Plângere contravenţională. Sentința nr. 8/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 4468/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 4._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 8.346/2013
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: M. L. C., judecător
GREFIER: G. A.-M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. L. LIVEZILE împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 24.04.2013 de către intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – prin CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C. București.
La apelul nominal făcut în ședința publică în cauză se prezintă avocat B. C. pentru petentul C. L. LIVEZILE, lipsă fiind intimata C. S.A. – C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În procedura verificării competenței instituită prin dispozițiile art. 131 din N.C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 4 N.C.proc.civ. coroborat cu art. 10^1 din O.G. nr. 15/2002, modificat prin art. III din Legea nr. 2/2013.
Reprezentantul petentului arată că susține plângerea astfel cum a fost formulată și motivată, că nu are alte cereri de formulat în cauză, probe de solicitat și nici alte excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, probe de solicitat și nici alte excepții de invocat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea cauzei în fond, dând cuvântul reprezentantului petentului în susținere.
Reprezentantul petentului, având cuvântul în fond, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și motivată în scris, a se dispune anularea procesului-verbal de contravenție atacat, pentru motivele arătate în plângere, fără cheltuieli de judecată.
Față de actele existente la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată că prin plângerea contravențională înregistrată la data de 07.05.2013 pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petentul C. L. LIVEZILE, reprezentat legal prin primar, a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 24.04.2013 de către intimata C. S.A. – C. București, ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivare s-a invocat nulitatea actului sancționator, motivat de faptul că acesta nu a fost încheiat de către intimată în formă scrisă, ci a fost generat în formă electronică de un program de calculator specializat și, drept urmare, nu a fost semnat olograf de către agentul constatator, așa cum prevede art. 17 din O.G. nr. 2/2001 – neîndeplinirea condițiilor de formă ale procesului-verbal fiind sancționată cu nulitatea absolută.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 4-6 dosar).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare (filele 20-21), prin care a solicitat să se dispună respingerea excepției nulității absolute a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată, cu consecința menținerii ca temeinic a procesului-verbal atacat.
În motivare s-a susținut că procesul-verbal atacat îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, acesta este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale S.I.E.G.M.C.R. și, conform prevederilor art. 7 ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie. Mai mult, O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele-verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Din interpretarea art. 5 din Legea nr. 455/2001 rezultă că înscrisul care poartă semnătura electronică este asimilat unui înscris sub semnătură privată numai în privința efectelor și condițiilor, nu și sub aspectul naturii juridice a actului astfel semnat. Prin urmare, aceste dispoziții nu restrâng domeniul de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar la înscrisurile sub semnătură privată, aceasta găsindu-și incidența deopotrivă în cazul tuturor înscrisurilor în formă electronică, deci și al procesului-verbal contestat.
De asemenea, prin întâmpinare intimata a mai arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În drept s-au invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică și Ordinul MTI nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare – Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 22-23 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
La data de 24.04.2013 a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției atacat, prin care s-a reținut că în data de 28.03.2013 la ora 11:25, pe DN 17 – Unirea, județul Bistrița-Năsăud, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
În conformitate cu prevederile art. 1 din O.G. nr. 2/2001, constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție. Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsă, fapta nu poate constitui contravenție, ci fie o faptă cu caracter mai puțin periculos, ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale, fie o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă ce revine instanței de judecată sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului-verbal atacat, observă că textul reținut de agenții constatatori ca temei legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, instanța apreciază că faptele constatate de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile, apte a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1.169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 C.proc.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1.170 Cod civil.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu pe cale de excepție; însă în procedura analizării legalității actului constatator, plângerea contravențională pendinte apare ca fiind fondată, în considerarea argumentelor ce vizează neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Astfel, art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că este act administrativ „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
De asemenea, art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 prevede că „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului”, dând așadar caracter administrativ proceselor-verbale de constatare a contravențiilor și subrogând această categorie de acte raporturilor de autoritate.
Totodată, din economia prevederilor art. 3 și 4 din Legea nr. 455/2001, instanța reține că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora putând fi aplicate raporturilor juridice de drept privat. Că este așa o confirmă și prevederile art. 5 din Legea nr. 455/2001, în conformitate cu care „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”.
Actul constatator atacat în cauză reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în format electronic un proces-verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat petentului în modalitatea prevăzută de Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în O.G. nr. 2/2001. Or, nici dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și nici cele ale O.G. nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator în formă electronică a proceselor-verbale, fiind arhicunoscut aspectul că acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres nici interpretul nu poate să adauge.
Rezultă, așadar, că dispozițiile legale imperative privind modalitatea de întocmire a actelor administrative constatatoare nu au fost respectate în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 24.04.2013 de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – prin Centrul de Studii tehnice Rutiere și Informatică C. București, ca fiind nelegal.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite ca fiind fondată plângerea contravențională formulată de către petentul C. L. LIVEZILE, cu sediul în localitatea Livezile, ., județul Bistrița-Năsăud, cod fiscal_, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 24.04.2013, în contradictoriu cu intimata C. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C., cu sediul în municipiul București, Blvd. I. M., nr. 401A, sector 6, CUI_, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, și, în consecință:
Anulează ca nelegal procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 24.04.2013 de către C. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C. și sancțiunile aplicate în temeiul acestuia.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, prin depunere la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. MoldovanAna-M. G.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 406/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 1512/2013.... → |
|---|
