Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5866/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5866/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 26-07-2013 în dosarul nr. 6956/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5866/2013
Ședința publică din data de 26 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. M. A., judecător
GREFIER: P. S. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta B. A. C., în contradictoriu cu pârâtul B. N. A., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată că s-a acvirat dosarul civil nr._ al judecătoriei Bistrița.
În conformitate cu art. 131 cod procedură civilă instanța procedează la verificarea competenței ocazie cu care stabilește că în temeiul art. 997, coroborat cu art. 94, punctul 1, litera a ,cod procedură civilă, este competentă general, teritorial și material la soluționarea cauzei .
Instanța, în temeiul art. 258 raportat la 255 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar pentru petent, probă pe care o constată administrată, în temeiul art. 394 C.pr.civ., se socotește lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, instanța constată următoarele:
Reclamantul B. A. C. a formulat o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul B. N. A., având ca obiect ordonanță președințială, solicitând :obligarea pârâtului să permită minorei B. A. V. să se deplaseze alături de reprezentantul legal în spațiul Uniunii Europene, respectiv în Italia, iar în caz contrar să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de consimțământ al acestuia, obligarea pârâtului la a face toate demersurile pentru a putea înscrie minora la o unitate de învățământ în Italia, iar în caz contrar să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de consimțământ al acestuia, obligarea pârâtului să își dea consimțământul pentru schimbarea pașaportului minorei, iar în caz contrar să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de consimțământ al acestuia.
În fapt, reclamantul a precizat că pe timpul căsătoriei cu pârâtul, s-a născut minora B. A. V., la data de 09.09.2003. în prezent pârâtul a părăsit domiciliul conjugal din Italia și de câteva luni reclamanta nu are nici o veste de la el. Reclamanta a venit cu minora în țară pentru a-i face acte de stare civilă însă pentru a putea pleca la domiciliul din Italia, pentru a-i schimba pașaportul și a o înscrie la școală are nevoie de consimțământul pârâtului.
Reclamanta precizează caracterul provizoriu al cererii prin existența dosarului civil 8996/_ pe rolul judecătoriei Bistrița, iar urgența și neprejudecarea fondului prin faptul că minora are nevoie de consimțământul tatălui pentru realizarea celor solicitate.
În drept a precizat art. 982 cod procedură civilă, în probațiune a anexat: confirmare înscriere la unitate școlară din Italia( fila 6), raport social cu privire la minoră( fila 8-10).
Cauza s-a judecat fără citarea părților.
Analizând actele de la dosar instanța reține următoarele:
Art. 996 Cod de procedură civilă, prevede că instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unor pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din reglementarea legală menționată rezultă condițiile de admisibilitate ale acțiunilor formulate pe calea ordonanței președințiale, respectiv: urgența, vremelnicia, neprejudecarea fondului și existența aparenței de drept.
Analizând cererea reclamantei precum și actele din dosar se constată că nu sunt îndeplinite cele trei condiții pentru emiterea unei ordonanțe președințiale din următoarele motive:
Sub aspectul urgenței, instanța apreciază că cererea este neîntemeiată deoarece nu există motive pentru pronunțarea unei hotărâri pe calea ordonanței președințiale. Susținerile reclamatei privitoare la comportamentul pârâtului, respectiv că nu poate fi găsit sau că nu-și dă consimțământul pentru solicitările reclamantei, nu au fost nici într-un fel probate, deși sarcina acestei probe revenea reclamantei, în condițiile art. 249 Cod procedură civilă. Pe de altă parte, nici faptul că minora trebuie să se prezinte la școală în Italia, nu poate fi primit de instanță, deoarece felul învățăturii copilului minor trebuie să fie stabilit de comun acord de ambii părinți, ori reclamanta nu a dovedit că tatăl este de acord ca minora să studieze în străinătate.
Cu privire la neprejudicierea fondului, instanța reține că prin cererea de față (așa cum rezultă din motivarea ei), reclamanta urmărește de fapt stabilirea domiciliului minorei în străinătate, stabilirea felului învățăturii minorei (fără a se ține cont de părerea tatălui în această privință) și, totodată să se suplinească acordul tatălui la părăsirea tării de către minoră.
Toate aceste probleme privesc situația juridică a minorului și sunt în strânsă legătură cu exercitarea autorității părintești de către părinți, ori dezlegarea lor prejudecă fondul cauzei.
Art. 483 (1) cod civil dispune: „Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. (2)Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. (3) Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.” Noul cod civil instituie regula exercitării autorității părintești în comun de către ambii părinți și doar în mod excepțional autoritatea părintească ar putea fi exercitată de unul dintre ei și doar dacă ar exista motive temeinice.
Tot astfel, art. 497 Cod civil prevede că (1) „Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. (2) În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți. Ori, în cazul de față, nu se poate reține că stabilirea locuinței minorei în Italia, nu ar afecta exercitarea autorității părintești de către tată, care nu ar mai fi în măsură să exercite drepturile și obligațiile ce formează obiectul autorității părintești ,ceea ce nu se poate decide decât după administrarea unui probatoriul complex, pe calea dreptului comun și nu pe calea unei ordonanțe președințiale unde instanța este ținută doar să verifice aparența dreptului.
În aceiași ordine de idei, instanța reține că felul învățăturii copiilor lor minori, se stabilește de comun acord de către ambii părinți, iar în caz de divergență, de instanța de tutelă, în acord cu interesul superior al minorului.
Reclamanta deși nu a solicitat direct ca instanța să stabilească felul învățăturii minorei, a înscris-o pe minora B. A. V., la o școală aflată în Italia, solicitând instanței să dea o hotărâre prin care să suplinească consimțământul tatălui ca minora să părăsească țara și, indirect, ca minora să studieze în Italia. Însă o astfel de hotărâre nu poate fi luată decât după ce se administrează un probatoriu complex, din care să rezulte că acest fel de învățătură servește cel mai bine intereselor minorei, după o analiză aprofundată a argumentelor și contraargumentelor prezentate de părți, iar nu pe calea unei ordonanțe președințiale unde se analizează doar aparența în drept.
În cea ce privește cererea ca instanța să suplinească acordul pârâtului ca minora să părăsească țara, instanța reține că în conformitate cu art.30 lit. a și b din Legea nr.248/2005, ieșirea din România a cetățenilor români minori se face când este însoțit de ambii părinți iar în cazul în care minorul este însoțit doar de către un părinte, acesta trebuie să prezinte o declarație din partea celuilalt părinte că este de acord cu călătoria minorului în statul respectiv precum și cu perioada călătoriei sau să prezinte dovada decesului celuilalt părinte; în situația în care între părinți există neînțelegeri cu privire la acord sau unul dintre ei se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, eliberarea pașaportului și respectiv ieșirea din țară se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată. Din această reglementare rezultă că aceste neînțelegeri se soluționează cu caracter definitiv de instanță, nefiind nici în această situație îndeplinită condiția neprejudecării fondului.
Cu privire la obligarea pârâtului de a efectua demersurile pentru schimbarea pașaportului minorei, instanța reține că reclamanta nu a probat în vreun fel urgența schimbării pașaportului minorei, de fapt nici nu a precizat pentru ce ar fi necesar schimbarea pașaportului minorei.
Cererea de față nu îndeplinește nici condiția privind vremelnicia; conform art.996 din Codul de procedură civilă, pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua decât măsuri cu caracter provizoriu or, prin cererea de față se solicită obligarea pârâtului să-și dea acordul sau pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de acord la plecarea unui minor din țară, prin urmare o măsură cu caracter definitiv și nu vremelnic, în consecință și sub acest aspect cererea este inadmisibilă.
În consecință, instanța va respinge cererea de emitere a ordonanței președințiale ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Hotărăște
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. A. C., cu domiciliu procesual ales în Bistrița, .. 3, . B. M., în contradictoriu cu pârâtul B. N. A.,cu domiciliul în Bistrița, ., ., având ca obiect ordonanță președințială .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iulie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. M. ARINPOP S. C.
Red/dact BMA 27.07.2013 4 EX
| ← Tutelă. Încheierea nr. 4427/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Ordin de protecţie. Sentința nr. 459/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
