Plângere contravenţională. Sentința nr. 2749/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2749/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 1548/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2749/2014
Ședința publică din data de 10 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale, formulată de petenta ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR - I. TERITORIAL NR. 4 CLUJ la data de 24.05.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 03.04.2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 10.04.2014.
Încheierea din 03.04.2014 face parte din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată inițial la Judecătoria Târgu M., ulterior declinată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta ., a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR - I. TERITORIAL NR. 4 CLUJ la data de 24.05.2013, ca netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, în data de 21.05.2013, ora 9, pe DN 17, Km 53, în localitatea Crainmăț, jud. Bistrița-Năsăud, a fost oprit autobuzul petentei cu nr._, condus de conducătorul auto Kacso Boldiszar, care efectua cursa regulată Târgu M.-Bistrița, conform licenței nr._ intrată în vigoare din data de 01.05.2013.
Cu ocazia controlului efectuat au fost solicitate documentele și diagramele tahografice privind programul de rulare/odihnă. Inspectorul de control rutier a reținut că nu s-au putut prezenta de către conducătorul auto, la data efectuării controlului, ultimele 28 de diagrame tahograf, conform Regulamentului (CE) nr. 561/2006, prezentând doar 11, pentru perioada 05.05._13, fapt pentru care a aplicat sancțiunea contravențională cu amendă de 4000 lei conform art. 9 alin. 1 lit. c. din O.G. nr.37/2007.
Consideră sancțiunea aplicată ca fiind netemeinică și nelegală deoarece potrivit OG nr. 2/2001 procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute de art. 16-19, sub sancțiunea anulării. Procesul-verbal de contravenție atacat nu este semnat de agentul constatator pe fiecare pagină, cerință impusă de art. 19 din OG nr. 2/2001. În situația în care, la încheierea procesului-verbal lipsește contravenientul, nu se află de față, refuză sau nu poate sa semneze, agentul constatator trebuie să facă mențiune despre aceste împrejurări, conf. art. 19 teza 2 din OG nr. 2/2001, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor.
Agentul constatator a reținut însă că de față nu erau persoane care să dețină calitatea de martor, ceea ce este greu de crezut, având în vedere că autobuzul transporta persoane pe ruta Târgu - M. - Bistrița, iar în plus era și șoferul de față care putea avea calitatea de martor.
Mai arată petenta că lipsesc din procesul-verbal datele de identificare a reprezentantului legal al persoanei juridice sancționate, conform art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001. Agentul constatator, cu ocazia încheierii procesului-verbal a trecut doar numele reprezentantului, fără alte date de identificare a acestuia, respectiv adresa, CNP, deși, din documentele existente la bordul autobuzului, existau toate datele necesare.
Lipsește din conținutul procesului-legal indicarea exactă a dispoziției legale încălcate. În acest sens agentul de control face trimitere lapidară la Regulamentul 561/2006.
Pe fondul cauzei, arată că potrivit documentelor prezentate de conducătorul auto și depuse în probațiune în prezentul proces, licența de transport a intrat în vigoare de la data de 01.05.2013, iar conducătorul auto a fost angajat începând cu data de 01.05.2013 și a început să conducă începând cu data de 05.05.2013. De la această dată, înregistrările tahografice privind perioada de condus și de repaus al șoferului respectă cerințele Regulamentului nr. 561/2006, fapt necontestat de altfel nici de agentul de control. Sancțiunea a fost aplicată însă pentru că nu au putut fi prezentate conducătorul auto ultimele 28 de foi de înregistrare privind respectarea perioadelor de odihnă și repaus, cerință prevăzută de art. 26 alin. ultim din Regulamentul nr. 561/2006. În acest fel agentul de control a ignorat o stare de fapt evidentă, de necontestat și care nu trebuie să fie dovedită, conducătorul neputând prezenta diagrame tahograf pentru perioada în care nu a lucrat, nu era angajat și nu acondus. Conducătorul auto Kacso Boldiszar nu a condus nici anterior datei de 01.05.2013 un asemenea autovehicul, motiv pentru care nu avea cum să dovedească o situație care nu intra sub incidența dispozițiilor legale citate.
Potrivit art. 26 din Regulament, atunci când conducătorul conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa IB, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control cardul de conducător al cărui titular este; orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente; foile de înregistrare corespunzătoare aceleiași perioade precum cea prevăzută la punctul anterior, în cazul în care acesta ar fi condus, pe parcursul acestei perioade, un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I. După 1 ianuarie 2008, durata se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de 28 de zile. Fașă de cele expuse mai sus, consideră că cele 11 diagrame prezentate respectă dispozițiile Regulamentului 561/2006.
În probațiune s-au depus înscrisuri (filele 5-16).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii petentei ca netemeinică și nelegală, menținerea în totalitate a procesului-verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
În temeiul art. 411 alin. 1 teza finală C. pr. civ. solicită soluționarea cauzei și în lipsă.
În motivcare a arătat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea tuturor condițiilor imperative prevăzute de OG 2/2001. Procesul-verbal a fost semnat pe fiecare pagină conform OG nr. 2/2001, dat fiind faptul că formularul standard este pe format A3. Procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 3 menționând la punctul 10 din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului. În practica constantă a Curții Constituționale s-a statuat faptul ca art. 19 alin. 1 si 3 nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție contravenientul beneficiind de toate garanțiile dreptului la apărare prin promovarea plângerii contravenționale, iar în cursul procesului își poate angaja avocat și poate face orice apărare pe care o consideră necesară.
În condițiile în care contravenientul este o persoană juridică, ce în mod obiectiv și de necontestat nu se poate afla de față la încheierea unui proces-verbal de contravenție pe ruta de transport, confirmarea acestui aspect de către martorul la care face referire art. 19 alin. 1 OG 2/2001 este lipsită de relevanță. Susținerile petentei referitoare la faptul că lipsa datelor de identificare ale persoanei care reprezintă persoana juridică atrag nulitatea absolută a procesului-verbal sunt nefondate. Art. 17 din OG 2/2001 stipulează expres sancțiunea nulității absolute a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției numai pentru omisiunea precizării denumirii și sediului persoanei juridice și nicidecum și pentru incompleta identificare a reprezentantului acesteia, fiind firesc să fie așa devreme ce răspunderea contravențională incumbă persoanei juridice și nu reprezentantului acesteia.
Referitor la descrierea faptei, arată ca agentul constatator a precizat la punctul 1 din cadrul procesului-verbal toate elementele care pot servi la identificarea si aprecierea gravitații faptelor săvârșite de către petentă. În concluzie, critica de nelegalitate invocată cu privire la acest aspect este nefondată. Faptul că agentul constatator nu a precizat în mod concret care este articolul din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 care a fost încălcat nu est un motiv de nulitate al procesului-verbal, deoarece conform dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 acesta are obligația de a menționa actul normativ care stabilește și/sau sancționează fapta contravențională și nicidecum articolul care impune obligația operatorului de transport. Mai mult decât atât, petenta, în calitatea sa de "profesionist", în sensul codului Civil, are obligația de a cunoaște și respecta toate dispozițiile legale în materia transportului rutier, indiferent câte reguli și cerințe sunt cuprinse în acestea.
Pe fondul cauzei consideră că acțiunea nu poate fi admisă având în vedere următoarele considerente că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007, constituie contravenție neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.
Dispozițiile art. 15 pct. 7 lit. a, din Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/1 dispun că atunci când conducătorul auto conduce un vehicul dotat cu echipament de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control: foile de înregistrare din săptămâna în curs și pe cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente acesteia; cartela de conducător auto în cazul care este titularul unei asemenea cartele; orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs în timpul celor cincisprezece zile precedente acesteia, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Art. 15 pct. 7 lit. c din Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 prevede că inspectorul de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului CE nr. 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor imprimate care au fost înregistrate echipamentul sau de către cartele conducătorului auto sau, în lipsa acestora, prin analiza oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor, precum cele prevăzute la articolul 16 alin. 2 și 3.
Certificatul de atestare a activității conducătorului auto prevăzut de Decizia nr. 230/2007 este documentul cu care prepusul petentei putea și trebuia să dovedească faptul că în cele 28 de zile anterioare controlului a desfășurat alte activități sau perioada de concediu, așa cum susține petenta. Faptul că petenta nu cunoaște această prevedere nu înlătură răspunderea contravențională a acesteia deoarece nu se poate prevala de propria turpitudine în susținerea neregularității propriului său fapt.
În cadrul unui control în trafic, operatorul de transport, prin prepusul (conducătorul auto), este obligat să pună la dispoziția organului de control, sub sancțiunea amenzii, toate documentele care atestă dreptul, modul de desfășurare a activității de transport și dovada existentei legale a operatorului de transport, precum și actele de identitate ale reprezentantului său (prepusului). Or, la momentul și locul controlului, conducătorul auto nu a îndeplinit această obligație.
Agentul constatator a sancționat lipsa documentelor la bordul vehiculului, respectiv lipsa diagramelor tahograf pentru ziua în curs și pentru cele 28 de zile precedente controlului sau a formularului pentru atestarea activităților în conformitate cu Decizia Consiliului European nr. 230/2007 cu modificările ulterioare, documente care trebuiau să se afle la bordul vehiculului, depunerea ulterioară a acestora la dosarul cauzei nefiind în măsura să o exonereze de răspundere pe petentă. La momentul controlului, aceasta trebuia să demonstreze legalitatea transportului și modul de desfășurare a activității conducătorului auto, pentru că fapta săvârșită de petentă reprezintă o contravenție instantanee, consumată în momentul controlului.
Prin urmare, fapta contravențională a fost delimitată corect, a existat, a fost constatată și sancționată, procesul-verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizată în mod clar de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007. Prin OG 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, a fost stabilit un sistem gradual de sancționare pentru abaterile de la Regulamentul nr. 561/2006. Acest sistem gradual a fost introdus în concordanță cu prevederile Directivei 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Directivă prin care a fost stabilit în mod unitar gravitatea nerespectărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006.
În drept s-au invocat HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificările si completările ulterioare, Regulamentul (CE) nr. 561/2006, Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, Decizia (CE) nr. 230/2007, OG nr. 2/2001, art. 205 si 411 alin. (1) teza finală C. pr. civ.
În probațiune s-au depus înscrisuri (filele 24-27).
Prin răspuns la întâmpinare petenta a reiterat, în esență, motivele de nelegalitate și netemeinicie învederate prin acțiunea introductivă.
Mai arată că, în situația dată, nu se poate stabili fapta săvârșită cu vinovăție, prevăzută și sancționată printr-un act normativ, din moment ce actul de control nu face referire directă la fapta săvârșită prin raportare la fapta stabilită și incriminată de lege. Descrierea lapidară a faptei săvârșite apare a fi descrisă și sancționată de Regulamentul nr. 561/2006 a CE, iar în întâmpinare intimata face trimitere la dispozițiile Regulamentului 3.821/85/CEE. Nu sunt întrunite nici cerințe precum existența vinovăției ori a pericolului social.
În întâmpinare intimata susține că nu au fost prezentate documentele tahograf pentru ziua în curs și pentru cele 28 de zile precedente. Acest fapt este contrazis de actul de control atacat în care se arată că au fost prezentate documentele de rulare pentru ziua în curs și pentru 11 zile anterioare, perioadă în care a avut activitate atât conducătorul auto cât și mijlocul de transport. Intimata susține că trebuia să fie făcute mențiuni pentru perioada în care conducătorul a fost în concediu de boală sau odihnă. Conform probelor depuse, conducătorul auto Kacso Boldiszar nu a fost în concediu de odihnă sau boală. Conducătorul auto a fost angajat doar de la data de 01.05.2013, anterior acestei date nu a desfășurat activitate.
În baza art. 411 alin. 1 C. proc. civ. solicită judecarea și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 24.05.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007, reținându-se în sarcina sa că, la controlul efectuat în trafic în data de 21.05.2013 pe DN 17 km 53+400m, loc. Crainmat, jud. Bistrița-Năsăud, asupra autobuzului cu nr. de înmatriculare_, care efectua transport rutier de persoane prin servicii regulate de la Târgu M. la Bistrița, în urma verificării documentelor și a diagramelor tahograf s-a constatat că pentru perioada 05.05._13 s-au prezentat 11 diagrame tahograf, nefiind respectată obligația de a prezenta în trafic un număr de 28 diagrame, pentru 28 de zile anterioare controlului, sau un alt document justificativ conform Regulamentului 561/2006 privind respectarea perioadelor de conducere și odihnă ale conducătorului auto.
Procesul-verbal a fost încheiat fără ca reprezentantul legal al petentei să fie de față, astfel că acesta nu a putut formula obiecțiuni și se arată că nu s-a putut identifica nicio persoană căreia să îi fie atribuită calitatea de martor și care să semneze procesul-verbal.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Supunând analizei apărările petentei referitoare la nelegalitatea procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal este întocmit de intimat pe un formular standard, în format A3, iar nu în format A4, astfel că nu se poate aprecia că acesta nu este semnat pe fiecare pagină, semnătura agentului constatator regăsindu-se la finele procesului-verbal, deasupra formularului reprezentând înștiințarea de plată.
Cu privire la invocarea neconsemnării în procesul-verbal a datelor de identificare a persoanei care reprezintă persoana juridică și care poate constitui un motiv de nulitate relativă și virtuală potrivit art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, instanța constată că la punctul 2 din procesul-verbal contestat este menționat numele administratorului societății. Lipsa altor date suplimentare cu privire la acest aspect nu conduce la nașterea unui dubiu în privința persoanei contravenientului persoană juridică sau la imposibilitatea identificării sale, nefiind făcută nici dovada existenței unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal.
Nici susținerea petentei legată de încheierea procesului-verbal în lipsa reprezentantului său legal, dar și a unui martor, nu este aptă să ducă la anularea procesului-verbal atâta timp cât art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 reglementează posibilitatea încheierii procesului-verbal și în lipsa contravenientului. Astfel, în cazul în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator trebuie să facă mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, iar în lipsa unui martor, va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Pentru a nu impune însă autorităților cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor condiții imposibil de îndeplinit, se observă că legea reglementează situația în care nu se poate desemna un martor asistent din motive obiective. În aceste situații, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, motive care în această cauză sunt reprezentate de încheierea procesului-verbal în altă zi decât cea a efectuării controlului, cel mai probabil la sediul intimatei - controlul a fost efectuat la data de 21.05.2013, în timp ce procesul-verbal a fost întocmit la data de 24.05.2013 -, iar agentul a menționat că de față nu au putut fi identificate persoane care să accepte calitatea de martor, avându-se în vedere și dispozițiile art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind persoanele care nu pot avea calitatea de martor.
Prin urmare, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator făcând mențiune cu privire la încheierea în lipsa reprezentantului petentei a procesului-verbal, precum și cu privire la motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa unui martor. Nerespectarea acestor dispoziții legale se sancționează cu nulitatea condiționată de existența unei vătămări, iar, în cauză, petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Eventuala vătămare cauzată prin încheierea în acest mod a procesului-verbal poate fi înlăturată prin soluționarea prezentei acțiuni, petenta având posibilitatea de a formula obiecțiunile în cadrul procesului civil declanșat.
Tot cu privire la dreptul de a face obiecțiuni, instanța are în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, nerespectarea cerințelor înscrise în acest text de lege atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Din formularea textului citat rezultă că agentul constatator are obligația de aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni numai în cazul în care contravenientul se află de față în momentul încheierii procesului-verbal, iar când procesul-verbal este încheiat în lipsa persoanei sancționate, cu respectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, obiecțiunile pot fi expuse în cadrul plângerii contravenționale, urmând a fi analizate de instanța de judecată.
Este lipsită de temei și critica de nelegalitate privind indicarea dispoziției legale încălcate. Agentul constatator a menționat în mod expres faptul că operatorul de transport a încălcat dispozițiile legale ale art. 8 alin. 1 pct. 21 din OG nr. 37/2007 care se sancționează conform art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ. Potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal va conține indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, cerință care, în cazul de față, este îndeplinită. Modul de redactare și conținutul acestor dispoziții ori aspectele de tehnică legislativă sunt atributul exclusiv al legiuitorului și nu pot face obiectul cenzurii instanței de judecată.
Trimiterea făcută la Regulamentul nr. 561/2006 privește descrierea faptei contravenționale, de neprezentare în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice sau a unui alt document justificativ, iar sarcina cunoașterii dispozițiilor legale interne, dar și a celor europene cu forță juridică obligatorie și cu aplicabilitate directă într-un stat membru, cum sunt Regulamentul CE nr. 561/2006 și Regulamentul CEE 3821/85, incumbă operatorului de transport și prepușilor săi. Instanța apreciază drept urmare că descrierea faptei a fost făcută în mod corespunzător, suficient de concis și de cuprinzător pentru a putea fi încadrată în textul de lege incident și pentru a nu fi afectată valabilitatea procesului-verbal.
De altfel, art. 1 din OG nr. 37/2007 prevede că acest act normativ stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 și Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 și abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR).
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
De asemenea, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. În măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin urmare, instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic, față de dispozițiile art. 269 și 270 Cod proc. civ. Procesul-verbal de constatare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
În cauza de față apărările petentei sunt lipsite de un suport probator apt să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa de către agentul constatator și care să ducă la concluzia netemeiniciei procesului-verbal întocmit. Simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului și că nu este vinovată de comiterea faptei nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin plângerea formulată petenta arată că, în realitate, licența operatorului de transport a intrat în vigoare de la data de 01.05.2013, iar conducătorul auto a fost angajat în data de 01.05.2013 și a început să conducă din data de 05.05.2013, fiind depuse în acest sens copia licenței de transport și copie după contractul individual de muncă al conducătorului auto. (f. 9 – 12, 14 – 16). Cu toate acestea, depunerea ulterioară la dosarul cauzei a unor documente justificative nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională a petentei, atâta timp cât ele nu au fost prezentate cu ocazia controlului în trafic, la data constatării contravenției, așa cum impun dispozițiile legale ce vor fi redate în cele ce urmează.
Chiar dacă petenta susține că agentul constatator a ignorat aceste aspecte, respectiv faptul că nu puteau fi prezentate diagrame tahograf pentru perioada în care conducătorul auto nu era angajat și deci nu a condus, iar acesta nu a condus nici anterior datei de 01.05.2013 un autovehicul care să intre sub incidența Regulamentului nr. 561/2006, conducătorul auto trebuia să dețină asupra sa și să prezinte în trafic agentului constatator documente justificative privind situația expusă de petentă, respectiv să prezinte certificatul de atestare a activității prevăzut de Decizia Comisiei Europene nr. 230/2007, modificată prin Decizia 2009/959/UE a Comisiei din 14 decembrie 2009, care nu se aplică, cum greșit arată petenta, doar situațiilor de concediu medical sau de odihnă.
Prin Decizia Comisiei Europene nr. 230/2007 privind formularul referitor la legislația socială în domeniul transporturilor rutiere, modificată prin Decizia 2009/959/UE a Comisiei din 14 decembrie 2009 a fost stabilit un model de formular pentru atestarea activităților în conformitate cu Regulamentul CE nr. 561/2006 sau AETR, cu care petenta putea și trebuia să justifice imposibilitatea prezentării de către conducătorul auto a unui număr de 28 de diagrame tahografice, pentru ziua în curs și perioada precedentă de 28 zile. Astfel, acest formular conține rubrici precum: (…) 14. s-a aflat în concediu medical; 15 s-a aflat în concediu de odihnă; 16. se afla în concediu sau în repaus; 17. conducea un vehicul exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului CE nr. 561/2006 sau AETR; 18. desfășura o altă activitate decât condusul; 19. era disponibil.
Sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile, potrivit art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, a Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, a Acordului AETR și constituie contravenție, neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital. Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c), fapta se sancționează cu amendă de la 4000 lei la 8000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
De asemenea, potrivit art. 15 alin. 7 lit. a) din Regulamentul CEE nr. 3821/85 privind aparatura de înregistrare în domeniul rutier, astfel cum a fost modificat prin art. 26 din Regulamentul CE 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, articol despre care petenta face vorbire, atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control:
(i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente;
(ii) cardul de conducător auto în cazul în care este titularul unui asemenea card și
(iii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile.
Art. 15 alin. 7 lit. c) prevede că un inspector de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cardul conducătorului auto sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor, precum cele prevăzute la articolul 16 alineatele (2) și (3).
Așadar, articolul 15 alineatul (7) litera (c) autorizează agenții de control să monitorizeze respectarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 prin verificarea foilor de înregistrare, a datelor din unitatea de la bord și a informațiilor din cardul conducătorului auto. În cazul în care aceste documente nu sunt prezentate și se oferă motive valide în acest sens, agentul de control are dreptul să inspecteze și să analizeze anumite documente, care să susțină sau să justifice aceste motive. În cazul în care se descoperă că motivele sunt nefondate, atunci a fost comisă o încălcare. Or, după cum s-a arătat, la data controlului conducătorul auto nu a prezentat niciun document care să ateste starea de fapt expusă de petentă, astfel că în mod corect s-a procedat la sancționarea operatorului de transport.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, în temeiul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În acest sens, instanța constată faptul că sancțiunea a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, că este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, iar potrivit textelor de lege redate mai sus, fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o încălcare foarte gravă a actelor normative aplicabile în această materie.
Măsura înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului este lipsită de justificare câtă vreme atitudinea petentei este de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, iar raportat la fapta concret săvârșită, nu a expus argumente care să releve existența unui grad redus de pericol social.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal ., nr._ din data de 24.05.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art. 453 Cod proc. civ., instanța va respinge cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. P. F. S.R.L., cu sediul în Râciu, .. 8, jud. M., CUI RO_, J_, cont_ _RO 01, deschis la Romanian Bank SA, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, cu sediul în Cluj-N., .. 41, jud. Cluj, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 24.05.2013.
Respinge capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.04.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
Red/Dact
CCG/NM
11.04.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1474/2014. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8596/2014.... → |
|---|
