Plângere contravenţională. Sentința nr. 9834/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9834/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 3223/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9834/2013
Ședința publică din data de 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul C. D. L. prin reprezentant legal J. Letiția, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 15.03.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la dosar s-a depus de către reprezentantul petentului, la data de 10.12.2013, un înscris prin care arată că a renunțat la mandatul de reprezentare al petentului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
P. plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul C. D. L. prin reprezentant legal J. Letiția, a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 15.03.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare petentul arată că a fost sancționat cu amenda contravențională de 50 lei în baza disp. art. 3 pct. l din Legea nr. 61/1991. Agentul constatator a reținut că, în data de 14.03.2013 în timp ce petentul se afla în sala de clasă din Școala Gimnazială Dorolea, unde este elev în cls. a VI-a, l-a amenințat pe un coleg de clasă, faptă care a atras indignarea celorlalți colegi.
Petentul susține că aceste rețineri nu corespund adevărului, însă recunoaște faptul că a existat o altercație intre el și celalalt elev, fără a exista amenințări ori alte acte sau fapte de natura a atrage indignarea altor elevi.
Având în vedere faptul că agentul constatator nu a fost de față la această altercație, nu a constatat personal săvârșirea contravenției si nici nu a administrat probe prin care să se dovedească temeinicia faptei reținute in sarcina sa, petentul solicită anularea procesului-verbal de contravenție.
In subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment", având in vedere circumstanțele personale, respectiv că are doar 14 ani, nu a mai fost sancționat contravențional, nu a avut niciodată probleme de ordin comportamental.
În drept, invocă O.G. nr.2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3).
În data de 30.04.2013, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic.
În motivare arată că prin procesul-verbal atacat, contravenientul minor C. D. L. a fost sancționat conform art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61 1991 republicată, reținându-se că în data de 15.03.2013 la ora 09, fiind în incinta Școlii Generale din localitatea Dorolea - . amenințat cu acte de violență pe elevul B. N..
Minorul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal. pe care l-a semnat cu mențiunea că îi pare rău pentru fapta săvârșită. De față a fost și F. L. V., cadru didactic al instituției de învățământ în incinta căreia s-a comis contravenție.
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată întrucât agentul de poliție B. A. de la postul de poliție Livezile a fost sesizată cu privire la faptă de către B. I. din . nr. 151, care a relatat că fiul său, minorul B. N. I. a fost amenințat de petent în timp ce se afla la școală. Pentru a verifica sesizarea, agentul s-a deplasat la instituția de învățământ și, în sala profesorală, a ascultat relatările celor doi elevi implicați, petentul recunoscând că l-a amenințat și l-a agresat pe B. N. I.. Cu privire la acest incident petentul minor și-a exprimat regretul, promițând că nu va repeta fapta. Poziția sa față de faptă a fost consemnată la rubrica „alte mențiuni” a procesului verbal, în prezența profesoarei M. (F.) L. V.. Din raportul agentului constatator rezultă că petentul a continuat să aibă comportament agresiv față de colegii de școală, în data de 27.03.2013 amenințându-l și agresându-l pe un alt elev, O. A..
Intimatul arată că agentul constatator nu a fost nu a fost de față la altercație, însă existența contravenției nu este condiționată de prezența agentului în momentul săvârșirii ei. Contrar opiniei petentului, care susține că sancțiunea ar fi fost aplicată fără a se efectua verificări, ascultarea relatărilor celor implicați reprezintă o modalitate de verificare a sesizării, verificare efectuată și în cazul de față, în urma acestei verificări rezultând că petentul a comis fapta reținută în sarcina sa.
La individualizarea sancțiunii s-a făcut aplicarea art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991 rep., art. 4 alin. 2 din Legea 61/1991 rep. și art. 11 alin. 3 din OG 2/2001, contravenientul fiind sancționat cu amenda minimă prevăzută pentru fapta reținută în sarcina sa, săvârșită în minorat și în incinta unei instituții de învățământ. Repetarea faptei la scurt timp după aplicarea sancțiunii indică un comportament violent care trebuie stopat.
În drept invocă prev. art. 3 pct. 1, art. 4 alin. 1 lit. b și art. 4 alin. 2 din Legea 61/1991, art. 11 alin. 3 și art. 21 alin. 3 teza I din OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 10-12) și a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. procesul-verbal de contravenție . nr._/15.03.2013 (f. 3, 11), petentul a fost sancționat, în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, cu amendă în cuantum de 500 lei, reținându-se că, în data de 14.03.2013, ora 09:00, aflându-se în sala de clasă a Școlii Generale din localitatea Dorolea, l-a amenințat cu acte de violență pe elevul B. N., provocând indignarea celorlalți elevi, fapta fiind prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține sub un prim aspect legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 (numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator).
Sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31-36 din OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În acest sens, în cauza N. G. împotriva României, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut că administrarea unor elemente de probă contrare faptelor stabilite de către polițist este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței.
În speța pendinte, petentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție și nu a solicitat administrarea vreunei probe în acest sens. Dimpotrivă, a recunoscut existența unei altercații cu un alt elev, susținând însă că nu a proferat amenințări.
Din raportul agentului constatator rezultă faptul petentul a recunoscut fapta săvârșită, aspect confirmat și de semnarea procesului verbal atacat, conținând o mențiune expresă în acest sens.
P. urmare, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, procesul verbal fiind legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că amenda de 500 lei reprezintă minimul prevăzut de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, coroborat cu art. 11 alin. (3) din OG nr. 2/2001, astfel încât agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a sancțiunii, ținând seama și de circumstanțele personale ale contravenientului, care manifestă agresivitate în relație cu colegii, fiind sancționat ulterior pentru comportament similar, la o distanță de doar două săptămâni de la încheierea procesului verbal atacat în cauză.
Așa fiind, în considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, în baza dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul verbal de contravenție . nr._/15.03.2013, ca fiind legal și temeinic.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. D. L., domiciliat în com. Livezile, ., Jud. Bistrița-Năsăud, CNP_, prin reprezentant legal J. Letiția, cu același domiciliu, CNP:_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, județul Bistrița-Năsăud, împotriva procesului-verbal . nr._/15.03.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. R. R. M. T.
RED/DACT CRR/M. 14.02.2014 4 exp.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8535/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 426/2013.... → |
|---|
