Acţiune în constatare. Sentința nr. 4112/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4112/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 869/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4112/2014
Ședința publică din data de 20 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: B. C. I.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții Z. I. A. și Z. O. C. împotriva pârâtei O. B. ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții asistat de avocat B. O., lipsă fiind reprezentantul pârâtei O. B. Ro,ânia SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul reclamanților arată că susține acțiunea formulată, acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 și cele de drept comun.
Instanța, în raport cu dispozițiile legale în materie, invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bistrița.
Reprezentantul reclamanților arată că își menține concluziile din răspunsul la întâmpinare și solicită respingerea excepției necompetenței materiale. Ulterior revine și arată că este de acord cu admiterea excepției necompetenței materiale a judecătoriei.
Instanța, reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bistrița.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanții Z. I. A. și Z. O. C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMÂNIA SA să constate caracterul abuziv contrar dispozițiilor Legii nr. 193/2000 și înlăturarea clauzelor contractuale abuzive, referitoare la componența efectivă a dobânzii cuprinse în contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoanele fizice nr. C_ din 03.03.2008, respectiv art. 5 pct. 2, cât și în Actul adițional nr. 2/22.12.2010 la contractul de credit nr. C_ /03.03.2008 și restituirea către reclamanți a sumelor de bani plătite în plus, în mod nejustificat, conform scadențarului atașat, ca urmare a aplicării clauzelor contractuale menționate mai sus, cu dobânda legală aferentă, de la data achitării acestora și până la data achitării lor efective către reclamanți; să dispună restituirea către reclamanți, având în vedere caracterul abuziv al clauzelor contractuale din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoanele fizice nr. C_ din 03.03.2008, respectiv art. 6 lit. b a sumei de 1140 CHF, reprezentând comisionul de acordare a creditului, reținut ilegal de către pârâtă, cu dobânda legală aferentă, de la data achitării acestei sume de către reclamanți și până la data achitării efective a acestei sume; modificarea Convenției de credit nr. C_ din 03.0.2008 în ceea ce privește eliminarea clauzelor abuzive referitoare la componenta efectivă a dobânzii, respectiv art. 5 pct. 2 și derularea contractului în continuare fără aceste clauze abuzive, modificarea scadențarului, care să fie comunicat sub semnătură reclamanților; cu cheltuieli de judecată.
În drept au invocat prev. art. 948, 966 și 969 cod civil anterior, art. 29 și urm., art. 194 și urm., art. 223, 453 și 411 alin. 1 pct. 2 C., art. 15 alin. 2 Constituție, art. 1, 2, 4 din Legea 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, art. 274 C:pr.civ., Legea 287/2009 NCC, Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, art. 15 din Legea nr. 190/1999, Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 11-52), a solicitat interogatoriul pârâtei și efectuarea expertizei tehnice judiciare contabile.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița, în conformitate cu prevederile art. 107 C.pr.civ., și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sector 1 București; admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la petitul 2 al cererii de chemare în judecată; respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca fiind neîntemeiată.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 127-154).
În data de 21.03.2014, reclamanții au depus la dosar Răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor și apărărilor pe fond invocate de către pârâtă și admiterea cererii de chemare în judecată; cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din prisma excepției materiale invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a unor clauze considerate abuzive conținute în contractul de credit încheiat cu pârâta, clauzele să fie eliminate din contract, pârâta să fie obligată să restituie sumele percepute abuziv iar pe viitor reclamanții să fie exonerați de la plata comisionului abuziv.
În motivarea cererii, reclamanții au invocat atât dispozițiile Legii nr.193/2000 cât și dispozițiile Codului civil din 1864, legea în vigoare la data încheierii contractului de credit.
Instanța reține că acest contract de credit face parte din categoria contractelor încheiate între profesioniști și consumatori, contracte cărora li se aplică dispozițiile speciale ale Legii nr.193/2000 cu privire la clauzele abuzive și, doar în completare, dispozițiile de drept comun, acesta fiind și motivul pentru care s-a apreciat că cererea este scutită de taxă de timbru, conform art.29 lit.f) din OUG nr.80/2013 și nu taxabilă la valoare, conform art.3 alin.1 lit.a).
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.193/2000, controlul respectării dispozițiilor legii se face de reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum și de specialiști autorizați ai altor organe ale administrației publice, potrivit competențelor, iar conform art.12 alin.1, în cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
Conform art.12 alin.3 din același act normativ, dispozițiile alin. (1) - (3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii, iar conform art.14, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și Codului de procedură civilă.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor de mai sus, consumatorul se poate adresa instanței și în mod direct, cu o cerere formulată conform procedurii de drept comun, și nu doar urmând procedura stabilită de legea specială, adică adresându-se ANPC, însă acest lucru nu înseamnă că cererea cu privire la caracterul abuziv al unor clauze contractuale să fie analizată de altă instanță decât cea prevăzută de art.12 din legea specială cu privire la clauzele abuzive, respectiv tribunalul, având în vedere că acțiunea de față a fost formulată după data de 01.10.2013.
Chiar și în cazul în care s-ar admite că în cazul cererilor formulate de consumatori competența de soluționare a cererii nu s-ar stabili conform legii speciale ci dreptului comun, instanța reține că potrivit art.95 pct.1 din Codul de proc.civilă, tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, adică tribunalele sunt instanțe de drept comun.
Având în vedere cele arătate mai sus precum și dispozițiile art.94 pct.1 din același cod, instanța reține că cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale nu face parte din categoria cererilor menționate expres ca fiind de competența judecătoriei, prin urmare tribunalul este atât instanța competentă conform legii speciale cât și instanța competentă potrivit dreptului comun, astfel că va admite excepția necompetenței materiale a judecătoriei și va declina competența în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții Z. I. A., CNP_, și Z. O. C., CNP_, ambii cu domiciliul în Bistrița, .. 2, jud. Bistrița-Năsăud, și cu domiciliul procesual ales la C.. av. B. O., în Cluj N., Calea Dorobanților, nr. 14-16, ., ., în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 66-68, sector 1, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1995, CUI_, C. RO_, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2014
PREȘEDINTE GREFIER
V. V. B. C. I.
RED/DACT
VV/M.
26.05.14
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 3401/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8500/2014.... → |
|---|
