Drept de retenţie. Încheierea nr. 8357/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 8357/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 3946/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE CIVILĂ Nr. 8357/2013
Ședința din Camera de Consiliu din data de 23 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C. P., K. M., D. E. și D. T., împotriva pârâtei P. R.-CATOLICĂ DIN BISTRIȚA, având ca obiect drept de retenție.
Cauza se soluționează fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5.055,72 lei și 5 lei timbru judiciar.
S-au analizat actele dosarului, instanța reținând cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamantele C. P., K. M., D. E. și D. T., au chemat în judecată pe pârâta P. R.-CATOLICĂ DIN BISTRIȚA, solicitând instanței să dispună recunoașterea dreptului lor de retenție asupra imobilelor situate în Bistrița, .. 35, jud. Bistrița-Năsăud, identificate în CF nr. 3551/I Bistrița, nr. 3551/II Bistrița, 3551/III Bistrița și 3551/IV Bistrița, până la achitarea, de către pârâtă a sumei ce reprezintă contravaloarea sporului de valoare adus imobilelor apartamente de locuit anterior menționate, prin îmbunătățirile pe care le-au adus acestor imobile.
În motivare arată că prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 677/1998, 700/1998, 738/1998, respectiv 802/1999, reclamanții au achiziționat apartamentele de locuit înscrise în CF 3551/I Bistrița, nr. 3551/II Bistrița, 3551/III Bistrița și 3551/IV Bistrița, fiindu-le de asemenea atribuit și terenul aferent prin ordinele prefectului nr. 14/1999 și 50/2000, apartamente pe care anterior le-au deținut în calitate de chiriași.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în dosarul nr. 6970/2005 al Judecătoriei Bistrița, actuala pârâtă a solicitat anularea atât a contractelor de vânzare cumpărare, cât și a Ordinelor Prefectului, motivându-se că obiectul vânzării de către chiriași în puteau face doar apartamentele preluate de la persoane fizice. Prin sentința civilă nr. 780/2006 s-a admis în parte, irevocabil, cererea de chemare în judecată, constatându-se nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare precum și a ordinelor prefectului menționate.
În ce privește despăgubirile privind sporul de valoare adus imobilelor, reclamanții le solicită în temeiul art. 48 din Legea 10/2001, întrucât acestea sunt încadrabile în categoria celor utile și necesare.
În drept invocă prev. art. 2495-2499 NCC, art. 453 C.pr.civ.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-37) și a solicitat interogatoriul pârâtei.
Prin precizarea depusă în data de 29.04.2013 reclamanții arată că obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea unui drept de retenție, drept nepatrimonial, neevaluabil în bani.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind netemeinică și, în subsidiar, ca inadmisibilă.
Pe cale de excepție a invocat lipsa interesului și obiectului cauzei în promovarea acțiunii din partea reclamanților, întrucât contractele de închiriere au fost prelungite și nu există niciun risc de evacuare din imobil, iar sumele de care se face vorbire în acțiune nu sunt certe, astfel că acțiunea lor apare ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, arată că acțiunea a fost promovată în scopul de a prelungi contractele de închiriere, având în vedere că acțiunea ce face obiectul dosarului civil nr._ a Tribunalului Bistrița-Năsăud nu este soluționată definitiv și irevocabil, iar disp. art. 2495-2499 din Noul cod civil nu sunt aplicabile în speță.
În drept invocă prev. art. 205, 254 C.pr.civ.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma temeiurilor juridice procesuale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția întocmită la data de 30.09.2013, instanța, întemeiat pe dispozițiile art. 197 Noul Cod de procedură civilă, a dispus comunicarea către reclamanți a înștiințării prin care, sub sancțiunea anulării cererii, li s-a solicitat să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5.055,72 lei și 5 lei timbru judiciar.
Potrivit prevederilor art. 197 Noul Cod de procedură civilă „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.”
La expirarea termenului stabilit, instanța constată că reclamanții nu au înțeles să îndeplinească obligațiile privind completarea cererii în sensul că nu au facut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5.055,72 lei și 5 lei timbru judiciar.
În aceste condiții, instanța observă că ipoteza normei legale instituite prin art. 200 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă potrivit căreia „Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii” este întrunită, astfel că va dispune anularea cererii formulate.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție instanța înlătură liberul acces al petentului la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act juridic care pretinde că îi vatămă drepturile.
Instanța reține că dreptul consacrat de art. 21 din Constituția României și cel prevăzut de art. 6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut, însă trebuie să fie efectiv, deoarece Convenția apără drepturi concrete și efective, nu drepturi teoretice și iluzorii (Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, . nr. 37, p. 16, paragraful 33).
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție (cauza Golder c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile legale enunțate anterior și care vizează condițiile de promovare a unei acțiuni în justiție.
Prin urmare, reclamanții puteau să prevadă în mod rezonabil că, dacă nu vor respecta prescripțiile procedurale pentru promovarea cererii, aceasta va fi anulată. Ori, atâta timp cât dispozițiile legale inserate de către legiuitor în cadrul prevederilor art. 200 al. 3 Noul Cod de procedură civilă au caracter imperativ, o atare obligație se impunea a fi respectată de către justițiabilul dator să dea actului de sesizare al instanței forma prevăzută de lege.
Așa fiind, în considerarea dispozițiilor legale anterior enunțate, văzând că reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile privind completarea cererii în termenul de 10 zile de la data primirii înștiințării, respectiv 04.10. 2013, conform dovezilor existente la filele 220-223 dosar, instanța va dispune anularea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Anulează cererea de chemare în judecată, având ca obiect drept de retenție, formulată de către reclamantele C. P., CNP_, K. M., CNP_, D. E., CNP_, și D. T., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, .. 35, jud. Bistrița-Năsăud.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 23.10. 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
B. V. | B. A. |
RED/DACT
BV/M.
25.10.13
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 7067/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2872/2013.... → |
|---|
