Uzucapiune. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 8983/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. S.
GREFIER: A. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulate de reclamantul H. I. împotriva pârâților H. D., T. S. A., B. A. M., având ca obiect uzucapiune-disjungere.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cauza s-a judecat pe fond la data de 19.11.2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, pronunțarea hotărârii judecătorești s-a amânat pentru data de 26.11.2013 apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 03.12.2013, 10.12.2013 și 13.12.2013, încheierile de ședință de la aceste termene de judecată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, urmare a disjungerii sale din dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, consemnată în încheierea ședinței publice din data de 05.06.2012, precizată la termenul din 25.09.2012, reclamantul H. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții H. D., T. S. A. și B. A. M., să se constate că în masa succesorală a defunctului tată al reclamantului, H. D. sen., se includ următoarele bunuri, înscrise în CF 1349 top 288/2, 289/2, 290/2, 291/2, 291/1: casă de locuit, curte și grădină, în suprafață totală de 4.519 mp, vocație succesorală având reclamantul, în calitate de fiu, pârâtul de rang 1 din acțiunea introductivă, precum și urmașii pârâtei de rang 2; să se dispună partajarea acestei mase succesorale prin atribuirea acesteia către reclamant și pârâtul de rang 1, H. D.; și să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile conform cotei ce-i revine reclamantului din acestea.
În motivare se arată că reclamantul a formulat această precizare, motivat de faptul că în cursul procesului, mai exact la termenul anterior de judecată, a intrat în posesia Testamentului autentificat de notariatul de stat sub nr. 332/1964, în baza căruia H. D. sen., tatăl acestuia și al pârâtului de rang 1, H. D., a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus indicat, proprietate dobândită de la mama acestuia, H. R., născută Gâvan. Reclamantul menționează faptul că aceste bunuri se identifică parțial cu imobilele descrise la petitul nr. 1, pct. 1 din acțiunea introductivă, mai exact casă curte și grădină în suprafață de 4.519 mp, diferența de teren până la 8.400 mp, fiind folosită extratabular.
Prin urmare, dreptul de proprietate asupra acestor imobile a intrat în patrimoniul defunctului tată al reclamantului, H. I. sen., prin succesiune și nu prin uzucapiune, intrând în prezent în masa succesorală dedusă judecății. Având în vedere această stare de fapt, reclamantului solicită ca expertul să identifice cu date de CF și cadastrale aceste imobile - care nu fuseseră identificate topografic de acesta, ci doar cu date administrative - și să efectueze varianta de partajare a acestor imobile în lumina noilor date descoperite.
Cererea a fost motivată în drept pe disp.art.1542 și urm.cod civil austriac, art.800,803 și urm.cod civil, Decr.Lege nr.115/1938, art.274 cod.pr.civ.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 31-34).
Prin cererea reconvențională depusă odată cu întâmpinarea, pârâta H. F. a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune și edificare împreună cu soțul său asupra terenului situat în . 2,5 ha și casei construită pe acesta și asupra terenului intravilan de 8400 mp, curte și grădină, Tiha Bârgăului nr.499 și casei edificate pe teren.În motivare se arată că s-a exercitat o posesie utilă, continuă, publică, netulburată și neechivocă vreme de 42 de ani cu privire la intravilan și de peste 30 de ani cu privire la celălalt teren, compus din trei parcele, care a fost cumpărat împreună cu defunctul și cu contribuția mai mare a pârâtei. Se mai arată că terenul situat în Dealul Tihuței a fost înstrăinat în timpul vieții defunctului, în urmă cu 10 ani .
Pârâta H. F. a decedat la 17.03.2012 (f.160 dosar suspendat), cererea fiind continuată de către pârâții T. S. A. și B. A. M., moștenitori testamentari ai defunctei, conform declarațiilor autentice de acceptare a succesiunii (f.155-166 dosar suspendat).
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 19.11.2013, pârâții T. S. A. și B. A. M. au invocat, în ipoteza respingerii excepției tardivității precizării de acțiune pe care au invocat-o la un termen anterior, excepția conexității, solicitând instanței să trimită cauza pendinte Judecătoriei Bistrița în vederea discutării conexării prezentei cauze la dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița, în prezent suspendat și, ulterior discutării conexării, să se dispună conexarea prezentului dosar la dosarul mai sus menționat.
În motivare se arată, în ceea ce privesc aspectele procedurale, că dosarul nr._ este suspendat până la soluționarea irevocabilă a prezentului dosar. Pentru ca acest dosar să poată fi trimis spre conexare la dosarul nr._ este necesar ca acest din urmă dosar să fie repus pe rol. În acest sens, apreciază că se impune acordarea unui termen în prezentul dosar, până la care să fie repus pe rol dosarul nr._ .
Conexarea acestor două dosare nu este împiedicată de împrejurarea disjungerii din dosarul nr._ a capetelor de cerere privind uzucapiunea și formarea dosarului nr._ . Ulterior disjungerii, dosarul nou format a fost completat cu un nou capăt de cerere, cel privind constatarea dobândirii proprietății asupra unei părți dintr-un imobil prin moștenire, astfel încât situația s-a complicat, creându-se o legătură foarte puternică între cele două dosare, care impune judecarea lor împreună. Pârâții consideră că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 164 alin. 1 Cod procedură civilă. Potrivit art. 164 alin. (1) Cod procedură civilă, „părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea acelorași instanțe sau instanțe deosebite de același grad, în care sunt aceleași părți sau împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură” și apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se putea dispune conexarea cauzelor: cauzele se află pe rolul aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Bistrița; există identitate de părți: H. I. în calitate de reclamant; H. D. în calitate de pârât și B. A. M. și T. S. în calitate de pârâți și reclamanți reconvenționali; obiectul și cauza celor două dosare au între dânsele o strânsa legătură - obiectul prezentului dosar este reprezentat de cererea reclamantului, respectiv a pârâților în calitate de reclamanți reconvenționali, privind constatarea dobândirii prin uzucapiunii a dreptului de proprietate asupra terenului situat în locul numit „Frumușea", în suprafață de aproximativ 2 ha și 5000 mp, de categorie fânaț, precum și casa construită pe acest teren, compusă din 1 cameră, grajd și șură, respectiv asupra terenului în suprafață de 5245 mp, curte și grădină, situat în intravilanul localității Tiha-Bârgăului, nr. 499. În plus, reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat constatarea dobândirii prin moștenire de către H. D. sen. a suprafeței de 4519 mp din terenul situat în intravilanul localității Tiha-Bârgăului, nr. 499.
Obiectul dosarului nr._ este reprezentat de partajul succesoral al acelorași bunuri imobile, precum și a unor bunuri mobile, respectiv de cererile privind înscrierea corespunzătoare în cartea funciară și rectificările care se impun. Prin urmare, după cum se poate observa, între obiectul juridic al celor două dosare există o legătură suficient de caracterizată încât să facă posibilă conexarea, justificată de necesitatea aprecierii globale asupra probelor administrate în dosarul la care se solicită conexarea, astfel încât acestea să poată fi folosite și în cazul prezentului dosar. Pârâții atrag, în acest context, atenția asupra faptului că în prezentul dosar, reclamantul se folosește de o . constatări din raportul de expertiză întocmit în dosarul la care se cere conexarea, iar expertul a depus, la cerere, chiar și o . precizări și rectificări ale raportului depus inițial în dosarul nr._ Judecarea celor două dosare împreună facilitează înțelegerea problemelor juridice supuse judecății. Este evident că, pentru a putea dispune asupra masei partajabile și asupra modalității de partaj, cu cotele aferente fiecărui moștenitor și cotele, instanța va trebui mai întâi să stabilească care și în ce suprafețe sunt bunurile dobândite de către H. D. singur, prin moștenire, și care sunt dobândite prin uzucapiune împreună cu H. F., tipul uzucapiunii și părțile din imobile care revin lui H. D., respectiv moștenitorilor acestuia și cele care revin lui H. F., respectiv moștenitorilor acesteia.
Preîntâmpinarea pronunțării unor hotărâri greu conciliabile: pentru a se asigura o bună administrare a justiției și a preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri greu conciliabile, este necesar ca instanța să reunească cele două cauze în același cadru procesual. Această soluție ar da posibilitatea aprecierii globale și cursive a cauzei în condițiile administrării corecte, complete și unitare a probelor, față de toate problemele juridice deduse judecății.
În drept s-au invocat prevederile art. 164 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 19.11.2013, pârâții T. S. A. și B. A. M. au solicitat, în principal, să se constate că testatoarea lor, H. F. (respectiv, pârâții, în calitate de succesori după aceasta), a dobândit împreună cu soțul său, H. D., prin uzucapiune, respectiv edificare, dreptul de proprietate asupra terenului situat în locul numit „Frumușea", în suprafață de aproximativ 2 ha și 5000 mp, de categorie fânaț, precum și casa construită pe acest teren, compusă din 1 cameră, grajd și șură; și să se constate că testatoarea lor H. F. (respectiv, pârâții, în calitate de succesori după aceasta), a dobândit împreună cu soțul său, H. D., prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5245 mp, curte și grădină, situat în intravilanul localității Tiha-Bârgăului, nr. 499; iar în subsidiar, în măsura în care instanța va ține seama de testamentul depus în ședință publică și de precizarea de acțiune formulată cu negarea dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă, să se constate că testatoarea lor, H. F. (respectiv, pârâții, în calitate de succesori după aceasta), a dobândit împreună cu soțul său, H. D., prin uzucapiune, respectiv edificare, dreptul de proprietate asupra terenului situat în locul numit „Frumușea", în suprafață de aproximativ 2 ha și 5000 mp, de categorie fânaț, precum și casa construită pe acest teren, compusă din 1 cameră, grajd și șură; și să se constate că testatoarea lor, H. F. (respectiv, pârâții, în calitate de succesori după aceasta), a dobândit împreună cu soțul său, H. D., prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 988 mp din terenul curte și grădină, situat în intravilanul localității Tiha-Bârgăului, nr. 499, suprafață reprezentând diferența dintre suprafața reală a terenului și cea la care se referă testamentul.
În motivare se arată că, pe calea precizării de acțiune depusă la termenul de judecată din data de 25.09.2012, reclamantul H. I. a solicitat să se constate că suprafața de 4519 mp din imobilul situat în Tiha-Bârgăului, nr. 499, la care se referă petitul nr. 1 din acțiunea introductivă, a fost dobândit de către H. D. Sen. în baza testamentului autentificat notarial sub nr. 332/1964, iar nu prin uzucapiune, cum a susținut inițial.
Față de această precizare, pârâții arată că, din punct de vedere procedural, precizarea de acțiune este tardiv formulată fi se impune a fi respinsă ca inadmisibilă în baza dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă. În acest sens, solicită instanței să observe că acțiunea a fost precizată după patru ani de la introducerea sa, la al 21-lea termen de judecată. Apărările reclamantului în sensul că a intrat în posesia testamentului abia la momentul precizării acțiunii nu pot fi primite, întrucât, după cum rezultă de pe impresiunea aplicată de Camera Notarilor Publici pe verso-ul Testamentului, acesta a fost eliberat reclamantului la data de 09 mai 2012. Or, de la acea dată și până la termenul din 25 septembrie 2012 a mai avut loc un termen de judecată (respectiv cel din 05 iunie 2012), termen la care reclamantul putea și trebuia să-și precizeze acțiunea dacă a înțeles să se folosească de un testament pe care pretinde că l-a descoperit ulterior introducerii acțiunii. De la data eliberării unei copii a testamentului și până la termenul de judecată imediat următor reclamantul a avut la dispoziție o lună de zile în care să-și stabilească conduita procesuală, nefiind justificată introducerea unei precizări la un termen ulterior.
Pe cale de consecință, pârâții apreciază că instanța de judecată trebuie să procedeze la judecarea cererii privind constatarea uzucapiunii ce face obiectul prezentului dosar, fără a ține seama de precizarea de acțiune tardiv introdusă.
Pârâții învederează că succesiunea după H. R. nu a fost dezbătută: precizarea de acțiune la care se referă a fost formulată în baza unui testament prin care defuncta H. R. lasă fiului său H. D. o parte din imobilul la care se referă prezenta acțiune. Totuși, nu se face dovada dezbaterii succesiunii după H. R., nu se depune un certificat de moștenitor și cu atât mai puțin nu se poate demonstra că situația proprietății, în baza testamentului, ar fi fost rezolvată în regim de carte funciară (într-o epocă în care transmiterea dreptului de proprietate era condiționată de realizarea formalităților de carte funciară).
Dimpotrivă, H. D. nu a formulat o declarație de acceptare a succesiunii în interiorul termenului de prescripție la care se referă dispozițiile art. 700 din Codul Civil, nu a parcurs procedura dezbaterii succesiunii și nu și-a intabulat dreptul de proprietate astfel dobândit, preferând să posede împreună cu H. F. și acea parte din imobilul care i-a fost lăsat moștenire de mama sa. Dacă ar fi fost interesat de un drept de proprietate exclusivă asupra imobilului, ar fi realizat formalitățile la care se referă pârâții. Prin urmare, testamentul invocat nu poate servi drept temei pentru susținerea ipotezei conform căreia imobilul din Tiha-Bârgâului ar fi fost dobândit în proprietate exclusivă de către H. D. prin moștenire, în lipsa acceptării succesiunii de către acesta.
Precizarea de acțiune poate produce efecte asupra uzucapiunii doar parțial: petitele privind constatarea uzucapiunii se referă la un imobil situat în zona numită „Frumușea" și la un imobil, în suprafață de aproximativ 8400 mp situat în Tiha-Bârgâului, nr. 499. Precizarea de acțiune privește doar suprafața de 4519 mp (care, în realitate, este 4436 mp) din imobilul situat în Tiha-Bârgăului, nr. 499, la care se referă testamentul invocat. Prin urmare, chiar trecând peste tardivitatea depunerii precizării de acțiune și peste împrejurarea că succesiunea la care se referă testamentul nu a fost dezbătută, problema uzucapiunii poartă în continuare cu privire la imobilul situat în zona numită „Frumușea" și cu privire la diferența dintre suprafața reală a terenului din Tiha-Bârgăului și cea la care se referă testamentul și, consecvent, precizarea de acțiune.Cu privire la terenul din Tiha-Bârgăului. După cum s-a arătat și în cuprinsul cererii introductive, defuncta H. F. a dobândit împreună cu H. D. o bună parte din terenul situat în intravilanul localității Tiha Bârgăului, nr. 499, prin contract de vânzare-cumpărare care nu a fost autentificat în condițiile legii, iar dreptul de proprietate nu s-a înscris în cartea funciară. Totuși acesta este momentul (adică cândva ulterior anului 1966) în care cei doi au dobândit și au exercitat posesia împreună asupra acestei parcele de teren.Acest aspect este confirmat atât de către martora A. L., care arată că porțiunea din grădină situată înspre benzinărie a fost folosită inițial de către sora lui H. D., fiind dobândită și folosită ulterior de către H. F. împreună cu H. D., în timpul căsătoriei acestora, dar și de către martorul H. N. (care este din familie și cunoaște foarte exact situația), care confirmă faptul că aceeași parte din grădină a fost luată în folosință de către H. D. împreună cu H. F., după căsătoria acestora. Amândoi martorii apreciază că este vorba despre aproximativ 1/3 din imobil.
Coroborând depozițiile martorilor cu testamentul în discuție, pârâții concluzionează că testamentul vizează doar suprafața clar precizată de 4436 mp, întrucât diferența de suprafață a fost cedată unei alte persoane. De altfel, martorul H. N. arată că și el a lucrat acea suprafață de teren aproximativ trei ani, mai înainte de a fi luat în folosință de către H. T., care, ulterior, l-a cedat lui H. F. și H. D.. Martora A. L. a afirmat că a fost martoră la înstrăinarea acestei părți din grădină de către H. T. către H. F. și H. D..
În concluzie, chiar și în măsura în care instanța ar ține seama de precizarea de acțiune tardiv introdusă, se impune să constate dobândirea prin uzucapiune de către H. F. împreună cu H. D. a imobilului din zona numită „Frumușea" și a suprafeței din grădina din Tiha-Bârgăului reprezentând diferența dintre suprafața reală și cea la care se referă testamentul de care se folosește reclamantul.
În ceea ce privește identificarea regimului uzucapiunii aplicabil situației din speță și a persoanelor față de care acesta este aplicabil, pârâții invocă regimul uzucapiunii aplicabil în prezenta cauză, respectiv faptul că, în contradictoriu cu susținerilor reclamantului, regimul uzucapiunii aplicabil nu este guvernat de dispozițiile Codului civil austriac, ci de dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938, cu particularitățile și cu efectele de rigoare.
Reglementările austriece au fost scoase din vigoare la data de 15 septembrie 1943, când a intrat în vigoare Legea nr. 389/1943 și apoi, pentru unele regiuni, prin Legea 242/1947. Întrucât existau în Transilvania (dar și în Bucovina și Banat) cărți funciare supuse unor reglementări legale diferite, regimul juridic al cărților funciare din România a fost supus unei largi reglementai) prin Decretul-lege nr. 115/1938. Dispozițiile art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 reglementează două categorii de uzucapiuni: cea tabulară sau prin „convalescența titlului" și cea extratabulară.
Reglementarea instituției uzucapiunii extratabulare se realizează prin dispozițiile art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit cărora cel care a posedat un imobil în condițiile legii, vreme de 20 de ani de la moartea titularului înscris în cartea funciară, poate cere întabularea dreptului în favoarea sa, în temeiul uzucapiunii. Ca o particularitate în privința termenului de uzucapiune extratabulară, arătăm că momentul său de început (dies a quo) nu îl reprezintă data certă a intrării în posesia imobilului, ci data decesului proprietarului tabular. Din acest punct de vedere, este irelevant dacă și perioada în care o persoană a exercitat posesia asupra unui imobil cu privire la care altă persoană, aflată în viață, avea înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Aceasta întrucât, în sistemul Decretului-lege nr. 115/1938 nu se cunoșteau decât două situații de uzucapiune: cea tabulară (care presupunea înscrierea unui fals titlu) și cea extratabulară care impune decesul titularului de carte funciară.
Imobilele în litigiu sunt înscrise în cartea funciară ca avându-i drept proprietari pe numiții C. I., C. I., C. R., Gâvan I., Gâvan R., C. I., C. T. și Gâvan T.. După cum rezultă din cuprinsul depozițiilor martorilor audiați în cauză, ultima decedată dintre proprietarii tabulari este Gâvan R. (căsătorită H.), H. D. sen. a locuit împreună cu mama sa până la decesul acesteia, participând și la muncile specifice întreținerii proprietăților, fără ca această împrejurare să poată fi asociată unei posesii cu efect constitutiv de proprietate H. D. a folosit imobilele împreună cu proprietarul tabular, fără a poseda împotriva acestuia.
Posesia efectivă a lui H. D. asupra imobilelor a început după decesul mamei sale, proprietar tabular, respectiv în anul 1966, sub imperiul Decretului Lege nr. 115/1938, moment la care era deja căsătorit cu H. F.. Astfel, H. D. și H. F. au exercitat împreună o posesie utilă, pașnică, publică și neîntreruptă vreme de mai bine de 20 de ani de la data decesului proprietarului tabular".
În ceea ce privesc persoanele care pot cere constatarea uzucapiunii, pârâții învederează că defunctul H. D. a decedat m anul 2008, posesia fiind continuată de către H. F. (care a posedat în nume propriu și în calitate de moștenitoare) și H. D. jr (care a posedat ca și moștenitor), la decesul defunctei H. F. posesia exercitată de către aceasta a fost transmisă acestora. Reclamantul H. I. nu a exercitat niciodată posesia asupra acestor bunuri, așa încât să poată invoca joncțiunea posesiilor, care să-i permită înscrierea sa drept proprietar în cartea funciară pentru cota ce i s-ar cuveni din cota de ½ față de care defunctul H. D. ar fi putut justifica dobândirea în proprietate, ca efect al posesiei în condițiile Decretului Lege nr. 115/1938, a imobilelor în discuție,
Este adevărat că la decesul lui H. D. sen. H. I. a încercat, prin acte de violență îndreptate împotriva lui H. F., să intre în posesia imobilelor, dar încercările nu au fost încununate de succes. Martorii au confirmat faptul că, în ciuda agresiunilor lui H. I., H. F. a posedat în continuare imobilele, împreună cu H. D. jr. (pentru o parte din bunuri). Abia după decesul lui H. F., deci la mai bine de patru ani de la decesul antecesorului său a început să realizeze anumite acte de posesie asupra bunurilor. Cum regimul uzucapiunii în cazul de față este guvernat de dispozițiile Decretului-lege nr.115/1938, singura modalitate în care reclamantul ar putea obține dreptul de proprietate asupra cotei din bunurile imobile ce i s-ar cuveni după antecesorul său ar fi fost aceea a continuării posesiei începută de către antecesorul său. Este absurdă și imposibilă invocarea joncțiunii posesiilor de către o persoană care nu deține posesia. Așa cum au arătat martorii audiați în cauză H. I. nu a continuat posesia începută de antecesorul său. Din acest punct de vedere, se apreciază de către pârâți că reclamantul H. I. nu poate obține nici o cotă din bunurile imobile la care se face referire în cererea introductivă, așa încât nu justifică vreun interes în promovarea demersurilor astfel realizate.
Prin încheierea de ședință din data de 08.10.2013 a fost respinsă excepția tardivității precizării de acțiune, apreciindu-se că cererea nu a fost modificată pentru că reclamantul și-a micșorat obiectul cererii și a solicitat să se constate dobândirea proprietății prin uzucapiune pentru o suprafață de teren de 4.519 mp în loc de 8.400 mp (f.96), iar la termenul de judecată din data de 19.11.2013 s-a respins excepția de conexitate față de cauza din dosarul_ – suspendat, această cauză nefiind pendinte (f.110).
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți, declarații de martori, expertiza topometrică efectuată de exp. P. V., atașarea dosarului nr._, suspendat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Terenurile în litigiu au fost determinate din punct de vedere topografic prin expertiza efectuată în cauză de către exp.P. V. .
Terenul cu amplasamentul nr.1 este situat în intravilanul loc.Tiha Bârgăului . cu suprafața de 5245 mp, din care suprafața de 1320 mp este ocupată de construcții, casa veche C1, anexe gospodărești grajd și șură C4, bucătărie de vară și lemnărie C5, casă nouă de locuit C2, bucătărie de vară C 3, chioșc alimentar C6 și au nr.top.267 grădină intravilan de 375 mp, nr.top.268 grădină intravilan de 116 mp, nr.top.269 casă de lemn și curte de 346 mp, nr.top.270 intravilan de 117 mp, nr. top. 271 grădină intravilan de 166 mp, nr.top.272 grădină intravilan de 487 mp, nr.top.273 grădină intravilan de 1378 mp și nr.top.274 grădină intravilan de 587 mp, imobilele fiind folosite de H. D. jr. și familia sa și de către H. F., soția supraviețuitoare a def. H. D..(f.85 dosar suspendat).
Ulterior, prin completarea II la raportul de expertiză, expertul a arătat că identificarea inițială este eronată și terenul intravilan cu amplasament 1 se identifică cu cf.nr. nr._ (cf.vechi nr.1349) Tiha Bârgăului nr.top.288/2,289/2,290/2 și 291/2 și în cf.nr._ (cf.vechi nr. 1349) Tiha Bârgăului nr.top.293/1/6 grădină în intravilan de 627 mp. Se mai arată că suprafața terenului cu nr.top.293/1/6 este de 2995 mp, în loc de 627 mp și că în prezent construcția chioșc alimentar C6 este demolată (f.90).
Din analiza extraselor de carte funciară menționate rezultă că nr.top.288/2 ,2889/2, 290/2, 291/2 sunt înscrise cu suprafața totală de 2250 mp și casa de lemn, în favoarea Ghivan R. în cotă de 4/8 parte, H. I., H. T., H. M. și H. D., în cote de câte 1/8 parte fiecare(f.98), iar nr.top.293/1/6 în sp. de 627 mp, în favoarea acelorași proprietari tabulari și în aceleași cote (f.99).
Hângănuț T. a decedat la 25.03.1980, H. M. la 4 martie 1949 și H. I. la 30 decembrie 1948, cele două din urmă fiind fiicele lui H. N. și H. R. (f.106-108).
Din adeverința nr.4593/24.11.2013 emisă de Primăria Comunei Tiha Bârăului se reține că terenurile deținute de către def. H. D. nu au fost înscrise în CAP, întrucât terenurile din localitate nu au fost cooperativizate. (f.105).
Cu privire la terenul cu amplasamentul 2, fânaț Frumușea, expertul arată că este situat în loc.Piatra Fântânele, . sp. de 33.459 mp și pe acest teren este edificată o anexă exploatație agricolă, fiind înscris în cf.nr.1246 Tiha Bârgăului nr.top.4732, nr.top.4732/d,4733 ,4734,4375,4375/a în sp. totală de 75.484 mp, în favoarea C. (Taluta) I. în cotă de 3/12, Givan I. ,Givan R., C. I. ,C. F., Givan T., în cote de câte 1/12 parte și C. I. și soția C. R. în cotă de 4/12 (f.96).
Se mai arată că terenul și construcția sunt folosite de pârâta H. F., iar o parte din teren de către reclamantul H. I., partea dinspre pârâu și de H. D. jr., spre pădurea Tășuleasa (f.87 dosar atașat).
Amplasamentul 3, teren fânaț în Dealul Tihuței este în posesia lui Cusaci V., în baza convenției încheiate cu def. H. D. (f.88).
Din declarația martorei Guguluț M. se reține că H. D. senior și H. F. au locuit în imobilul aflat în litigiu situat la nr.499, iar H. D. senior avea posesia imobilului imediat după cel de-al doilea război mondial, locuind cu părinții lui. H. D. a fost căsătorit cu H. A., cu care a avut doi copii, iar după decesul primei soții s-a recăsătorit cu H. F.. În toată această perioadă, nici H. D. sen., nici părinții lui și nici H. F., nu au fost tulburați de alte persoane asupra posesiei imobilului în litigiu .H. D. jr. are casa lui separat de casa în care au locuit părinții lui, imobilul acestora din urmă fiind în prezent nelocuit. H. D. sen. a locuit cu părinții lui într-o casă veche și s-a mutat în alta casa vis a vis când s-a căsătorit cu H. F. (f.35).
Din declarația martorei A. L. rezultă ca H. D. a început să exercite posesia asupra imobilului cu mai mult de 50 de ani în urmă, iar anterior a fost în posesia mamei acestuia, H. R., născută Gâvan. H. D. nu a folosit singur toată grădina de la nr.499, o parte din grădină fiind folosită de H. T.. Terenul din Frumușea a fost în posesia lui H. D., care i-a dat o bucată din teren ca zestre lui H. D. junior când s-a căsătorit, proprietar anterior fiind tot H. D. senior. Pe terenul de pe dealul Tihuței, H. D. și H. F. au ridicat o căsuță de lemn (f.37-39).
Din declarația martorului Hăngan N., care a locui în imobilul în litigiu până în anul 1960, fiind rudă cu părțile se reține că în casa în care a locuit H. D. cu prima soție este în prezent o anexa gospodărească, iar ulterior a edificat o casă nouă, ridicată în roșu în timpul căsătoriei cu H. A., și terminată după ce s-a căsătorit cu H. F. .H. D. junior si-a făcut casă în aceeași curte, iar când s-a căsătorit a primit o parte mică de teren să cultive zarzavaturi, și după moartea părinților săi și-a extins folosința cu privire la o suprafață mai mare din grădină, în prezent folosind cam 1/3 din suprafață. O parte din acest teren a fost folosită de martor timp de trei ani, iar apoi de H. T..(f.40-42).
Din declarația martorului Trișca D. se reține că H. D. a avut în posesie imobilul în litigiu încă din urmă cu 70 de ani, înainte de încheierea celui de al doilea război mondial și că a edificat o casă pe Dealul Tihuței împreună cu soția sa H. F., iar pe terenul Frumușea încă o casă, cu prima soție (f.64-65).
Din declarația martorului S. L. se reține că H. D. a avut în posesie imobilul în litigiu încă de când martorul, în vârstă de 62 de ani, era copil, terenul fiind primit de la părinții lui, H. R. și H. N., iar pe teren a edificat o casă în 1963 în timpul căsătoriei cu H. A., iar finisajele și tâmplăria au fost executate în timpul căsătoriei cu H. F. Terenul Frumușea a fost moștenit de H. D. de la H. R., fiind primit de la părinții săi prin testament și a cumpărat doar terenul din dealul Tihuței de la surorile lui F. în toată această perioadă H. D. și autorii săi nefiind tulburați în posesia asupra imobilelor aflate în litigiu (f.67)
Prin testamentul autentificat sub nr.332/16.03.1964, defuncta H. R. născută Gâvan, a lăsat în favoarea fiului său H. D., proprietatea asupra cotei de 4/8 parte din imobilele cu nr.top.288/2,289/2,290/2,291/2 și 293/1 Tiha Bârgăului curte și grădină cu suprafața totală de 4436 mp, precum și întreaga sa parte indiviză din imobilul înscris în cf.nr.1246 Tiha Bârgăului nr.top.4732, 4732/d, 4733, 4734, 4735, 4735/a ,4764/b, și 4766, iar în favoarea nepoatei de fiică F. E., întreg imobilul cu nr.top.1047/1 P. Bârgăului (f.31).
Prin certificatul de moștenitor nr.328/15.12.1967 s-a dezbătut succesiunea în urma defunctei H. R. decedată la data de 12 iulie 1966 ca fiind formată și cota de 4/8 părți din imobilul înscris în cf.nr.1349 Tiha Bârgăului nr.top.288/2,289/2,290/2,291/2,293/2,293/1 casa, curte și grădină de 4519 mp, din cota de 1/12 din imobilul înscris în cf.nr.1246 Tiha Bârgăului nr.top.4732 ,4732/d,4733,4374,4375,4375/a și s-a stabilit calitatea de moștenitori pentru H. T., fiu, H. T. născ.H., fiică, H. D., fiu, F. E. și H. N., nepoți de fii, în cote de câte 1/5 parte fiecare din moștenire (f.76).
Uzucapiunea este modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil prin posedarea lui în condițiile și termenul prevăzut de lege, constituind și o sancțiune îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care a dat dovadă de neglijență și l-a lăsat un timp îndelungat în posesia altei persoane permițându-i prin pasivitatea sa să se comporte public ca proprietar .
Reclamantul H. I. și pârâții H. D. și H. F., decedată în cursul procesului (în urma căreia au calitate procesuală reclamanții reconvenționali T. S. A. și B. A. M. ) sunt fiii defunctului H. D. decedat la 06.07.2008, respectiv soția supraviețuitoare .
Posesia imobilului intravilan a fost dobândită de către H. N. și H. R. născută Ghivan - părinții def.H. D., în baza contractului de vânzare cumpărare de la 12 iunie 1925, fiind înscrisă proprietatea în favoarea acestora prin încheierea nr.1954/23.06.1925, în cf.nr. 1349 Tiha Bârgăului nr.top.288/2 grădină de 72 mp, 289/2 casă de lemn nr.84 cu curte de 205 mp, 290/2 grădina casei de 1285 mp, 291/2 grădină de 681 mp, 293/1 grădină de 2192 mp, în cote egale (f.32-33).
Posesia celuilalt teren, înscris în cf. nr.vechi 1246 Tiha Bârgăului, cu amplasament 2 Frumușea a fost dobândită de H. R. în calitate de coindivizar - prin donație, asupra cotei de 1/12 parte conform încheierii nr.4340/22.04.1913, terenul având sp. totală de 75.484 mp (f.96).
Imobilele mai sus menționate sunt incluse în masa succesorală rămasă în urma defunctei, conform certificatului de moștenitor nr.328/15.12.1967.
Potrivit art. 1492 din Codul civil austriac, pentru uzucapiune, pe lângă capacitatea persoanei și existența în circulație a bunului, mai trebuie ca cineva să aibă în posesiune efectivă bunul sau dreptul ce urmează a fi dobândit în acest mod, ca posesiunea să fie legitimă, de bună credință și neviciată și să fie continuată tot timpul cerut de lege. Termenul ordinar pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este de 30 de ani, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1478 din Codul civil austriac. Raportat la aceste dispoziții legale, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: exercitarea unei posesii asupra bunului pentru o perioadă de 30 de ani, posesia să fie legitimă, neviciată, iar posesorul să fie de bună credință.
În ceea ce privește uzucapiunea întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Decretul - Legea nr. 115/1938, instanța reține că actul normativ menționat nu este aplicabil uzucapiunilor începute anterior anului 1943, ci doar celor începute după data de 12.07.1947, când a fost pus în aplicare decretul-lege nr. 115/1938. Conform dispozițiilor prevăzute de art. 28 din legea nr. 115/1938, posesorul unui imobil dobândește dreptul de proprietate prin uzucapiune dacă posedă bunul timp de 20 de ani de la moartea titularului înscris în cartea funciară, iar posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua credință a posesorului .
Raportat la data începerii posesiei de către defunct – în urmă cu 50 de ani, mai exact de la data decesului mamei acestuia, defuncta H. R. născ.Givan - 12.07.1966 (f.76), instanța apreciază că prevederile aplicabile în cauză cu privire la uzucapiune sunt cele prevăzute de Decr.Lege nr.115/1938 .
Cu privire la terenul situat în . au făcut dovada posesiei timp de 20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari înscriși în cf.vechi nr.1246, C. (Talutia) I. ,C. I. ,Givan I., C. F., Givan T., C. I., C. R. (f.96).
Pentru a produce efectele sale juridice, posesia trebuie să fie utilă, iar ca să fie utilă trebuie să îndeplinească anumite calități: continuă, netulburată, publică și neechivocă, viciile posesiei fiind discontinuitatea, violența, clandestinitatea și echivocul .
Echivocul există atunci când două sau mai multe persoane săvârșesc acte de stăpânire asupra unui bun, deoarece nici una nu pretinde o posesie proprie, distinctă. În cazul coproprietății, dacă unul dintre coproprietari săvârșește singur acte de stăpânire asupra bunului comun, nu se poate ști cu certitudine că le-a făcut cu voința de a se comporta ca proprietar exclusiv, sau în calitatea sa de titular doar al unei cote părți din dreptul de proprietate .
Stăpânirea de către unii dintre moștenitori a bunului succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în situația în care a intervenit o manifestare de voință din partea acestora care să demonstreze că au înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă.
Defuncții H. D. și soția H. F. nu au exercitat o posesie utilă asupra celor două terenuri, ci alături de ceilalți coproprietari – H. T. n.H. – sora def.H. D., martorul Hăngan N. și H. D. junior folosind și ei o parte din terenul intravilan, iar din sp. de 33.459 mp din totalul de 75.484 mp a terenului fânaț „Frumușea” a folosit și reclamantul H. I. .
Posesia nu a fost exercitată asupra imobilelor în întregime, ci doar cu privire la o parte din acestea,, așa cum rezultă din declarațiile martorilor coroborate cu concluziile raportului de expertiză și nu a existat o posesie exclusivă și eventual o intervertire a posesiei din comună în exclusivă.
Privitor la cererile părților de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin edificare asupra construcțiilor ridicate de către cei doi defuncți, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 492 din Codul civil orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui. Având în vedere că nu s-a stabilit cine sunt proprietarii terenului în litigiu pe care au fost edificate construcțiile, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 492 C.civ.
Instanța apreciază că raporturile dintre părți trebuie rezolvate conform regulilor succesiunii și ieșirii din indiviziune, iar în consecință, va respinge ca neîntemeiate cererile principală și reconvențională pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune și edificare.
Cererile fiind respinse, în baza art.274 al.1 cod.pr.civ. nu vor fi acordate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiate cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul H. I., cu domiciliul în Tiha Bîrgăului, nr. 100, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții H. D. și H. F. – decedată în cursul procesului, continuat de către pârâții T. S. A. și B. A. M., ambii având domiciliul în Cluj N., .. 20, ., și cererea reconvențională formulată de către pârâții T. S. A. și B. A. M. pentru constatarea drept de proprietate prin uzucapiune și edificare.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. S. A. A.
RED/DACT
CAS/R.
25.03.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9819/2013.... → |
|---|
