Plângere contravenţională. Sentința nr. 5020/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5020/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 1736/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5020/2013
Ședința publică din data de 11 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. M. A., judecător
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta ., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/01.12.2012, încheiat de intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petentă, av.S. G. N., lipsă fiind intimata..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul petentei, av.S. G. N., învederează instanței că a adus pentru acest termen de judecată pe martorul Ț. A. A., angajatul societății, pentru care depune adeverința privind calitatea acestuia, dar nu apreciază a fi utilă administrarea probei testimoniale cu acest martor, raportat la înscrisurile depuse la dosar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de petentă, de asemenea încuviințează proba cu înscrisurile depuse de intimată și respinge proba testimonială propusă.
Reprezentantul petentei, av.S. G. N., arată că nu are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea cauzei în fond.
Reprezentantul petentei, av. S. G. N., având cuvântul în fond, solicită în principal, admiterea plângerii formulate și anularea procesului verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate, cu sancțiunea „avertisment”, fără cheltuieli de judecată. A expus pe larg în acțiunea formulată motivele pentru care s-a solicitat anularea procesului verbal, menționând acum doar faptul că zona în care s-a produs presupusa contravenție este o zonă frecventată de autovehicule pentru parcare, autovehiculul nu a ajuns în zona de acțiune care interzice accesul autovehiculelor cu masa mai mare de 2,5 tone, iar potrivit dispozițiilor art.7 din OUG nr.195/2002, zona trebuia semnalizată cu semne de circulație, care nu existau, astfel că nu se poate reține culpa. De asemenea, procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsă și fără prezența vreunui martor.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta . a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/01.12.2012, încheiat de intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA, ca netemeinic și nelegal iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Pe cale de excepție, invocă faptul că în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției, descrierea faptei nu este arătată în mod explicit, concret și amănunțit astfel încât să se observe cu claritate ce faptă a fost reținuta în sarcina sa. Sancțiunea, în acest caz este nulitatea, conform art. 16 alin. 1 și art. 17 din OG 2/2001, care poate fi constatata și din oficiu. Pentru stabilirea corecta a stării de fapt identificata la momentul controlului și pentru a se putea retine gradul de pericol social concret al prezumtivei contravenții, fapta trebuie descrisa în mod amănunțit de către organul constatator, fără a lăsa loc la posibilități de interpretare.
Din interpretarea logico-gramaticala a prevederilor art.16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rezulta cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natura a imprima faptei acest caracter.
Mai arată că cerința este imperativa, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate.
Petenta susține că, în speță, era esențial a se menționa toate împrejurările în care a fost petrecuta fapta, era imperios necesara descrierea în mod amănunțit a faptei, cu arătarea tuturor împrejurărilor concrete.
Referitor la starea de fapt, arată că în procesul verbal s-au reținut în mod eronat faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei "a staționat pe domeniul public de pe raza Mun. Bistrița pe . a deține autorizație de libera trecere eliberata de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Bistrița".
În acest sens, arată că, conducătorul auto al autovehiculului indicat în procesul verbal efectua o cursa de transport marfa din loc. Oiejdea, jud. A., cu descărcare în Câmpulung Moldovenesc, în data de 24.11.2012, se deplasa pe ruta de întoarcere, iar programul de conducere legal îi impunea efectuarea perioadei de odihna. Datorita faptului ca pe traseul de centura ocolitoare a Mun. Bistrița nu sunt zone amenajate pentru parcare, ca sa nu depășească programul impus, conducătorul auto a fost nevoit sa staționeze în parcarea de la lângă stația de benzina OMV, la ., situata pe drumul național.
Menționează că în jurul orelor 00.30 min, în data de 24.11.2012, pentru a intra în parcare, conducătorul auto, fără a intra în zona de acțiune a indicatorului "interzis autovehiculelor cu masa maxima totala autorizata mai mare de 2,5 tone", a parcurs traseul dat de sensul giratoriu și a staționat în parcarea de lângă stația OMV, în afara spațiului carosabil fără blocarea accesului unor obiective, locuințe sau garaje, sau cu blocarea altor autovehicule.
După efectuarea timpului de odihna necesar, conducătorul auto urma sa își continue traseul de retur, folosind centura ocolitoare a Mun. Bistrița.
Conducătorul auto a respectat întocmai prevederile OUG nr. 195/2002 rep, O.G. nr. 2/2001 cu modif. ult., H.C.L. Bistrița nr. 153/2009 astfel ca nu a încălcat restricția impusa de indicatorul instalat după sensul giratoriu înspre centru orașului și de asemenea nici prevederile art.17 pct. 1 din H.C.L. Bistrița nr. 153/2009.
Mai arată că, dimineața s-a prezentat la fața locului agentul constatator N. N., din cadrul Politiei Locale, care i-a imputat încălcarea restricției impuse de indicator, deși autovehiculul nu a ajuns în zona de acțiune a indicatorului care interzice accesul autovehiculelor cu masa mai mare de 2,5 tone.
Referitor la elementele contravenției, menționează că acestea nu sunt întrunite în forma prevăzuta de lege, mai precis în Ordonanța nr. 2/2001. Examinarea noțiunii de contravenție și a trasatorilor ei caracteristice este absolut necesara, dar nu și suficienta, pentru determinarea acestei fapte.
Prin obiectul contravenției petenta înțelege relația - bunul, interesul, valoarea socială căreia fapta îi aduce atingerea sau o pune în pericol.
Obiectul este reprezentat, de relațiile sociale ocrotite prin norme de drept cu caracter administrativ. În acest sens, petenta arată că nu a adus atingere nici unei valori.
In speța, arată că așa zisei contravenții ii lipsește unul din elementele esențiale și anume intenția. Aceasta nu a existat nicio clipa în persoana petentei în sensul de a comite în mod voit o fapta prin care sa aduc atingere unei anumite categorii de relații sociale. Lipsind aceasta intenție, lipsește și caracterul contravențional al faptei deoarece aceasta ar fi trebuit reliefata printr-o activitate dusa pana la capăt care sa fi produs urmările vătămătoare, realizând astfel întregul conținut al contravenției.
Susține petenta că instanța trebuie să țină cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, definind în mod autonom noțiunea de acuzație în materie penala, în raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea în dreptul intern, natura faptei și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate, a statuat ca scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului, în sensul ca noțiunea de "acuzație în materie penala" include și domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceleași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong și Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi dintre acestea prezumția de nevinovăție instituita prin art. 6.2 din Convenție (A. contra României, 4.10.2007).
In ceea ce privește petitul secundar, privind înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertisment, arată că în virtutea rolului activ instanța poate dispune asupra tipului de sancțiune ce trebuie aplicat pentru fiecare contravenție în parte și chiar sa aplice avertisment - sancțiune mai blânda ce se impune în cazurile în care o asemenea măsura este suficienta potrivit dispozițiilor art. 1 și 7 alin. 3 din O.G 2/2001.
In drept invocă OUG nr. 195/2002 rep, OG. nr 2/2001 cu modif. ult., H.C.L. Bistrița nr. 153/2009.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-14).
Legal citată, intimata formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
În motivare arată că prin procesul verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută la art. 17, pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului Bistrița, aplicându-se amenda contravențională în cuantum de 1500 lei. Textul legal indicat arată că: „Pe teritoriul municipiului Bistrița persoanele fizice și juridice au obligația de a respecta normele privind traficul auto și de circulație, inclusiv cele stabilite prin Regulamentul privind activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staționate neregulamentar, precum și de ridicare, transport, depozitare și eliberare a acestor autovehicule în municipiul Bistrița, aprobat prin Hotărârea nr. 16/26.02.2009 a Consiliului local al municipiului Bistrița. În acest sens este interzisă: 1.oprirea, staționarea si parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului Bistrița; excepție face situația în care se efectuează operațiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare, în condițiile existenței unei autorizații de liberă trecere eliberata de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Bistrița”.
În concret, în data de 24.11.2012, la ora 02.00, un echipaj al Poliției Locale a Municipiului Bistrița, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a constatat pe . municipiul Bistrița, prezența unui autovehicul cu nr. de înmatriculare_, având masa maximă autorizată ce depășește 2,5 t, parcat pe domeniul public. Așa cum se procedează de regulă în asemenea situații, autovehiculul a fost fotografiat. Având în vedere că la momentul constatării faptei conducătorul autovehiculului nu era de față procesul verbal de contravenție a fost întocmit ulterior, după ce au fost efectuate verificări cu privire la proprietarul autovehiculului. Din aceste verificări a reieșit că proprietarul autovehiculului este petenta, persoană juridică, astfel că s-a procedat la sancționarea sa contravențională, apreciază intimata într-un mod cu totul corect și justificat.
Față de conținutul plângerii contravenționale și motivele expuse, apreciază că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie care să justifice admiterea acesteia. Observând conținutul plângerii, constată că petenta este în eroare cu privire la fapta contravențională pentru care a fost sancționată. Precizează că nu doar faptul că nu deținea o autorizație de liberă trecere pentru autovehiculul având masa maximă ce depășește 2,5 t, ci și faptul că era staționată pe domeniul public, într-un loc și la o oră unde nici măcar în condițiile existenței unei autorizații nu ar fi avut voie să staționeze, constituie conținutul obiectiv al contravenției.
În conformitate cu textul legal pe care l-a reprodus mai sus, arată că fapta petentei este și rămâne contravenție, în condițiile în care pentru autovehiculul care apare și în fotografii nu a existat, la momentul constatării faptei, vreo autorizație eliberată de Primăria Bistrița care să îi permită nici măcar accesul, cu atât mai puțin oprirea, staționarea sau parcarea pe teritoriul municipiului Bistrița. Textul legal sancționator prevede că este interzisă oprirea, staționarea si parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului Bistrița; excepție face situația în care se efectuează operațiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare, în condițiile existenței unei autorizații de liberă trecere eliberata de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Bistrița; Or, în cazul de față nu a fost vorba de o excepție, adică nu s-au efectuat operațiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare. În plus, petenta nu arată și nici nu face dovada că ar fi avut autorizație eliberată de Primărie care să îi permită accesul, staționarea sau parcarea în oraș.
De altfel, arată că dacă s-ar raporta la descrierea faptei contravenționale din conținutul actului normativ, aceasta are un conținut mai complex - pe de o parte, faptul că autovehiculul cu masa maximă autorizată ce depășește 2,5 t era staționat pe domeniul public, în timpul nopții, fără a efectua operațiuni de încărcare-descărcare, iar pe de altă parte, faptul că societatea petenta nu deține pentru autocamionul în cauză autorizație de liberă trecere - care să îi confere dreptul de a intra, de a circula sau de a staționa pe teritoriul municipiului Bistrița.
Pentru a răspunde punctual aspectelor învederate în cuprinsul plângerii contravenționale arată că, contrar susținerii petentei cum că fapta contravențională nu ar fi fost descrisă în mod explicit, concret și amănunțit astfel încât să se observe cu claritate contravenția reținută în sarcina sa, apreciază că in conținutul procesului verbal se poate observa foarte clar descrierea faptei, care s-a făcut cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001 - "autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ având masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t, aparținând . a staționat pe domeniul public de pe raza municipiului Bistrița, pe . a deține autorizație de liberă trecere eliberată de serviciul de specialitate din cadrul primăriei Bistrița". În opinia intimatei, procesul verbal de contravenție conține suficiente elemente în sensul prevederilor OG 2/2001, care să permită instanței cercetarea legalității actului constatator, raportat și la prevederile actului juridic sancționator - respectiv HCL nr. 153/2009.Cât privește împrejurările care s-a petrecut fapta, acestea sunt foarte clare din perspectiva agentului constatator, care a constatat fapta contravențională - respectiv staționarea autocamionului pe domeniul public din municipiul Bistrița - cu propriile simțuri, iar chestiunea inexistenței unei autorizații de liberă trecere pentru acest autocamion a rezultat în urma verificărilor care s-au efectuat în intervalul de timp dintre data constatării faptei și data întocmirii procesului verbal de contravenție.
Referitor la starea de fapt, deși este contestată, sau de fapt nuanțată de către petentă, arată intimata că aceasta a fost cu certitudine așa cum a fost ea descrisă de agentul constatator. Astfel, este de necontestat că autocamionul aparținând petentei se afla în data de 24.11.2012, la ora 02.00, staționat pe . domeniul public, pe raza municipiului Bistrița. Faptul că a fost respectată semnificația indicatorului de restricție privind . camioanelor ce depășesc 2,5 t, nu are relevanță în cazul de față, pentru că, în baza HCL nr. 153/2009, aceste camioane nu pot staționa pe domeniul public de pe teritoriul municipiului Bistrița, decât în condițiile existenței unei autorizații de liberă trecere și numai dacă se efectuează operațiuni de încărcare-descărcare marfă. Locul unde camionul petentei era staționat peste noapte, nu este unul anume amenajat pentru parcarea acestui tip de autovehicule, astfel că nu avea dreptul să staționeze pe domeniul public din interiorul municipiului Bistrița - chiar dacă era în apropierea unei benzinării. Nu poate fi reținut argumentul că prin staționarea în locul respectiv nu s-a blocat accesul unor obiective, locuințe, garaje sau autovehicule, deoarece este vorba și despre incomodarea traficului rutier în zonă, cu atât mai mult că este în apropierea unei benzinării și a unui sens giratoriu de la .>
Deși petenta face referire la prevederile OUG nr. 195/2002, precizează intimata că în cazul de față sancțiunea a fost aplicată în baza HCL nr. 153/2009, act normativ emis de Consiliul Local al municipiului Bistrița, ale cărui prevederi au fost aduse la cunoștința publică și sunt de notorietate pentru toți transportatori de marfă, proprietarii și utilizatorii de autovehicule ce depășesc masa maximă autorizată de 2,5 t. Arată că fapta petentei nu este lipsită de importanță sau de pericol social, deoarece prin staționarea și parcarea autocamioanelor de transport marfă în mod sistematic pe străzile din municipiul Bistrița afectează în mod evident atât circulația în oraș, cât și infrastructura stradală.
In concluzie, arată că aspectele invocate de către petentă nu sunt de natură să afecteze în vreun fel legalitatea sau temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/01.12.2012.
În drept invocă prev.art. 115 și urm. C. pr. civ., art. 17 și 27, lit. a), pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului Bistrița, art. 16 și art. 28, din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 23-24).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 01.12.2012 de reprezentanții Poliției Locale a Municipiului Bistrița, petentul ., a fost sancționat cu amendă de 1500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 17 pct. 1 din HCL 153/2009, reținându-se că în data de 24.11.2012, ora 02:00 a staționat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ având masă maximă autorizată mai mare de 2,5 tone pe domeniul public de pe raza municipiului Bistrița, pe . a deține autorizație de liberă trecere eliberată de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Bistrița.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Este adevărat că prin art. 1 din OG 2/2001 s-a dat posibilitatea stabilirii și sancționării de contravenții prin hotărâri de consiliu local.
Hotărârile autorităților administrației publice locale sau județene, prin care se stabilesc și se sancționează contravenții, pot fi aduse la cunoștință publică prin afișare sau prin orice altă formă de publicitate, în conformitate cu art. 4 alin 3 din OG 2/2001.
Astfel dacă locuitorilor unui municipiu li se poate aduce la cunoștință prevederile unei hotărâri de consiliu local prin publicare într-un ziar local sau prin afișare a conținutului hotărârii de consiliu local în diverse zone ale municipiului, în cauza de față petentul nu este locuitor al municipiului și în lipsa unui indicator care să-i aducă la cunoștință interdicția pentru care a fost sancționat nu se poate admite că prevederea hotărârii consiliului local i-a fost adusă la cunoștință, pentru a putea produce efecte împotriva sa.
Din imaginile foto depuse de intimată la dosar, reiese că petentul nu a staționat în raza de acțiune a indicatorului rutier, deci conducătorul auto a manifestat diligență în sensul respectării indicatorului rutier ce interzicea staționarea autovehiculelor cu masă maximă autorizată mai mare de 2,5 tone.
Totodată, raportat la art. 3 din HG 1391/2006, administratorul drumului public este obligat să asigure viabilitatea acestuia,în scopul desfășurării în condiții de siguranță a circulației pe drumurile publice, administratorul drumului public trebuie să realizeze amenajări rutiere pentru a determina participanții la trafic să respecte semnificația semnalizării rutiere.
În condițiile în care nu au fost luate măsuri de semnalizare a porțiunilor pe care este interzisă staționarea autovehiculelor cu masă maximă autorizată mai mare de 2,5 tone, instanța nu poate reține că petentul a avut la cunoștință de această interdicție, susținerea intimatei cu privire la existența pe întreg domeniul public al municipiului Bistrița a interdicției de staționare, în afara semnalizării acesteia nu poate fi primită în cauză, întrucât în această situație, indicatorul a cărui semnificație și zonă de acțiune a fost respectată de petent, a creat convingerea petentului că doar în acea zonă operează interdicția de staționare și astfel dacă s-ar admite susținerea intimatei referitoare la inexistența obligației de a semnaliza interdicția s-ar ajunge ca o persoană să fie sancționată contravențional tocmai ca urmare a respectării de către aceasta a unui indicator rutier.
Pentru aceste considerente instanța va admite plângerea contravențională și va anula ca netemeinic procesul verbal contestat.
Instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de petentul ., cu sediul in Sibiu, ., nr. 135, jud. SIBIU, în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA, cu sediul în Bistrița, Piața Centrala, nr. 2, jud. Bistrița-Năsăud, având ca obiect plângere contravențională și în consecință anulează procesul–verbal de constatare a contravenției ., nr._/01.12.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare pentru toate părțile.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. M. ArinSalvan E.
RED/DACT
BMA/M.
14.07.2013
4 ex
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... → |
|---|
