Plângere contravenţională. Sentința nr. 2489/2013. Judecătoria BISTRIŢA

Judecătoria BISTRIŢA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 2489/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 13075/190/2011

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BISTRIȚA

JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR.2489/2013

Ședința publică din data de 27 Martie 2013

Instanța formată din:

PREȘEDINTE: M. N. L., Vicepreședinte

GREFIER N. M.

Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta H. A. M., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 02.12.2011, de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD, în contradictoriu cu intimații T. D., .>

Cauza s-a judecat în fond la termenul de judecată din data de 13.03.2013 când instanța a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise.

INSTANȚA

Deliberând, constată că:

Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta HÂRUȚĂ A. M. a solicitat anularea procesului verbal . nr._/02.12.2011 încheiat de intimatul I. BISTRIȚA NĂSĂUD- SERVICIUL RUTIER, ca fiind nelegal și netemeinic.

În motivarea depusă ulterior, petenta arată că în data de 02.12.2011 agentul constatator I. S. din cadrul I. Bistrița, a încheiat procesul verbal . nr._, prin care se constată că la „data de 01.12.2011 ora 14.10, punându-se în mișcare la volanul auto_ în fața imobilului nr.214 Pe DN17, nu a acordat prioritate de trecere a auto nr._, care se afla în depășirea unui autovehicul cu direcția de mers R. Bârgăului-Bistrița, producându-se avarii."

În acest sens, agentul constatator a reținut fapta ca fiind contravenție în baza art.101 alin.3 pct. a din OUG 195/2002R, fiind sancționată de art.101 alin.3 pct. a din același act normativ, și în consecință a sancționat-o cu amendă contravențională în cuantum de 402 lei, și reținerea permisului de conducere pentru 60 de zile.

Totodată se menționează că vinovați de producerea accidentului sunt ambii conducători auto.

Petenta susține că a formulat obiecțiuni la procesul verbal încheiat, arătând că în momentul în care a ieșit de pe podețul din fața imobilului cu nr.214 nu era angrenat pe drum în depășire niciun autovehicul.

Petenta arată că procesul verbal atacat este nelegal și netemeinic, întrucât constatările agentului I. S. nu sunt conforme realității, bazându-se exclusiv pe declarația celuilalt conducător auto. Precizează faptul că procesul verbal atacat a fost încheiat în ziua următoare producerii accidentului, la sediul secției de poliție, în prezența ambilor conducători auto implicați în accident, după ce în cursul zilei anterioare agentul constatator a fost prezent la locul producerii accidentului, efectuând în acest sens anumite constatări și măsurători.

Arată faptul că în data de 01.12.2011 în jurul orei 14.00 a ieșit de pe podețul aflat în fața imobilului cu nr.214, podeț situat perpendicular pe DN 17. Precizează faptul că s-a asigurat înainte de a ieși de pe podeț, intenționând să vireze la dreapta, iar pe banda de circulație în sensul de mers Livezile-R. Bârgăului nu se afla niciun autovehicul.

După ce a intrat pe drumul național DN17, parcurgând aproximativ 25-30 m, petenta susține că a fost izbită frontal (in timp ce circula corespunzător pe partea dreapta a drumului) de către un camion marca M. care s-a angajat brusc în depășirea unui autovehicul care circula în fața lui, pe direcția de mers R. Bârgaului-Bistrița. Acest autovehicul a fost condus de către T. V. D., camionul având nr. de înmatriculare_ si aflându-se in proprietatea ..

Mai arată că, din constatările efectuate de către I. BN acest camion circula pe drumul public fără a avea verificare ITP valabila, asigurare RCA, roviniete, licențe sau orice alte documente cerute de lege.

Petenta susține că nu este vinovată de cele reținute în cadrul procesului verbal atacat, respectiv de neacordare de prioritate, întrucât a respectat prevederile legale in materie, asigurându-se înainte de a ieși pe drumul național, motiv pentru care apreciază procesul verbal încheiat ca fiind nelegal și netemeinic.

În drept a invocat prev. art.31 din OG nr.2/2001.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3) și a solicitat încuviințarea probei testimoniale.

Legal citat, intimatul a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.

În motivare arată că, prin procesul-verbal atacat, petenta a fost sancționată conform art. 101 alin. (3) lit. „a" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 01.12.2011 la ora 14,07 la pătrunderea cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, asigurat de răspundere civilă auto la . S.A. Sucursala Bistrița, de pe o proprietate învecinată pe DN 17, în localitatea Livezile, nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, neasigurat de răspundere civilă auto, care circula pe DN 17, în sensul de mers Bistrița-Vatra Dornei, între cele două autovehicule producându-se o coliziune din care au rezultat avarii. Autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ a fost condus de T. V. D. din Mijlocenii Bârgăului nr. 3IA. La rândul său, acesta a fost sancționat contravențional conform art. 101 alin. (3) litera „a", reținându-se că a efectuat manevra de depășire a unui autobuz cu remorcă fără a se asigura corespunzător, accidentul fiind produs datorită culpei comune a celor doi conducători auto.

Petenta a fost prezentă la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat cu obiecțiuni, arătând că în momentul în care a pătruns pe DN 17 celălalt autovehicul nu era angajat în efectuarea depășirii.

Intimatul învederează că, cerința indicării motivelor și a probelor în actul de sesizare a instanței este o obligație legală și constituțională a petentului iar sancțiunea nerespectării acestei obligații este decăderea din probă, conform art. 138 alin. (1) C.proc.civ.

Agentul constatator nu a fost prezent la producerea accidentului rutier. Inițial, cei doi conducători auto au intenționat să urmeze procedura constatării amiabile, însă nu s-au înțeles cu privire la stabilirea vinovăției - petentul neavând asigurare de răspundere civilă auto valabilă. În aceste condiții, în ziua următoare producerii accidentului rutier cei doi conducători auto au apelat la Poliția Rutieră pentru a stabili culpa în producerea accidentului, agentul constatator stabilind starea de fapt în baza declarațiilor celor doi conducători auto, a avariilor autovehiculelor și a normelor rutiere aplicabile în locul producerii accidentului.

Niciunul dintre cei doi conducători auto nu a propus alte probe în vederea stabilirii stării de fapt, omisiune care ar fi determinat lipsa oricărei culpe a agentului constatator dacă starea de fapt reținută de acesta ar fi fost infirmată ulterior de o eventuală probă testimonială.

La rândul său, petenta a declarat că s-ar fi asigurat la ieșirea pe drumul național, în acel moment autovehiculul condus de T. D. V. nefiind angajat în depășire și că, observând ulterior pătrunderii pe drumul național că acesta s-a angajat în depășire, a oprit pentru a-i face loc să treacă, însă nu a putut evita coliziunea care s-a produs frontal și în urma căreia autoturismul său a fost proiectat pe o distantă de 20 de metri în spate, ajungând în dreptul podului de pe care a pătruns inițial pe suprafața carosabilă.

În baza probelor existente, intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată, agentul constatator stabilind corect starea de fapt și apreciind corect culpa ambilor conducători auto în producerea accidentului rutier.

Din declarațiile ambilor conducători auto rezultă cu certitudine următoarele elemente: petentul a depășit un autovehicul lung - autocar sau autobuz care tracta o remorcă și care nu a fost identificat, iar coliziunea s-a produs pe sensul opus de mers, adică pe sensul de mers pe care a pătruns petenta.

Poziționarea avariilor indică o coliziune frontală, gravitatea lor contrazicând afirmațiile celor doi conducători auto că ar fi redus viteza, respectiv că ar fi oprit. Coliziunea frontală și nu laterală probează că autoturismul condus de Haruță A.-M. nu doar a pătruns pe drumul public ci a și efectuat în întregime sau în parte virajul spre dreapta pentru a se înscrie în banda de circulație, însă lungimea autovehiculului depășit de petent - autobuz cu remorc arată că pentru efectuarea acestei manevre era necesară o distanță mare, prin urmare manevra de depășire nu a fost inițiată după ce petenta a pătruns pe DN 17 ci înainte de aceasta sau simultan - ipoteza manevrelor simultane fiind cea mai plauzibilă.

Conform art. 135 lit. „f” din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția deplasare. Faptul că autovehiculul care se deplasa pe drumul public era angajat în efectuarea unei manevre de depășire neregulamentară nu exclude culpa petentei. În fapt, conducători auto au nesocotit regulile privind asigurarea și efectuarea manevrelor, respectiv asigurarea și acordarea priorității de trecere, fiecare presupunând că celălalt va efectua manevrele necesare pentru evitarea coliziunii.

Intimatul T. D. V. a fost sancționat contravențional (proces-verbal . nr._) și a formulat plângere contravențională, care face obiectul dosarului_/190/2011, aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița. Având în vedere că între cauza obiectul prezentului dosar și cea din dosarul nr._/190/2011 există o strânsă legătură, ambele referindu-se la același accident rutier, apreciază că sunt îndeplinite condiții C.proc.civ. pentru conexarea cauzelor.

Din motivele arătate mai sus, solicită conexarea dosarului_/190/2011 la dosarul nr._ și respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

In drept a invocat prev. art. 135 lit. „f din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006; art. 101 alin. (3) lit. „a" din OUG nr. 195/2002 republicată; art. 112. 115, 138 alin. (1), 164 și 242 alin. (2) C.proc.civ.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 11-14).

Prin Încheierea civilă nr. 3470/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._/190/2011, s-a admis excepția de conexitate și s-a dispus conexarea dosarului menționat anterior la prezentul dosar.

Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul_/190/2011, petentul T. D. - V. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 02.12.2011 de către intimatul I.P.J. BISTRIȚA-NĂSĂUD- SERVICIUL RUTIER, sau se constate nulitatea acestuia; obligarea intimatului la restituirea permisului de conducere care i-a fost reținut în vederea suspendării.

În motivare arată că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției atacat, s-a reținut că la data de 01.12.2011, ora 14.07, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 17, prin localitatea Livezile pe direcția de deplasare Vatra-Dornei-Bistrițași, a efectuat o manevră de depășire a unui autobuz și a intrat în coliziune cu autoturismul nr._ (condus de H. A.-M.), care ieșise de pe un podeț din fața imobilului cu nr.214, provocând avarii la ambele autoturisme.

Organele de poliție au concluzionat că în circumstanțele descrise, petentul ar fi săvârșit contravenția prev. de art. 101/3/a sancționată de art. 101/3/a din OUG nr. 195/2002, republicată.

Petentul precizează că agentul de poliție care a efectuat constatarea la data de 01.12.2011, a afirmat la fața locului că el nu are nicio vină la producerea accidentului rutier în cauză, însă a doua zi, respectiv la 02.12.201l, când a întocmit procesul-verbal contestat a menționat pe acest act că „ vinovați de producerea accidentului sunt ambii conducători auto."

Petentul susține că nu se consideră vinovat de producerea accidentului, mențiuni consemnate de altfel și în cuprinsul procesului verbal.

În opinia petentului, constatările cuprinse în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu corespund realității cu privire la vinovăția reținută în sarcina sa, întrucât în împrejurarea descrisă a condus autovehiculul în mod regulamentar și nu a încălcat nici o dispoziție legală sau regulamentară referitoare la manevra de depășire care i se impută.

Precizează că singura persoană care este vinovată de producerea accidentului este în opinia sa conducătoarea autoturismului cu nr._, numita Hâruță A.-M., care a ieșit de pe podețul din fața casei sale, fără să se asigure, și fără să țină seama că el era angajat în desfășurarea manevrei de depășire legală și regulamentară.

Petentul susține că procesul verbal atacat este lovit de nulitate întrucât în cuprinsul acestuia nu s-a consemnat ocupația și locul de muncă al contravenientului, fapta nu a fost descrisă în mod corespunzător, nu s-au arătat toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității ei, a fost întocmit numai a doua zi după efectuarea constatării și nu s-a indicat actul normativ care sancționează fapta comisă.

Petentul susține că se impune anularea procesului verbal întrucât este ilizibil și cuprinde adăugiri (mențiuni încercuite cu instrumentul de scris). Totodată, arată că a condus autovehicolul în mod strict regulamentar și nu a încălcat nicio dispoziție legală sau regulamentară referitoare la manevra de depășire care i se impută.

În drept a invocat prev. O.U.G. nr. 195/2002 și art.31-32 din O.G. nr.2/2001.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3), a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a celei cu înregistrarea video.

În motivare arată că, prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 101 alin. (3) lit. „a" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 01.12.2011 la ora 14.07 a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17, în localitatea Livezile, pe sensul de deplasare Vatra Dornei - Bistrița și a efectuat manevra de depășire a unui alt autovehicul pătrunzând pe sensul opus de mers și colizionând autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de Haruță A.-M. domiciliată în Livezile nr. 214, care a pătruns pe suprafața carosabilă de pe podul din fața imobilului în care locuiește.

Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat cu obiecțiunile "Nu sunt de acord cu reținerea permisului și nu mă consider vinovat".

Agentul constatator nu a fost prezent la producerea accidentului rutier. Inițial cei doi conducători auto au intenționat să urmeze procedura constatării amiabile, însă nu s-au înțeles cu privire la stabilirea vinovăției - petentul neavând asigurare de răspundere civile valabilă. In aceste condiții, în ziua următoare producerii accidentului rutier cei doi conducători auto au apelat la Poliția Rutieră pentru a stabili culpa în producerea accidentului, agentul constatator stabilind starea de fapt în baza declarațiilor celor doi conducători auto, a avariilor autovehiculelor și a normelor rutiere aplicabile în locul producerii accidentului.

Din declarația dată de petentul T. D. V. rezultă că, fiind angajat în depășirea unui autocar cu remorcă, pe un sector de drum drept marcat cu linie longitudinală discontinuă, a observat că de pe o cale de acces laterală, pe sensul opus de mers a pătruns autoturismul marca Volkswagen model Golf, condus de Haruță A.-M.. Mai arată petentul că, deși a frânat, nu a putut evita coliziunea și că a observat că autovehiculul intenționează să iasă pe partea carosabilă, însă a crezut că acesta se va asigura.

La rândul său, Haruță A.-M. a declarat că s-ar fi asigurat la ieșirea pe drumul național. În acel moment petentul nefiind angajat în depășire și, observând ulterior pătrunderii pe drumul național că petentul s-a angajat în depășire, a oprit pentru a-i face loc să treacă, însă nu a putut evita coliziunea care s-a produs frontal și în urma căreia autoturismul său a fost proiectat pe o distanță de 20 de metri în spate, ajungând în dreptul podului de pe care a pătruns inițial pe suprafața carosabilă.

In baza probelor existente, intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată, agentul constatator stabilind corect starea de fapt și apreciind corect culpa ambilor conducători auto în producerea accidentului rutier.

Dată fiind lungimea autovehiculului depășit, manevra de depășire avea nevoie de o distanță lungă pentru a se finaliza. Chiar dacă la inițierea manevrei petentul nu ar fi putut observa vreun obstacol care să împiedice efectuarea ei, la apariția unui obstacol era obligat ca, în cazul în care manevra nu putea fi finalizată în siguranță, să încetinească și să revină pe banda inițială de deplasare. Interdicția de a iniția sau, după caz, de a continua manevra de depășire în cazul în care din sensul opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii este expres prevăzută de art. 120 alin. (1) lit. „j" din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006. De asemenea, sunt expres prevăzute și obligațiile conducătorului de vehicul care efectuează depășirea de a se asigura că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus și de a reintra pe banda sau în șirul de circulație inițial după ce a semnalizat și s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiții de siguranță - conform art. 118 lit. „a" și „d” din Regulament, aceste obligații fiindu-i opozabile petentului.

Poziționarea avariilor indică o coliziune frontală, gravitatea lor contrazicând afirmațiile celor doi conducători auto că ar fi redus viteza, respectiv că ar fi oprit. Coliziunea frontală și nu laterală probează că autoturismul condus de Haruță A.-M. nu doar a pătruns pe drumul public ci a și efectuat virajul spre dreapta pentru a se înscrie în banda de circulație, astfel că petentul a avut posibilitatea de a observa acest autoturism și de a nu iniția sau de a întrerupe manevra de depășire, dacă aceasta era deja inițiată. De altfel, petentul chiar a precizat în declarația dată că a observat intenția conducătorului autoturismului de a pătrunde pe partea carosabilă a drumului public, însă a efectuat manevra bazându-se pe supoziția că celălalt conducător auto va opri.

La rândul său, intimata Haruță A.-M. a fost sancționată contravențional (PV . nr._) pentru că a pătruns de pe drumul public fără a se asigura și a acorda prioritate de trecere la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare, obligație prevăzută de art. 135 lit. „f din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006. Regula priorității enunțată mai sus nu exclude culpa petentului, obligațiile acestuia la efectuarea manevrei de depășire nefiind condiționate de existența sau inexistența priorității de trecere ci de existența sau inexistența vehiculelor pe sensul opus de mers și a pericolelor pentru ceilalți participanți la trafic.

Autovehiculul condus de petent nu a fost asigurat de răspundere civilă auto, petentul fiind sancționat pentru această faptă conform procesului-verbal . nr._, pe care l-a semnat cu obiecțiunea că „autovehiculul nu a circulat".

Intimatul susține că sancțiunea contravențională aplicată este proporțională cu gravitatea faptei. Totodată, petentul nu este la prima abatere, așa cum rezultă din cazierul său auto.

In drept a invocat prev. art. 118 lit. „a" și „d", art. 120 alin. (1) lit. ,j" din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006; art. 101 alin. (3) lit. „a" din OUG Sk nr. 195/2002 republicată; art. 112, 115, 138 alin. (1), 164 și 242 alin. (2) C.proc.civ.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 13-18).

În dosarul conexat, petentul T. D. V. a formulat Extindere de acțiune față de numitele HARUȚA A.-M. și S.C. ASIGURARE-REASIGURARE A. S.A - Sucursala Bistrița, solicitând introducerea acestora în cauză și citarea în calitate de intimate.

Intimatul a depus în dosarul conexat și Note de ședință, prin care a mai arătat că agentul constatator nu a fost de față la producerea accidentului rutier. Inițial, cei doi conducători auto au dorit să urmeze procedura constatării amiabile, însă în final nu s-au înțeles, astfel că s-au prezentat in ziua următoare accidentului la Poliția Rutieră pentru a se întocmi actele de constatare. In acest context, în data de 01.12.2011 nu s-a efectuat nicio constatare - conform modificărilor aduse OUG nr. 195/2002 de OUG nr. 69/2007.

Menționarea obiecțiunilor contravenientului nu reprezintă in mod obligatoriu că acestea sunt corecte în situația în care petentul s-a considerat nevinovat încă din momentul producerii accidentului - în condițiile în care și intimata Haruța A.-M. se declară nevinovată - trebuia să se solicite efectuarea constatării imediat după producerea accidentului și nu în ziua următoare.

Mai arată că nu există o bază de date accesibilă poliției care să conțină ocupațiile și locurile de muncă ale contravenienților, pe care agentul constatator să o poată consulta. În aceste condiții, agentul poate insera mențiuni privind ocupația contravenientului și locul său de muncă numai în măsura în care contravenientul le probează, o simplă declarație cu privire la acestea fiind insuficienta. Lipsa mențiunilor în cauză nu poate atrage nulitatea procesului-verbal întrucât nu poate produce nicio vătămare, prevederile normelor privind circulația pe drumurile publice fiind opozabile tuturor conducătorilor auto, indiferent de ocupația sau locul de muncă.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în ziua următoare producerii accidentului întrucât inițial petentul a fost de acord să urmeze procedura constatării amiabile și abia a doua zi s-a prezentat la poliția rutieră și a solicitat întocmirea actelor de constatare. Deși invocă această situație ca pe un veritabil caz de nulitate, petentul nu indică nici un text de lege care să prevadă o astfel de nulitate. În fapt, termenul de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale este, conform art. 13 alin. (1) din OG nr. 2/2001, de 6 luni de ia data săvârșirii faptei, în acest termen sancțiunea fiind legal aplicată.

În procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a indicat art. 101 alin. (3) lit. „a" din OUG nr. ¡95/2002 republicată. Textul normei este după cam urmează: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultai avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale. Sintagma „se sancționează cu..." urmată de indicarea sancțiunii contravenționale principale și a celei complementare arată că articolul respectiv, corect menționat în procesul-verbal atacat, este cel care sancționează fapta comisă, astfel că afirmația petentului privind neindicarea actului normativ, a articolului și a literei care sancționează fapta este neîntemeiată.

Intimatul mai arată că, lipsa datelor de identificare ale celuilalt conducător auto nu este o neregulă, aceste date nefiind cerute de nicio normă legală. Intimata Haruța A.-M. a fost sancționată conform altui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care a fost adus la cunoștința petentului.

Agentul constatator nefiind de față la producerea accidentului, a fost pus în situația de a stabili modul de producere a acestuia numai în baza declarațiilor contradictorii ale celor doi conducători auto, fără ca vreunul să propună vreo probă - testimonială, cu înregistrări video ori de altă natură. În aceste condiții, în situația ipotetică în care starea de fapt ar fi fost alta decât cea rezultată din declarațiile celor doi conducători auto, culpa pentru neaflarea adevărului ar fi aparținut celor care au ascuns probele pentru a le prezenta ulterior instanței și nu agentului constatator.

Tocmai pentru faptul că ambii conducători auto se declară nevinovați, intimatul susține că niciunul dintre ei nu a propus agentului constatator vreo probă din care să rezulte vinovăția celuilalt conducător auto dar s-a produs un accident rutier care nu se putea produce în condițiile în care erau respectate normele privind circulația pe drumurile publice.

Din motivele arătate mai sus și cele precizate în întâmpinare, intimatul solicită respingerea cererii de probațiune făcută cu încălcarea dispozițiilor legale și constatarea decăderii din probă; constatarea culpei comune a celor doi conducători auto și respingerea ambelor plângeri contravenționale.

Deși a fost legal citată, intimata S.C. Asigurare-Reasigurare A. S.A nu a depus Întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției atacat, s-a reținut că la data de 01.12.2011, ora 14.07, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 17, prin localitatea Livezile pe direcția de deplasare Vatra-Dornei-Bistrițași, a efectuat o manevră de depășire a unui autobuz și a intrat în coliziune cu autoturismul nr._ (condus de H. A.-M.), care ieșise de pe un podeț din fața imobilului cu nr.214, provocând avarii la ambele autoturisme.

Organele de poliție au concluzionat că în circumstanțele descrise, petentul ar fi săvârșit contravenția prev. de art. 101/3/a sancționată de art. 101/3/a din OUG nr. 195/2002, republicată.

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis de intimat care se constată că la „data de 01.12.2011 ora 14.10, punându-se în mișcare la volanul auto_ în fața imobilului nr.214 Pe DN17, petenta Hâruță A. M. nu a acordat prioritate de trecere a auto nr._ ce a fost condus de petentul T. D.-V., care se afla în depășirea unui autovehicul cu direcția de mers R. Bârgăului-Bistrița, producându-se avarii."

În acest sens, agentul constatator a reținut fapta ca fiind contravenție în baza art.101 alin.3 pct. a din OUG 195/2002R, petenta fiind sancționată de art.101 alin.3 pct. a din același act normativ cu amendă contravențională în cuantum de 402 lei, și reținerea permisului de conducere pentru 60 de zile.

Totodată se menționează că vinovați de producerea accidentului sunt ambii conducători auto.

În esență, la data de 01.12.2011, ora 14.07, vehiculele conduse de petenți au colizionat, lovindu-se frontal.

Agentul constatator nu a fost de față la producerea accidentului rutier. Inițial, cei doi conducători auto au dorit să urmeze procedura constatării amiabile, însă în final nu s-au înțeles, astfel că s-au prezentat in ziua următoare accidentului la Poliția Rutieră pentru a se întocmi actele de constatare.

In acest context, în data de 01.12.2011 nu s-a efectuat nicio constatare - conform modificărilor aduse OUG nr. 195/2002 de OUG nr. 69/2007.

Analizând din punct de vedere formal conținutul proceselor-verbale de contravenție, instanța reține că acestea cuprind toate mențiunile obligatorii, fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor art. l7 din OG 2/200l, neexistând motive de nulitate absolută a acestora.

În ambele procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției s-a indicat art. 101 alin. (3) lit. „a" din OUG nr. 195/2002 republicată, petenta neacordând prioritate de trecere vehiculului condus de petent, la ieșirea de pe podeț în drumul public, iar în sarcina petentului s-a reținut încălcarea aceluiași text de lege, prin aceea că nu ar fi respectat regulile privind depășirea, urmarea încălcării acestora fiind producerea accidentului rutier, din care a rezultat avarierea ambelor vehicule ale petenților, urmare coliziunii dintre acestea.

În procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a indicat art. 101 alin. (3) lit. „a" din OUG nr. 195/2002 republicată. Textul normei este după cam urmează: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale. Sintagma „se sancționează cu..." urmată de indicarea sancțiunii contravenționale principale și a celei complementare arată că articolul respectiv, corect menționat în procesul-verbal atacat, este cel care sancționează fapta comisă, astfel că afirmația petentului privind neindicarea actului normativ, a articolului și a literei care sancționează fapta este neîntemeiată.

De altfel, principiul legalității, aplicabil dreptului administrativ, în general, si materiei contravenționale, în special, presupune că rezultatul interpretării legii contravenționale să fie concordant cu voința legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv nici restrictiv.

Din examinarea procesului verbal de constatare a contravenției încheiat petentului se constată neîntemeiate criticile acestuia în privința descrierii corespunzătoare a faptei și pe cale de consecință a aplicării în mod corespunzător a textului de lege la care se încadrează fapta săvârșită, intimatul realizând o descriere completă a faptei contravenționale cu indicarea actului normativ ce sancționează fapta reținută, procesul verbal cuprinzând constatările cu privire la faptă, descrierea acesteia putând permite încadrarea în textul apreciat eronat de către petent, fapt pentru care procesul-verbal de contravenție atacat de petent este legal întocmit. În privința legalității actului sancționator întocmit petentei acesta se prezumă a fi corect încheiat, nefiind invocate în plângerea sa motive de nelegalitate, ci doar care țin de netemeinicie.

Având în vedere ca prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanța a apreciat că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor codului de procedura civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat.

O cauză semnificativă în jurisprudența Curții este Salabiaku împotriva Franței, în care instanța europeană analizează limitele prezumției de nevinovăție prin raportare la instituirea de către legislațiile naționale a unor prezumții de drept ori prin folosirea de către judecătorii naționali a prezumțiilor simple de fapt.

În aceasta cauza instanța europeană a amintit faptul ca prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, în materie penală, să nu depășească cu privire la instituirea prezumțiilor de fapt sau de drept anumite limite si le folosească într-o maniera rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la apărare al acuzatului.

De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina daca aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (pentru ultimul aspect cauza Bouamar împotriva Frantei).

Prin urmare, Curtea statuează că instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumției de nevinovăție.

Or, în ceea ce privește forța probanta atribuita de lege procesului-verbal de contravenție, instanța europeană a menționat în mod constant ca administrarea probelor este supusa în primul rând regulilor din dreptul intern si ca revine cu prioritate jurisdicțiilor naționale sa aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curții este aceea de a verifica daca procedura în ansamblul sau, care cuprinde si modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil ( cauza Ferrantelli si Santangelo împotriva Italiei ori Saidi împotriva Frantei).

În analiza respectării principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G.nr.195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viață si la integritate al persoanelor si bunurilor si pentru instituirea unui climat de securitate sociala, astfel ca interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitala.

În același timp însa, persoana sancționata în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din O.G.nr.2/2001), în cadrul căruia poate sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul-verbal contestat nu corespunde realității.

Instanța a dat posibilitate petenților sa indice motivele de fapt si de drept ale plângerii lor și a administrat probele solicitate de aceștia, astfel că le-a respectat dreptul la un proces echitabil, oferindu-li-se posibilitatea de a utiliza orice mijloc de probă si de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt descrisă în actele contestate, nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma prezumției de nevinovăție de care se bucură petenții, care funcționează în speță cu prioritate față de prezumția de temeinicie a actelor contestate întrucât faptele reținute în sarcina petenților nu au fost constatate personal de agentul constatator, prin propriile simțuri, acest aspect având implicații si sub aspectul sarcinii probațiunii, ce incumbă astfel intimatei, instanța retine că deși dispozițiile OUG nr. 195/2002 prevăd în mod expres că, constatarea contravențiilor rutiere se face direct de către polițistul rutier, sunt situații în care acest lucru nu este întotdeauna posibil.

Este cazul încălcării regulilor de circulație ce au ca urmare producerea unui accident, caz în care procesul-verbal de contravenție este dresat la sediul poliției rutiere, pe baza declarațiilor persoanelor implicate în evenimentul rutier, agentul constatator nedeplasându-se la locul producerii accidentului.

Stabilirea dinamicii producerii evenimentului rutier, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și rezultat, în acest cazuri se face indirect, în urma coroborării declarațiilor conducătorilor auto implicați, raportat la poziționarea avariilor și eventual, declarațiile unor martori oculari.

De altfel, constatarea ulterioară a realității unui fapt epuizat ar fi tardivă, în condițiile în care coordonatele unei anumite situații de fapt s-au modificat în timp. Mai mult, instanța observă că art. 79 din OUG nr. 195/2002 impune conducătorilor auto implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile, ori dacă starea acestora nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament și să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.

Din acest punct de vedere, părțile implicate au efectuat demersurile cuvenite în vederea efectuării constatării evenimentului rutier de către agentul constatator, dar procesele-verbale de contravenție au fost întocmite abia a doua zi și la baza încheierii lor au stat doar declarațiile acestora.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța consideră că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie.

Instanța apreciază că această soluție este în acord cu art.6 din Convenție, din moment ce instanța va verifica, oricum, din oficiu, legalitatea procesului-verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia.

Situația este diferită atunci când, din conținutul procesului-verbal, reiese că fapta nu a fost constatată personal de către agentul care l-a întocmit, situație în care, în lipsa unor elemente de natură să probeze starea de fapt reținută, prezumția de temeinicie nu își găsește aplicarea.

Ca atare, în cauză s-au administrat, la cererea petenților probe cu interogatorii, cu martori oculari și proba cu expertiza tehnică auto, care a fost efectuată de expertul tehnic M. Ș., deoarece în acea zi nu s-au putut administra aceste probe de către agentul constatator.

Coroborând probele administrate în cauză, instanța apreciază faptul că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei Hâruță A. M. săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin.3 litera a) din OUG 195/2002, dar în mod netemeinic s-a reținut și în sarcina petentului T. D. V. săvârșirea contravenției prevăzute de același text de lege, potrivit argumentelor ce vor fi expuse în continuare.

Expertul auto M. Ș. care a întocmit în cauză expertiza tehnică, a constatat la locul accidentului, in prezenta părților din proces și a reprezentantului intimatei, după ce în prealabil a procedat la studierea configurației șoselei, a verificat datele înscrise in procesul-verbal de constatare a accidentului, a primit explicații de la conducătorii auto implicați, a făcut măsurători pentru întocmirea unei schițe care să ajute la înțelegerea dinamicii producerii accidentului

În acest sens, expertul a constatat că numitul T. V. circula cu autoutilitara tip M. cu nr. de înmatriculare_ în data de 01.12.11 in jurul orei 13:30 pe DN 17 in localitatea Livezile, pe direcția V. Dornei - Bistrița, pe o porțiune de drum in aliniament, fără restricții de circulație, iar în fata sa circula un autocar cu remorca pe care se hotărăște sa îl depășească.

Deoarece din sens opus nu se apropia nici un vehicul, acesta a intrat in depășirea autocarului cu 200 - 250 m inainte de locul impactului. A observat pe partea stânga, înafara drumului, (intre casa de la care a ieșit conducătoarea autoturismului si sosea sunt aprox. 30 m), un autoturism care ar fi avut intenția sa pătrundă in sosea. In mod normal, necunoscând intențiile acestuia și având prioritate deplină față de el, și-a continuat drumul.

În acest timp conducătoarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ marca VW GOLF numita H. A. M., neasigurându-se temeinic din stânga și din dreapta, așa cum cere art. 135, lit f, din Regulamentul de aplicare a QUG195/2002 („Trebuie sa acorde prioritate de trecere la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturata acestuia fata de vehiculul care circula pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare.") a pătruns pe drumul public cu intenția de o lua la dreapta, spre V.Dornei.

S-a reținut de către expert că petenta a efectuat manevra cu „buclă" ceea ce a făcut ca autoturismul sa iasă până aproape de axul drumului și apoi să vireze, ca și cum ar fi trebuit să ocolească un obstacol ce s-ar fi aflat în dreapta autoturismului.După executarea manevrei si fiind cu fața către sensul de mers dorit, petenta a sesizat că autoutilitara se afla în depășire și că urmează coliziunea, dar a încercat să revină pe partea dreapta a șoselei, pe acostament, pentru a evita impactul frontal. În același timp a frânat, ceea ce a dus la mărirea timpului de ajungere la „adăpostul" acostamentului, lat de 1,5 m, astfel că aproape ca s-a oprit.

De asemenea, petentul a observat autoturismul petentei plecând din fata porții, însă până la șosea, acesta trebuia sa mai parcurgă aprox 30 m, motiv pentru care nu a crezut că autoturismul va ieși în șosea fără să observe că el se afla în depășire. În momentul intrării autoturismului pe șosea, fiind la sfârșitul depășirii conducătorul autoutilitarei a apreciat corect că prin accelerare nu poate termina depășirea și redresa în fața autocarului fără a coliziona autoturismul, dar știa că nu mai are nici timp de frânare pentru repliere în spatele autocarului, astfel că a ales sa frâneze puternic ( roti blocate) și să evite coliziunea trăgând pe partea stânga (spre acostamentul din stânga lui) deoarece, la începutul manevrei de frânare a conducătorului autocamionului, autoturismul se afla aproape de axul drumului, executând acea "buclă ".

Trebuie precizat că expertul a reținut faptul că amândoi conducătorii au încercat să evite coliziunea prin trecerea pe acostament. Petenta a avut intenția să tragă cât mai pe dreapta pe acostament însă nu a mai apucat, fiind colizionată de autoutilitară într-o poziție oblică față de axul drumului, cu fața pe acostament și spatele spre axul drumului, pe banda de circulație spre Vatra Dornei, iar petentul a avut intenția să evite coliziunea prin trecerea lui pe acostament deoarece autoturismul se afla în momentul luării deciziei, mai aproape de axul drumului decât de acostament și i-a creat impresia că ar putea trece prin spațiul dintre autoturism si șanțul din stânga lui.

Se concluzionează de către expertul tehnic că, în condițiile în care petentul ar fi rămas pe traiectoria sa, paralel cu cea a autocarului tot lovea autoturismul deoarece acesta nu apucase să intre complet pe acostament.

Totodată expertul auto a stabilit, în urma efectuării calculelor tehnice de viteză, timp de deplasare, timp de oprire și timp de reacție a conducătorilor auto implicați în evenimentul rutier, că,deoarece autoutilitara condusă de petent a lovit totuși autoturismul, rezultă că distanța la care se afla autoutilitara de autoturismul condus de petentă, în momentul ieșirii în șosea a fost mică și ca atare, s-a dedus că autoutilitara se afla demult angajată în depășire, cu aproximativ 200 m înainte și că nu a mai putut evita impactul cu autoturismul.

S-a conchis, considerându-se culpa petentei în producerea evenimentului rutier, cauza fiind neasigurarea conducătoarei auto a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ din ambele sensuri, la ieșirea de pe o proprietate alăturată în drumului public, dispozițiile legale încălcate fiind nerespectarea dispozițiilor art. 135, lit. f din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, către petenta Hâruță A. M..Distanța dintre capul de pod mai apropiat de V.Dornei si locul in care s-a produs impactul a fost de aprox. 15m, aceasta fiind măsurată de expertul auto cu ruleta de la urmele de plastic provenite de la caroseria VW-ului - pe care le-a găsit pe marginea șanțului după aproximativ un an - și până la capul de pod cel mai apropiat, de pe care a ieșit.

Trebuie precizat faptul că expertul auto M. Ș., la întocmirea lucrării sale mai sus descrisă, a avut drept reper în efectuarea calculelor și schița întocmită de expertul tehnic T. T., care la rândul său a efectuat anterior formulării prezentelor plângeri contravenționale, o expertiză auto în Dos. nr._/190/2011 având ca obiect asigurare de dovezi ( filele 37-67), cauză în care s-a pronunțat Încheierea Civilă nr. 4616/CC/2012 din 24.04.2012, prin s-a admis cererea petentului Hâruță E. H., soțul petentei Hâruță A. M. și deținătorul autoturismului implicat în evenimentul rutier, formulată în contradictoriu cu pârâții . și T. V. D., constatându-se efectuată această expertiză auto de către expertul T. T., prin care s-au constatat doar avariile produse ambelor vehicule și s-au efectuat măsurătorile și constatările de la fața locului accidentului produs în data de 01.12.2011 de același expert, în prezența părților implicate.

Ca atare, expertul tehnic M. Ș. a arătat că în urma studierii schiței executate de expertul precedent a constatat aproximativ aceleași valori, măsurate de el la locul accidentului, considerând că schița anterior întocmită este corectă și nu se impune executarea alteia.

În concluzie, expertul din prezenta cauză a precizat că a existat posibilitatea ca petenta să fi oprit autoturismul pe care îl conducea, anterior impactului daca nu ieșea în sosea, iar a doua posibilitate era să iasă în șosea de pe pod pe acostament și apoi pe banda de circulație, iar la vederea autocamionului ar fi putut sa tragă cât mai pe dreapta, indiferent dacă oprea sau nu, oferind astfel în stânga sa, loc de trecere a autocamionului care în condițiile date nu mai putea evita impactul. Cu toate acestea, petenta ,executând „bucla", a ieșit direct în banda de circulație și apoi a încercat să se retragă pe acostament, manevra fiind eșuată pentru că nu a mai avut timp sa o termine, in același timp derutând si conducătorul autoutilitarei care a vrut sa o ocolească intrând el pe acostament. Pentru a fi posibilă evitarea impactului dintre vehiculele implicate în accident, petenta ar fi trebuit să acorde prioritate de trecere autoutilitarei condusă de petent și chiar și după ieșirea în drumul public, după neacordarea priorității tot petenta putea evita impactul prin ieșirea in drumul principal a unei traiectorii podeț - acostament - banda de circulație, (cum ar fi fost normal) și nu podeț - banda de circulație - „bucla" – acostament, astfel că după apariția petentei în drumul public principal petentul nu a mai avut altă manevra de executat decât frânare bruscă și evitarea coliziunii frontale prin trecerea pe acostamentul din stânga, deoarece în momentul începerii frânării autoutilitarei, autoturismul era mai aproape de axul drumului decât de acostament.

Din declarațiile martorilor propuși de petent ( filele 39-40, 54) instanța reține că în momentul impactului dintre vehicule, autoturismul condus de petentă se afla în apropriere de podețul de unde a ieșit cam la 10 metri, ceea ce confirmă susținerile expertului auto care a susținut că acesta se afla la o distanță de circa 15 metri . Unul dintre martorii propuși de petentă ( fila 41), deși aflat în apropiere de accident, era în magazinul din ., nu a putut aprecia nici urmele de frânare, nu s-a uitat nici la avariile produse și nu a fost atent, deoarece a fost solicitat, în calitate de pompier să dea o mână de ajutor după producerea coliziunii.

Trebuie menționat că punctul diferit de vedere exprimat de petenți cu ocazia formulării motivelor de fapt și de drept ale plângerilor depuse a fost exprimat de aceștia și cu ocazia luării interogatoriilor ( filele 35-38), astfel că pentru elucidarea împrejurărilor producerii evenimentului rutier relevantă în cauză este expertiza tehnică întocmită de expertul M. Ș., care a avut la bază schița și constatările expertului tehnic T. T. din dosarul având ca obiect asigurare de dovezi, dar și o parte din probele testimoniale administrate în cauză.

Obiecțiunile formulate în cauză de petentă cu privire la constatările și concluziile expertului tehnic M. Ș. ( filele 78-79 din dosar) au fost înlăturate de instanță, nefiind încuviințate, deoarece reprezintă în realitate doar opinii personale asupra modului în care expertul și-a fundamentat lucrarea, fără a fi concludente, având în vedere că acestea nu sunt finalizate cu solicitări care să fie adresate expertului cu argumente de ordin tehnic sau de altă natură, deoarece nu i se poate impune expertului a răspunde „în alt mod” decât a făcut-o deja, concluziile sale fiind bazate atât pe constatările proprii, cât și pe constatările celuilalt expert auto și pe noțiuni tehnice. Trebuie remarcat în primul rând faptul că petenta nu a înțeles nici măcar să formuleze obiective la expertiza tehnică auto întocmită în prezenta cauză, fapt ce reiese cu claritate din consemnările efectuate în încheierea de ședință din data de 16.05.2012 ( fila 44).

Totodată, nici una dintre părți ( acestea fiind de față la ambele expertize auto efectuate după acest eveniment rutier) nu a solicitat cu ocazia întocmirii lucrărilor tehnice ca experții să aibă în vedere și diagrama tahograf a autoutilitarei condusă de petent, cu toate că asigurarea de dovezi a fost cerută tocmai de către petentă, astfel că putea să solicite prezentarea ei cu ocazia primelor constatări efectuate din punct de vedere tehnic. Oricum, raportat la cauza producerii coliziunii, instanța constată că nu prezenta nici o relevanță dacă s-ar fi făcut verificări tahografului, deoarece indiferent de viteza cu care a circulat petentul, coliziunea s-a produs datorită neacordării priorității de trecere de către petentă, care nu s-a asigurat când a ieșit de pe drumul lateral în drumul public, petentul nefiind sancționat pentru depășirea vitezei maxime admise, la momentul efectuării depășirii și nici că ar fi fost efectuată pe un sector de drum cu restricții din acest punct de vedere sau cu linie continuă pe o anumită porțiune, așa cum a susținut martorul audiat, a cărui declarație se află la filele 61-62 din dosar.

Având în vedere aspectele menționate mai sus, instanța urmează ca în temeiul art. 34 din OG 2/200l, să respingă plângerea petentei HÂRUȚĂ A. M., ca fiind neîntemeiată, aceasta fiind singura vinovată de producerea evenimentului rutier, fiind corect reținută în sarcina sa contravenția prev. de art. 101 alin. 3 litera a) din OUG 195/2002, în sensul că nu a acordat prioritate de trecere vehiculului condus de petent, menținând procesul-verbal de contravenție încheiat în sarcina acesteia, ca temeinic și legal și pe cale de consecință va admite plângerea contravențională formulată de petentul T. D. – V., deoarece acesta nu a săvârșit fapta prev. de art. 101 alin. 3 litera a) din OUG 195/2002, referitoare la nerespectarea regulilor privind depășirea, astfel că urmează să anuleze, ca netemeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 02.12.2011 de către intimatul I.P.J. BISTRIȚA-NĂSĂUD- SERVICIUL RUTIER și să dispună restituirea către petent a permisului său de conducere, reținut cu ocazia întocmirii actului sancționator amintit.

Conform art. 274 C.pr.civ., raportat la culpa procesuală a petentei, determinată de soluția adoptată în prezenta cauză, instanța o va obliga să achite petentului suma de 1315 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu pentru expertiza auto efectuată în cauză de expertul tehnic M. Ș., potrivit dovezilor de la filele 43 și 81 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta HÂRUȚĂ A. MARJA, cu domiciliul în loc. Livezile nr.214, jud. Bistrița-Năsăud împotriva procesului verbal . nr._/02.12.2011 încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, județul Bistrița-Năsăud și în contradictoriu cu intimatul T. D. – V., domiciliat în loc. Mijlocenii Bârgăului nr.31/A, jud. Bistrița-Năsăud.

Admite plângerea contravențională formulată în Dos. nr._/190/2011, conexat la prezentul dosar, de petentul T. D. – V., domiciliat în loc. Mijlocenii Bârgăului nr.31/A, jud. Bistrița-Năsăud împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 02.12.2011 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, județul Bistrița-Năsăud și în contradictoriu cu intimații HÂRUȚĂ A. MARJA, cu domiciliul în loc. Livezile nr.214, jud. Bistrița-Năsăud și S.C.ASIGURARE-REASIGURARE A.-S.A Sucursala Bistrița, cu sediul In Bistrița, . nr.3, .-Năsăud și în consecință:

Anulează, ca netemeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 02.12.2011 de către intimatul I.P.J. BISTRIȚA-NĂSĂUD- SERVICIUL RUTIER și dispune restituirea către petent a permisului său de conducere, reținut cu ocazia întocmirii actului sancționator amintit.

Obligă petenta HÂRUȚĂ A. MARJA să achite petentului T. D. – V. suma de 1315 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 27.03.2013.

PREȘEDINTE GREFIER

M. N. L. N. M.

RED/DACT

MNL/M.

29.04.2013/ 6 ex.

← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 4386/2013....		Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... →

Plângere contravenţională. Sentința nr. 2489/2013. Judecătoria BISTRIŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2489/2013. Judecătoria BISTRIŢA