Plângere contravenţională. Sentința nr. 2872/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2872/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 1584/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2872/2013
Ședința publică din data de 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. O. D., judecător
GREFIER: B. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul G. O., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ încheiat la data de 24. 01. 2013 de intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar, prin fax, la data de 08. 04. 2013, un înscris din partea mamei martorului V. S. din care reiese că martorul este plecat în Anglia.
Petentul G. O. se identifică cu CI . nr._, CNP_. Depune la dosar un set de înscrisuri. Arată că a chemat de mai multe ori poliția, însă acele persoane tot fac gălăgie, iar soția sa este bolnavă. Nu formulează cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța constată încheiată faza de cercetare judecătorească și, conform art. 150 Cod procedură civilă, dispune judecarea cauzei în fond.
Petentul, având cuvântul la fond, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și a se dispune anularea procesului-verbal de contravenție; cu cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că prin cererea înregistrată la data de 08. 02. 2013 pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, G. O. a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._, încheiat la data de 24. 01. 2013 de intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA, ca neîntemeiat și neadevărat.
În motivare se arată că petentul a solicitat, împreună cu soția sa, G. R., poliția locală în data de 24. 01. 2013, orele 23:40, să vină pe . 3, ., pentru a lua măsuri împotriva a 4 persoane în chirie care locuiesc la această adresă dar la apartamentul 25, care este situat deasupra apartamentului 23 în care locuiesc aceștia. A sunat la interfon numitul B. A., petentul i-a deschis ușa, a intrat în apartamentul acestuia și i-a spus că în apartamentul 25 stau 4 persoane în chirie și au gresie pe jos și tot umblă încălțate cu pantofi cu tocuri, trântesc ușile, trântesc scaunele pe gresie și fac zgomot foarte des și astfel cei doi nu se pot odihni. Numitul B. A. i-a cerut petentului cartea de identitate și acesta i-a dat-o, și-a notat datele și i-a restituit-o. Ulterior, a urcat pe scări la apartamentul 25, unde a bătut la ușă și a deschis o persoană și a intrat în apartamentul 25. După circa 30 de minute a coborât și i-a spus petentului că persoanele din apartamentul 25 dormeau. Soția l-a întrebat pe numitul B. A. cine i-a deschis ușa dacă dormeau, acesta a coborât nervos pe scări și a plecat.
După circa 3-4 zile, petentul a primit procesul verbal . nr._ din 24. 01. 2013, orele 00:30, în care agentul constatator a consemnat în mod fals că acesta a solicitat un echipaj de poliție locală la fața locului fără motiv întemeiat. Acesta mărturisește că persoanele acuzate dormeau, și chiar el a pus ca martor o persoană din cele 4 persoane care locuiesc în apartamentul 25, pe numita V. S., la care nu îi trece datele personale și adresa de domiciliu în procesul verbal, după cum rezultă și din procesul verbal. Mai abuzează și minte că contravenientul refuză să semneze și nu este de față și chiar acesta cu soția sa și fiica lor erau de față când a coborât scările de la apartamentul 25 și nu au fost solicitați să semneze procesul verbal nici unul din toți trei.
Petentul consideră că tot la fel minte și abuzează că procesul verbal a fost întocmit în lipsă deoarece a fost necesară verificarea sa în baza de date. Se vede clar că minte deoarece cartea de identitate a petentului i-a fost cerută de acesta când a intrat în apartament, iar el susține că i-a dat-o. Toate acestea sunt niște minciuni confecționate de B. A. și scrise în procesul verbal.
Astfel, petentul menționează că lucrurile stau cu totul altfel, având dovezi și martori în acest sens. În plus, persoanele care stau în chirie în apartamentul 25 sunt cunoștințe apropiate de-a lui B. A. și pe acest motiv l-a amendat pe petent, fără să fie vinovat, cu suma de 100 lei.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 3-5 dosar).
Plângerea contravențională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal contestat.
În motivare se arată că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat i s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 100 lei întrucât s-a reținut în sarcina sa, săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3, pct. 11, din Legea nr. 61/1991 republicată: „alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat", respectiv pentru că a solicitat intervenția Poliției Locale a municipiului Bistrița, fără a avea un motiv întemeiat.
În concret, contextul în care a fost sancționat contravențional petentul a fost următorul: în data de 24. 01. 2012, la ora 00.20, petentul a telefonat la sediul Poliției Locale pentru a solicita intervenția forțelor de ordine, reclamând că vecinii de la apartamentul de deasupra dânsului fac gălăgie și nu se poate odihni. Așa cum prevede procedura în astfel de situații, sesizarea telefonică a fost transmisă prin dispeceratul Poliției Locale către echipele aflate în patrulare pe teren, pentru a se face verificări. Ajunși la fața locului, la adresa indicată de petent, polițiștii locali au constatat că sesizarea nu se confirmă, iar starea de fapt nu justifica în niciun fel intervenția organelor de ordine publică, dat fiind că persoanele reclamate dormeau.
Aspectele arătate de petent în cuprinsul plângerii nu sunt de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție. Petentul admite că a sesizat Poliția în mod repetat, însă omite să facă vreo referire la propria conduită, care a generat de fapt sancționarea contravențională.
Având în vedere cele arătate mai sus, intimata consideră că nu poate fi admisă plângerea contravențională formulată de petent, mai ales că procesul verbal a fost în mod corect și justificat întocmit de agentul constatator, pornind de la starea de fapt de la fața locului și motivat de conduita petentului. În concluzie, aspectele invocate de către reclamant nu sunt de natură să afecteze legalitatea sau temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/12. 02. 2012, motiv pentru care se impune respingerea acțiunii introductive.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm. Cod procedură civilă, art. 3, pct. 11 din Legea nr. 61/1991 republicată și O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 13-24 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 24. 01. 2013, i s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 100 lei întrucât s-a reținut în sarcina sa, săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3, pct. 11, din Legea nr. 61/1991 republicată: „alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat", respectiv pentru că a solicitat intervenția Poliției Locale a municipiului Bistrița, fără a avea un motiv întemeiat.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
În speța pendinte, petentul a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator, la dosarul cauzei fiind depuse în probațiune documente care atestă faptul că reclamațiile efectuate de către acesta, fiind mai multe la număr, au fost întemeiate (fila 33 dosar). În plus, între momentul la care s-a efectuat apelul telefonic către intimată și momentul intervenției efective a echipei operative – cca. 30 minute – se poate considera în mod obiectiv că era posibilă desistarea persoanelor care au provocat larmă și au deranjat colocatarii imobilului de acțiunile efectuate (filele 14-24 dosar). Numărul mare de sesizări efectuate de către petent conduce instanța la concluzia că locatarii apartamentului, chiriași în imobil, sunt persoane care în mod frecvent adoptă o conduită neconformă cu respectarea programului de odihnă al colocatarilor, aspect în considerarea căruia instanța apreciază că această contravenție reținută în sarcina petentului, în fapt, nu există.
Rezultă, așadar, că starea de fapt reținută de către organul constatator a fost răsturnată în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 24. 01. 2013 de intimata Poliția locală a municipiului Bistrița și sancțiunile aplicate în temeiul său ca fiind neîntemeiat.
În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite ca fiind fondată plângerea contravențională formulată de către petentul G. O., cu domiciliul în Viișoara, nr. 219, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 24. 01. 2013, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 2, jud. Bistrița-Năsăud și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 24. 01. 2013 de intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA și sancțiunile aplicate în temeiul său.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă..
Pronunțată în ședința publică din 08. 04. 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. O. D. B. C. I.
Red./Dact.
COD/R.
10. 04. 2013/4 ex.
| ← Drept de retenţie. Încheierea nr. 8357/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8461/2013. Judecătoria... → |
|---|
