Fond funciar. Sentința nr. 406/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 406/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 4817/190/2010
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 406/2013
Ședința publică din data de 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. O. D., Judecător
GREFIER: B. C. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții B. D. și B. I., împotriva pârâților C. L. DE FOND FUNCIAR LIVEZILE, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR BISTRIȚA NĂSĂUD, având ca obiect fond funciar.
Cauza s-a judecat în fond la data de 14. 01. 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii, încheierea de ședință făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că prin cererea înregistrată la data de 20. 05. 2010 pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanții B. D. și B. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR LIVEZILE și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR BISTRIȚA NĂSĂUD, să se dispună stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire și atribuire efectivă asupra unei suprafețe de 3 ha teren, din care 0, 5 ha arabil, iar 2,5 ha fânaț, avându-se în vedere calitatea reclamanților de moștenitori după defuncta R. M.; obligarea pârâtei de rând 1 să întocmească documentația necesară și ulterior să o înainteze pârâtei de rând 2, obligând-o pe aceasta din urma să le emită titlul de proprietate, sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 10 lei/zi întârziere.
În motivare se arată că reclamanții au calitatea de moștenitori testamentari ai defunctei R. M., în temeiul testamentului autentic nr. 1450/1992 întocmit de notariatul de Stat al Județului Bistrița-Năsăud. În baza acestui testament, s-a emis în ceea ce îi privește, de către același notar, certificatul de moștenitor nr. 346/12 septembrie 1994. Antecesoarea reclamanților, defuncta R. M., a formulat cerere de reconstituire a dreptului sau de proprietate, înregistrată sub nr. 1122/13. 03. 1991. Aceasta a fost împroprietărită prin titlul de proprietate nr._ în baza Decretului Lege nr. 187/1945 privind înfăptuirea Reformei Agrare, însă ulterior acest teren a fost preluat prin cooperativizare. Cererea de reconstituire nu a fost soluționată sub nicio formă de către C. locala de Fond Funciar în favoarea antecesoarei reclamanților, motiv pentru care în temeiul art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 13 alin 1 din Legea nr. 18/1991, aceștia au formulat prezenta cerere.
În drept s-au invocat prevederile art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 13 alin 1 din Legea nr. 18/1991, prevederile HG nr. 890/2005 - art. 5 lit. h, I, art. 6 lit. e, f, art. 36, art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 4-10 din dosar) și s-a solicitat admiterea interogatoriului pârâtelor și efectuarea unei expertize tehnice judiciare.
Acțiunea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.
Legal citată, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii introductive și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctei R. M..
În motivare se arată că, în conformitate cu înscrisurile doveditoare depuse la dosar, defuncta R. Mana a solicitat prin cererea nr. 1122/30. 03. 1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol în suprafață de 3 ha. în dovedirea dreptului de proprietate a fost depus Titlul de împroprietărire nr._ emis în baza Decretului-lege nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare. Potrivit prevederilor art.8, 11 și 13 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în favoarea foștilor proprietari sau a moștenitorilor acestora în limita suprafețelor de teren dovedite cu acte de proprietate. Potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, „persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
Raportat la prevederile legale mai sus amintite, defuncta R. M. este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în limita suprafeței de teren înscrise în titlul de împroprietărire. În opinia pârâtei, nu poate fi dispusă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, deoarece aceștia nu au depus cerere de reconstituire și nu au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire, după eliberarea titlului de proprietate în favoarea antecesoarei, reclamanții urmând a proceda conform dreptului comun.
De asemenea, pârâta precizează că, în condițiile în care restituirea în natură a terenului solicitat nu este posibilă, sunt aplicabile prevederile art.10 din Hotărârea Guvernului României nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. În cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri.
În drept s-au invocat prevederile art. 8, 11, 13 și 52 din Legea nr. 18/1991, art. 36 din Legea nr. 1/2000, Legea nr. 169/1997 și art.10 din HG nr. 890/2005.
Legal citată, pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Livezile a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii depuse de reclamanți ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, prin cererea înregistrata la Primăria Livezile sub nr. 1122/13. 03. 1991 (anexa 1) numita R. M. a solicitat să "fie împroprietărită" cu 3 ha pământ din care 0,5 arabil și 2,5 ha fânaț. Alături de această cerere, numita R. M. nu a depus niciun fel de act din care să rezulte temeiul pretențiilor sale, modalitatea prin care dorește să-i fie constituit sau reconstituit dreptul de proprietate pentru aceasta suprafața de teren. Ca urmare a cererii formulate, numitei R. M. i s-a atribuit o suprafață de 0,5 ha teren agricol (prin constituirea dreptului de proprietate), fiind înscrisă și validată cu această suprafață pe anexa 9A, ulterior devenită 12A.
Ulterior, ca urmare a reverificării modului în care mai multe persoane au fost înscrise pe aceste anexe, verificării condițiilor pe care aceste persoane trebuiau să le îndeplinească pentru a le fi constituit/reconstituit dreptul de proprietate, au fost emise Hotărârile Comisiei Județene nr. 39/10. 11. 1994 (anexa 2) precum și nr. 39/31. 08. 1995 (anexa 3), hotărâri prin care au fost anulate anumite suprafețe de teren considerându-se că aceste suprafețe au fost atribuite în mod nelegal. În acest sens, în anexa la Hotărârea nr. 39/31. 08. 1995 la poziția nr. 17 figurează și numita R. M. cu suprafața de 0,5 ha. Această persoană a fost scoasă de pe anexă, ca urmare a faptului că nu îndeplinea condițiile legale pentru constituirea dreptului de proprietate (nu a fost înscrisă în CAP, nu a realizat normele cerute de lege etc).
Aceste Hotărâri ale Comisiei Județene au fost comunicate persoanelor în cauză, cei vizați putând face plângere Judecătoriei Bistrița daca au fost nemulțumiți de soluțiile adoptate, în termen de 30 de zile de la comunicare. Este adevărat faptul că ambele Hotărâri au fost pronunțate după decesul defunctei R. M. (decedată la data de 19. 08. 1994), dar moștenitorii acesteia (în speța de față reclamanții din prezentul dosar) puteau formula plângere în condițiile Legii nr. 18/1991. Neexercitând această cale de atac prevăzuta de lege, o astfel de cerere formulata în anul 2010, fiind evident tardivă.
Pe de alta parte, odată cu depunerea cererii de către numita R. M. în anul 1991, Primăriei Livezile nu i-au fost anexate nici un fel de acte care să indice modalitatea de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate. Abia prin prezenta acțiune, după mai bine de 19 ani, moștenitorii defunctei R. arată faptul că terenul solicitat urma să-i fie atribuit acesteia prin reconstituirea dreptului de proprietate, ca urmare a emiterii pe numele acestei persoane a unui titlu de proprietate în baza Legii nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare (Titlul de Proprietate nr._ ). În conformitate cu Tabelul Nominal existent la OCPI Bistrița-Năsăud pentru împroprietăriții din . că, ulterior emiterii titlului de proprietate cu nr._ pe numele defunctei R., acesta a fost radiat ca urmare a neîndeplinirii condițiilor legale de atribuire.
Prin cererea de chemare în judecata, reclamanții solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața de 3 ha teren, reconstituire care ar urma să fie realizata în natura, deși nici aceștia (și nici numita R. M.) nu au depus nici un fel de schița, sau să ofere vreo informație privind vechiul amplasament al terenului solicitat. La momentul de fata, pe raza comunei Livezile nu mai exista teren disponibil pentru a fi atribuit solicitanților în temeiul Legii nr. 18/1991, aceste lucruri sunt confirmate și de către balanța terenurilor vizata de către OCPI Bistrița-Năsăud și ADS Reprezentanța Bistrița din care rezulta că nu există teren disponibil la C. Comunală Livezile.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 41-51din dosar).
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 11. 10. 2010, reclamanții au arătat, cu privire la susținerile pârâtei, că defuncta nu a depus niciun fel de act din care să rezulte temeiul pretențiilor sale, potrivit art. 4(b) din HGR nr. 131/1991, privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, act normativ în vigoarea la data depunerii cererii de către defuncta R. M., „Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: h) solicită orice relații și date sau, după caz, actele doveditoare prevăzute la art. 9 și 10 din lege", obligație legală menținută și în H.G.R. nr. 1172/2001 care a abrogat H.G.R. nr. 131/1991 și în H.G.R. nr. 890/2005, în vigoare, care a abrogat H.G.R. nr. 1172/2001.
Aceeași obligație legală este prevăzută și în Legea nr. 18/1991, legea fondului funciar, cu toate modificările și completările ulterioare, care la art. 9(8) dispune: " Primarul sau secretarul consiliului local este obligat să primească cererea și să o înregistreze, indiferent dacă aceasta cuprinde sau nu cuprinde toate mențiunile precizate la alin. (4) și dacă nu este însoțită de toate actele prevăzute la alin. (5). În acest caz, primarul sau secretarul este obligat să comunice solicitantului ca, până la data de 31 decembrie 1998, să depună toate actele menționate la alin. (5), sub sancțiunea decăderii acestuia din termen".
Din actele depuse la dosar de către comisia locală Livezile nu rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligația legală, respectiv că a solicitat defunctei R. M. și ulterior moștenitorilor acesteia actele doveditoare. Din contră, din actele depuse de pârâta comisia locală Livezile rezultă că cererea defunctei R. M. a fost soluționată doar parțial, prin înscrierea acesteia pe anexa 9A, ulterior devenită 12A, cu suprafața de 0,50 ha, constituire care i-a fost anulată prin Hotărârea Comisie Județene Bistrița-Năsăud nr. 39/31. 08. 1995, dată la care defuncta R. M. era decedată (data de 19. 08. 1994), iar moștenitorii acesteia depun la comisia locală Livezile certificatul de moștenitor nr. 346/12. 09. 1994, care le atestă această calitate.
Potrivit Legii nr. 18/1991 "(1 )Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2) împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare” (art. 53).
Din actele comunicate la dosar de către comisia locală Livezile nu rezultă faptul că aceasta a comunicat moștenitorilor acesteia, reclamanții din prezentul dosar, H.C.J. nr. 39/1995, cu toate că pârâta cunoștea cine sunt moștenitorii, aspect recunoscut chiar de către aceasta prin întâmpinarea și adresa depusă. Prin urmare, având în vedere necomunicarea hotărârii de anulare a constituirii și de asemenea având în vedere că cererea defunctei R. M. a fost soluționată doar parțial, pe anexă fiind înscrisă numai cu 0,50 ha, pentru diferența solicitată în cerere neprimind niciun răspuns, cererea reclamanților nu este tardivă.
Reclamanții consideră că, în prezentul dosar, aceștia, în calitate de moștenitori, care au preluat toate drepturile și obligațiile defunctei R. M., prin acceptarea succesiunii, au depus acte doveditoare, respectiv copie după Titlul de proprietate nr._ de la Reforma agrară din anul 1945 din care rezultă că, defuncta R. M. a fost împroprietărită cu 4 jug. pe teritoriul comunei Iad (în prezent, .. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, „persoanelor fizice cărora li s-a stabilii dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri”. Prin urmare, reclamanții au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul prevederilor legale arătate, aspect susținut și de către C. Județeană Bistrița-Năsăud în întâmpinarea depusă.
Potrivit H.G.R. nr. 1832/2005, care a modificat și completat art. 10 din H.G.R. nr. 890/2005, „(3) Comisiile locale de fond funciar vor atașa la cerere o situație centralizatoare privind terenurile aflate la dispoziția lor, sub semnătura tuturor membrilor comisiei, avizată de comisia județeană de fond funciar, care să ateste că în rezerva comisiei locale de fond funciar nu mai există teren, pe baza situației suprafețelor de teren pentru care s-au emis titluri de proprietate, situație comunicată de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară. (4) Atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei județene de fond funciar, instituțiilor și autorităților publice care administrează teren proprietate a statului. (5) Toate instituțiile și autoritățile publice care au în administrare terenuri proprietate publică a statului sunt obligate să răspundă cererilor formulate de comisiile de fond funciar și să comunice acestora suprafețele de teren care pot ti disponibilizate, în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data primirii cererii. (6) Comisiile de fond funciar vor putea solicita teren pentru compensarea cu teren i echivalent de la stațiunile și institutele de cercetare doar dacă nu mai există teren disponibil administrat de alte instituții și autorități publice în județul respectiv sau în județele învecinate".
C. locală Livezile nu a depus la dosar balanța terenurilor vizată de O.C.P.I Bistrița-Năsăud din care să rezulte că nu mai are teren disponibil în vederea restituirii în natură a terenului solicitat de reclamanți și că în această situație a îndeplinit procedura arătată mai sus.
Reclamanții învederează că legile fondului funciar au consacrat principiul restituirii în natură a terenurilor solicitate și dovedite cu acte, așa cum este situația reclamanților, inclusiv cu terenuri din domeniul privat al statului, așa cum s-a prevăzut și în ultimele modificări aduse Legii nr. 18/1991, respectiv prin Legea nr. 67/2010, potrivit căreia, "(3) Terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, ori din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, se pot restitui, la cerere, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora care au fost înscriși în anexele privind despăgubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondurilor funciar".
Prin precizarea și modificarea de acțiune formulată la termenul din 12. 11. 2012, reclamanții, având în vedere și raportul de expertiză tehnică și completarea la raportul de expertiză efectuate în prezenta cauză, au solicitat să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea subsemnaților în calitate de moștenitori ai defunctei R. M. pentru suprafața de 2 ha 2790 mp teren pe amatoarele amplasamente identificate în raportul de expertiză și în completarea la raportul de expertiză: teren arabil în suprafață de 3291 mp, rid „După grădini" (amplasament nr. 1), livadă în suprafață de 10.319 mp (amplasament nr. 2), livadă în suprafață de 5033 mp (amplasament nr. 3), teren arabil în suprafață de 2100 mp, rid „Bucini" (amplasament nr. 4), teren arabil în suprafață de 1258 mp, rid „Bucini" (amplasament nr. 4) și teren arabil în suprafață de 789 mp, rid „Rît" (amplasament nr. 6); să fie obligată pârâta de rând 1 (C. locală Livezile) să întocmească procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 2.2790 ha pe amplasamentele arătate la petitul I precum și întreaga documentație necesară și să o înainteze Comisie Județene Bistrița-Năsăud în vederea eliberării titlului de proprietate, sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 10 lei/zi întârziere; și să fie obligată pârâta de rând 2 (C. Județeană Bistrița-Năsăud) să elibereze titlul de proprietate în favoarea subsemnaților reclamanți pentru suprafața de 2,2790 ha în calitate de moștenitori ai defunctei R. M., sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 10 lei/zi întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se reiau argumentele de fapt și de drept prezentate în acțiunea introductivă, reclamanții învederând că, din raportul de expertiză judiciară efectuat în prezentul dosar rezultă faptul că, în prezent, reclamanții folosesc toate terenurile identificate atât în raport cât și în completarea la expertiză. Potrivit precizărilor expertului judiciar, pe aceste terenuri nu au fost puse în posesie alte persoane putând fi atribuite reclamanților care le folosesc neconturbați, însă, având în vedere faptul că, suprafața de teren identificată de către expert în raportul de expertiză și în completarea la raportul de expertiză este de 2,53 ha teren, iar suprafața dovedită și solicitată de reclamanți este de 2,30 ha teren, au formulat prezenta precizare și modificare de acțiune prin care solicităm atribuirea următoarelor terenuri arătate și în petitul 1. respectiv: teren arabil în suprafață de 3291 mp, rid „După grădini" (amplasament nr. 1) livadă în suprafață de 10.319 mp (amplasament nr. 2) livadă în suprafață de 5033 mp (amplasament nr. 3), teren arabil în suprafață de 2100 mp, rid „Bucini" (amplasament nr. 4) teren arabil în suprafață de 1258 mp, rid „Bucini” (amplasament nr. 4) și teren arabii în suprafață de 789 mp, rid „Rât" (amplasament nr. 6), rezultând un total de 2 ha 2790 mp.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea obiect al prezentei cauze, ulterior precizată și modificată (fila 223 dosar) reclamanții B. D. și B. I. au solicitat în esență să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 republicată și modificată, asupra suprafeței de 3 ha teren (0,5 ha arabil și 2,5 ha fânaț), în considerarea calității lor de moștenitori ai defunctei R. M., în sensul în care să fie obligată C. L. de fond funciar Livezile la întocmirea și înaintarea documentației necesare pentru validarea dreptului reconstituit de C. județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, respectiv punerea în posesie cu privire la suprafața astfel reconstituită, pe amplasamentele descrise prin înscrisul de la fila 223, precum și obligarea acesteia din urmă la emiterea titlului de proprietate, cu plata unor daune cominatorii în cuantum de 10 lei pe zi de întârziere în sarcina acestei din urmă Comisii.
S-a motivat în cauză faptul că numita R. M. a formulat cerere de reconstituire după apariția Legii nr. 18/1991 pentru această suprafață, cerere înregistrată la C. locală și căreia nu i s-a dat curs până în prezent, deși petenta a decedat la 19. 08. 1994, calitatea de moștenitori ai reclamanților fiind atestată prin certificatul de moștenitor nr. 346/1994 al Fostului Notariat de stat Bistrița-Năsăud (fila 5).
Este real că petenta a formulat cererea despre care s-a făcut vorbire mai sus, fiind înregistrată la PriMaria comunei Livezile sub nr. 1122/13. 03. 1991 (filele 25, 73 dosar) prin care aceasta a solicitat „să fie împroprietărită cu suprafața de 3 ha pământ”, cerere prin care, de altfel, a înțeles să solicite reconstituirea dreptului în temeiul Legii nr. 18/1991, petenta neavând cunoștințe de specialitate pentru a formula o cerere în acest sens motivată juridic.
Având în vedere solicitarea petentei, C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Livezile i-a atribuit acesteia o suprafață de 0,5 ha teren agricol, prin constituirea dreptului de proprietate fiind înscrisă și validată cu această suprafață pe anexa 9A, ulterior devenită 12A.
Ulterior, la stabilirea acestei modalități de atribuire exclusiv asupra suprafeței de 0,50 ha teren agricol, C. locală și ulterior cea județeană, având în vedere propunerile Comisiei locale Livezile, a avut în vedere faptul că petenta R. M. nu a depus înscrisuri sau alte probe în condițiile art. 8 și urm. din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată, motiv pentru care, urmare a reverificării modului în care unor persoane printre care și petenta li s-a reconstituit dreptul de proprietate, s-au emis hotărârile Comisie Județene nr. 39/10. 11. 1994, precum și nr. 39/31. 08. 1995, prin care s-au anulat suprafețele de teren astfel atribuite, apreciindu-se că nu au întrunit condițiile legale pentru constituirea dreptului de proprietate.
Astfel, la Hotărârea nr. 39/31. 08. 1995, poziția nr. 17, a figurat și R. M. care a fost radiată de pe anexă, pentru motivele anterior expuse (filele 42-51 dosar).
Hotărârile mai sus menționate au fost comunicate persoanelor interesate, petenta însă nu a intrat în posesia acestei ultimei hotărâri, fiind decedată la 19. 08. 1994, deci anterior emiterii lor, moștenitorii acesteia, în speță, petenții în momentul comunicării lor neavând cunoștință de existența acestora, împrejurări de altfel necontestate în cauză.
În ce privește întinderea dreptului ce se pretinde a fi reconstituit, este real că, în conformitate cu art. 4 (b) din HGR nr. 131/1991 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate, Comisiile comunale aveau obligația să solicite orice relații și date, sau după caz, actele doveditoare prevăzute la art. 9 și 10 din lege, aceasta în raport de faptul că C. L. și respectiv Județeană invocă în apărare împrejurarea că petenta nu și-a dovedit îndreptățirea la reconstituirea suprafeței solicitate în temeiul Legii nr. 18/1991, art. 9 alin. 4 și următoarele.
Obligația de diligență însă, pe de o parte, instituită prin textul legal mai sus enunțat îi revine și petentei, nu numai Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate, cunoscut fiind principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi scutit de necunoașterea legii - nemo censetur ignorare legem .
Mai mult, nu numai petenta a stat în pasivitate până la decesul său, survenit la 19. 08. 1994, însă ulterior și moștenitorii acesteia, reclamanții B. D. și B. I., care au înțeles să formuleze prezenta acțiune abia la data de 20. 05. 2010.
Revenind la Hotărârile nr. 39/10. 11. 1994, respectiv nr. 39/31. 08. 1995, din documentația atașată la dosarul cauzei de C. locală, este în afara oricărei discuții faptul că prin acestea s-a soluționat cererea petentei R. M. înregistrată la . de 13. 03. 1991, Hotărâri rămase irevocabile, prin neatacare, astfel încât o nouă cerere în acest sens nu poate fi primită.
Argumentul invocat de petenți relativ la împrejurarea că aceste hotărâri, obiectiv, nu au putut fi comunicate petentei R. M. întrucât era decedată în momentul în care s-au emis, respectiv comunicat și nici moștenitorilor acestora, este reținut de către instanță ca atare, intimatele nefăcând dovadă contrarie în acest sens.
Ceea ce însă nu se poate reține, întrucât nu s-a probat, este împrejurarea că, deși depuse la dosarul cauzei Hotărârile mai sus enumerate, iar petenții au avut asistență juridică de specialitate, nu au înțeles în momentul în care au luat act de existența acestora să le atace, fiind practic în termenul prescris de lege de luare la cunoștință despre conținutul acestora.
Neformulând o atare plângere, hotărârile nr. 39/10. 11. 1994, respectiv nr. 39/31. 08. 1995 sunt definitive și irevocabile în ce privește cererea petentei R. M., iar o altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către reclamanți în calitate de moștenitori ai acesteia, în baza Legilor nr. 169/1997 și art. 36 din Legea nr. 1/2000, nu s-a depus la dosarul cauzei.
Cu alte cuvinte, petenții nu au dovedit existența unei cereri în baza legilor mai înainte enumerate prin care să facă dovada îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha astfel cum s-a solicitat anterior de către petenta R. M., în forma și cu procedurile prescrise de Legile nr. 169/1997 și nr. 1/2000, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit nici refuzul Comisiei locale de a da curs unei atari cereri, pentru simplul motiv că ea nu există, reclamanții înțelegând să promoveze o acțiune direct în instanță, fără să dovedească demersurile efectuate în sensul îndeplinirii obligațiilor instituite de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
În raport de reținerile de mai sus, sunt irelevante identificările efectuate prin raportul de expertiză solicitat în cauză, vizând amplasamentul terenului pretins de reclamanți, pe de o parte, iar pe de altă parte, acestea sunt, în parte, la dispoziția Comisiei Locale, fiind emise în parte titlurile de proprietate, intrând astfel în circuitul civil, și parte din ele, sunt înscrise în favoarea Statului Român având un alt regim juridic.
Așa fiind, instanța, în considerarea textelor legale mai sus menționate, va respinge în totalitate acțiunea formulată, precizată și modificată de reclamanți având ca obiect fond funciar-obligație de a face, ca fiind inadmisibilă.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu au fost solicitate, rațiune pentru care acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată, precizată și modificată de reclamanții B. D. și B. I., ambii cu domiciliul în com. Livezile, ., jud. Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR LIVEZILE, cu sediul în loc. Livezile, ., jud. Bistrița-Năsăud și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR BISTRIȚA NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală nr. 1, jud. Bistrița-Năsăud ca fiind inadmisibilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21. 01. 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. O. D. B. C. I.
Red./Dact.
COD/M./
29. 01. 2013/6 ex.
| ← Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 3773/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8/2013. Judecătoria... → |
|---|
