Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 8412/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică din data de 19 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale, formulată de petenta ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, întocmit de intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER - ISCTR NR. 4 la data de 31.07.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În procedura verificării competenței, potrivit art. 131 C., prin raportare la dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. J C., art. 107 alin. 1 C. și art. 32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În baza prevederilor art. 238 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, ținând seama de împrejurările cauzei, raportat la obiectul cauzei, la probele solicitate, la apărările formulate, văzând necesitatea soluționării procesului într-un termen optim și previzibil, instanța estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind de 3 luni.
În temeiul art. 258 C., instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
În baza art. 244 C., nemaifiind alte excepții și cereri de formulat, instanța declară faza cercetării judecătorești încheiată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta . a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr._, din 31.07.2013, încheiat de către intimatul INSPECTORATULUI DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER (ISCTR nr. 4).
În motivare arată că în data de 31.07.2013, pe raza localității Crainmăt, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost oprit de către organele intimatei și a fost supus unui control, ocazie cu care conducătorul auto nu a prezentat documentul de transport pentru efectuarea transportului rutier public de marfă contra cost în trafic național, respectiv scrisoarea de transport CMR.
Petenta susține că nu se face vinovată de săvârșirea faptei deoarece OG 27/2011 privind transporturile rutiere definește la art. 3 pct. 40 transportul rutier contra cost ca fiind acel transport rutier de mărfuri și/sau persoane efectuat contra plată, prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii.”
Tipul de transport efectuat de autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ în data de 31.07.2013 nu se încadrează la acest tip de transport, transportul respectiv fiind făcut în folos propriu pentru a transporta produsele fabricate de grupul de firme . și ., firme ce au ca activitate principală fabricarea de mobilă, au același sediu social și reprezentant legal.
Activitatea de transport este o activitate auxiliară rezultată din necesitatea transportului produselor fabricate de către acestea și nu de a executa „transport rutier de mărfuri și/sau persoane efectuat contra plata, prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în natura ori în servicii.”
În condițiile mai sus menționate documentul de transport pentru transportul efectuat în data de 31.07.2013 este conform Ordinului 980/2011, art. 41 pct. (2), respectiv avizul de expediție a mărfurilor, document ce a fost prezentat de șofer inspectorului ISCTR.
De asemenea, precizează că procesul-verbal nu a fost întocmit la fața locului sub motivația lipsei reprezentantului legal, șoferului fiindu-i notat pe documentele de transport că firma va fi sancționată conform art. 4 pct. 57.6 din HG 69/2012. Ulterior, petenta a primit procesul-verbal prin curier, iar acesta nu conținea mențiuni cu privire la un eventual refuz de semnare/primire, ci doar aceea că reprezentantul legal al societății nu era de față.
În fapt, petenta arată că inspectorul ISCTR nu a respectat dispozițiile OG. nr. 2/2011, art. 19 alin. (1), acesta menționând în procesul-verbal că „nu s-a putut identifica la fața locului, în momentul întocmirii procesului-verbal nici o persoană care să accepte calitatea de martor în afara altui agent constatator care, potrivit OG 2/2001, nu poate semna în calitate de martor.” Menționează că la fața locului se putea identifica un martor în persoana șoferului autoutilitarei, R. A., dar nu i-a fost solicitat acest lucru, procesul-verbal nefiind întocmit la fața locului.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-13).
În data de 23.10.2013, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii petentei ca netemeinică și nelegală și menținerea în totalitate a procesului-verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
Sub aspectul legalității, intimatul arată că procesul-verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001. Procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin (3) din același act normativ, menționând la punctul 10 motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului precum și pe cel al lipsei martorului.
Învederează că în practica constantă a Curții Constituționale s-a statuat faptul ca art. 19 alin (1) și (3) nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție, contravenientul beneficiind de toate garanțiile dreptului la apărare prin promovarea plângerii contravenționale, iar în cursul procesului își poate angaja avocat și poate face orice apărare pe care o consideră necesară.
Fapta contravențională reținută în cadrul procesului-verbal este prevăzută de art. 4 pct. 57.6 din HG 69/2012 astfel: ,,57. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz (...) 57.6 documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare în domeniul transporturilor rutiere.”
În conformitate cu dispozițiile art. 134 lit. t). punctul (iv) din OMTI nr. 980/2011 „Operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații:(...) t) să asigure existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a următoarelor documente, după caz: (...)vi) documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare în domeniul transporturilor rutiere.”
Art. 43 din OMTI nr. 980/2012 prevede: ,,(1) Pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie să dețină la bordul autovehiculului copia conformă a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, autorizația/autorizațiile de transport internațional, pentru parcursul extern, precum și toate celelalte documente specifice, după caz, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier. (2) în sensul alin. (1), prin document de transport se înțelege scrisoarea de transport C.M.R., prevăzută de Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (Convenția C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972.”
În cazul transportului public de marfă documentul de transport este scrisoarea de transport CMR iar avizul de însoțire a mărfii este documentul de transport în cazul transportului în cont propriu. În speță, la momentul controlului, petenta efectua transport de public de marfă contra cost și ca atare la bordul vehiculului trebuia să se afle scrisoarea de transport CMR.
Arată că afirmația petentei conform căreia transportul efectuat era unul în cont propriu nu corespunde realității, din avizul de însoțire a mărfii prezentat la control rezultă fără urmă de îndoială că transportul era efectuat de petentă de la . la 2B Groups. În speță, petenta nu este proprietarul, vânzătorul sau cumpărătorul mărfii transportate pentru a se putea concluziona că transportul suspus controlului era unul în cont propriu.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 41 din OG nr. 27/2011 coroborate cu art. 1 alin. (5) lit. d). din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, transportul în cont propriu trebuie să îndeplinească următoarele condiții: ,,(d) transporturi de mărfuri cu autovehicule, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții: (i) mărfurile transportate aparțin întreprinderii sau au fost vândute, cumpărate, date spre închiriere sau închiriate, produse, extrase, transformate sau reparate de întreprinderea respectivă; (ii) deplasarea are drept scop transportarea mărfurilor din sau către întreprindere ori mutarea acestora, fie în cadrul întreprinderii, fie în afara acesteia, în scopuri proprii; (iii) autovehiculele utilizate pentru astfel de transporturi sunt conduse de personal angajat de către întreprindere sau pus la dispoziția acesteia în temeiul unei obligații contractuale; (iv)vehiculele care transportă mărfurile sunt în proprietatea întreprinderii sau au fost cumpărate în rate sau închiriate de aceasta, cu condiția ca, în ultimul caz, să îndeplinească condițiile prevăzute de Directiva 2006/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 ianuarie 2006 privind utilizarea vehiculelor închiriate fără conducători auto pentru transportul rutier de mărfuri (1) JOL33, 4.2.2006, p. 82. (1); și (v) transportul nu constituie decât o activitate auxiliară ansamblului de activități desfășurate de întreprindere.”
În ce privește gradul de pericol social concret al faptei, arată că modul de redactare al actului normativ în care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social, care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment. Simpla lipsă a documentului de transport de la bordul vehiculului constituie contravenție, iar sancțiunea prevăzută de lege este amenda. Întrucât fapta constatată de agentul constatator se circumscrie exact textului legal incriminator, iar petenta nu a relevat aspecte care ar induce concluzia existenței unei situații particulare ce ar releva un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de textul legal care descrie și sancționează fapta contravențională.
În drept a invocat prev. HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, OG nr. 2/2001, art. 205 și 411 alin. (1) teza finală C pr. civ.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 29-64).
În data de 19.11.2013, petenta a depus la dosar un răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, la controlul efectuat de către inspectorul ISCTR, documentele verificate care trebuie să se afle la bordul autovehiculului au fost conform legislației în vigoare, astfel că șoferul nu a prezentat documentul de transport pentru efectuarea transportului rutier public de marfă contra cost în trafic național, respectiv scrisoarea de transport CMR.
Arată că în cererea introductivă a specificat că tipul de transport efectuat de autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu îndeplinește condițiile efectuării transportului rutier public de marfă contra cost în trafic național, în conformitate cu Ordonanța nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, transportul fiind unul în cont propriu.
Sancțiunea prevăzută în procesul-verbal de contravenție este injustă deoarece nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și nu reflectă gravitatea faptei sau a pagubelor pricinuite.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 31.07.2013 de către intimată, petenta . fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei, în temeiul art. 7 alin. 1 și 2 lit. a) din HG nr. 69/2012, reținându-se în sarcina acesteia săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.6 din același act normativ, respectiv faptul că, la controlul efectuat în trafic la data de 31.07.2013, în loc. Crainmăt, DN 17, km. 53+400m, jud. Bistrița-Năsăud, asupra autoutilitarei cu nr. de înamtriculare_, la volanul căreia a fost identificat conducătorul auto R. A., care efectua transport rutier public de marfă contra cost în trafic național, s-a constatat că operatorul de transport nu a asigurat existența documentului de transport conform tipului de transport rutier efectuat, respectiv scrisoarea de transport CMR, deficiența fiind consemnată pe documentele prezentate pentru control.
Procesul-verbal a fost încheiat fără ca reprezentantul legal al petentei să fie de față, astfel că acesta nu a putut formula obiecțiuni, iar pentru că procesul-verbal a fost întocmit la sediul intimatei, nu s-a putut identifica nici o persoană căreia să îi fie atribuită calitatea de martor și care să semneze procesul-verbal astfel întocmit.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Supunând analizei apărările petentei referitoare la nelegalitatea procesului-verbal, susținerea petentei legată de încheierea procesului-verbal în lipsa reprezentantului său legal, dar și a unui martor, nu este aptă să ducă la anularea procesului-verbal atâta timp cât art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 reglementează posibilitatea încheierii procesului-verbal și în lipsa contravenientului. Astfel, în cazul în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator trebuie să facă mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, iar în lipsa unui martor, va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Pentru a nu impune însă autorităților cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor condiții imposibil de îndeplinit, se observă că legea reglementează situația în care nu se poate desemna un martor asistent din motive obiective. În aceste situații, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, motive care în această cauză sunt reprezentate de încheierea procesului-verbal la sediul intimatei și de faptul că de față nu se aflau decât alți agenți constatatori, care nu pot avea calitatea de martor, potrivit art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, toate aceste aspecte fiind consemnate în procesul-verbal.
Prin urmare, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator făcând mențiune cu privire la încheierea în lipsa reprezentantului petentei a procesului-verbal, precum și cu privire la motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa unui martor. Nerespectarea acestor dispoziții legale se sancționează cu nulitatea condiționată de existența unei vătămări, iar, în cauză, petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Eventuala vătămare cauzată prin încheierea în acest mod a procesului-verbal poate fi înlăturată prin soluționarea prezentei acțiuni, petenta având posibilitatea de a formula obiecțiunile în cadrul procesului civil declanșat.
Tot cu privire la dreptul de a face obiecțiuni, instanța are în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, nerespectarea cerințelor înscrise în acest text de lege atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Din formularea textului citat rezultă că agentul constatator are obligația de aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni numai în cazul în care contravenientul se află de față în momentul încheierii procesului-verbal, iar când procesul-verbal este încheiat în lipsa persoanei sancționate, cu respectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, obiecțiunile pot fi expuse în cadrul plângerii contravenționale, urmând a fi analizate de instanța de judecată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin urmare, instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic, față de dispozițiile art. 269 și 270 Cod proc. civ. De asemenea, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. În măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Din punctul de vedere al dispozițiilor legale aplicabile, potrivit art. 4 pct. 57.6 din HG nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, reprezintă o încălcare gravă a prevederilor actelor normative precitate și constituie contravenție: ,,(…) 57. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: (…) 57.6. documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare în domeniul transporturilor rutiere.”
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 1 din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei, iar conform alin. 2 sancțiunile contravenționale se aplică: a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu pentru faptele prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77.
Potrivit art. 39 din OMTI nr. 980/2011, pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie să dețină la bordul autovehiculului copia conformă a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, precum și toate celelalte documente specifice, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier. Prin document de transport se înțelege scrisoarea de transport tip C.M.R., prevăzută de Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (Convenția C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972.
Art. 134 lit. t pct. (vi) din același ordin dispune în sensul că operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au obligația de a pune la dispoziția conducătorilor auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier contra cost, documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare în domeniul transporturilor rutiere, în vederea prezentării acestor documente cu ocazia controlului în trafic.
Potrivit art. 3 pct. 14. din OG 27/2011 priv transporturile rutiere, documentul de transport reprezintă acel document care se află la bordul autovehiculului rutier pe toată durata derulării transportului, având înscrise date privind întreprinderea care efectuează transportul, expeditorul, beneficiarul transportului, mărfurile sau persoanele transportate, după caz, și care trebuie să facă posibilă stabilirea categoriei și a tipului de transport rutier efectuat.
Art. 3 pct. 40 din același act normativ definește transportul rutier contra cost ca fiind acel transport rutier de mărfuri și/sau persoane efectuat contra plată, prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii; potrivit pct. 41 transportul rutier în cont propriu de mărfuri este transportul rutier de mărfuri efectuat cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 1 alin. (5) lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009.
În acest sens, REGULAMENTUL (CE) NR. 1072/2009 din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri prevede la art. 1 că următoarele tipuri de transporturi și deplasări fără încărcătură efectuate în conexiune cu acestea nu necesită licență comunitară și sunt scutite de la orice autorizare a transportului: (d) transporturi de mărfuri cu autovehicule, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:
(i) mărfurile transportate aparțin întreprinderii sau au fost vândute, cumpărate, date spre închiriere sau închiriate, produse, extrase, transformate sau reparate de întreprinderea respectivă;
(ii) deplasarea are drept scop transportarea mărfurilor din sau către întreprindere ori mutarea acestora, fie în cadrul întreprinderii, fie în afara acesteia, în scopuri proprii;
(iii) autovehiculele utilizate pentru astfel de transporturi sunt conduse de personal angajat de către întreprindere sau pus la dispoziția acesteia în temeiul unei obligații contractuale;
(iv) vehiculele care transportă mărfurile sunt în proprietatea întreprinderii sau au fost cumpărate în rate sau închiriate de aceasta, cu condiția ca, în ultimul caz, să îndeplinească condițiile prevăzute de Directiva 2006/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 ianuarie 2006 privind utilizarea vehiculelor închiriate fără conducători auto pentru transportul rutier de mărfuri*1);
(v) transportul nu constituie decât o activitate auxiliară ansamblului de activități desfășurate de întreprindere.
Nu în ultimul rând, conform art. 41 din OMTI nr. 980/2011, pentru a efectua transport rutier în cont propriu de mărfuri, întreprinderea trebuie să dețină la bordul vehiculului copia conformă a certificatului de transport în cont propriu, documentul de transport, precum și toate celelalte documente specifice prevăzute de reglementările în vigoare.În sensul alin. (1), prin document de transport se înțelege avizul de expediție a mărfurilor sau un document similar acestuia din care să reiasă că transportul corespunde prevederilor art. 1 alin. (5) lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009.
Apărările petentei pe fondul cauzei se întemeiază pe aspectul potrivit căruia transportul a fost efectuat în folos propriu pentru a transporta ,,produsele fabricate de grupul de firme . și ., firme ce au ca activitate principală fabricarea de mobilă, au același sediu social și reprezentant legal.” Instanța reține totuși că, din punct de vedere juridic, cele două societăți reprezintă entități distincte, cu personalitate juridică proprie și deci cu patrimonii distincte, chiar și în situația în care ar avea același sediu social și același reprezentant legal.
Astfel, în ce privește calitatea de persoană juridică, potrivit art. 187 Cod civil, orice persoană juridică are o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general. De asemenea, art. 193 alin. 1 cod civil dispune în sensul că fiecare persoană juridică participă în nume propriu la circuitul civil și răspunde pentru obligațiile asumate cu bunurile proprii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
Din avizul de expediție depus la dosarul cauzei reiese cu claritate faptul că furnizor este ., deci o altă societate decât petenta, cu personalitate juridică proprie și distinctă, iar cumpărătorul este .. Așadar, rezultă că mărfurile transportate nu aparțin petentei și nu au fost vândute, cumpărate date spre închiriere sau închiriate, produse, extrase, transformate sau reparate de întreprinderea respectivă, cum se prevede la art. 1 alin. 5 lit. d) pct. i) din Regulamentul CE nr. 1072/2009 și nici nu s-a făcut dovada că transportul efectuat s-ar încadra în vreuna dintre ipotezele reglementate la pct. ii) – v) ale aceluiași text de lege.
În plus, chiar dacă se susține că ambele societăți au ca obiect principal de activitate fabricarea de mobilă, intimata a depus la dosarul cauzei copia conformă nr._ pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț, prin care petenta . este autorizată să efectueze astfel de transporturi, perioada de valabilitate fiind 13.07.2013 – 12.07.2014, ceea ce confirmă că petenta are inclusă efectuarea unor astfel de transporturi în obiectul său de activitate, iar dovada că activitatea de transport ar fi doar una auxiliară rezultată din necesitatea transportului produselor fabricate de către grupul de firme Mastermob și T. nu a fost făcută.
Sub aspectul sancțiunii contravenționale aplicate, instanța observă în primul rând că amenda în cuantum de 8000 lei reprezintă minimul prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina petentei, iar față de prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, constată că a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ aplicabil și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, luându-se în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În lumina argumentelor expuse mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională formulată și va menține ca fiind legal și temeinic întocmit procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 31.07.2013 de către intimată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art. 453 Cod proc. civ. potrivit cărora partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, având în vedere și respectarea principiului disponibilității, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în Găești, .. 32 A, Jud. Dâmbovița, având C. RO_, J 15/259./19S6, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, cu sediul în București .. 38, sector 1, cod fiscal_, cu sediul procesual ales în Cluj-N., ., nr. 63, jud. Cluj, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 31.07.2013.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
RED/DACT
CCG/M.
06.01.14
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 3480/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... → |
|---|
