Succesiune. Sentința nr. 8495/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8495/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 7803/190/2010
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8495/2013
Ședința publică din data de 29 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulate de reclamantul P. M. C., împotriva pârâtei C. E., având ca obiect succesiune.
Cauza s-a judecat în fond la data de 08.10.2013 concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 15.10.2013 pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamantul P. M. C., a chemat în judecată pârâta CATARAMA E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că masa succesorală a defunctei P. A., decedată la data de 07 iunie 2010, cu ultimul domiciliu în Bistrița, cuprinde apartamentul situat in Bistrița, .. 18, .. II, . c.f._-C1-U3 nr. top. 7637/a/XII, compus din 2 camere, bucătărie, baie, hol, S., balcon; să se constate că această masă succesorală îi revine în întregime reclamantului, în calitate de legatar universal, conform testamentului autentic emis de BNPA D. M. și D. M. I. nr. 838/12 mai 2005; să se dispună înscrierea în CF a dreptului său de proprietate asupra apartamentului menționat mai sus.
În motivare a arătat că masa succesorală a antecesoarei sale se compune din bunul imobil arătat în primul petit al acțiunii. Pârâta este sora sa, fiind adoptată de către părinții săi. Adopția a avut loc înainte de nașterea sa, întrucât părinții săi credeau că nu pot avea copii. Din acest motiv relațiile au fost diferite cu cei doi copii, iar mama a ales să îl instituie legatar universal. Știe că sora sa este plecată în M. dar nu poate indica unde locuiește, motiv pentru care solicită citarea prin publicitate.
În drept s-au invocat prevederile art. 650 și urm. C.civ., art. 888 și urm C.civ.
În probațiune s-au anexat testamentul autentificat sub nr. 838/2005 (f. 5), certificat de deces P. A. (f. 6), certificat de naștere al reclamantului (f. 7), extras CF (f. 8-10).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii introductive, să se dispună reducțiunea legatului universal autentificat sub nr. 838/2005 cu cota de 1/3 parte din masa succesorală rămasă după defuncta P. A.; să se constate că din acestă masă succesorală pârâtei reclamante reconvenționale îi revine cota de 1/3 parte, în calitate de fiică, moștenitoare legală; intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra apartamentului în discuție, în cote de 1/3 părți pentru pârâtă și 2/3 părți pentru reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, acțiunea introductivă este doar în parte întemeiată, în măsura în care nu contravine cererii reconvenționale. Menționează și reclamantul că pârâta este sora lui, respectiv fiică a defunctei P. A..
Se știe că, în dreptul nostru, potrivit art. 75 C. fam, adoptatul dobândește față de adoptator, prin efectul adopției, aceleași drepturi ca acelea pe care le are copilul din căsătorie față de părinții săi. Reclamantul invocă în favoarea sa testamentul autentificat sub nr. 838/2005 (care nu i s-a comunicat), prin care ar fi fost instituit legatar universal. Insă, potrivit art. 841 C. civ., „liberalitățile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului, dacă la moarte lasă un copil legitim; peste a treia parte, dacă lasă doi copii; peste a patra parte, dacă lasă trei sau mai mulți copii".
Așadar, în cazul în care există moștenitori rezervatari, moștenirea se împarte în două părți: rezerva și cotitatea disponibilă; iar cuantumul rezervei și, implicit, cuantumul cotității disponibile, variază în funcție de numărul descendenților.
In situația în care defunctul a lăsat doi copii, cum este cea în speță, rezerva este de 2/3 părți din moștenire, iar cotitatea disponibilă de 1/3 parte.
Prin urmare, P. A. putea dispune liber de bunurile sale, cu titlu gratuit, doar de partea de moștenire ce constituie cotitate disponibilă, adică de 1/3 parte.
Sancțiunea depășirii cotității disponibile este reducțiunea liberalității excesive; iar una din căile procedurale - acțiunea în reducțiune.
Această acțiune este divizibilă, fiecare moștenitor putând-o porni, în limitele porțiunii sale de rezervă, pentru reîntregirea ei.
Așa fiind, deși în speță, întinderea rezervei este de 2/3 părți, partea sa din această rezervă este jumătate - adică 1/3 părți din masa succesorală. Cum reclamantul este rezervatar gratificat, iar legatele nu se raportează - liberalitatea lui se va imputa mai întâi asupra cotității disponibile, iar diferența asupra părții lui din rezerva (liberalitatea depășind cotitatea disponibilă). D. urmare, reclamantul cumulează cotitatea disponibilă (1/3 parte) cu partea lui din rezervă (1/3 parte) - de unde rezultă, că, din masa succesorală rămasă după defuncta P. A., reclamantului îi revine cota de 2/3 părți, iar pârâtei cota de 1/3 părți.
Pârâta a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra apartamentului în litigiu, alături de cel al reclamantului (în indiviziune).
În drept s-au invocat art. 115, art. 119, art. 274 Cod proc. civ.; art. 841, art. 847, art. 650 și urm. Cod civ.; art. 20 din Legea nr. 7/1996.
Pentru termenul de judecată din data de 01.03.2011, pârâta a formulat precizare de cerere reconvențională (f. 28-31), prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 95 din 17 septembrie 1999 eliberat de B.N.P. G. A.-V. în dosarul succesoral nr. 111/1999; să se constate că masa succesorală rămasă după defunctul P. C., decedat la 23 septembrie 1992, cuprinde cota de 1/2 părți din apartamentul situat în Bistrița, .. 18, .. II, . C.F. 56.380-C1-U3, nr. top. 7.637/a/XII - vocație succesorală având defuncta P. A. (decedată la 7 iunie 2010) pentru cota de 1/4 părți, în calitate de soție supraviețuitoare, precum și pârâta, fiică, pentru cota de 3/4 părți; reclamantul P. M.-C. fiind străin de moștenire, potrivit declarației acestuia, autentificată de B.N.P. G. A.-V. sub nr. 3.275/1999; să se dispună rectificarea în cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al defunctei P. A. asupra întregului apartament și intabulării imobilului pe numele defunctei P. A., cota de 5/8 părți, și pe numele pârâtei C. E., cota de 3/8 părți - în indiviziune; să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta P. A. (+ 07.06.2010) cuprinde cota de 5/8 părți din imobilul în discuție, vocație succesorală având pârâta C. E., fiică, pentru cota de 1/3 părți - moștenitoare legală; precum și reclamantul, pentru cota de 2/3 părți - moștenitor legal (fiu) și testamentar; să se dispună reducțiunea legatului autentificat sub nr. 838/12.05.2005 cu cota de 1/3 părți din masa succesorală rămasă după defuncta P. A. (respectiv din cota de 5/8 părți din apartamentul în litigiu), să se dispună partajarea imobilului prin atribuirea lui, în natură, reclamantului P. M.-C., cu obligarea acestuia la a-i plăti sultă compensatoare echivalentă cotei sale de coproprietate - de 7/12 părți; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, la primirea acțiunii introductive nu a înțeles de ce întreg apartamentul în discuție intră în masa succesorală rămasă după defuncta P. A. - știind că acest imobil a constituit bun comun al părinților săi, defuncții P. C. și P. A.. Informându-se cu privire la acest aspect, a aflat că a avut loc o dezbatere succesorală notarială a moștenirii rămase după defunctul P. C. - care s-a făcut cu rea-credință, fără ca ea să fie în vreun fel anunțată. În frauda drepturilor sale, în fața notarului s-a declarat, nereal, că singurul descendent al defunctului P. C. este P. M.-C., care a înțeles să rămână străin de moștenire. Și aceasta în condițiile în care anterior, după decesul tatălui său, a arătat că are pretenții la moștenire - împrejurări în care i s-au dat ceva bunuri mobile și garanții că partea sa din apartament îi este asigurată. Atâta timp cât a trăit mama sa, a înțeles să nu solicite partajul, și respectiv sultă compensatoare; însă nici un moment nu s-a gândit la manevrele frauduloase ale reclamantului.
Reaua lui credință s-a manifestat inclusiv la formularea acțiunii, când, deși îi cunoștea atât adresa cât și numărul de telefon, a solicitat citarea prin publicitate.
La dezbaterea succesiunii trebuie citați toți cei care au vocație la moștenire. Neobservarea formelor legale privind citarea tuturor moștenitorilor la biroul notarului public atrage nulitatea certificatului de moștenitor.
Un astfel de certificat, eliberat pe numele unei singure persoane, în frauda drepturilor altui moștenitor, este lovit de nulitate.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Întrucât, potrivit declarației autentificate sub nr. 3.275/1999, reclamantul a înțeles să rămână străin de moștenirea rămasă după defunctul lor tată, P. C., succesiunea acestuia revine soției supraviețuitoare P. A. și pârâtei C. E., fiică.
Prin urmare, în masa succesorală rămasă după defuncta P. A. intră doar cota de 5/8 părți din apartament; această cotă aflându-se în patrimoniul său la data decesului, putând fi vizată de testamentul universal autentificat de B.N.P.A. D. sub nr. 838/ 12 mai 2005.
Prin urmare, și reducțiunea vizează această cotă, de 5/8 părți; din care pârâtei C. E. îi revine cota de 1/3 părți (ceea ce înseamnă cota de 5/24 părți din apartament). Această cotă, plus cea de 3/8 părți din apartament moștenită după tatăl său, face ca asupra apartamentului în litigiu să aibă 7/12 părți (3/8 + 5/24), iar reclamantul cota de 5/12 părți, pârâta solicitând și ieșirea din indiviziune în modalitatea arătată.
În drept s-au invocat art. 88 din Legea nr. 36/1995; art. 650 și urm., art. 841, art. 847, art. 728 C. civ.; art. 1 din Legea nr. 319/1944; art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996; art. 119, art. 132, art. 274 C. proc. civ.
În probațiune s-au depus certificat de naștere și certificat de căsătorie ale pârâtei (f. 32).
Prin precizarea de acțiune formulată de reclamant (f. 39), acesta a solicitat să se constate că are vocație succesorală la moștenirea defunctului P. C..
În motivare a arătat că, atât acceptarea succesiunii cât și renunțarea la succesiune poate fi făcută în termenul de acceptare a succesiunii. A acceptat tacit în termenul de 6 luni succesiunea după defunctul P. C., prin folosirea bunurilor succesorale,
În drept s-au invocat art. 699 și urm. C.civ, DL .167/1958.
De asemenea reclamantul a formulat și întâmpinare la cererea reconvențională (f. 40), prin care a invocat prescripția dreptului la acțiunea în petiție de ereditate și prescripția dreptului de a accepta succesiunea după defunctul P. C.; solicită respingerea acțiunii reconvenționale, în ce privește precizarea acesteia.
În motivare a arătat că, astfel cum se opinează în doctrina juridică acțiunea în petiție de ereditate este o acțiune prescriptibilă extinctiv în termenul general de 3 ani. După cum se arată în precizarea cererii reconvenționale pârâta arată că avea cunoștință de decesul numitului P. C. cât și că defuncta P. A. este în posesia bunurilor succesorale. Așadar acțiunea prin care reclamata solicită să i se recunoască vocația succesorală la moștenirea defunctului P. Constanți este prescrisă. (Fr. D., Tratat de drept succesoral, ed. Actami, București, 1999, pag.537).
Potrivit art. 700 C.civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii. Astfel cum a arătat pârâta a avut cunoștință de decesul numitului P. C., însă nu a acceptat succesiunea nici expres nici tacit, renunțând implicit la moștenire după defunct. Pârâta nu a fost în localitate după decesul defunctului și nu a cunoscut unde se află aceasta.
În privința celor solicitate prin precizarea acțiunii reconvenționale solicită respingerea acesteia. Astfel reclamanta reconvențională nu a acceptat succesiunea după defunctul P. C. astfel cum a arătat mai sus. Neacceptând succesiunea, pârâta nu poate nici solicita reducțiunea legatului.
În drept s-au invocat art. 699 și urm. C.civ, DL .167/1958.
Pentru termenul de judecată din data de 24.05.2011, pârâta reclamantă reconvențională a formulat note de ședință (f. 45-47) prin care a arătat că, prin precizarea de acțiune, reclamantul P. M.-C. solicită să se constate că are vocație succesorală după defunctul P. C.. Prin cererea reconvențională, pârâta solicită să se constate că și ea are vocație succesorală la moștenirea aceluiași defunct (tatăl ei și al reclamantului).
Apreciază, în primul rând, că nu se poate ca cererea sa să fie prescrisă, iar a reclamantului nu; întrucât ambele cereri vizează recunoașterea vocației succesorale la moștenirea defunctului P. C..
Nu contestă calitatea de moștenitoare a defunctei P. A. după soțul său P. C. - însă, alături de ea, vocație succesorală are și pârâta C. E., în calitate de fiică. A acceptat tacit moștenirea, în termenul prevăzut de art. 700 C. civ.
Reclamantul nu are calitate de moștenitor aparent. Dimpotrivă, potrivit certificatului de moștenitor nr. 95/ 17 septembrie 1999 (dat cu participarea și acordul lui) reclamantul nu are calitate de moștenitor al defunctului P. C., fiind declarat străin de moștenirea acestuia.
În acest sens există chiar declarația expresă a reclamantului, autentificată sub nr. 3.275/ 23 septembrie 1992 - prin care P. M.-C. arată că, în termenul prevăzut de art. 700 C. civ.. nu a făcut nici un act de acceptare expresă, tacită sau forțată a succesiunii rămase după defunctul P. C., de care a înțeles să rămână străin.
Sunt manifestări de voință ale reclamantului, consemnate în acte autentice necontestate de reclamant, cu efecte juridice opozabile acestuia.
În ceea ce o privește, pârâta nu a fost citată și nici nu a participat la procedura succesorală notarială după defunctul P. C., astfel că are calitatea de terț față de certificatul de moștenitor în discuție.
Pentru ca acest certificat să fie valabil, trebuia ca și ea, în calitate de fiică, să fi fost citată la dezbaterea succesiunii după tatăl său.
Pentru persoanele care au vocație succesorală, dar nu au fost chemate la dezbaterea succesiunii, fiind omise din certificatul de moștenitor, acțiunea pentru anularea unui astfel de certificat și stabilirea drepturilor lor conform legii este imprescriptibilă - întrucât vizează cauze extrinseci acordului de voință al părților și respectiv motive de nulitate absolută.
Se știe că procedura succesorală notarială este necontencioasă, bazându-se pe acordul dintre moștenitori - astfel că citarea tuturor moștenitorilor în vederea dezbaterii unei cauze succesorale este obligatorie.
În ceea ce privește calificarea acțiunii reconvenționale, ea nu este o petiție de ereditate.
Potrivit certificatului de moștenitor, P. A. are vocație succesorală după defunctul P. C. (nu reclamantul), iar bunurile succesorale nu se află în posesia acesteia, ea fiind decedată din 7 iunie 2010. Pârâta nici nu a pus în discuție însuși titlul de succesor al defunctei P. A.; iar reclamantul, așa cum a arătat, chiar el însuși a declarat, în fața notarului, că înțelege să rămână străin de moștenirea după tatăl lor.
Petiția de ereditate presupune, prin natura ei, un conflict între un moștenitor aparent și adevăratul moștenitor cu vocație efectivă la patrimoniul succesoral; precum și obligarea moștenitorului aparent la a-i preda adevăratului moștenitor bunurile succesorale - ceea ce nu este cazul în speță.
Printre caracterele juridice ale acțiunii în petiție de ereditate, literatura de specialitate menționează și caracterul ei real, deoarece are ca scop să deposedeze pe moștenitorul aparent, menționat în certificatul de moștenitor, de moștenirea pe care o deține.
Pârâta a solicitat anularea certificatului de moștenitor și stabilirea dreptului său succesoral potrivit legii, precum și împărțeala moștenirii. O astfel de acțiunea nu poate avea decât un caracter imprescriptibil, în concordanță cu imprescriptibilitatea constatării dobândirii calității de moștenitor prin acceptarea în termen a succesiunii și, de asemenea, în concordanță cu caracterul imprescriptibil extinctiv al dreptului de proprietate asupra unui bun succesoral.
În ceea ce privește petiția de ereditate, presupune în mod necesar ca părțile în conflict să fi acceptat moștenirea în termen - întrucât într-o astfel de acțiune părțile își neagă reciproc vocația succesorală. Or, vocația la moștenire implică acceptarea acesteia în termenul prevăzut de art. 700 C. civ.
În speță, dacă atât ea cât și reclamantul au acceptat succesiunea după defunctul P. C., nu se exclud unul pe celălalt de la moștenirea acestuia, ci sunt comoștenitori, ambii în calitate de fii.
Reclamantul știe foarte bine că pârâta a acceptat moștenirea după tată, ceea ce explică și faptul că, deși știa unde locuiește și ce număr de telefon are (pe lângă faptul că au ținut legătura), a dezbătut succesiunea fără a o cita.
Mai mult, a declarat, în mod nereal, că este singurul descendent al defunctului P. C., și chiar a dus la notar un martor mincinos.
Și citarea prin publicitate, în prezenta cauză, s-a solicitat cu rea-credință.
Din cele mai sus arătate se evidențiază netemeinicia excepțiilor privind „prescripția dreptului la acțiunea în petiție de ereditate" și respectiv prescripția dreptului de opțiune succesorală. Această ultimă excepție poate fi întemeiată în ceea ce-1 privește pe reclamant.
Dreptul de a solicita reducțiunea legatului nu are nicio legătură cu acceptarea sau neacceptarea moștenirii după defunctul P. C..
Testatoare este P. A., într-un testament din 12.05.2005, în condițiile în care P. C. a decedat anterior, în anul 1992.
Trebuie observată, într-adevăr, întreaga documentație care a stat la baza eliberării certificatului de moștenitor nr. 838/12.05.2005, sens în care solicită să se dispună efectuarea unei adrese la B.N.P. G. G.-S. - cu sediul în Piața Centrală nr. 47, Bistrița - unde se află și arhiva fostului B.N.P. G. A.-V..
Reclamantul a formulat în data de 20.09.2011 note de ședință (f. 71), prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune în privința cererii de anulare a certificatului de moștenitor nr. 95/17.09.1999 eliberat de BNP G. A. V. în dosar succesoral nr. 111/1999; prescripția dreptului de a accepta succesiunea după defuncta P. A..
În motivare a arătat că, dreptul de a solicita anularea unui certificat de moștenitor este prescriptibil extinctiv, termenul fiind cel general de 3 ani. Potrivit extrasului CF certificatul de moștenitor a fost înscris în CF la data de 27.09.1999, data de la care curge termenul de 3 ani, potrivit DL 1 15/1938, și Legii 7/1996 de la acea data fiind opozabil terților. Prescripția dreptului de a accepta succesiunea după P. A. o susține pentru aceleași considerente ca cele arătate pentru prescripția de a accepta moștenirea după P. C..
Pârâta reconvențională a solicitat prin completare de acțiune reconvențională (f. 80) să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului, în natură, reclamantului, cu obligarea acestuia la plata unei sulte compensatoare către această, echivalentă cotei mele de coproprietate (moștenire).
În drept s-au invocat art. 728 C. civ., art. 673 și urm. C. proc. civ.
Prin precizarea (f. 135) depusă la termenul de judecată din data de 11.09.2012, pârâta a solicitat, în ceea ce privește imobilul în litigiu, să-i fie atribuit în natură acesteia, cu sultă compensatoare către reclamant.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul părților (f. 67-70 și 85), proba cu martorii S. M. (f. 86-87), S. M. (f. 97-98), S. I. (f. 99), P. M. (f. 100), P. E. (f. 143-144), Trișcaș E. (f. 145-146) și expertiza tehnică de evaluare (f. 170-188).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța urmează să respingă excepțiile invocate de reclamant în legătură cu cererea reconvențională, să admită în parte acțiunea principală și să admită cererea reconvențională, în considerarea argumentelor expuse în cele ce urmează:
La data de 23.09.1992 s-a deschis succesiunea defunctului P. C., data morții fiind consemnată în certificatul de deces . nr._/23.09.1992 (f. 58), eliberat de Consiliul popular al Municipiului Bistrița.
Conform certificatului de moștenitor nr. 95/27.09.1999 (f. 65), masa succesorală a defunctului, în care intra cota de ½ din apartamentul situat in Bistrița, .. 18, . c.f._-C1-U3 nr. top. 7637/a/XII, compus din 2 camere, bucătărie, baie, hol, S., balcon, a revenit în întregime numitei P. A., în calitate de soție supraviețuitoare, având în vedere că reclamantul P. M., în calitate de fiu, a renunțat la succesiune, potrivit declarației autentificate sub nr. 3275/23.09.1999 (f. 61).
Instanța reține că certificatul de moștenitor menționat anterior a fost emis, în baza declarațiilor nereale ale reclamantului, numitei P. A. și unui martor (f. 62), conform cărora nu ar exista alți moștenitori ai defunctului.
În realitate, așa cum rezultă din certificatul de naștere depus la fila 32, pârâta C. E., este fiica defunctului P. C. și a numitei P. A..
Deoarece pârâta invocă nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 95/27.09.1999, pentru frauda la lege săvârșită de ceilalți moștenitori cu ocazia dezbaterii succesiunii, în condițiile arătate anterior, instanța, în considerarea faptului că acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă extinctiv, conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958, va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește anularea certificatului de moștenitor nr. 95/27.09.1999.
Având în vedere, așa cum s-a arătat anterior, că acest certificat a fost emis fără citarea pârâtei C. E., fiică a defunctului, deci în frauda intereselor acesteia, instanța va constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 95 din 27 septembrie 1999 eliberat de B.N.P. G. A.-V. în dosarul succesoral nr. 111/1999.
În ceea ce privește calificarea de către reclamant a cererii reconvenționale a pârâtei drept petiție de ereditate, instanța reține că aceasta este greșită, cu consecința respingerii excepției prescripției dreptului la acțiunea în petiție de ereditate.
Astfel, așa cum s-a reținut în doctrină, petiție de ereditate este o acțiune prin care o persoană cere instanței judecătorești recunoașterea titlului său de moștenitor legal și obligarea la restituirea bunurilor succesorale a persoanei care, pretinzându-se de asemenea moștenitor universal sau cu titlu universal deține aceste bunuri în această calitate, drepturile pretinse de cele două părți fiind inconciliabile.
Ori, în cauză, reclamantul nu deține bunurile succesorale în calitate de moștenitor al defunctului P. C., a cărui moștenire nu a acceptat-o, conform declarației autentificate sub nr. 3275/23.09.1999 (f. 56), ci în calitate de legatar universal al defunctei P. A..
Instanța va respinge și excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală după defunctul P. C.. Astfel, așa cum rezultă din declarațiile martorilor S. M. (f. 86-87), S. M. (f. 97-98), P. E. (f. 143-144) și Trișcaș E. (f. 145-146), imediat după decesul lui P. C., pârâta C. E. a luat din casa părintească o . bunuri mobile, respectiv tablouri, tacâmuri, lenjerii de pat, măsuță, mașină de cusut, ca parte din masa succesorală, în urma înțelegerii cu ceilalți moștenitori. Conform aceleiași înțelegeri, pârâta urma să primească și o anumită sumă de bani, iar în ceea ce privește apartamentul situat in Bistrița, .. 18, .. II, . să fie folosit de P. A. și să fie împărțit între frați după decesul acesteia.
Potrivit art. 689 C.civ. acceptarea moștenirii „este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare”.
Raportat la textul legal citat, instanța reține că acțiunea pârâtei de preluarea, în împrejurările arătate, a unor bunuri din masa succesorală a defunctului P. C. reprezintă o acceptare tacită a moștenirii acestuia.
În ceea ce privește masa succesorală a defunctului, instanța, constată că aceasta cuprinde cota de 1/2 părți din apartamentul situat în Bistrița, .. 18, .. II, . C.F. 56.380-C1-U3, nr. top. 7.637/a, imobil dobândit de soții P. în timpul căsătoriei, în baza contractului de vânzare-cumpărare din data de 14.07.1976 (f. 59).
Instanța va respinge cererea reclamantului de a se constata vocația sa succesorală după tatăl său, dat fiind faptul că, pe de o parte, pretinsul act de acceptare tacită invocat în prezenta cauză, preluarea unui frigider din masa succesorală, a fost confirmat de un singur martor, fără o încadrare temporală precisă și fără indicarea altor circumstanțe care să vădească neapărat intenția de acceptare, iar, pe de altă parte, în cadrul dosarului succesoral nr. 111/1999 chiar reclamantul a declarat, de bunăvoie, în fața notarului, că nu a făcut „nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii”, rămânând străin de moștenire.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 319/1944, vocație succesorală la moștenirea defunctului P. C. au pârâta C. E., în calitate de fiică, în cotă de ¾ din moștenire și numita P. A., în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de ¼ din moștenire.
Prin urmare, văzând disp. art. 111 C.pr.civ., instanța va admite capătul de cerere reconvențională referitor la vocația succesorală la moștenirea defunctului P. C., urmând să constate că masa succesorală a acestuia, compusă din cota de 1/2 părți din apartamentul situat în Bistrița, .. 18, . - înscris în C.F. 56.380-C1-U3, nr. top. 7.637/a, a revenit defunctei P. A. (decedată la 7 iunie 2010) în cota de 1/4 părți, în calitate de soție supraviețuitoare și pârâtei C. E., fiică, în cota de 3/4 părți.
Potrivit art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 7/1996, că în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia, prin rectificare înțelegându-se radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, iar alin. (4) stipulează că rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Raportat la aspectele reținute anterior, în legătură cu dobândirea de către defuncta P. A. a cotei de ¼ din moștenirea defunctului P. C., adică din cota de ½ din apartamentul în litigiu, și ținând seama că această persoană deținea, în urma decesului soțului, cota de ½ din același apartament, cu titlu de bun propriu, instanța va dispune rectificarea C.F. 56.380-C1-U3, în sensul radierii dreptului de proprietate al defunctei P. A. asupra întregului apartament și intabulării în favoarea acesteia a cotei de 5/8 părți, și iar în favoarea pârâtei C. E., a cotei de 3/8 părți din apartamentul în litigiu - în indiviziune.
La data de 07.06.2010 s-a deschis succesiunea defunctei P. A., data morții fiind consemnată în certificatul de deces . nr._/08.06.2010 (f. 6), eliberat de Primăria Municipiului Bistrița.
Instanța va respinge excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a pârâtei C. E. după defuncta P. A., invocată de reclamantul P. M., având în vedere faptul că demersurile efectuate de pârâtă, menționate în răspunsul la întrebarea nr. 9 din interogatoriul administrat la termenul de judecată din data de 01.11.2011 (f. 85) și materializate în sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, înregistrată sub nr. 5/_10 la Primăria Bistrița și sub nr. 2346/17.11.2010 la Camera notarilor publici Cluj (f. 88, 191), constituie, așa cum s-a statuat în doctrina juridică o acceptare expresă pură și simplă a moștenirii.
Ori, raportat la data decesului, 07.06.2010, înregistrarea sesizării menționate, efectuată la data de 15.10.2010, a fost făcută în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 C.civ.
Având în vedere de cota de ½ din apartamentul situat în Bistrița, .. 18, .. II, . C.F. 56.380-C1-U3, nr. top. 7.637/a, deținută cu titlu de bun propriu și cota de 1/8 dobândită prin moștenire după soțul său, P. C., instanța va constata că masa succesorală rămasă după defuncta P. A., decedată la 07.06.2010, cuprinde cota de 5/8 părți din imobilul apartament în litigiu.
Referitor la cererea de reducțiune a legatului instituit de defuncta P. A. în favoarea reclamantului P. M. C., prin testamentul autentificat sub nr. 838/12.05.2005 (f. 5), trebuie precizat că, potrivit art. 841 C.civ., „liberalitățile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului, dacă la moarte-i lasă un copil legitim; peste o a treia parte, dacă lasă doi copii; peste a patra parte, dacă lasă trei sau mai mulți.”
În speță, conform certificatelor de naștere aflate la dosar (f. 7, 32), defuncta P. A. a lăsat doi copii, reclamantul P. M. C. și pârâta C. E., astfel încât, conform textului citat, testatoarea nu putea dispune cu titlu gratuit decât în limita a 1/3 din bunurile sale.
Cum legatul în favoarea reclamantului are ca obiect întreaga avere mobilă și imobilă a defunctei P. A., instanța, ținând cont de prevederile art. 847 C.civ., va dispune reducțiunea legatului instituit în favoarea reclamantului P. M. C., prin testamentul autentificat sub nr. 838/12.05.2005, în limita cotității disponibile de 1/3 părți din masa succesorală rămasă după defuncta P. A..
Ținând seama de rezerva celor doi descendenți, de 2/3 din moștenire, pe care o vor împărți în mod egal și de legatul menționat mai sus, instanța va constata că vocație succesorală la moștenire deține pârâta C. E., fiică, pentru cota de 1/3 părți (din masa succesorală reprezentând 5/8 părți din imobilul apartament în litigiu) și reclamantul, fiu, pentru cota de 2/3 părți (din masa succesorală reprezentând 5/8 părți din imobilul apartament în litigiu).
În consecință, în urma devoluțiunii succesiunilor după defuncții P. C. și P. A., reclamantul deține cota de 5/12 din apartamentul situat în Bistrița, .. 18, .. II, . deține cota de 7/12 din același imobil (5/24 după P. A. și 3/8 după P. C.).
Având în vedere art. 728 C.civ. și 6731 și urm. C.pr.civ., văzând și dispozițiile art. 6739 si 67310 alin. 4 C.pr.civ., instanța va dispune ieșirea părților din indiviziune cu privire la imobilul în litigiu prin atribuirea acestuia în natură în favoarea pârâtei C. E., cu obligarea acesteia la plata în favoarea reclamantului P. M. C. a unei sulte corespunzătoare cotei sale de proprietate de 5/12 părți din apartamentul în litigiu.
În adoptarea modalității de partajare instanța are în vedere împrejurarea că între părți există relații caracterizate printr-o stare de tensiune și neînțelegeri, ceea ce ar face inacceptabilă partajarea în natură a imobilului, precum și faptul că pârâta are o cotă de proprietate mai mare (7/12) decât reclamantul (5/12).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică în construcții efectuat în cauză de expert V. F. (f. 170-188), valoarea de circulație a imobilului apartament cu două camere, bucătărie, baie, hol, S. și balcon, situat în Bistrița, .. 18, .. II, . abordarea pe baza comparațiilor este de 18.800 euro.
Cum valoarea estimată de expert este semnificativ inferioară atât valorii unui apartament cu două camere situat într-un . a Municipiului Bistrița – aproximativ 22.453 euro, stabilită conform Raportului de evaluare a proprietății imobiliare de tip rezidențial, comercial, administrativ, industrial nr. 578-10-1-/ 2013, utilizat de Camera Notarilor Publici Cluj, cât și valorii acceptate de părți, instanța va înlătura concluziile expertizei în construcții efectuate în cauză, urmând să țină seama de valoarea minimă estimată de reclamant prin răspunsul la interogatoriu (f. 70), cu care pârâta s-a declarat de acord pe parcursul procesului, respectiv 25.000 euro.
Raportat la această valoare a imobilului ce face obiectul indiviziunii, la cotele de proprietate ale reclamantului și pârâtei și la modalitatea de partajare stabilită anterior, prin atribuirea către pârâtă, instanța o va obliga pe aceasta la plata unei sulte compensatorii în favoarea reclamantului, în sumă de 10.417 euro, echivalentul cotei sale de proprietate de 5/12 părți din apartamentul în litigiu.
În temeiul art. 20 alin. (3) din Legea 7/1996 în forma în vigoare la data formulării cererii de atribuire a imobilului în litigiu, instanța va dispune și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei C. E. asupra apartamentului în litigiu, cu titlu de moștenire și partaj.
Văzând prevederile art. 274 și 276 C.pr.civ. și soluția ce va fi pronunțată în cauză, instanța va admite în parte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.713,6 lei, reprezentând taxă de timbru și parțial onorariu avocațial, va admite în totalitate cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata sumei de 4.267,2 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial, urmând a compensa cheltuielile de judecată în limita sumei de 2.713,6 lei, cu obligarea reclamantului la plata în favoarea pârâtei a diferenței de 1.553,6 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește anularea certificatului de moștenitor nr. 95/27.09.1999.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiunea în petiție de ereditate.
Respinge excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală după defunctul P. C..
Respinge excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală după defuncta P. A..
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. M. C., domiciliat în Bistrița, . 1, ., jud. Bistrița Năsăud, în contradictoriu cu pârâta C. E., domiciliată în V., . 161, ., jud. V...
admite acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională C. E. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional P. M. C. și, pe cale de consecință:
Constată nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 95 din 27 septembrie 1999 eliberat de B.N.P. G. A.-V. în dosarul succesoral nr. 111/1999.
Constată că masa succesorală rămasă după defunctul P. C., decedat la 23 septembrie 1992, cuprinde cota de 1/2 părți din apartamentul situat în Bistrița, .. 18, .. II, . C.F. 56.380-C1-U3, nr. top. 7.637/a, vocație succesorală având defuncta P. A. (decedată la 7 iunie 2010) pentru cota de 1/4 părți, în calitate de soție supraviețuitoare, precum și pârâta C. E., fiică, pentru cota de 3/4 părți.
Dispune rectificarea C.F. 56.380-C1-U3, în sensul radierii dreptului de proprietate al defunctei P. A. asupra întregului apartament și intabulării în favoarea defunctei P. A., a cotei de 5/8 părți, iar în favoarea pârâtei C. E., a cotei de 3/8 părți din apartamentul în litigiu - în indiviziune.
Dispune reducțiunea legatului instituit în favoarea reclamantului P. M. C., prin testamentul autentificat sub nr. 838/12.05.2005, în limita cotității disponibile de 1/3 părți din masa succesorală rămasă după defuncta P. A..
Constată că masa succesorală rămasă după defuncta P. A., decedată la 07.06.2010 cuprinde cota de 5/8 părți din imobilul apartament în litigiu, vocație succesorală având pârâta C. E., fiică, pentru cota de 1/3 părți și reclamantul, fiu, pentru cota de 2/3 părți.
Dispune partajarea imobilului prin atribuirea lui în natură pârâtei C. E., cu obligarea acesteia la plata unei sulte compensatorii în favoarea reclamantului în sumă de 10.417 euro, echivalentul cotei sale de proprietate de 5/12 părți din apartamentul în litigiu.
Dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei C. E. asupra apartamentului în litigiu, cu titlu de moștenire și partaj.
Compensează cheltuielile de judecată în limita sumei de 2.713,6 lei și obligă reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 1.553,6 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. R. R. M. T.
Red/Dact CRR/NM 10.01.2014 4 exp.
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 8098/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 8513/2013.... → |
|---|
