Obligaţie de a face. Sentința nr. 2386/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2386/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 556/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2386/2013
Ședința publică din data de 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., judecător
GREFIER: B. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul S. C. CU DOMICILIUL ALES LA AV. D. O. M., împotriva pârâților S.C. U. L. CORPORATION IFN, R. A. ROMÂN, FILIALA BISTRIȚA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă: reclamantul asistat de avocat M. D. O., lipsă fiind: celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
S-a procedat la identificarea reclamantului de către instanță pe baza cărții de identitate.
Instanța pune în discuție necesitatea precizării petitului trei al acțiunii introductive.
Reprezentanta reclamantului arată că pretențiile solicitate prin petitul trei al acțiunii reprezintă cheltuieli de judecată.
Reclamantul personal arată că renunță la cererea formulată în cuprinsul petitului 1, respectiv obligarea pârâtei S.C. U. L. Corporation la plata de daune.
Instanța pune în vedere reprezentantei reclamantului să indice temeiul de drept pe baza căruia solicită emiterea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de carte de identitate a autovehiculului.
Reprezentanta reclamantului învederează instanței că petitul privind eliberarea duplicatului de pe Cartea de Identitate a autovehiculului este un petit accesoriu și subsidiar primului petit, cererea principală fiind cea de obligare a pârâtei . la predarea cărții de identitate a autovehiculului.
Instanța invocă, din oficiu, excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Bistrița și o pune în discuția părților.
Reprezentanta reclamantului apreciază ca fiind competentă în soluționarea cauzei Judecătoria Bistrița, având în vedere decizia nr. 2175/LC2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud prin care s-a stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Bistrița, decizie ce nu a fost contestată de către pârâți.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată, din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând, constă:
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Bistrița-Năsăud, ulterior declinată la această instanță și înregistrată sub numărul. de mai sus, reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâții S.C. U. L. Corporation S.A. și R. A. Român – Filiala Bistrița, a solicitat obligarea pârâtei de rând 1 să-i predea cartea de identitate în original a autoturismului marca BMW X6, an de fabricație 2009, N., 3.500 cmc, . WBAFG01060L328636, NR. de înmatriculare_, în vederea transcrierii acestuia pe numele reclamantului, sub condiția plății de daune interese începând cu data notificării din 10.08.2012, respectiv câte 1.000 lei pe lună, obligarea pârâtului de rând 2 la eliberarea unui duplicat de pe cartea de identitate a autovehiculului susmenționat, în situația în care pârâtul de rândul 1, fie refuză, fie neagă existența originalului cărții de identitate asupra sa, ori sentința să țină loc de carte de identitate a autoturismului sus descris, în vederea transcrierii acestuia pe numele reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prin decizia penală nr. 399/R/09.03.2012, în dosar penal_ al Curții de Apel Cluj, s-a stabilit irevocabil faptul că reclamantul, în calitate de parte vătămată, a cumpărat autoturismul marca BMW X6 la un târg public cu profil auto din Piața V. din București, cu suma de 50.000 EURO.
Cu acea ocazie a primit de la vânzător certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului, factură și chitanță pentru suma plătită, precum și o cheie de contact, vânzătorul spunând că cea de-a doua cheie a pierdut-o.
Prin aceeași decizie s-a stabilit, cu caracter irevocabil, că reclamantul a fost de bună credință, iar potrivit art. 1909 C.Civ., vechea reglementare, „posesia de bună credință a unui bun îl apără pe posesor întocmai ca și pe proprietar", dovadă că prin Ordonanța din 14.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud s-a stabilit obligația sa de a-l păstra în custodie până la finalizarea cauzei.
Finalizarea irevocabilă a cauzei a avut loc la data de 09.03.2012. Se precizează că nici o clipă nu a folosit autoturismul cumpărat, în intervalul 2010-2012 ținându-l doar în garajul propriu din localitatea de domiciliu.
În vederea punerii în circulație, a demarat procedura înmatriculării - astfel, de la Ministerul Administrației și Internelor, Serviciul Furturi A., a obținut adresa oficială, din care rezultă că autoturismul BMW X6 nu este blocat în zona de autoturisme furate.
Prin urmare, având cartea de identitate în original, se poate înmatricula acest autoturism.
Din informațiile de la P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, care în dosarul nr. 311/P/2011 a deschis dosar de urmărire penală pentru fals în acte publice și uz de fals, dar cu autori necunoscuți, a aflat că, cartea de identitate în original se află la S.C. „U. L." București.
Din cuprinsul deciziei penale f.43, rezultă că „S.C. „RENT GO" SRL (deținătoarea legală a autovehiculului BMW X6) i s-a respins solicitarea de a fi obligați inculpații la plata sumei de 86.858 euro, reprezentând contravaloarea asigurării achitate de firmă pentru vehicul".
Prin urmare, pârâta de rând 1 nu mai are nici un motiv legal valid pentru a mai reține cartea de identitate în original, sau pentru a refuza eliberarea și trimiterea acestei cărți de identitate reclamantului, care este persoana îndreptățită la restituire.
Deși a notificat-o de 2 ori, pârâta de rând 1 s-a eschivat de la un răspuns prompt și clar, obligându-ne la demararea prezentei proceduri.
Daunele interese constau în suma de bani cheltuită lunar pentru a angaja mașină și se deplasa în țară la târguri, unde își desfășoară activitatea de comerciant.
În drept s-au invocat disp. art. 1522 și 1516 Noul Cod Civil., art. 274. Cod pr. Civilă.
Pârâta U. L. Corporation a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bistrița-Năsăud și declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, excepția netimbrării subpunctului 2 al capătului I al cererii de chemare in judecata, subpunct având ca obiect daunele interese in valoare de 1.000 lei/lună si anularea acestui capăt de cerere ca netimbrat;
Se mai solicită suspendarea soluționării prezentului litigiu până la soluționarea dosarului penal nr. 311/P/2011, înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, admiterea excepției lipsei de interes a cererii si respingerea cererii ca lipsita de interes, excepția privind abuzul de drept procesual al reclamantului și respingerea cererii ca fiind abuziv introdusă de reclamant, excepția prematurității cererii de daune-interese inserate la subpunctul 2 al capătului I al cererii, iar pe fond să respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bistrița-Năsăud se arată că în conformitate cu prev. art. 7 alin. (1) Cod procedură civilă, cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal.
Iar potrivit prevederilor art. 159 1 alin. 4 Cod procedura civila, la prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând in cuprinsul încheierii de ședința temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
Cum sediul pârâtei se află în București, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului București și nu Tribunalului Bistrița-Năsăud, astfel.
Pe fond se arată că pârâta este proprietarul autoturismului BMW X6, an de fabricație 2009, identificat prin nr. de înmatriculare_ .
La data de 13.02.2009, între pârâtă și societatea comercială RENTN&GO SRL a intervenit contractul de leasing financiar nr._/RENTGO-1-001. Obiectul contractului constă în transmiterea de către U. a dreptului de folosință asupra autovehiculului, pe o perioadă de 60 de luni.
La data de 13.11.2010, în timp ce staționa la volanul autoturismului sus-menționat, administratorul utilizatorului Rentn&Go, C. M. P., a fost tamponat din spate de o altă mașină. în momentul în care a deschis ușa autovehiculului, acesta a fost lovit cu pumnii și scos cu forța din autoturism, iar autovehiculul a fost sustras de agresor cu ajutorul cheii care se afla în contactul mașinii.
C. P. a sesizat imediat organele de urmărire penală și a fost demarată o anchetă penală cu privire la incident.
În timpul derulării cercetărilor cu privire la furt, mașina a fost furată pentru a doua oară.
Astfel, la data de 08.01.2011, autovehiculul, care se afla în posesia numitului S. C., a făcut obiectul unui nou furt, în localitatea Năsăud. Făptuitorii acestui nou furt au fost identificați, prinși, iar ulterior trimiși în judecată și condamnați.
Prin decizia penala a Curții de Apel Cluj, pronunțată la data de 09.03.2012, in dosarul nr._, s-a dispus restituirea bunului proprietate a U. către S. C., cu motivarea următoare: în favoarea lui S. C. ar opera prezumția achiziționării mașinii cu bună-credință de la un târg auto, întrucât la momentul cumpărării acesta a primit actele mașinii și una dintre cheile acesteia.
După cum rezultă din conținutul deciziei (pagina 13, ultimul paragraf), pe parcursul soluționării dosarului penal s-a dispus începerea cercetărilor penale referitoare la posibile infracțiuni de fals intervenite cu privire la actele mașinii.
Soluționarea prezentei acțiuni civile depinde în mod esențial de soluționarea
dosarului penal nr. 311/P/2011, înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, astfel încât se impune suspendarea prezentei acțiuni până la soluționarea dosarului penal
Așa cum rezultă din conținutul deciziei penale menționate mai sus, dar și din informațiile furnizate de reclamant prin cerere și documentele anexă, argumentul esențial care ar fi conturat Curții de Apel Cluj prezumția bunei-credințe a reclamantului este acela potrivit căruia, la momentul preluării autoturismului din târgul auto V., reclamantului i s-au predat actele mașinii, inclusiv cartea de identitate a acesteia.
Cum cartea de identitate a autovehiculului face în prezent obiectul cercetărilor în cadrul dosarului penal nr. 311/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, aspect confirmat și dovedit de reclamant cu adresa de la P., se impune suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului penal, pentru a evita pronunțarea unei hotărâri potrivnice cu soluția care urmează a se adopta în cadrul dosarului penal.
Astfel, in situația in care organele de cercetare penală stabilesc că înscrisurile ce fac obiectul dosarului penal sunt valabile și își produc efectele, prezenta acțiune este lipsită de interes și urmează să fie respinsă ca atare.
Reclamantul deține originalul certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului, in original, astfel încât cererea de predare a acestor documente este lipsită de interes
In considerentele Deciziei Penale nr. 399/R/2012 pronunțata in ședința publica din data de 09.03.2012 in dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, se retine faptul ca la momentul achiziționării autovehiculului marca BMW X6, reclamantul a primit de la vânzătorul P. M., in original, certificatul de înmatriculare al autovehiculului, cartea de identitate a acestuia, împreuna cu cheia de contact a mașinii.
In Adresa nr. 3508 din data de 21.05.2012 emisa de R. A. R., răspuns la Adresa reclamantului din 11.04.2012, prin care acesta solicita eliberarea unei cărți de identitate pentru autoturismul BMW X6 cu numărul de identificare WBAFG01060L328636, se menționează faptul că pentru acest autovehiculul a fost eliberată o carte de identitate cu ._, care la data de 15.05.2012 figura activă în baza de date a RAR.
Prin cererea de chemare in judecată, reclamantul recunoaște faptul că la data achiziționării autovehiculului a primit de la vânzător certificatul de înmatriculare si cartea de identitate a autovehiculului, factura și chitanța pentru suma plătită, precum și o cheie de contact.
Atâta vreme cât reclamantul deține, în original, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului marca BMW X 6, înscrisuri ce nu au fost declarate false de către instanța penală, acesta are posibilitatea înmatriculării autovehiculului marca BMW X6 identificat cu . WBAFG01060L328636 și număr de înmatriculare_ la R. A. Român în baza înscrisurilor aflate deja în posesia sa.
Față de cele menționate, cererea îndreptată împotriva pârâtei de a preda originalul cărții de identitate a mașinii este lipsita de interes.
In condițiile în care reclamantul deține originalul cărții de identitate a autovehiculului și întreaga sa apărare din dosarul penal s-a bazat tocmai pe depunerea acestui document, o cerere de chemare în judecată având ca obiect predarea acestui act corespunde unui veritabil abuz de drept procesual, sancționabil cu respingerea cererii ca abuziv introdusă
După cum rezultă din conținutul deciziei penale evocate de reclamant, prezumția de bună-credință care a operat în favoarea sa a avut ca temei tocmai predarea de către vânzătorul din târgul auto V. a actelor mașinii și a uneia dintre chei.
A solicita, după finalizarea dosarului penal, predarea documentelor mașinii, echivalează nu numai cu demontarea prezumției care a stat la baza soluționării cauzei penale în favoarea reclamantului, dar constituie dovada deplină a abuzului de drept procesual, cât timp se solicită predarea unui document aflat în posesia reclamantului.
Pârâta este în prezent lipsită de posesia mașinii și de posibilitatea de a derula raportul contractual cu utilizatorul RENTN&GO, astfel că prejudiciul de peste 66.000 de euro care i s-a produs până în prezent este agravat prin demersurile procesuale ilegale ale reclamantului, care o cheamă în judecată și o obligă să efectueze costuri suplimentare pentru predarea unui document pe care îl deține, ceea ce corespunde exercitării nelegale a dreptului de a chema în judecată.
Cum sancțiunea cea mai adecvată în situația exercitării abuzive a dreptului de a chema în judecată și care protejează corespunzător partea chemată nelegal în judecată sau cel puțin tinde la diminuarea pagubelor acestuia este chiar respingerea cererii ca abuziv introdusă, se solicită sancționarea abuzului reclamantului prin respingerea cererii ca abuziv promovată.
Capătul de cerere având ca obiect daunele interese in valoare de 1.000 lei/lună este prematur formulat raportat la dispozițiile prevăzute de art. 720 1 C.pr.civ.
Litigiul având ca obiect oricare pretenții pecuniare este calificat ca litigiu intre profesioniști, supus condiției prealabile de promovare instituite de art. 720 indice 1 din C.pr. civ.
In procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Din interpretarea textului de mai sus rezulta caracterul imperativ al necesitații parcurgerii procedurii concilierii directe înaintea introducerii acțiunii in fata instanței, precum si faptul ca reclamantul este cel care are obligația demarării acestei proceduri,
In scopul soluționării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. [...]
Capătul de cerere privind plata daunelor interese in valoare de 1.000 lei/luna nu poate fi dedus judecații decât după prealabila parcurgere a etapei concilierii instituite art. 7201 din C.pr. civ., care in cauza nu a fost parcursa, iar in aceste condiții se impune respingerea subpunctului 2 al capătului si ca prematur introdus.
Solicitarea de obligare a pârâtei la plata daunelor interese in valoare de 1.000
lei pe lună este neîntemeiată.
Admisibilitatea oricărei cereri privind acordarea unor daune-interese este legată de dovedirea întrunirii condițiilor răspunderii civile în persoana celui chemat în judecată.
Reclamantul nu a invocat și nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții, în special a celor privind prejudiciul pretins a-i fi fost creat de pârâtă și a faptei ilicite care să fi determinat producerea pretinsului prejudiciu.
În lipsa oricărei dovezi privind un prejudiciu suferit ca urmate a unei fapte pretins culpabile a pârâtei, cererea de acordare a daunelor este vădit neîntemeiată și corespunde intențiilor frauduloase ale reclamantului de a o deposeda de bun și de a obține pe seama acesteia o îmbogățire nejustificată.
Atât daunele interese solicitate, cât și cheltuielile de judecată solicitate într-un cuantum exagerat fac deplina dovadă a încercării reclamantului de a se îmbogăți pe seama pârâtei și de a o prejudicia prin toate mijloacele posibile.
Singura parte care a suferit un prejudiciu uriaș - generat tocmai de informațiile frauduloase furnizate de reclamant în fața instanței penale este chiar pârâta, astfel că o cerere care să adâncească prejudiciul care deja i-a fost creat este abuzivă.
Din momentul in care pretinde cartea de identitate a autovehiculului S. C. își demontează propria apărare cu privire la dreptul său asupra mașinii, astfel încât in lipsa dreptului de a i se restitui mașina nu mai exista nici un fel de drepturi conexe, cum ar fi dreptul de a obține cartea de identitate si certificatul de înmatriculare.
Pierderea bunei credințe înseamnă, pentru patrimoniul lui S. C., chiar pierderea dreptului de a invoca în favoarea sa orice beneficii legate de bunul pretins a fi fost achiziționat cu bună-credință. În lipsa bunei-credințe, nu mai există nici un fel de drepturi conexe, cum ar fi dreptul de a obține cartea de identitate si certificatul de înmatriculare și oricare cereri fondate pe pretinsa bună-credință reprezintă, în realitate, dovada abuzului de drept procesual al reclamantului.
Prin Sentința civilă nr. 2175/LC/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul numărul_ a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița, reținându-se în esență că eliberarea unui duplicat după cartea de identitate a autovehiculului nu implică o acțiune în regim de putere publică, în consecință nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 al. 1 lit. B din Legea nr. 554/2004 în speță nefiind vorba de un litigiu de contencios administrativ ci a unui litigiu de natură civilă - competența de soluționare a cauzei revenind judecătoriei și nu tribunalului. Totodată s-a reținut incidența în cauză a art. art. 12 Cod procedură civilă „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe competente”, în speță aceste instanțe fiind judecătorii și nu tribunale.
La termenul de judecată din data de 22 martie 2013 reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la pretențiile materiale invocate în primul capăt de cerere a acțiunii formulate.
Instanța după punerea în discuția părților a excepției necompetenței teritoriale, a reținut cauza în pronunțare pe această excepție.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele :
Conform art.137 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Competența reprezintă capacitatea unei instanțe de a soluționa litigii sau de a rezolva cereri. Iar competența teritorială reprezintă posibilitatea acordată de legiuitor unei instanțe judecătorești ca aceasta în temeiul prevederilor legale, a unor hotărâri judecătorești sau pe baza voinței părților să judece un litigiu. Competența teritorială poate fi de trei feluri: de drept comun (când în lipsa unei prevederi legale exprese se vor aplica regulile stabilite de art. 5 C.pr.civ.), facultativă (când pe lângă instanța competentă teritorial potrivit dreptului comun, reclamantul mai are posibilitatea acordată de lege sau stabilită în mod expres de părți în contract de a alege între alte instanțe deopotrivă competente) și exclusivă (situația în care legea stabilește în mod expres care dintre instanțele de același grad și competente material este cea îndreptățită să judece acțiunea fără ca părțile să poată deroga printr-o stipulație contrară în contract de la regula imperativă).
Potrivit art. 159 pct. 3 Cod de procedură civilă, necompetența teritorială este de ordine publică dacă părțile nu o pot înlătura, iar art. 19 dispune că părțile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13 – 16 Cod de procedură civilă.
Din coroborarea acestor texte legale, prin interpretarea per a contrario a art. 19 Cod de procedură civilă, rezultă că competența teritorială este exclusivă aparținând unei anumite instanțe, fără posibilitatea pentru părți de a o înlătura, în pricinile ce nu privesc bunuri.
Capătul principal de cerere al acțiunii de față, cel care este dătător de competență, este „obligație de a face”, prin care se solicită ca pârâta S.C. U. L. CORPORATION I.F.N., să predea reclamantului cartea de identitate a autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ . Această obligație nu poate fi apreciată ca o obligație evaluabilă în bani din categoria celor ce se circumscriu prevederilor art. 19 Cod de procedură civilă (privind alegerea de competență) și nici ca o obligație comercială ce ar atrage competența alternativă a mai multor instanțe din care reclamantul să aibă posibilitatea de a alege. Astfel, pentru a se stabili care este instanța competentă în cauză, instanța reține incidența art. 7 Cod de procedură civilă, în conformitate cu care cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal - ori, pârâta își are sediul în București.
Totodată instanța apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 12 Cod de procedură civilă, privind posibilitatea reclamantului de a alege dintre două instanțe deopotrivă competente. Astfel, reclamantul a mai chemat în judecată ca pârât și pe R. A. Român – prin Filiala Bistrița, formulând un capăt de cerere subsidiar prin care acesta să fie obligat să elibereze reclamantului un duplicat al cărții de identitate a autovehiculului, în situația în care pârâta S.C. U. L. CORPORATION IFN va refuza predarea originalului. Acest capăt de cerere este accesoriu capătului principal (soarta lui depinzând de soluția ce se va da primului capăt de cerere). Ori conform art. 17 Cod de procedură civilă „cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală”.
Tot astfel, nu pot fi reținute apărările reclamantului precum că sentința tribunalului prin care s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Bistrița este obligatorie pentru judecătorie. Hotărârea de declinare a competenței se bucură de putere de lucru judecat, însă în această materie, efectele puterii de lucru judecat se produc numai în ceea ce privește instanța ce se dezînvestește, nu și în privința instanței arătate ca și competente.
Prin urmare, având în vedere că instanța competentă teritorial să judece prezenta cauză, conform dreptului comun este Judecătoria Sector I București, fiind vorba de un caz de competență teritorială exclusivă, instanța apreciază, că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița în vederea soluționării prezentei cauze, este întemeiată și în consecință, în temeiul art. 158 alin. 3 Cod de procedură civilă, va declina judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sector I București, în a cărei circumscripție este sediul pârâtei principale, urmând a se trimite cauza la această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița, invocată din oficiu de instanță.
Declină competența de soluționare a cauzei, având ca obiect „obligație de a face”, formulată de reclamantul S. C., cu domiciliul ales la av. D. O. M. din Cluj N., Calea Dorobanților, nr.14+16, ., ., în contradictoriu cu pârâții S.C. U. L. CORPORAȚION S.R.L., cu sediul în București, .-25, sector 1 și REGISTRU A. ROMÂN – FILIALA BISTRIȚA, cu sediul în Bistrița, ., județul Bistrița Năsăud, în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. I. F. B. M.
Red/Dact
M./NMR
22.04.2013
2ex.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 2374/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... → |
|---|
