Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 52/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 52/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 2322/187/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 52/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 28.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A.-M., judecător
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cererii privind pe reclamanta . S.R.L., CUI_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului J_, cont bancar RO50RNCB__, deschis la BCR Timișoara, cu sediul în localitatea Liebling, nr. 634, județul T., în contradictoriu cu pârâta ., CUI_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului J_, cu sediul în Beiuș, Calea Bihorului, nr. 25, județul Bihor, având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu nu se prezintă nimeni.
Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1029 alin.1 și art. 1030 din C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 29.12.2014, pârâta . a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat faptul că este de acord în parte cu cererile formulate de reclamantă, în sensul că recunoaște și acceptă creanța în cuantum de 585,90 ron, însă nu este de acord cu plata penalizărilor și majorărilor solicitate de reclamantă.
Această întâmpinare a fost comunicată reclamantei la data de 29.12.2014, însă aceasta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În baza art.131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, președintele de complet procedează la verificarea din oficiu a competenței și stabilește că Judecătoria Beiuș este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 1027 alin.1 și 2 din codul de procedură civilă coroborat cu art.94 pct.4 C.pr.civ. și art. 107 alin.1 C.pr.civ..
Se constată că, reclamanta, prin acțiune a indicat și depus la dosar înscrisurile de care înțelege să se folosească în probațiune și care au fost comunicate cu pârâta, astfel că, ținând seama de dispozițiile art.255 și 258 raportat la prev. art. 265, art. 292 alin. 1 C.pr.civ. instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de către reclamantă, considerând că aceasta este necesară, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
În conformitate cu art.1030 alin.2, raportat la art.394 din Codul de procedură civilă apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cererii, instanța reține cauza spre soluționare, pe baza înscrisurilor de la dosar.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la instanță la data de 26.11.2014, legal timbrată cu suma de 50,00 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței de la fila 18 dosar, reclamanta . S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:
- să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 585,90 ron rezultată din contractul de vânzare-cumpărare mărfuri nr. FC_ și la plata penalităților de 2% pe zi de întârziere calculate asupra acestei sume, începând cu data de 18.03.2014 și până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între părți, s-au desfășurat relații comerciale în baza cărora reclamanta a livrat mărfuri către pârâta debitoare conform facturii fiscale nr. FC_/18.12.2013, în valoare de 585,90 ron, sumă la care se adaugă dobânda contractuală de 2%, conform Capitolului 5 din contractul de vânzare-cumpărare mărfuri nr. FC_/ 18.12.2013, calculată pentru fiecare zi de întârziere, de la data de 18.03.2014, (când s-a împlinit termenul de plată de 90 de zile de la data primirii facturii) și până la data achitării integrale a debitului,
Reclamanta a precizat că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, dar demersurile întreprinse nu au avut rezultatul scontat și în speță este îndeplinit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
În motivarea în drept a cererii, au fost invocate dispozițiile art.1025 din Codul de procedură civilă și alin.2 și 3 din Legea nr. 134 privind urm. din Codul de procedură civilă, iar în probațiune, reclamanta a depus la dosar, în xerocopie, factura fiscală nr. FC_/18.12.2013, contractul de vânzare-cumpărare mărfuri nr. FC_/18.12.2013, nota de transport, adresa emisă de reclamanta . S.R.L., către pârâta ., dovada comunicării acesteia cu pârâta la data 10.07.2014, certificatul constatator emis de O.N.R.C.București pentru pârâta . și certificatul constatator emis de O.N.R.C. București pentru reclamanta . S.R.L..
Reclamanta a precizat ca nu dorește dezbateri orale.
La data de 29.12.2014, pârâta . a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat faptul că este de acord în parte cu cererile formulate de reclamantă, în sensul că recunoaște și acceptă creanța în cuantum de 585,90 ron, însă nu este de acord cu plata penalizărilor și majorărilor solicitate de reclamantă.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că aceasta a achiziționat o cantitate de două recipiente vopsea, în cuantum de 585,90 RON care potrivit datelor privind calitatea produsului, trebuia să îndeplinească anumite condiții.
Totodată pârâta a arătat că, după desigilarea produsului, aceasta a constatat faptul că materialul respectiv nu îndeplinește condițiile calitative menționate pe ambalaj, situație față de care a intenționat să returneze reclamantei cel de-al doilea recipient rămas sigilat, sens în care, administratorul societății a luat legătura telefonică cu reprezentanți reclamantei, în scopul returnării unui recipient dintre cele două achiziționate, însă răspunsul a fost acela că reclamanta nu înțelege să accepte returnarea produsului, cu toate că acesta era sigilat.
În urma acestui fapt, reclamanta a încercat o conciliere directă, pe cale amiabilă cu pârâta, fapt care nu s-a realizat și drept urmare reclamanta a procedat la acționarea în instanță a pârâtei, solicitând pe lângă creanța existentă în cuantumul de 585,90 ron și penalizările și majorările arătateîn cererea de chemare în judecată .
În drept întâmpinarea nu a fost motivată.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Între reclamanta . S.R.L. și pârâta . a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare mărfuri nr. FC_/18.12.2013, aflat la fila 10 dosar, în baza căruia reclamanta avea obligația să vândă, iar pârâta avea obligația să cumpere mărfurile prevăzute în Anexa 1, ce face parte integrală din contract, în cantitățile, calitățile și termenele de livrare stipulate, în schimbul achitării de către cumpărător, în favoarea vânzătorului a contravalorii acestor mărfuri la prețul stabilit în contract.
Contractul de vânzare-cumpărare mărfuri este semnat de către pârâtă, astfel că, are valoarea unui înscris însușit de către aceasta.
În baza acestui contract a fost emisă factura fiscală nr. FC_/18.12.2013în valoare de 585,90 ron, scadentă la data de 18.03.2014, aflată la fila 9 dosar, la plata căreia pârâta a rămas restantă, astfel că, prin prezenta cerere reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei înscrisă în această factură.
Pe parcursul derulării procesului pârâta nu a achitat suma pretinsă de către reclamantă, însă, prin poziția procesuală exprimată în prezenta cauză s-a declarat de acord cu plata acestei sume, recunoscând debitul principal pretins de reclamantă.
În acest context, instanța apreciază că prezenta cerere îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1025 din Codul de procedură civilă, valoarea cererii nu depășește suma de 10.000 lei, iar obiectul acesteia nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 1025 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.
Verificând condițiile prevăzute de art. 662 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă, instanța reține că, suma de 585,90 ron, reprezintă o creanță certă- existența ei neîndoielnică rezultă din contractul și factura fiscală depusă la dosar, este lichidă - câtimea ei este determinată prin factura fiscală emisă de reclamantă și necontestată pe parcursul procesului și este exigibilă – întrucât obligația pârâtei a ajuns la scadență, iar termenul de plată menționat în factură este depășit.
Față de aceste aspecte instanța reține că, în speță, este vorba despre o obligație de rezultat, iar pârâtei îi revenea sarcina de a proba plata contravalorii facturii în litigiu sau stingerea debitului în alt mod, dar aceasta nu a propus dovezi în acest sens, astfel că, solicitarea reclamantei privind obligarea acesteia la plata sumei de 585,90 ron se dovedește a fi întemeiată, urmând a fi admisă.
În baza acestor considerente și în temeiul art.1025, alin.1, art. 1030, alin.1 2 din C.pr.civ., art. 662 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă, instanța va admite cererea reclamantei sub aspectul obligării pârâtei la plata sumei de 585,90 ron.
Referitor la penalitățile de întârziere pretinse de reclamantă, instanța constată că părțile au inserat în contract clauza conform căreia, în cazul neefectuării plății la termen, cumpărătorul va achita vânzătorului penalități de întârziere de 2% pentru fiecare zi din suma datorată, iar debitorul este de drept pus în întârziere și cuantumul penalităților poate depăși valoarea debitului.
În privința cuantumului penalităților de întârziere stipulate contractual instanța reține că acestea au caracter excesiv, prin raportare la prejudiciul suferit de către reclamantă și care putea fi prevăzut la încheierea contractului.
Instanța reține, drept un criteriu legal și obiectiv, pentru examinarea penalităților, cuantumul ratei dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României la 4%/an în luna decembrie 2013 (data încheierii convenției și emiterii facturii în cauză), potrivit art. 3, alin. 1 din O.G. nr. 13/2011 (în forma aflată în vigoare la data încheierii contractului) și potrivit informațiilor publicate pe site-ul Băncii Naționale a României.
În raport cu acest criteriu, penalitatea invocată este în cuantum de 73% pe an (0.2%*365 zile), adică de peste 18 ori mai mare (73:4) decât cuantumul ratei dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, respectiv de 9 ori mai mare decât rata dobânzii legale penalizatoare care se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale, potrivit art. 3, alin. 2 din O.G. nr. 13/2011, în forma aflată în vigoare la data încheierii contractului (73:8).
Față de aceste valori, instanța apreciază că penalitățile de întârziere pretinse de către reclamantă au un caracter excesiv, fiind disproporționat de mari față de prejudiciul care putea fi prevăzut la încheierea contractului, astfel că în temeiul art. 1541, alin. 1, lit. b din Codul civil din 2009 se impune reducerea acestora până la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României de 4% valabil la data de 18.12.2013, când a fost încheiat contractul între părți, plus 8 puncte procentuale, conform art. 3 alin. 2^1 din OG nr.13/2011 și potrivit regulii de drept ,,tempus regit actum,,.
Pentru aceste aspecte instanța va admite în parte capătul de cerere privind penalitățile de întârziere în sensul că, va obliga pârâta să plătească reclamantei penalități calculate asupra sumei de 585.90 lei înscrisă în factură la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, valabil la data de 18.12.2013, când a fost încheiat contractul între părți, plus 8 puncte procentuale, începând cu data scadenței facturii -18.03.2014 și până la data plății efective.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 1030 din Codul de procedură civilă, art. 1650 și urm. și art. 1270 din Legea nr. 287/2009 privind cod civil din 2009, art. 662 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă, art. 1, alin.3 și art. 3 alin. 2^1 din OG nr.13/2011 instanța va admite în parte cererea reclamantei și va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 585.90 lei reprezentând debit principal, respectiv contravaloarea facturii fiscale nr. FC_/18.12.2013 și dobânda legală penalizatoare calculată asupra acestei sume, începând cu data de 18.03.2014 și până la data plății efective.
În baza art.1031 alin.1 din Cod de procedură civilă, având în vedere că cererea a fost admisă, instanța va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 50,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . S.R.L., CUI_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului J_, cont bancar RO50RNCB__, deschis la BCR Timișoara, cu sediul în localitatea Liebling, nr. 634, județul T., în contradictoriu cu pârâta ., CUI_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului J_, cu sediul în Beiuș, Calea Bihorului, nr. 25, județul Bihor.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma totală de 585.90 ron, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. FC_/18.12.2013 și dobânda legală penalizatoare calculată asupra acestei sume începând cu data de 18.03.2014 și până la data plății efective.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantei.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Beiuș.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A.-M., judecător B. A.
Red. M.A.M.
Tehnored. B.A.
4 ex./26.02.2015
Se comunică cu:
- reclamanta . S.R.L., CUI_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului J_, cont bancar RO50RNCB_0001, deschis la BCR Timișoara;
- pârâta ., CUI_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului J_, cu sediul în Beiuș, CALEA BIHORULUI, nr. 25, județul Bihor.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 79/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 136/2015.... → |
|---|
