Obligaţie de a face. Sentința nr. 4837/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4837/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 5468/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4837/2014
Ședința publică din data de 5 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. G., președinte judecătorie
GREFIER: Z. L.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții D. V. M., D. C. R. și D. E. I. împotriva pârâților P. M. BISTRIȚA și P. M. BISTRIȚA, având ca obiect pretenții - declinare.
Cauza s-a judecat pe fond la termenul de judecată din data de 15.05.2014, concluziile reprezentanților părților prezenți fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la data de 22.05.2014, apoi la data de 29.05.2014 și la data de 05.06.2014, încheierile de ședință respective făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, declinată spre competentă soluționare prin Sentința civilă nr. 475/2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, ulterior precizată, reclamanții D. V. M., D. C. R. și D. E. I. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții P. M. BISTRIȚA și P. M. BISTRIȚA, să se dispună refacerea gardului împrejmuitor dintre terenul aparținând Statului Român și teren proprietate privată, lot 2, conform Plan de delimitare a terenului, aferent imobilului de domiciliu, desființat în mod abuziv de către P. Bistrița, în vara anului 2010; refacerea celor două magazii, având suprafața totală de 12,11 mp., construite din lemn cu învelitoarea din internit; restituirea în fapt a bunurilor ridicate în mod nelegal, din beciul imobilului, din cele două magazii demolate, precum și din anexa care mai există în curtea imobilului, menționate în adresa emisă către primărie, cu obligativitatea, pentru toate aceste capete de cerere, ca cele demolate/ridicate să fie refăcute/restituite în starea în care au fost la momentul respectiv; și plata contravalorii copacilor și arbuștilor tăiați, iar în subsidiar, să se dispună restituirea în fapt a materialului de construcții rezultat din demolarea celor două magazii precum și a contravalorii cheltuielilor de refacere al acestora; și plata contravalorii bunurilor ridicate.
În motivare se arată că, prin acțiunea sa din luna august 2010, P. Bistrița, încălcând cu nonșalanță dreptul la proprietatea privată, a procedat la demolarea a mai mult de jumătate din gardul împrejmuitor, având lungimea totală de 42,02 m. Terenul și imobilul situat în Bistrița, . aparțin proprietarei D. V. M., conform extras CF nr._.
Reclamanții consideră că întreg materialul provenit din această acțiune abuzivă, a fost luat și dus de la fața locului, fără acordul proprietarului, în acest sens. La fel s-a procedat și cu bunurile proprietatea lor, aflate la fața locului, menționate la petitul trei din acțiune, de asemenea fără acordul lor în acest sens.
Prin cele două cereri înregistrate la pârâtă, reclamanții au solicitat să se precizeze temeiul legal al demersului lor, precum și refacerea/restituirea celor demolate/ridicate. Ca motivare a solicitării au invocat faptul că acțiunea a fost îndreptată împotriva unor bunuri proprietate privată. Astfel, demersul primăriei nu este susținut de sentință judecătorească definitivă și executorie, fiind astfel, în mod vădit abuziv.
De asemenea, reclamanții arată că, în vederea rezolvării pe cale amiabilă a situației relatate, au fost în audiență la primar, pe data de 14.09.2010.
Prin cea de-a doua adresă, din data de 06.12.2010, transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, formulată din aceleași considerentele - soluționare pe cale amiabilă a situației, aceștia au revenit încă odată cu solicitarea de a se refacere/restitui cele demolate/ridicate.
Prin răspunsul primăriei, având nr. înregistrare_/14.10.2010, pârâta refuză, în mod nejustificat, să dea curs solicitărilor legale ale reclamanților, invocând acțiunea de îndepărtare al unor deșeuri, la care însă nu s-a referit cererea. Astfel, reclamanții precizează că la cea de-a doua solicitare nu au primit niciun răspuns, considerând că, în contrar cu promisiunea făcută de primar, situația nu se poate rezolva pe cale amiabilă, context în care soluția amiabilă, așteptată până în prezent și primordială pentru aceștia, nu este dorită de primărie.
Arată reclamanții că bunurile proprietatea lor, care au fost luate și duse de la fața locului fără acordul proprietarului și fără să se fi întocmit o listă de inventariere a acestora sunt: chiuveta porțelan, de culoare albă, cu robinet inox și tot ce ține de scurgere; 1 frigider arctic cu congelator; 1 hotă electrică de culoare albă; 1 sobă metalică de culoare maro, cu combustibil lichid, motorină; 1 sobă metalică de culoare albă, cu cuptor și plită, cu combustibil lichid, petrol; 2 buc. butoaie metalice pentru combustibil lichid; 1 dulap de bucătărie, din lemn masiv, cu vitrină și sertare, având culoarea roșie; 1 frigider Fram, model vechi, transformat în congelator; 1 aragaz cu 3 ochiuri, având culoare albastră; 1 aragaz cu 4 ochiuri, având culoare verde; 1 mașină de spălat cu storcător; 1 sobă mică șamotată, de culoare albă; 1 cădiță de duș emailată, din fontă; 2 chiuvete de dimensiuni mici, din porțelan; 1 ladă mare de zestre din lemn masiv; 1 etajeră din lemn masiv; 1 etajeră din fier forjat; 3 lăzi pline cu cărți; 1 bazin tip piscină, oval, având dimensiune medie; gard ornamental executat manual, din fier forjat, compus din 4 buc. (2 buc, 1x2,5 m., 2 buc. 1x1,4 m.); unelte (lopată, greblă, sapă, hârleț, secure); 1 tomberon pentru gunoi menajer.
În drept s-au invocat prevederile Legii 554/2004.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-14, 41-42, 46-47).
Legal citat, pârâtul P. municipiului Bistrița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă, sens în care invocă excepția lipsei capacității (și implicit a calității) procesuale pasive a Primăriei M. Bistrița, iar în subsidiar, ca inadmisibilă, invocând excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, raportat la prevederile art. 7 din Legea 554/2004 coroborat cu art. 109, alin. 2 Cod procedură civilă; ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților D. C. R. și D. E. I., și ca fiind neîntemeiată.
În motivare, pârâtul apreciază acțiunea reclamanților ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă - P. municipiului Bistrița, raportat la prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia primăria este doar o structură funcțională cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Aceasta structură funcțională nu are personalitate juridică și nu poate sta în justiție, mai ales și în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pe care se întemeiază prezenta acțiune. În conformitate cu prevederile acestei legi, calitatea procesuală pasivă este dată de calitatea de autoritate publică - în sensul definit la art. 2, lit. b) „orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public".
Un alt argument pentru susținerea excepției invocate, dar și pentru inadmisibilitatea acțiunii raportat la obiectul ei, îl oferă definiția dată de art. 2, lit. f). din Legea nr. 554/2004 - „contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim". Or, în cazul de față, prin modul în care este formulată și motivată acțiunea, aceasta nu se circumscrie sferei de aplicare al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, atât din punctul de vedere al părților, cât mai ales din punct de vedere al obiectului juridic.
Pentru ca o acțiune promovată în temeiul Legii 554/2004 să fie admisibilă, trebuie să se facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută la art. 7 din lege. Apreciază pârâtul că cererile la care se face referire în cuprinsul acțiunii, formulate de către D. E. I. către P. M. Bistrița nu pot fi considerate ca având semnificația îndeplinirii procedurii prealabile, în sensul legii contenciosului administrativ, din două motive: pe de o parte, persoana care le-a formulat nu avea calitatea de proprietar al imobilului și anexelor la care se face referire, iar pe de altă parte, răspunsul nr._/14.10.2010 - calificat ca fiind un refuz nejustificat al autorității publice de a da curs solicitării - provine de la Serviciul Public Poliția Comunitară din cadrul Primăriei Bistrița, și conține o . clarificări cu privire la motivele de fapt și de drept care au generat desființarea construcțiilor provizorii din municipiul Bistrița, ..
În ceea ce privește excepția formulată în al doilea subsidiar, pârâtul arată că, din extrasul CF anexat acțiunii introductive, reiese că proprietarul imobilului situat pe . din municipiul Bistrița este D. V.-M., astfel că este singura care ar putea justifica, eventual, calitate procesuală activă într-un litigiu care se referă la imobilele proprietatea sa. Ceilalți doi reclamanți, respectiv Domniei C. R. și D. E. I., nu fac dovada calității procesuale active în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, pârâtul arată că acele construcții provizorii la care se referă acțiunea - situate în municipiul Bistrița, ., au fost desființate ca urmare a adoptării Hotărârii Consiliului Local al municipiului Bistrița nr. 44/2005, privind desființarea construcțiilor provizorii - cotețe, magazii, garaje - pentru protejarea și punerea în valoare a Centrului Istoric al municipiului Bistrița, modificată prin HCL nr. 92/2005.
În concret, acțiunea de desființare a respectivelor construcții provizorii - de fapt niște magazii aflate în stare avansată de degradare, a avut loc în luna august 2010, după ce proprietara acestora, D. V., a fost avertizată în mod repetat, acordându-i-se mai multe termene de remediere pe care nu le-a respectat, fiind și sancționată contravențional ca urmare a unor plângeri ale cetățenilor locuitori ai zonei.
Pârâtul precizează că acest demers al autorității locale s-a impus ca fiind imperios necesar, dat fiind că, în respectivele anexe, în curte, cât și în locuință, numita D. a adunat și depozitat o mare cantitate de deșeuri de diferite feluri, care constituiau un focar de infecție și un potențial pericol de incendiu.
În ceea ce privește cele două magazii, au fost întocmite anterior desființării, două acte de control - în data de 10.08.2010, respectiv în data de 17.08.2010 de către Serviciul Control, Biroul Disciplină în construcții din cadru Poliției Comunitare, prin care se descrie starea acestora și se dispune demolarea. Ambele acte de control au fost semnate de către D. V. și sunt însoțite și de fotografiile realizate la fața locului.
Toate deșeurile și materialele rezultate în urma acțiunii de desființare a construcțiilor provizorii au fost ridicate în prezența numitei D. V., care și-a exprimat în scris acordul, după care au fost transportate și depozitate în rampa de deșeuri a municipiului.
Susținerile din cuprinsul acțiunii cu privire la o așa-zisă ridicare în mod nelegal a altor bunuri, vor trebui să fie dovedite, în caz contrar sunt cu totul irelevante. Astfel, din fotografiile depuse în probațiune reiese cu claritate felul în care arătau curtea și cele două construcții improvizate, pentru a demonstra că demersul de desființare a fost nu numai justificat, ci absolut necesar. În plus, prin desființare, nu s-a făcut decât să se transpună în practică o Hotărâre a Consiliului Local, un act administrați perfect valabil, a cărui legalitate nu a fost contestată direct până în prezent de către petenți.
În drept s-au invocat prevederile art. 1, art. 2, art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 109, alin. 2 Cod procedură civilă și HCL 44/2005, modificată prin HCL 92/2005.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 26-38).
Prin memoriul depus la dosarul cauzei la termenul din 07.02.2012, reclamanții au solicitat să se dispună respingerea excepțiilor invocate de pârât, ca neîntemeiate.
În motivare se arată că, prin întâmpinarea depusă de pârâtă la termenul din 18.10.2011, aceasta a înțeles să invoce excepția lipsei capacității (și implicit a calității) procesuale pasive a Primăriei M. Bistrița, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților Domniei C. R. și D. E. I.. În susținerea lipsei capacității (și implicit a calității) procesuale pasive a Primăriei M. Bistrița, este invocat art. 77 din legea nr. 215/2001 actualizată, precum și lipsa personalității juridice a structurii funcționale la care se referă art. 77 din legea pomenită.
Față de aceste susțineri, de o puerilitate de care și un preșcolar s-ar rușina, reclamanții învederează, pe lângă contradictorialitatea susținerilor pârâtei, faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată împotriva Primăriei M. Bistrița, prin primarul acesteia, în calitate de reprezentant legal, stare de fapt evidențiată și în precizările formulate prin nota depusă la dosarul cauzei, prin registratura instanței, pentru termenul din 29.11.2011. Faptul că reprezentanții primăriei nu vor sau poate nu sunt în stare să priceapă acest fapt, nu este de natură a-l modifica. Consideră, de asemenea, că instituția, a cărei onoare și credibilitate este, în mod profesionist terfelită, nu se poate prezenta în instanță decât prin reprezentantul ei legal.
Cert este și faptul că primăriile sunt unități administrativ-teritoriale, așa cum prevede art. 1 și 2 din legea nr. 215/2001 actualizată. În acest context, reclamanții consideră că sunt întrunite prevederile art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004 prin care este definită noțiunea de autoritate publică, în sensul prezentei legi, „autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică...". Totodată, prin faptul că gardul demolat abuziv nu a fost refăcut respectiv bunurile reclamanților furate cu aceeași ocazie nu le-au fost retrocedate, deși acestea au fost solicitate de ei prin cele două cereri transmise primăriei, considerând astfel că sunt întrunite și prevederile art. 2 alin. 1 lit. f din legea nr. 554/2004, interpretate în mod eronat de către pârâtă.
De asemenea, invocata lipsă a personalității juridice este eronată și în contextul în care reclamanții susțin că nu s-au referit la acest aspect. Admițând, prin absurd, consideră totuși că lipsa personalității juridice invocată, oricum nu își poate găsi aplicabilitatea, atâta timp cât primăriile au organe proprii de conducere și, prin urmare, pot sta în judecată ca pârâte, astfel cum prevede art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă. În concluzie, având în vedere cele arătate și susținute de înscrisurile aflate la dosar, consideră aceștia că excepția invocată este neîntemeiată și nefondată, în consecință, se impune respingerea ei.
În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtă, reclamanții arată că, așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii introductive, prin cererea înregistrată la pârâtă cu nr._/14.09.2010, respectiv prin cea transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ambele anexate acesteia, au solicitat soluționarea pe cale amiabilă a situației create prin demolarea abuzivă, respectiv prin furtul bunurilor aflate în locațiile devastate. Prin adresa răspuns având nr. înregistrare_/14.10.2010, emisă de pârâtă, anexată de asemenea cererii de chemare în judecată, nu a fost invocată această excepție, deși putea să o facă.
Legat de acest aspect, se învederează că reclamanta D. E. I. a acționat în baza împuternicirilor primite din partea mamei sale, D. V. M., respectiv al fiului ei, D. C. R.. Astfel, mandatara, în demersurile repetate efectuate, a trecut, în mod normal, numele propriu, tocmai în baza împuternicirilor primite. Mai mult, reclamanta D. V. este în vârstă de 84 ani, starea ei de sănătate precum și vârsta înaintată nepermițându-i efectuarea demersurilor legate de demolarea abuzivă și furtul bunurilor aflate în locațiile devastate, iar reclamantul D. C., în aceea perioadă, urma să plece la muncă, în Germania, fiind astfel în imposibilitatea de a efectua personal demersurilor aferente. În acest context, reclamanții consideră că procedura prealabilă a fost efectuată întocmai și în spiritul prevederilor art. 7 alin. 1 din legea nr. 554/2004.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților D. C. R. și D. E. I., invocată de pârâtă, reclamanții învederează că, având în vedere faptul că printre bunurile furate se aflau și cele ale celor doi reclamanți, față de care s-a invocat excepția, consideră că și această excepție este în mod eronat invocată.
Prin cererile în probațiune menționate în acțiunea introductivă, intenționează să dovedească acest fapt, necontestat nici de pârâtă care, prin întâmpinarea formulată, în conținutul considerentelor pe fond, arată că „susținerile din cuprinsul acțiunii cu privire la o așa-zisă ridicare în mod nelegal a altor bunuri, vor trebui să fie dovedite...", ultimul alineat, fila 3 din întâmpinare, admite cele inserate de aceștia. Așa fiind, prin excepția invocată, pârâta sugerează îngrădirea, în ceea ce îi privește pe reclamanți, a dreptului fundamental conferit prin art. 21 din Constituția României.
Reclamanții consideră că, în urma aprecierii cererilor lor în probațiune, și doar după efectuarea probatoriului admis de instanță, se va putea stabili dacă au sau nu calitate procesuală.
În drept s-au invocat prevederile Legii 215/2001, Legea 554/2004, Cod procedură civilă și art. 1 alin. 5 și art. 16 alin. 2 din Constituția României.
La termenul de judecată din 20.03.2012, reclamanții și-au precizat acțiunea (f.61-62) împotriva Primarului municipiului Bistrița, în calitate de comitent al funcționarilor Primăriei Bistrița însărcinați cu efectuarea actelor de control și care au participat la acțiunile de demolare ale construcțiilor acestora (art. 1000 alin. 3 din Codul civil), solicitând ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâtul să refacă gardul împrejmuitor dintre terenul aparținând Statului Român și terenul proprietate a acestora, desființat în mod abuziv de către reprezentanții primăriei Bistrița, iar în caz de refuz, să fie autorizați ei să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului; să oblige pârâtul să refacă cele două magazii distruse, având suprafața totală de 12,11 mp, iar, în caz de refuz, să fie autorizați reclamanții să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului; să oblige pârâtul să restituie bunurile mobile ridicate abuziv, descrise în notele de ședință depuse la dosar în data de 29.11.2009, ori, în caz contrar, să achite contravaloarea acestor bunuri, potrivit expertizei ce se va efectua în cauză; să oblige pârâtul la plata contravalorii copacilor și arborilor tăiați abuziv.
În motivare se arată că în cazul de față sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 1000 alin. 3 Cod civil. P., în calitate de reprezentant, conform art. 62 din Legea nr. 215/2001 republicată, răspunde pentru faptele culpabile ale prepușilor (angajați ai primăriei).
Pentru a putea angaja răspunderea comitentului trebuie, în primul rând, să fie îndeplinite două condiții speciale. Să existe un raport de prepușenie, or în cazul de față, cei care au participat la această acțiune sunt angajați ai Primăriei municipiului Bistrița, aceștia beneficiind de un contract de muncă. Din organigrama Primăriei rezultă că Poliția locală împreună cu serviciile și birourile subsecvente sunt în subordinea Primarului. A doua condiție specială este ca fapta ilicită să fie săvârșită în funcțiile care le-au fost încredințate. Angajații primăriei au acționat în baza unor hotărâri de Consiliu local și în baza unor acte de control.
Pe de altă parte, este necesar ca cei care au participat la această acțiune să fi săvârșit ei înșiși o faptă ilicită. Or, așa cum s-a arătat în prealabil, aceștia nu s-au rezumat doar la a strânge deșeurile existente, ci au trecut inclusiv la demolarea gardului, a unor construcții solide și au ridicat diverse bunuri mobile ale reclamanților, bunuri descrise anterior.
Reclamanții consideră îndeplinite și condițiile generale de răspundere civilă delictuală, raportat al art. 998-999 Cod civil: prejudiciu (evidențiat în petitele formulate), fapta ilicită a prepușilor (care au distrus bunuri proprietate privată), culpa prepușilor și raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu.
În drept s-au invocat prevederile art. 1000 alin. 3 Cod civil.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 27.03.2014, pârâtul P. municipiului Bistrița a solicitat respingerea acțiunii petenților D. C. R. și D. E. I., în principal, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă; respingerea ca neîntemeiată a acțiunii petenților, așa cum a fost ea ulterior precizată; în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi reclamanți indicați, din extrasul CF anexat acțiunii introductive reiese că proprietarul imobilului situat pe . din municipiul Bistrița este D. V.-M., astfel că este singura care ar putea justifica, eventual, calitate procesuală activă într-un litigiu care se referă la imobilele proprietatea sa, ceilalți doi reclamanți, respectiv D. C. R. și D. E. I. nefăcând dovada calității procesuale active în prezenta cauză; iar pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Fără a mai reveni în detaliu asupra argumentelor expuse în cuprinsul întâmpinării, cu privire la aspectele de fapt, se impune în primul rând analizarea temeiului de drept al acțiunii, pentru ca instanța să se poată pronunța asupra admisibilității acesteia. Inițial, temeiul de drept al cererii de chemare în judecată a fost art. 8, alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ulterior acesta s-a modificat, reclamanții precizându-și acțiunea cu indicarea temeiului de drept ca fiind art. 1000 alin. 3 cod civil precum și art. 998-999 C. civ. Totuși, prin modul de formulare a petitelor acțiunea este una având ca obiect obligația de a face, și nu o acțiune având ca obiect angajarea răspunderii civile delictuale. Analizând precizarea de acțiune depusă de reclamanți prin avocat la termenul din data de 20.03.2012, pârâtul reține următoarele petite: obligarea pârâtului să refacă gardul împrejmuitor dintre terenul aparținând statului Român și terenul proprietatea dânșilor; obligarea pârâtului să refacă cele două magazii distruse, în suprafață totală de 12,11 mp; obligarea pârâtului să restituie bunurile mobile ridicate abuziv, descrise în notele de ședință depuse la dosar în data de 29.11.2009, ori achitarea contravalorii acestor bunuri, potrivit expertizei ce se va efectua în cauză; și obligarea pârâtului la plata contravalorii copacilor și arborilor tăiați abuziv.
Raportat la aceste petite, acțiunea a fost calificată de instanță ca fiind o acțiune având ca obiect obligația de a face, ori temeiul de drept indicat se referă la răspunderea civilă delictuală pentru fapta comitenților pentru prepuși și la răspunderea pentru fapta proprie. Prin urmare, în analizarea temeiniciei și netemeiniciei pretențiilor reclamanților trebuie pornit de la textul art. 998-999 C. civ. și art. 1000 alin. 3 C. civ., respectiv, trebuie analizate în detaliu condițiile angajării răspunderii civile delictuale.
Potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Art. 999 C. civ., prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. În conformitate cu art. 1000 alin. 3 C. civ., stăpânii și comitenții răspund de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.
Art. 998-999 C. civ. instituie, așadar, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, dar în același timp consacră principiul general al răspunderii pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, în timp ce art. 1000 alin. 3 C. civ. reglementează condițiile angajării răspunderii comitentului pentru faptele prepusului său. Din analiza art. 998-999 C. civ. se ajunge la constatarea că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, ca de altfel, răspunderea delictuală în general, presupune existența sau întrunirea cumulată a următoarelor condiții sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Prin prejudiciu se înțelege orice rezultat dăunător, prejudiciabil, de natură patrimonială sau nepatrimonială, ce constituie efecte ale încălcării drepturilor subiective și intereselor legitime ale persoanei, prejudiciul trebuind să fie unul cert, respectiv, existența lui să fie sigură, neîndoielnică și să poată fi evaluată în prezent.
Prin fapta ilicită se înțelege orice conduită a omului - desigur se au în vedere nu numai persoanele fizice, dar și persoanele juridice, prin care se încalcă normele dreptului obiectiv sau regulile de conviețuire socială, săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice împotriva autorului lor, efecte care totuși se produc în puterea legii. Cu alte cuvinte, prin fapta ilicită se înțelege acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este absolut necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, respectiv, prejudiciul cauzat unei anumite persoane să fie consecința faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Apoi, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului ei, să fi fost săvârșită din culpa acestuia, culpa fiind definită în doctrină ca atitudinea psihică a autorului faptei ilicite și păgubitoare față de fapta respectivă și față de urmările acelei fapte.
În plus, în cazul răspunderii civile delictuale întemeiate pe prevederile art. 1000 alin. 3 C. civ., pe lângă condițiile mai sus menționate, este necesar să fie întrunite și, câteva condiții speciale în absența cărora nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a comitentului pentru faptele prepusului său. Aceste condiții speciale sunt: existența raportului de prepușenie între comitent și prepus și săvârșirea faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de comitent. Prin raport de prepușenie se înțelege un raport de subordonare între prepus și comitent, concretizat prin încredințarea de către comitent a unor funcții în sarcina prepușilor.
Dacă toate aceste condiții mai sus amintite sunt cumulativ întrunite, atunci este posibilă angajarea răspunderii civile delictuale în condițiile art. 998-999 și 1000 alin. 3 C. civ.
Prin HCL nr. 44/2005 se aprobă desființarea mai multor construcții cu caracter provizoriu situate în Centrul Istoric al municipiului Bistrița - prevăzute punctual în anexele 1-16, iar imobilele care fac obiectul acțiunii sunt menționate în anexa nr. 8. a fost prevăzut termenul de 1 iulie 2005 pentru desființarea construcțiilor de către persoanele fizice sau juridice care le dețin, iar în cazul în care nu se vor conforma în mod voluntar, desființarea se va face etapizat prin Serviciul public municipal Direcția de administrare a Domeniului Public și cu aplicarea unei amenzi. Prin urmare, acțiunea de punere în aplicare a unui act administrativ emis de Consiliul Local al municipiului Bistrița de către cei nominalizați nu poate fi considerată o acțiune nelegală, ce presupune o culpă și cu intenția de a cauza un prejudiciu.
Verificând în speță, raportat la întreaga probațiune administrată în cauză, întrunirea cumulativă a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, se poate constata de către instanță că aceste condiții nu au fost îndeplinite, astfel încât nu este posibil a se face aplicarea art. 998-999 C. civ., respectiv, art. 1000 alin. 3 C. civ.
Reclamanții nu au făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a Primarului municipiului Bistrița, mai ales că acțiunea de desființare a construcțiilor provizorii a fost dispusă printr-o Hotărâre a Consiliului Local al municipiului Bistrița, pe care P. avea obligația de a o duce la îndeplinire, conform prevederilor Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale republicată. De asemenea, și Direcțiile de specialitate - Direcția Administrare Fond Imobiliar și Serviciul Public municipal Direcția de administrare a Domeniului Public au avut obligația legală de aducere la îndeplinire a Hotărârii Consiliului Local al municipiului Bistrița. Astfel, nu se poate pune în nici un caz problema vreunei culpe a pârâtului, vreunei fapte ilicite săvârșite nici de acesta și nici de prepușii săi, și nici nu există legătura de cauzalitate cu prejudiciul suferit de reclamanți.
Este real faptul că reclamanților li s-a cauzat probabil un anumit prejudiciu prin faptul demolării construcțiilor provizorii și îndepărtarea tuturor obiectelor din curte - așa cum apar ele în fotografiile existente la dosar, însă acest prejudiciu nu se datorează în nici un caz conduitei pârâtului.
Construcțiile provizorii la care se referă acțiunea - situate în municipiul Bistrița, ., au fost desființate ca urmare a adoptării Hotărârii Consiliului Local al municipiului Bistrița nr. 44/2005, privind desființarea construcțiilor provizorii - cotețe, magazii, garaje - pentru protejarea și punerea în valoare a Centrului Istoric al municipiului Bistrița, modificată prin HCL nr. 92/2005.Motivul pentru care a fost adoptată această decizie a fost faptul că majoritatea acestor construcții erau insalubre, cu un aspect necorespunzător, creând un mediu propice pentru adăpostirea și înmulțirea rozătoarelor și a diferitelor insecte.
În concret, acțiunea de desființare a respectivelor construcții provizorii - de fapt niște magazii aflate în stare avansată de degradare, a avut loc în luna august 2010, după ce proprietara acestora, D. V., a fost notificată în mod repetat, acordându-i-se mai multe termene de remediere pe care nu le-a respectat, fiind și sancționată contravențional ca urmare a unor plângeri ale cetățenilor locuitori ai zonei.
Pârâtul precizează că acest demers al autorității locale s-a impus ca fiind imperios necesar, dat fiind că, în respectivele anexe, în curte, cât și în locuință, numita D. a adunat și depozitat o mare cantitate de deșeuri de diferite feluri, care constituiau un focar de infecție și un potențial pericol de incendiu.
În ceea ce privesc cele două magazii, au fost întocmite anterior desființării, două acte de control - în data de 10.08.2010, respectiv în data de 17.08.2010 de către Serviciul Control, Biroul Disciplină în construcții din cadru Poliției Comunitare, prin care se descrie starea acestora și se dispune demolarea. Ambele acte de control au fost semnate de către D. V. și sunt însoțite și de fotografiile realizate la fața locului. Toate deșeurile și materialele rezultate în urma acțiunii de desființare a construcțiilor provizorii au fost ridicate în prezența lui D. V., care și-a exprimat în scris acordul, după care au fost transportate și depozitate în rampa de deșeuri a municipiului.
Susținerile din cuprinsul acțiunii cu privire la o așa-zisă ridicare în mod nelegal a unor bunuri nu sunt întemeiate. Din fotografiile depuse în probațiune reiese cu claritate felul în care arătau curtea și cele două construcții improvizate, pentru a demonstra că demersul de desființare a fost nu numai justificat, ci absolut necesar. În plus, prin desființare, nu s-a făcut decât să se transpună în practică o Hotărâre a Consiliului Local, un act administrați perfect valabil, a cărui legalitate nu a fost contestată direct până în prezent de către petenți.
Cât privesc valorile estimate de reclamanți pentru bunurile indicate, pârâtul apreciază că aceste valori nu reies cu certitudine din probatoriul administrat în cauză. Martorii audiați nu au putut preciza și cuantifica valorile acestor obiecte, pe care de altfel nici nu le-au menționat decât în parte, iar expertiza tehnică efectuată în cauză o apreciem ca fiind total irelevantă - pentru motivele arătate în obiecțiunile depuse la dosar.
Raportat la toate aspectele arătate mai sus, precum și la conținutul întâmpinării, obiecțiunilor și tuturor înscrisurilor depuse la dosar, pârâtul apreciază că, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 998-999 C. civ. și ale art. 1000 alin. 3 C. civ., impunându-se deci respingerea acțiuni reclamanților ca neîntemeiată.
În ședința publică din 15.05.2014, prin prisma considerentelor expuse în încheierea de ședință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Bistrița, ca fiind întemeiată și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților D. C. R. și D. Eba I., ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, având în vedere actele depuse la dosar, probațiunea administrată și susținerile părților, instanța reține în fapt următoarele:
Prin HCL nr. 44/31.03.2005 s-a aprobat desființarea mai multor construcții cu caracter provizoriu sau fără autorizație, situate în Centrul Istoric al municipiului Bistrița, prevăzute în anexele 1-16 din hotărâre, inițial fiind prevăzut termenul de 1 iulie 2005 pentru desființarea construcțiilor de către persoanele fizice sau juridice care le dețin, în cazul în care nu se vor conforma în mod voluntar, desființarea urmând a se va face etapizat prin Serviciul public municipal „Direcția de administrare a Domeniului Public” și cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 5 milioane lei (f.28-29). Ulterior, prin HCL nr. 92/16.06.2005 termenul pentru desființarea construcțiilor de către deținători a fost prelungit până la data de 1 august 2005 (f.26-27).
Motivul pentru care au fost adoptate cele două hotărâri a fost acela că majoritatea construcțiilor provizorii - cotețe, magazii, garaje - erau insalubre, cu un aspect necorespunzător, creând un mediu propice pentru adăpostirea și înmulțirea rozătoarelor și a diferitelor insecte.
În anexa nr. 8 din prima hotărâre sunt menționate construcțiile din litigiu, situate în municipiul Bistrița, ., constând în 2 magazii aflate în stare avansată de degradare, cu privire la desființarea cărora reclamanta D. V. a fost avertizată în mod repetat, acordându-i-se mai multe termene de remediere pe care nu le-a respectat, fiind și sancționată contravențional ca urmare a unor plângeri ale cetățenilor din zonă, astfel că în luna august 2010 angajații Primăriei municipiului Bistrița au procedat la desființarea lor.
Anterior desființării au fost întocmite de către Serviciul Control, Biroul Disciplină în Construcții din cadrul Poliției Comunitare, două acte de control în data de 10.08.2010 și respectiv, în data de 17.08.2010 (f.34, 37), prin care s-a descris starea acestora și s-a dispus demolarea. Ambele acte de control sunt semnate de către reclamanta D. V. și sunt însoțite și de fotografiile realizate la fața locului (f.35, 36, 38).
Deșeurile și materialele rezultate în urma acțiunii de desființare a construcțiilor provizorii au fost ridicate în prezența reclamantei, care și-a exprimat acordul în scris, după care au fost transportate și depozitate în rampa de deșeuri a municipiului Bistrița.
Nefondat susțin reclamanții că ridicarea acestor anexe s-ar fi efectuat în mod nelegal, deoarece din fotografiile depuse în probațiune (f.35, 36, 38, 112-116) reiese cu claritate felul în care arătau curtea și cele două construcții provizorii, astfel că demersul de desființare a fost nu numai justificat, ci absolut necesar.
În plus, prin desființare nu s-a făcut altceva decât să se transpună în practică o hotărâre a consiliului local, ce reprezintă un act administrativ perfect valabil, a cărui legalitate nu a fost contestată pe calea contenciosului administrativ de către reclamanți.
Cum, acțiunea de punere în aplicare a unui act administrativ emis de consiliul local nu poate fi calificată drept o acțiune nelegală – ce presupune o culpă și intenția de a cauza un prejudiciu, instanța constată că solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului la refacerea celor două magazii sau, după caz, autorizarea de executare a acestor lucrări pe cheltuiala pârâtului, nu poate primi o soluționare favorabilă.
În ceea ce privește bunurile mobile indicate de reclamanți ca fiind ridicate din magaziile demolate și din beciul imobilului situat în Bistrița, ., din probatoriul administrat în cauză nu reiese cu certitudine existența lor, starea tehnică, gradul de uzură, și cu atât mai puțin valoarea lor de circulație, martorii audiați în instanță neputând preciza și cuantifica valorile acestor obiecte, pe care de altfel nici nu le-au menționat decât în parte (mașină de spălat, frigider, lemne, haine, rame și materiale pentru tablouri).
Nici numărul sau valoarea copacilor și arborilor pretins tăiați cu prilejul acțiunii de desființare a construcțiilor nu a fost dovedită de către reclamanți, nici măcar nu s-a precizat esența sau dimensiunile acestora ori contravaloarea materialului lemnos tăiat de pe terenul reclamanților, astfel încât se poate conchide că pretențiile acestora de obligare a pârâtului la restituirea bunurilor mobile sau, după caz, la plata contravalorii lor, inclusiv a copacilor și arborilor tăiați sunt vădit nefondate.
Este însă întemeiată susținerea că în mod nelegal angajații Primăriei municipiului Bistrița au procedat la desființarea gardului împrejmuitor dintre terenul aparținând Statului român și terenul reclamanților cu ocazia demolării celor două anexe, deoarece un asemenea obiectiv nu era prevăzut în HCL nr. 44/31.03.2005, iar expertiza tehnică de specialitate întocmită în cauză de expertul Ț. C. a evidențiat faptul că gardul era construit din plasă de sârmă pe stâlpi din țeavă de oțel, la distanțe de 2,0 m. interax. pe înălțimea stâlpilor de 2,5 m (inclusiv porțiunea de pământ), respectiv înălțime medie supraterană de 1,7 m., lungimea totală a gardului desființat fiind de 23,5 m., rezultând o suprafață de 40,00 mp. Totodată, raportul de expertiză a concluzionat că starea tehnică pentru porțiunea de gard rămasă este bună (f.155).
În sprijinul reținerilor de mai sus este și probatoriul testimonial administrat în cauză (132, 133, 144, 145), martorii audiați arătând în depozițiile lor că angajații primăriei au venit cu un tractor și un buldozer care „a ras de pe fața pământului” gardul împrejmuitor al proprietății reclamanților, fiind demolat în proporție de trei sferturi din lungimea lui de circa 40 metri.
Este adevărat că angajații instituției au acționat în baza unor hotărâri de consiliu local și a unor acte de control, însă, așa cum întemeiat arată reclamanții, aceștia nu s-au rezumat doar la desființarea celor două magazii și la îndepărtarea deșeurilor existente, ci au trecut inclusiv la demolarea gardului împrejmuitor, ceea ce le-a cauzat reclamanților în prejudiciu în valoare expertizată de 2.648 lei.
Cum, cei care au participat la această acțiune se află în subordinea Primarului (sunt angajați ai Primăriei municipiului Bistrița și beneficiază de un contract de muncă), iar fapta ilicită a fost săvârșită în funcțiile care le-au fost încredințate, existând un raport de cauzalitate între fapta ilicită a prepușilor și prejudiciul suferit de reclamanți, instanța constată că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1000 alin. 3 din Codul civil, și drept urmare, văzând și prevederile art. 998-999 C.civ., va admite, în parte, acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanți împotriva pârâtului P. M. Bistrița, în sensul că va obliga pârâtul să procedeze la refacerea gardului împrejmuitor dintre terenul aparținând Statului român și terenul reclamanților, situat în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, iar, în caz de refuz, autorizează reclamanții să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtului.
Prin prisma considerentelor mai sus expuse, instanța, constatând că celelalte capete de cerere formulate în cadrul acțiunii precizate nu sunt întemeiate, le va respinge în consecință.
Raportat la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. municipiului Bistrița (la termenul de judecată din 15.05.2014), se va respinge acțiunea reclamanților față de această pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat să plătească reclamanților suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, acordate în măsura încuviințării pretențiilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții D. V. M., D. CRISTRIAN R., ambii având domiciliul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, și D. I., cu domiciliul procesual ales în Sf. G., ., ., jud. Harghita, împotriva pârâtului P. M. BISTRIȚA, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița-Năsăud, și în consecință:
- obligă pârâtul să procedeze la refacerea gardului împrejmuitor dintre terenul aparținând Statului român și terenul reclamanților, situat în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, desființat în mod abuziv de către angajații Primăriei municipiului Bistrița, iar, în caz de refuz, autorizează reclamanții să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtului.
Respinge celelalte capete de cerere formulate în cadrul acțiunii precizate, ca fiind neîntemeiate.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții D. V. M., D. Cristrian R. și D. I. împotriva pârâtei P. M. BISTRIȚA, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița-Năsăud, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
O. G. Z. L.
RED./DACT
OG/R.
20.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9691/2014.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr.... → |
|---|
