Contestaţie la executare. Sentința nr. 1557/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1557/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 8346/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1557/2014
Ședința publică din data de 05 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. N. L.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind contestația la executare formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA S. DEMOCRATĂ A ROMILOR ARDELENI BISTRIȚA în contradictoriu cu intimatul M. BISTRIȚA- DIRECȚIA ECONOMICĂ-VENITURI.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 19.02.2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea hotărârii judecătorești s-a amânat pentru data de 26.02.2014, apoi pentru data de 05.03.2014, încheierile de ședință de la termenele respective făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, contestatoarea ASOCIAȚIA S. DEMOCRATĂ A ROMILOR ARDELENI BISTRIȚA a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. BISTRIȚA - DIRECȚIA ECONOMICĂ-VENITURI, să se dispună anularea Titlului executoriu nr. 4538/10.07.2013 și a Somației de plată nr. 4512/10.07.2013, emise de intimat, privind obligațiile de plată pentru impozit/taxă pe clădiri și accesorii în sumă totală de 3.598,00 lei, sumă pe care o consideră nelegală contestatoarea.
În motivare se arată că Asociația S. Democrată a Romilor Ardeleni Bistrița a închiriat de la Primăria Municipiului Bistrița, cu destinația de sediu social, spațiul situat în M. Bistrița, Piața M., nr. 15, în baza Contractului de închiriere nr. 56/21.09.2009.
Conform art. 250-Scutiri, alin. 1, pct. 19, din Legea nr.571/2003-Codul fiscal, se prevede: "clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează: clădirile utilizate pentru activități social-umanitare de către asociații, fundații și culte, potrivit hotărârii consiliului local”.
Asociația S. Democrată a Romilor Ardeleni Bistrița, conform Statului, desfășoară activități social umanitare și, în consecință, este scutită de plata impozitului pe clădiri. Atribuirea acestui spațiu asociației s-a făcut prin Hotărâre de Consiliu Local.
Asociația S. Democrată a Romilor Ardeleni Bistrița, pentru perioada 2010-2013, de bună credință, potrivit art.12 din O.G. nr. 92/2003, a considerat că Direcția economică - Venituri a Municipiului Bistrița va aplica prevederile art.250, alin. l, pct. 19 din Legea nr. 571/2003-Codul fiscal și nu va calcula impozit pe spațial atribuit ca sediu social al asociației.
Contestatoarea consideră că, potrivit art.7, alin.5 din O.G. nr. 92/2003, care arată că "organul fiscal îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor legislației fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitării contribuabililor, fie din inițiativa organului fiscal". Direcția economică - Venituri a Municipiului Bistrița avea obligația să îndrume asociația cu privire la scutirea de plată a impozitului/taxei în cauză.
Despre obligațiile de plată a impozitului/taxei pe sediul asociației Direcția economică - Venituri a Municipiului Bistrița avea obligația să îndeplinească procedurile de comunicare a Deciziilor de impunere, precum și a accesoriilor calculate, așa cum este prevăzut la art.44, din OG nr.92/2003, republicată, respectiv "l) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, după caz. 2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. 2 ind. 1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. 2 ind. 2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (21), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate”.
Totuși, până în prezent, asociația nu a primit de la Direcția economică - Venituri a Municipiului Bistrița, acte administrativ-fiscale care să menționeze sumele de plată cuprinse în titlul executoriu nr. 4538/10.07.2013.
Conform prevederilor art.45. alin.2 din OG nr.92/2003, actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic. Potrivit prevederilor art. 9, alin. l din OG nr.92/2003, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziilor de impunere.
În cazul când contestatoarea avea cunoștință despre sumele mai sus menționate exista posibilitatea de a se adresa Primăriei Municipiului Bistrița în vederea aplicării prevederilor art. 250, alin. l, pct.19 din Legea nr.571/2003.
În drept s-au invocat prevederile Codului de procedură fiscală și a Legii 571/2003.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-10, 17).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestației la executare formulată ca neîntemeiata și menținerea ca legal și temeinic a titlului executoriu nr.4538/10.07.2013.
În motivare se arată că procedura de executare silită a fost începută împotriva contestatoarei prin emiterea și comunicare somației nr. 4512/10.07.2013 însoțită de titlul executoriu nr.4538/10.07.2013 de către Primăria Municipiului Bistrița - Direcția Economică-Venituri. Comunicarea actelor către debitoare fiind făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
La data de 10.07.2013, când a fost începută procedura de executare silită prin emiterea actelor administrativ fiscale ante-menționate, debitoarea figura în evidențele fiscale cu obligații față de bugetul local în sumă de 3.598 lei, reprezentând Taxă clădiri aflate în proprietatea statului, stabilite pentru un spațiu închiriat prin Contractul de închiriere nr. 56/21.09.2009, în calitate de locatar.
În ceea ce privește neexistența unui titlu de creanță, fapt susținut de către reclamantă, intimatul precizează că, în art.110 din Codul de procedură fiscală, sunt enumerate toate documentele care sunt considerate de legiuitor titlu de creanță. Astfel că, în speță, titlul de creanță este decizia de impunere emisă și comunicată de către organul fiscal în data de 27.01.2010, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (confirmată primirea în data de 01.02.2010).
Trebuie menționat faptul că în luna ianuarie 2010 a fost transmis către Primăria Municipiului Bistrița - Direcția Economică-Venituri Contractul de închiriere nr. 56/21.09.2009 încheiat între M. Bistrița, în calitate de locator, și Asociația S. Democrată a Romilor Ardeleni Bistrița, în calitate de locatar. În urma verificărilor făcute în baza de date, s-a constatat că Asociația S. Democrată a Romilor Ardeleni Bistrița nu și-a îndeplinit obligația legală, conform art. 254 alin.5 din Codul fiscal, de a depune o declarație fiscală cu privire la bunul imobil închiriat în vederea stabilirii taxei datorate către bugetul local, conform prevederilor art.249 alin. 3 din Codul fiscal.
Prin urmare, în data de 06.01.2010, organul fiscal a emis și comunicat contestatoarei adresa cu nr. 830 din data de 06.01.2010, prin poștă, cu confirmare de primire (confirmată primirea în data de 11.01.2010) prin care i se aduce la cunoștință debitoarei că dacă în termen de 15 zile de la primirea adresei nu depune la registratura organului fiscal o declarație de impunere cu privire bunul imobil închiriat, organul fiscal va proceda la impunerea din oficiu (potrivit datelor deținute) în baza prevederilor art. 83 alin.4 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Deoarece debitoarea nu și-a îndeplinit obligația legală de a se prezenta la organul fiscal pentru a completa și înregistra declarația fiscală pentru stabilirea taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice, Direcția Economică – Venituri a procedat la impunerea din oficiu prin emiterea și comunicarea Deciziei de impunere nr. 6211 din data de 27.01.2010, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (confirmată primirea în data de 01.02.2013).
Conform art.111 din Codul de procedură fiscală, creanțele fiscale stabilite prin decizia de impunere sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal (art. 255) sau de alte legi care le reglementează iar, în caz de neplată a obligațiilor fiscale la împlinirea termenului de scadență, stabilit de Codul fiscal, se datorează după acest termen majorări de întârziere (conform art.124 ind. 1 din Codul de procedură fiscală). Intimatul subliniază faptul că reclamanta-contestatoare, în data de 02.04.2010, a achitat, prin chitanța numărul_/02.04.2010, suma de 334 lei, reprezentând taxa pe clădiri în proprietatea statului, iar o plată benevolă reprezintă o recunoaștere tacită a obligațiilor fiscale datorate bugetului local.
În data de 31.03.2010, A.S.D.R.A. a depus la registratura Primăriei Municipiului Bistrița adresa cu numărul 209/31.04.2010, prin care se obliga să depună o declarație fiscală rectificativă deoarece obiectul contractului de închiriere amintit o să fie înlocuit cu un alt spațiu situat la o altă adresă. Prin HCL nr. 56 din data de 22.04.2010, s-a stabilit efectuarea schimbului de imobile închiriate între A.S.D.R.A. și Asociația Club Fotbal Gloria 1922 Bistrița.
Pe parcursul anului 2013, pe numele debitoarei au fost emise următoarele documente: la cerere, un număr de 3 certificate fiscale; decizia de impunere pe anul 2013, nr. 1706 din data de 17.06.2013; adresa nr._/09.07.2013 prin care se comunica răspunsul la Adresa emisă de A.S.D.R.A și înregistrată sub numărul_/18.06.2013. Iar Asociația S. Democrată a Romilor Ardeleni a depus la registratura Primăriei Municipiului Bistrița - Direcția Economică - Venituri următoarele acte: Adresa nr.209/07.31.2013 la care a fost anexată declarația fiscală pentru stabilirea taxei pe clădiri nr._, din data de 31.07.2013, însoțită de raportul de reevaluare întocmit la data de 22.07.2013, pentru bunul imobil situat în Piața Morii, nr.15.
Având în vedere actele administrativ fiscale emise și comunicate contestatoarei, precum și a corespondenței purtate între debitoare și organul fiscal începând cu data de 11.02.2010, intimatul consideră că reclamanta, încă de la începutul anului 2010, a avut cunoștință de debitele stabilite de organul fiscal în sarcina sa, mai mult decât atât, în aprilie 2010, a fost făcută o plată. Astfel că, din anul 2010 când a fost comunicată decizia de impunere nr. 6211 și până în prezent, contestatoarea a avut la dispoziție un număr de 4 ani pe parcursul cărora ar fi putut să conteste, în condițiile legii, toate actele administrativ fiscale emise și comunicate acesteia. Important de observat este faptul că perioada de timp 2010 - luna iunie 2013 a fost ștearsă din memoria contestatoarei, ceea ce îl face pe intimat să creadă că aceasta se datorează unei amnezii de care a suferit și suferă în continuare, ținând cont de cele susținute în contestația la executare introdusă împotriva somației însoțite de titlul executoriu.
În considerarea celor arătate și invocate mai sus, intimatul arată că procedura de executare silită s-a făcut cu respectarea întrutotul a prevederilor fiscale în vigoare.
În ceea ce privește la textul de lege invocat de contestatoare (art. 250 alin.1 pct.19 din Codul fiscal) și în baza căruia ar beneficia de scutire de la plata taxei pe clădiri, intimatul menționează că pentru a beneficia de o astfel de scutire trebuie să existe o hotărâre de consiliu local dată în acest sens. Astfel, pentru a putea beneficia de scutire de la plata creanțelor fiscale datorate bugetului local, în condițiile legii, contestatoarea trebuie să îndeplinească mai multe condiții prevăzute în OG nr.68/2003 privind serviciile sociale, cu modificările și completările ulterioare, condiții care, la data prezentei, nu sunt îndeplinite.
În drept s-au invocat prevederile art. 11, 16 din OG nr. 68/2003 privind serviciile sociale, art. 44, 110, 111, 124 ind. 1, 133, 145 și 172-173 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 264, 250, 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 24-65).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 21.11.2013m contestatoarea a arătat că scriptul depus de M. Bistrița face referire la Taxa pe clădiri pentru spațiul închiriat de Asociație prin Contractul de închiriere nr. 56/21.09.2009, respectiv la adresa de pe ., care a fost anulat din data de 01.05.2010, fiindu-i atribuit contestatoarei, prin schimb, spațiul situat în Piața M., nr. 15, conform Contractului de închiriere nr. 49/23.06.2011, existând anterior și un alt contract pentru anul 2010, emis în baza H.C.L. nr.56/22.04.2010.
Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, nu se face distincție între cele două spații care au generat obligații fiscale, respectiv spațiul situat Bistrița, ., în suprafață de 46,88 mp. închiriat prin Contractul nr.56/21.09.2009 și spațiul situat în Bistrița, .. 15, în suprafață de 56,62, închiriat începând cu data de 01.05.2010, urmare a H.C.L. nr.56/22.04.2010, Contract de închiriere nr.49/23.06.2011. Intimata depune ca anexe la întâmpinare Contractul de închiriere nr. 56/21.09.2009, Decizia de impunere nr.62/1/27.01.2010, reprezentând taxă pe clădirea închiriată din .. Astfel, contestatoarea recunoaște că a primit această decizie de impunere în data de 02.04.2010 și a achitat cu chitanța nr._/02.04.2010 suma de 334,00 lei.
Având în vedere că acest contract a încetat pentru spațiul închiriat în ., începând cu data de 30.04.2010, conform art.3 din. H.C.L. nr.56/22.04.2010, Asociația datora taxa pe clădiri pentru: debit la 31.12.2009 - 113 lei + majorări de 13.45 lei, în total 126,45 lei, conform adresei nr. 621/27.01.2013; debit la 30.04.2010 - încetarea Contractului pentru spațiul din ., de 401 lei /12x4 luni = 134,00 lei, conform Deciziei de impunere nr. 6211/27.01.2010. Față de cele mai sus prezentate, la data încetării Contractului de inchiriere pentru spațiul din ., ASDRA Bistrița avea achitat în plus (suprasolvire) suma de 334 lei-260,45 lei= 73,55 lei.
Conform art.5 din H.C.L. nr.56/22.04.2010, municipalitatea avea obligațiă sa încheie un nou contract de închiriere pentru spațiul din .. 15, să anuleze Decizia de impunere nr.6211/27.01.2010 și să emită o nouă decizie de impunere pentru spațiul în cauză. După cum se poate constata din anexele depuse la întâmpinare, penultima comunicare către ASDRA Bistrița, prin care se aduc la cunoștință obligațiile fiscale, este adresa nr._/16.04.2010. Următoarea Decizie de impunere nr. 1706, ASDRA Bistrița a primit-o în luna iunie 2013 și privește taxa datorată pentru anul fiscal 2013. Această Decizie de impunere a fost contestată, prezentând Raport de evaluare a spațiului, drept pentru care s-a recalculat taxa pe clădire, conform prevederilor legale.
Astfel, pentru perioadele fiscale 05._10 - anul 2011 și anul 2012, intimata nu a făcut dovada comunicării deciziilor de impunere, în conformitate cu prevederile art. 44 din OG nr.92/2003-Codul de procedura fiscală, în consecință, sunt aplicabile prevederile art.45. alin.2 din OG nr.92/2003.
În soluționarea cauzei, contestatoarea solicită instanței să țină seama și de obligațiile Locatorului și Locatarului prevăzute în Contractul de închiriere nr. 49/23.06.2011 și cel din anul 2010. Aceste prevederi ale art. 254, alin.5 din Codul fiscal nu sunt aplicabile locatarului, deoarece declarația fiscală se depune de locator (proprietarul imobilului), care deține în evidența contabilă valoarea de inventar care constituie baza de calcul a taxei pe clădire (valoarea de inventar înreg. în contabilitate x cota de impunere). Locatarul nu cunoaște valoarea de inventar a imobilului inchiriat. În acest caz, se aplică impunerea din oficiu, pe baza datelor contabile existente la locator.
Referitor la aplicarea art.250-Scutiri, alin. 1, pct. 19 din Legea nr.571/2003-Codul fiscal, privind scutirea de plată a taxei pe clădiri, intimata susține că "trebuie să existe o hotărâre de consiliu local dată în acest sens". Textul de lege nu menționează sintagma "o hotărâre de consiliu local dată în acest sens", ci numai "o hotărâre de consiliu local”. Față de această situație, contestatoarea solicită instanței să constate că există această hotărâre, respectiv H.C.L. nr.56/22.04.2010, unde se menționează asociația.
Intimata mai menționează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 11 și art.l6 din OG nr.68/2003. Dar, pentru ASDRA, sunt aplicabile numai prevederile art. 11, alin.3 pct. a din OG nr. 63/2003, iar art. 16 invocat face referire la criterii de acreditare pentru instituții de asistență socială, altele decât fundații și asociații.
Consideră reclamanta că, prin întâmpinarea depusă, M. Bistrița face o discriminare asupra asociației romilor, afirmând că "perioada de timp 2010-luna iunie 2013 a fost ștearsă din memoria contestatoarei, ceea ce ne face să credem că aceasta se datorează unei amnezii de care a suferit și suferă în continuare". Chiar dacă asociația este a romilor, intimata în calitate de autoritate publică nu o poate acuza că suferă de o boală numită "amnezie". Așa fiind, contestatoarea solicită instanței să se sesizeze din oficiu referitor la modul în care intimata înțelege să se adreseze printr-un act oficial, aducând acuzații discriminatorii unei etnii care are probleme deosebite privind integrarea socială și traiul de zi cu zi.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 72-82).
Prin răspunsul depus la dosarul cauzei la termenul din 22.01.2014, intimatul a arătat, cu privire la cele susținute de contestatoare, că pentru clădirea situată în Bistrița, ., deținută în baza Contractului de închiriere nr. 56/21.09.2009, obligațiile fiscale au fost stabilite prin Decizia de impunere 6211 din data de 27.01.2010 emisa de Primăria Municipiului Bistrița - Direcția Economică - Venituri, decizie care constituie titlu de creanță (art. 110 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală). Ulterior, în anul 2010, prin HCL nr.56/22.04.2010, s-a aprobat efectuarea schimbului spatiilor închiriate, între Asociația Club Fotbal Gloria 1922 și Asociația S. Democrată a Romilor Ardeleni Bistrița, după cum urmează: spațiul situat în Piața M. nr.15, cu spațiul situat în ..
ASDRA, prin adresa nr.209/31.03.2010, a înștiințat organul fiscal că în perioada imediat următoare va avea loc un schimb de spații între Asociația Club Fotbal Gloria 1922 și Asociația Romilor Ardeleni Bistrița, astfel că se obligă să depună o declarație fiscală rectificativă. Cu toate acestea, chiar dacă schimbul de spații a avut loc în data de 22.04.2010 (prin HCL nr.56/22.04.2010), ASDRA a depus la organul fiscal Declarația fiscală pentru stabilirea taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice nr.921/23.04.2013, pentru noul spațiu din Piața M.,nr. 15, (deținut începând cu data de 01.05.2010) doar în anul fiscal 2013. În declarația nr. 921/23.04.2013, organul fiscal a stabilit taxa pe clădiri pentru anul fiscal 2013, în sumă de 1.026 lei. Întrucât noul spațiu a fost închiriat începând cu data de 01.05.2010, prin Contractul de închiriere nr.14/2010, organul fiscal, în baza art. 91 din Codul de procedură fiscală, a stabilit retroactiv, începând cu data de 01.06.2010 și până la data de 31.12.2012, prin Decizia nr.922/23.04.2013 (pentru anii 2010-2012), obligațiile fiscale datorate bugetului local al municipiului Bistrița.
Intimatul subliniază faptul că atât Declarația fiscală nr. 921/23.04.2013 cât și Decizia de impunere nr. 922/23.04.2013, au fost comunicate în data de 23.04.2013, personal, sub semnătură. Ulterior, în data de 31.07.2013, ASDRA a depus la registratura Direcției Venituri o adresă însoțită de un Raport de reevaluare întocmit în data de 22.07.2013, pentru spațiul situat în Piața M., nr.15. Conform prevederilor fiscale în vigoare (art. 253 alin.1 cod fiscal), în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, în consecință, valoarea de inventar a clădiri fiind modificată se impune o recalculare a taxei pe clădire. Astfel că debitoarea a depus o nouă declarație de impunere înregistrată sub nr._ în data de 31.07.2013, menționându-se noua valoare de inventar a clădirii, în funcție de care, tot în aceeași declarație de impunere, organul fiscal a recalculat obligațiile fiscale începând cu data de întâi a lunii următoare înregistrării în contabilitate a noii valori de inventar a clădirii. În concluzie, titlurile de creanță în baza cărora a fost începută procedura de executare silită prin emiterea titlului executoriu nr.4538/10.07.2013, sunt Declarația fiscală nr. nr.921/23.04.2013, respectiv Decizia de impunere nr. 922/23.04.2013.
Mai mult, împotriva acestor acte administrativ fiscale, debitoarea avea la dispoziție calea de atac prevăzută în titlul IX din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în cazul în care debitoarea considera că a fost lezată în drepturile sale prin emiterea acestor acte.
Pentru cele susținute la punctul 2 din răspunsul la întâmpinare, intimatul învederează că, prin HCL nr. 56 din data de 22.04.2010, Consiliul Local al municipiului Bistrița a aprobat doar schimbul de spații închiriate între Asociația Club Fotbal Gloria 1922 Bistrița și Asociația S. Democrată a Romilor Ardeleni Bistrița. În consecință, nu sunt îndeplinite prevederile art. 250 alin. 1 pct.19 din Codul fiscal, așa cum susține debitoarea. Din punctul acestuia de vedere, prevederile OG nr.68/2003, privind serviciile sociale, cu privire la acreditare, invocate de subscrisa în întâmpinarea depusă la dosar, îi sunt aplicabile și reclamantei. Astfel că își menține cele susținute în întâmpinare.
Cu privire la punctul 3 din scriptul ante-menționat, intimatul invocă foaia cu numărul 2 - alineatul 3, unde debitoarea susține că, până la data de 10.07.2013, aceasta nu a primit de la municipalitate niciun act administrativ fiscal unde să fie menționate sumele prevăzute în titlul executoriu nr. 4538/10.07.2013, în ciuda corespondenței purtate între organul fiscal și aceasta în perioada 2010-2013, demonstrată cu documente.
În drept s-au invocat prevederile art. 11, 16 din OG nr.68/2003 privind serviciile sociale, art. 44, 110, 111, 124 ind. 1, 133, 145 și 172-173 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 264, 250, 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 87-88).
Prin precizările depuse la dosarul cauzei pentru termenul din 19.02.2014, contestatoarea a arătat că, analizând documentul depus de intimat, constată că titlul executoriu nr. 4538/10.07.2013 și somația de plată nr. 4512/_, emise de M. Bistrița, Direcția economică, este în sumă totală de 3.598,00 lei.
Contestatoarea consideră că intimatul recunoaște că pentru anii 2010, 2011 și 2012 nu s-au emis Decizii anuale de impunere, menționând că pentru această perioadă s-a emis Decizia de impunere nr. 922/23.04.2013. Astfel, locatorul (M. Bistrița), pentru spatiile proprietate închiriate, are obligația să calculeze sarcinile fiscale din oficiu și să le comunice locatarului. Debitele calculate prin Decizia de impunere nr. 922/23.04.2013 sunt pentru anul 2010=479,00 lei, pentru anul 2011=821 lei și pentru anul 2012=821 lei; în total=2.121 lei. Aceste debite nu prezintă modul de determinare a sumelor, care este cota de impunere anuală și perioada de impunere (luni, ani, etc.).
Pentru anul 2013, intimatul arată că s-a emis Decizia de impunere nr. 921/23.04.2013 anexată la răspunsul prezentat, menționându-se că reclamanta a depus un Raport de evaluare înregistrat sub nr._/31.07.2013 care a schimbat valoarea de impunere a imobilului, urmând a recalcula debitul datorat începând cu data de întâi a lunii următoare înregistrării în contabilitate a noii valori de inventar. Această operațiune presupune legal anularea Deciziei de impunere nr. 921/23.04.2013 și întocmirea a două decizii de impunere pentru anul 2013, una până la data de 31.07.2013, cu obligații calculate la valoarea de inventar a spațiului neevaluat, și una de la data de 01.08.2013, cu obligații calculate la noua valoare.
Analizând Decizia de impunere nr. 921/23.04.2013, contestatoarea ajunge la concluzia că obligația fiscală calculată este în sumă de 1.026,00 lei, rezultată din aplicarea cotei de 1,4%, asupra valorii inițiale a spațiului închiriat de 73.305,02 lei, fără a se ține seama de raportul de evaluare înregistrat. De asemenea, pentru anul 2013, intimata a emis 3 decizii de impunere, după cum urmează: Decizia de impunere nr. 921/23.04.2013=l.026,00 lei; Decizia de impunere nr.1706/17.06.2013=1.026,00 lei; și Decizia de impunere nr.6191/31.07.2013=761,00 lei.
Așa cum a arătat în Răspunsul la întâmpinare, contestatoarea a achitat în plus impozit pentru spațiul din ., în sumă de 73,55 lei, sumă care nu s-a regularizat prin debitul total de plată.
Intimatul, în Răspunsul prezentat în dosarul cauzei, arată că "titlurile de creanță în baza cărora a început procedura de executare silită, prin emiterea titlului executoriu nr. 4538/10.07.2013, sunt: Declarația fiscală nr. 921/23.04.2013, respectiv Decizia de impunere nr. 922/23.04.2013". Contestatoarea susține că, pentru anul 2013, legală este Decizia de impunere nr. 6191/31.07.2013=761,00 lei și se impune anularea celor două decizii emise anterior, în sumă de 1.026 lei. Titlul Executoriu nr. 4538/10.07.2013 este în sumă totală de 3.598,00 lei, iar adunând chiar în forma contestată valorile din cele două titluri de creanță enumerate, se obține suma de 2.121,00 lei +1.026,00=3.147,00 lei. Astfel, debitul cuprins în Titlul Executoriu nr. 4538/10.07.2013 nu este corect și nu corespunde cu debitele cuprinse în titlurile de creanță.
Contestatoarea concluzionează că titlul executoriu contestat cuprinde o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 93-96).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Împotriva contestatoarei a început executarea silită prin emiterea și comunicarea somației nr. 4512/10.07.2013 însoțită de titlul executoriu nr.4538/10.07.2013 de către Primăria Municipiului Bistrița - Direcția Economică-Venituri.
Din actele dosarului instanța reține că la data de 10.07.2013, când a fost începută procedura de executare silită prin emiterea actelor administrativ fiscale ante-menționate, debitoarea figura în evidențele fiscale cu obligații față de bugetul local în sumă de 3.598 lei, reprezentând Taxă clădiri aflate în proprietatea statului, stabilite pentru un spațiu închiriat prin Contractul de închiriere nr. 56/21.09.2009, în calitate de locatar.
În speță, titlul de creanță este decizia de impunere emisă și comunicată de către organul fiscal în data de 27.01.2010, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (confirmată primirea în data de 01.02.2010).
Trebuie menționat faptul că în luna ianuarie 2010 a fost transmis către Primăria Municipiului Bistrița - Direcția Economică-Venituri Contractul de închiriere nr. 56/21.09.2009 încheiat între M. Bistrița, în calitate de locator, și Asociația S. Democrată a Romilor Ardeleni Bistrița, în calitate de locatar, iar în urma verificărilor făcute în baza de date, intimatul a constatat că Asociația S. Democrată a Romilor Ardeleni Bistrița nu și-a îndeplinit obligația legală, conform art. 254 alin.5 din Codul fiscal, de a depune o declarație fiscală cu privire la bunul imobil închiriat în vederea stabilirii taxei datorate către bugetul local, conform prevederilor art.249 alin. 3 din Codul fiscal.
În această situație, intimatul a emis și comunicat contestatoarei adresa cu nr. 830 din data de 06.01.2010, prin poștă, (confirmată primirea în data de 11.01.2010 –fila 26 din dosar) prin care i se aduce la cunoștință debitoarei că dacă în termen de 15 zile de la primirea adresei nu depune la registratura organului fiscal o declarație de impunere cu privire bunul imobil închiriat, organul fiscal va proceda la impunerea din oficiu (potrivit datelor deținute) în baza prevederilor art. 83 alin.4 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația legală de a se prezenta la organul fiscal pentru a completa și înregistra declarația fiscală pentru stabilirea taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice, Direcția Economică – Venituri a procedat la impunerea din oficiu prin emiterea și comunicarea Deciziei de impunere nr. 6211 din data de 27.01.2010, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire ( primită de contestatoare în data de 01.02.2013- fila 29 din dosar).
Raportat la actele mai sus examinate, instanța reține că în condițiile în care titlul executoriu care a stat la baza declanșării procedurii executării silite împotriva contestatoarei a fost emis în temeiul actului constatator întocmit de intimată pe baza unor acte administrativ fiscale, iar debitoarea nu a urmat procedura specială pentru contestarea actelor administrativ fiscale pe calea contenciosului administrativ, prevăzută de dispozițiile articolelor 205-218 C.pr.fiscală, acestea fiind valabile, titlul executoriu emis în baza unor titluri de creanță constând în acte administrativ fiscale necontestate în condițiile legii, este de asemenea valabil și justifică executarea silită pornită împotriva contestatoarei.
În acest context, trebuie amintite dispozițiile imperative ale art. 172 alin. 3 C.pr.fiscală, situație față de care în cadrul procedurii de executare silită îndreptate împotriva actelor de executare silită din cadrul dosarului execuțional, debitoarea nu poate invoca apărări de fond cu privire la nelegalitatea și netemeinicia titlului de creanță devenit titlul executoriu.
În speță, a fost emisă decizia de impunere nr. 7/27.01.2010 pentru stabilirea taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice pentru anul 2010, prin care a fost stabilit în sarcina contestatoarei, în baza prevederilor din Legea nr.571/2003, obligații fiscale aferente imobilului deținut în folosință în calitate de locatar în baza contractului de închiriere nr.56/21.09.2009.
Instanța reține totodată că potrivit prev. art. 172 alin. 3 C.pr.fiscală, „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Acea altă procedură prevăzută de lege se regăsește în disp. art. 205 și urm. din OG 92/2003, procedură de care contestatorul nu a înțeles a uza.
Astfel,potrivit art. 205 din C.pr.fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii, iar conform art. 218 din același act administrativ deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată . sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Aceste prevederi sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ – jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
În aceste condiții, deși titlul de creanță reprezentat de decizia de impunere mai sus menționată i s-a comunicat contestatoarei în condițiile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a C.pr.fiscală, aceasta nu a înțeles să depună contestație împotriva deciziei de impunere nici în baza prevederilor art. 205 și urm. C.pr.fiscală și nici plângere prealabilă în baza prev. art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, apare ca fiind necesară sublinierea distincției care operează între contestația împotriva actului administrativ fiscal (conform procedurii prevăzute de art. 205 și urm. C.pr.fiscală) și contestația îndreptată împotriva actelor de executare silită.
Astfel, asupra competenței materiale și teritoriale de soluționare a contestației la executarea silită și a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunțată în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și Casație și Justiție, decizie obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 C.pr.civ., în sensul că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, (…), cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În motivarea acestei decizii, instanța supremă a subliniat distincția care trebuie făcută între „titlu executoriu fiscal”, „titlu de creanță fiscală” și „act administrativ fiscal”, concluzionând în sensul că posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul care constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
În acest sens, procedura de contestare a actelor administrativ-fiscale este reglementată de art. 209-218 Cod procedură fiscală, însă această procedură presupune soluționarea recursului administrativ prin emiterea deciziei de către Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul autorității administrativ-fiscale, contestarea acestei din urmă decizii declanșând controlul jurisdicțional dat în competența instanțelor specializate reprezentate de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor potrivit art. 218 C.pr.fiscală, cu raportare la art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Cum contestatoarea nu se poate prevala în cauză de o hotărâre judecătorească care, anulând decizia de soluționare a contestației administrative, să constate nelegalitatea deciziei de impunere ce stă la baza emiterii titlului executoriu contestat în prezenta cauză, nu se pot face aprecieri asupra legalității și temeiniciei acestuia sau a actelor de executare emise, cum este în speță somația de plată nr. 4512/10.07.2013 emise de intimat.
Raportat la considerentele expuse mai sus și textele de lege invocate, se va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, având ca obiect anularea titlului executoriu nr. 4538/10.07.2013 și a somației de plată nr. 4512/10.07.2013, emise de intimat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA S. DEMOCRATĂ A ROMILOR ARDELENI Bistrița, C._, cu sediul în Bistrița, Piața M., nr. 15, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul M. BISTRIȚA – prin DIRECȚIA ECONOMICĂ-VENITURI, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița-Năsăud, având ca obiect anularea titlului executoriu nr. 4538/10.07.2013 și a somației de plată nr. 4512/10.07.2013, emise de intimat.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. L. D. L.
RED./DACT.
MNL/R.
04.04.2014/ 4 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8596/2014.... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 5717/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
