiv aparate radio sau TV .
Analizând întreg materialul probator, instanța reține în fapt următoarele :
Conform dispozițiilor art. 40 alin. 3 din L. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată cu modificările ulterioare persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii . Pentru aplicarea art. 40 alin. 3 din L. 41/1994 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată și care stabilește, printre altele, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere . Astfel în conformitate cu HG 977/2003 art. 5 alin. 1 „ taxa lunară pentru serviciul public se va încasa de la plătitorii acesteia prevăzuți la art. 1 și 3 de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica S.A. prin filialele sale, în baza unul contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate .
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG 977/2003 „ Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, iar cuantumul acestora se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică .
Prin Decizia nr. 607/03.02.2011 I.C.C.J. București a dispus anularea prevederilor prin care toate persoanele juridice cu sediul în România erau obligate la plata taxei lunare pentru serviciile publice radio și TV . Astfel obligativitatea plății taxelor pentru serviciul public de radio și televiziune ar trebui instituită doar în sarcina societăților care dețin efectiv aparate radio sau TV .
Având în vedere cele de mai sus coroborate cu susținerile și înscrisurile depuse în probațiune la dosar de către pârâtă, dispozițiile deciziei nr. 607/03.02.2011 a I.C.C.J. București, potrivit căreia doar beneficiarii serviciilor de radio și TV sunt obligați să plătească taxa lunară, precum și cu dispozițiile art. 1169 cod civil, instanța reține că sarcina dovedirii susținerilor din acțiune, respectiv a faptului că pârâta este beneficiara serviciilor de radio și TV este a reclamantei, aceasta nefăcând dovada susținerilor sale, motiv pentru care urmează a respinge acțiunea reclamantei . Simplul fapt al includerii în factura fiscală a taxei reprezentând radio și TV nu duce la concluzia că clientul ar fi și beneficiarul unor astfel de servicii din partea reclamantei .
Având în vedere dispozițiile art. 274 c.pr. civilă urmează a obliga reclamanta să plătească pârâtei suma de 200 lei cu titlu cheltuieli de judecată constând în onorar avocat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE BUCUREȘTI - sector 1, București, GENERAL BERTHELOT, nr. 60-64 în contradictoriu cu pârâta .. - .. 306, J. BIHOR
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 200 lei cu titlu cheltuieli de judecată .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică azi 21 martie 2013 . .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. ,președintele instanței I. E.
red.col.GA
tehnred. IE ex. 4/2 . 2013
se comunică cu:
- reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE BUCUREȘTI - sector 1, București, GENERAL BERTHELOT, nr. 60-64
- pârâta .. - .. 306, J. BIHOR
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1447/2013. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1212/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
