Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 906/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 906/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 633/187/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 906/2015
Ședința publică din 29 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: T. V., judecător
Grefier: Ș. I.
Pe rol este pentru azi soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta PINTIȘ C., CNP_, cu domiciliul în loc. Ceișoara, nr. 53, ., în contradictoriu cupârâtul I. G., CNP_, domiciliat în loc. Ceișoara, nr. 214, ., având ca obiect partaj bunuri comune și acțiunea reconvențională formulată de către reclamantul reconvențional I. G. împotriva pârâtei reconvenționale PINTIȘ C., având același obiect.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei - av. F. M., lipsă fiind părțile și reprezentanta pârâtului.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată; la data de 22.06.2015 pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, la data de 7.07.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, iar la data de 15.07.2015 pârâtul a depus răspuns la întâmpinarea la cererea reconvențională; după care:
Instanța constată că, reclamanta a achitat 5 rate de câte 500 lei fiecare, din taxa judiciară de timbru, prin chitanțele . nr._/21.05.2015 (fila 79 din dosar), . nr._/22.06.2015 (fila 140 din dosar), . nr._/06.07.2015 (fila 145 din dosar), . nr._/19.08.2015 (fila 168 din dosar), . nr._/07.09.2015 (fila 175 din dosar), prin Încheierea din data de 12.05.2015, obligația de plată a reclamantei privind plata taxei judiciare de timbru fiind eșalonată în 9 rate lunare.
De asemenea, se constată că pârâtul nu a achitat până în prezent nici o sumă cu titlu de taxă judiciară de timbru, deși prin Încheiere de ședință din data de 5.08.2015, obligația de plată a pârâtului privind plata taxei judiciare de timbru a fost eșalonată în 4 rate lunare de câte 300 de lei și ultima de 106 lei.
Reprezentantul reclamantei susține acțiunea astfel cum a fost formulată în scris.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantei arată că în legătură cu terenurile arătate la pct. 1, literele c, d, e, f din acțiune (și care sunt situate în localitatea Ceișoara, .), solicită ca partajul să se facă prin stabilirea valorii de circulație a terenurilor și să fie împărțită valoarea acestora și nu terenurile în mod efectiv. Arată că aceste terenuri au fost cumpărate, fie prin acte sub semnătură privată, fie prin sultarea fraților pârâtului cu privire la unele bunuri din masa succesorală a părinților acestora, dar părțile nu au stabilit dreptul de proprietate asupra acestor terenuri. Acesta este și motivul pentru care reclamanta solicită stabilirea unei cote părți valorice raportată la valoarea de circulație a terenurilor.
Raportat la imobilul înscris în Cf nr._ – C1-U23 Oradea, provenită din conversia de pe hârtie din Cf nr. 8729 S., respectiv imobilul înscris în Cf nr._ – C1-U5, provenită din conversia de pe hârtie din Cf nr._ S., instanța pune în discuție competența Judecătoriei Beiuș din perspectiva dispozițiilor art. 117, alin. 1 și 3 NCPC.
Reprezentantul reclamantei arată că, potrivit disp. art. 107 NCPC și art. 113, alin. 5 NCPC, Judecătoria Beiuș este competentă în soluționarea prezentei acțiuni, chiar dacă imobilele sunt situate în raza de competență a Judecătoriei Oradea.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială exclusivă a Judecătoriei Beiuș, invocată din oficiu, raportat la dispozițiile legale mai sus enunțate.
INSTANȚA,
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 1.04.2015, reclamanta PINTIȘ C. a chemat în judecată pe pârâtul I. G., solicitând să se constate că sub durata relațiilor de căsătorie, părțile au dobândit sub forma bunului comun: un apartament identificat cu nr. 46, din . Cf nr._ – C1-U23 Oradea, provenită din conversia de pe hârtie din Cf nr. 8729 S.; o cameră, înscrisă în Cf nr._ – C1-U5, provenită din conversia de pe hârtie din Cf nr._ S.; un teren arabil intravilan identificat cu nr. top. 652 din Cf nr. 107 Ceișoara; un teren identificat cu nr. top. 383/2 și 383/5 din Cf nr. 26 Ceișoara; un teren arabil identificat cu nr. top. 380/1 din Cf nr. 56 Ceișoara; un teren arabil în suprafață de 0,26 Ha, dobândit ca urmare a partajului intervenit între pârât și fratele său, din masa succesorală a antecesorilor lor; investițiile la casa părintească a pârâtului din loc. Ceișoara; investiții constând în edificarea unor construcții noi, în anul 1988 în curtea casei vechi; un autoturism Opel Astra din anul 2000; articole de mobilier în apartamentul din Oradea; articole de mobilier din casa veche construită de părinții pârâtului; articole de mobilier din casa edificată în Ceișoara de către părți; cu cheltuieli de judecată.
Motivele de fapt arătate prin cererea de chemare în judecată:
Reclamanta arată că a încheiat căsătoria cu pârâtul în anul 1988 și de comun acord și-au stabilit domiciliul conjugal în casa părintească a pârâtului, iar din căsătoria lor au rezultat 4 copii din care, în prezent mai sunt doi minori.
Imediat după căsătorie și din banii rezultați din câștigul de la nuntă, la care se adaugă economiile proprii, au hotărât să construiască o casă, la care ulterior au construit și anexe. Aceste construcții, situate în loc. Ceișoara, în anul 2005, au făcut obiectul contractului de donație cu sarcini, părinții pârâtului transmițând acestuia dreptul de proprietate cu titlu de donație.
În timp, aceste încăperi au fost mobilate cu articolele de mobilier descrise în petitul acțiunii.
Reclamanta arată că, la despărțirea în fapt, în gospodărie existau 6 porci, o cantitate însemnată de fân precum și o iapă cu mânz și ham. Toate acest bunuri au fost înstrăinate de către pârât, iar banii rezultați cu titlu de preț au fost însușiți de către pârât, cheltuindu-i în interes propriu.
Tot sub durata căsătoriei, părțile au achiziționat mai multe suprafețe de teren, astfel cum sunt identificate la pct. I din petitul acțiunii.
De asemenea reclamanta arată că, a achiziționat cu pârâtul un apartament din Oradea, precum și uscătoria aflată în imediata apropiere, încăperile celor două unități locative fiind mobilate potrivit celor precizate la pct. D din acțiune.
După despărțirea în fapt, apartamentul și uscătoria au fost închiriate de către pârât, acesta încasând lunar suma de 100 euro, cu titlu de chirie, respectiv 50 euro pentru uscătorie.
Din cauza unor neînțelegeri părțile s-au despărțit în fapt, iar prin sentința civilă nr. 1190/2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr._, definitivă prin renunțarea la recurs, căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț din vina exclusivă a pârâtului, dispunându-se totodată ca locuința minorilor I. B. și I. L. să fie stabilită la reclamanta din prezentul dosar, iar pârâtul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere pe seama minorilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 979 și urm. C., art. 339 NCC, art. 31 din vechiul Cod al Fam.
În probațiune, au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, acte de stare civilă; adeverința nr. 210/16.03.2015 eliberată de Primăria .._-C1-U23; Cf nr._-C1-U5; Cf nr. 546 Ceișoara; Cf nr. 56 Ceișoara; Cf nr. 26 Ceișoara; Cf nr. 448 Ceișoara; Cf nr. 107 Ceișoara; Sentința civilă nr. 654/15.07.2014 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr._ ; Sentința civilă nr. 1190/2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr._ ; Decizia civilă nr. 483/A/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._ ; contracte de vânzare cumpărare sub semnătură privată a terenurilor arabile în litigiu.
Prin întâmpinarea depusă la data de 22.06.2015, pârâtul a arătat că nu se opune admiterii în parte a acțiunii reclamantei, respectiv nu se opune partajării bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. Solicită respingerea acțiunii sub aspectul pretențiilor privind cota contributivă egală a părților.
Prin cererea reconvențională, pârâtul – reclamant reconvențional I. G., a solicitat să se stabilească:
- că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu titlu de bun comun: bunuri mobile cu care au utilat casa veche părintească, bunuri mobile cu care au utilat construcția nouă din loc. Ceișoara și alte bunuri, toate aflate în posesia reclamantei – pârâtă reconvențională ridicate în urma separării în fapt.
- că bunurile au fost dobândite cu cota de 75 % a pârâtului și cu cota de 25 % a reclamantei.
- că sporul de valoare dobândit prin investițiile efectuate de către pârât la imobilul din Oradea, reprezintă bunul propriu al pârâtului.
În motivarea cererii reconvenționale pârâtul – reclamant reconvențional a arătat că, din masa bunurilor comune de împărțit fac parte și bunurile mobile descrise în petitul cererii reconvenționale, bunuri care nu au fost indicate de către reclamantă – pârâtă reconvențională prin acțiune, întrucât se afla deja în posesia ei și nu avea nici un interes să le supună partajului.
În drept au fost invocate prevederile art. 201, alin. 2, art. 205 NCPC, art. 979 și urm. NCPC, art. 667 – 670, 686 NCPC.
În probațiune, au fost depuse la dosarul cauzei chitanțe privind plata impozitelor; Ordonanța de clasare din data de 31.07.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș din dosarul nr. 1119/P/2013; Sentința civilă nr. 654/15.07.2014 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr._ ; chitanțe privind plata cheltuielilor de întreținere; copie carte de muncă.
Prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională, depuse la data de 7.07.2015, reclamanta a arătat că își susține în continuare toate cererile formulate în acțiunea principală, cu referire la bunurile imobile, investiții sau bunuri mobile.
Prin răspunsul la întâmpinarea la cererea reconvențională, depus la data de 15.07.2015, pârâtul a arătat că își menține în tot cererea reconvențională, așa cum a fost formulată.
Prin Încheierea din data de 12.05.2015, instanța a dispus ca obligația de plată a reclamantei privind plata taxei judiciare de timbru să fie eșalonată în 9 rate lunare, din care reclamanta, până în data de 7.09.2015 a achitat 5 rate de câte 500 lei fiecare, prin chitanțele . nr._/21.05.2015 (fila 79 din dosar), . nr._/22.06.2015 (fila 140 din dosar), . nr._/06.07.2015 (fila 145 din dosar), . nr._/19.08.2015 (fila 168 din dosar), . nr._/07.09.2015 (fila 175 din dosar).
Deși prin Încheiere de ședință din data de 5.08.2015, instanța a dispus ca obligația de plată a pârâtului privind plata taxei judiciare de timbru să fie eșalonată în 4 rate lunare de câte 300 lei fiecare și ultima de 106 lei, acesta nu a achitat până în prezent -29.09.2015- nici o sumă cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Analizând excepția de necompetență teritorială exclusivă a Judecătoriei Beiuș, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
În acțiunea reclamantei, în raport de care se stabilește competența instanței de judecată în soluționarea cererii sunt indicate ca și bunuri imobile, un apartament situat în Oradea, precum și o cameră rezultată din transformarea unei uscătorii, situată și ea în același .>
În legătură cu terenurile indicate în acțiune, reprezentantul reclamantei a arătat la termenul de astăzi, că de fapt nu se solicită includerea acestora în masa de împărțit, urmată de împărțirea lor efectivă, ci stabilirea valorii lor de circulație și includerea în masa de împărțit doare a acestei valori, pentru că părțile nu sunt proprietare tabulare asupra acestora.
În legătură cu investițiile la casa părintească a pârâtului, ele au fost indicate ca și bunuri mobile și nu reprezintă achiziționarea sau edificarea unui imobil de sine stătător.
Potrivit art. 117, alin. 1 C., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. Această dispoziție este valabilă potrivit art. 117, alin. 3 C. și în cazul acțiunilor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.
În cazul de față, partajul solicitat cu privire la imobilele situate în Oradea, nu rezultă dintr-o succesiune ci din eventuala comuniune de bunuri a părților.
În condițiile în care singurele imobile care sunt cuprinse în masa de împărțit sunt cele situate în Oradea, instanța va aprecia că nu sunt incidente disp. art. 117, alin. 2 C., care creează o competență alternativă în cazul în care sunt mai multe imobile situate în raza de activitate a mai multor instanțe.
Excepția privitoare la necompetența teritorială de ordine publică poate să fie invocată și de către judecător, la primul termen de judecată, lucru care s-a și întâmplat în prezenta cauză.
În această situație, instanța va reține că, raportat la locul situării imobilelor indicate în acțiunea reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 117, alin. 1 și 3 NCPC, competența de soluționare a prezentei acțiuni aparține Judecătoriei Oradea.
Astfel, în baza art. 130, alin. 2 C. raportat la art. 131 și 132, alin. 3 C., instanța va admite excepția de necompetență teritorială exclusivă a Judecătoriei Beiuș, invocată din oficiu și în consecință va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamanta PINTIȘ C. în contradictoriu cu pârâtul I. G., având ca obiect împărțire de bunuri și acțiunea reconvențională formulată de către reclamantul reconvențional I. G. împotriva pârâtei reconvenționale PINTIȘ C., având același obiect, în favoarea Judecătoriei Oradea.
Această instanță se va pronunța și în legătură cu situația acțiunii reconvenționale a reclamantului reconvenționale I. G., care până în prezent nu a achitat nici o sumă cu titlu de taxă de timbru, deși s-a eșalonat plata acesteia în mai multe rate lunare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială exclusivă a Judecătoriei Beiuș, invocată din oficiu și în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamanta PINTIȘ C., CNP_, cu domiciliul în loc. Ceișoara, nr. 53, ., în contradictoriu cu pârâtul I. G., CNP_, domiciliat în loc. Ceișoara, nr. 214, ., având ca obiect împărțire de bunuri și acțiunea reconvențională formulată de către reclamantul reconvențional I. G. împotriva pârâtei reconvenționale PINTIȘ C., având același obiect, în favoarea Judecătoriei Oradea.
Dispune înaintarea dosarului către Judecătoria Oradea, județul Bihor.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 septembrie 2015.
Președinte, Grefier,
T. V., judecător Ș. I.
Red. T.V.
Tehnored. Ș.I.
4 ex
7.10.2015, emis 2 .>
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ
JUDEȚUL BIHOR
DOSAR NR._
DIN 7.10.2015/2 ex.
Către,
JUDECĂTORIA ORADEA
Alăturat, vă înaintăm dosarul acestei instanțe nr._, cusut și numerotat, care conține . file, sub aspectul soluționării cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamanta PINTIȘ C., CNP_, cu domiciliul în loc. Ceișoara, nr. 53, ., în contradictoriu cu pârâtul I. G., CNP_, domiciliat în loc. Ceișoara, nr. 214, ., având ca obiect împărțire de bunuri și a acțiunii reconvenționale formulată de către reclamantul reconvențional I. G. împotriva pârâtei reconvenționale PINTIȘ C., având același obiect, având în vedere că prin Sentința civilă nr. 906/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Beiuș s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea dvs.
Președinte, Grefier,
T. V., judecător Ș. I.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 885/2015. Judecătoria BEIUŞ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 454/2015. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
