Plângere contravenţională. Sentința nr. 864/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 864/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 5907/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 864/2014
Ședința publică din data de 11 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul R. G. V., împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor în domeniul cinegetic . nr._ 3 încheiat la data de 05.06.2013 de către intimatul R. O. SILVIC AL MUNICIPIULUI BISTRIȚA SA.
Cauza s-a judecat în fond la data de 04.02.2014 concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 11.02.2014 pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul R. G. V. a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor în domeniul cinegetic . nr._ 3 încheiat la data de 05.06.2013 de către intimatul R. O. SILVIC AL MUNICIPIULUI BISTRIȚA SA, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că la data de 05.06.2013, în jurul orei 12.00, păstorind turma de oi, proprietatea fermierului I.I. R. Natu, în zona numita „C.” din localitatea componentă Unirea, a fost sancționat cu o amenda în cuantum de 1.000 lei ca urmare a faptului că ar fi pășunat turma de oi în pădurea proprietatea Primăriei Bistrița, fără a avea aprobarea necesară.
Petentul susține că starea de fapt constatată în procesul verbal nu corespunde realității, întrucât el pășuna turma de oi pe pășunea în suprafața de 42 ha pe care I.I. P. Natu, proprietarul animalelor, a închiriat-o de la R. O. Silvic al Municipiului Bistrița potrivit contractului nr. 8/860 din 02.05.2011, contract în vigoare până la data de 02.05.2014.
Menționează că în aceeași zona, fermierul I.I. R. Natu deține, de asemenea, încă 21 ha de pășune, suprafața dovedită cu adeverința nr._/11.06.2013 emisa de Primăria Municipiului Bistrița, suprafața pe care I.I. R. Natu a achiziționat-o de la diverși proprietari din zona conform contractelor de vânzare cumpărare anexate.
Arată că la momentul semnării procesului verbal nu cunoștea, în detaliu, aceste aspecte, acesta fiind și motivul pentru care a semnat procesul verbal.
De asemenea, petentul arată că a semnat procesul verbal și că a fost surprins de agentul constatator pe pășune și nu în pădure.
Referitor la procesul verbal atacat arată că există o contradicție în cuprinsul acestuia, referitor la locul săvârșirii faptei, respectiv agentul constatator, în mod corect, reține ca locul în care a fost surprins era pășune, însa la descrierea faptei menționează că ar fi pășunat oile în pădure, fapt neadevărat.
Pe de alta parte, arată că sancțiunea a fost individualizata conform prevederilor art. 23 lit. "o" din L. 407/2006, așa cum reiese din procesul verbal, însă Legea nr. 215/2008 a abrogat prevederile legale mai sus indicate, astfel ca la momentul constatării faptei aceste prevederi nu sunt în vigoare pe de-o parte, iar pe de alta parte lit. "o" a art. 23 din L. 407/2006 prevedea ca fapta contravenționala „deteriorarea cuiburilor sau culegerea ouălor pasărilor sălbatice", ori și sub acest aspect exista contradicție intre descrierea faptei și corespondentul său legal.
Petentul susține că fapta descrisa în cuprinsul procesului verbal își găsește corespondent legal în prevederile art. 23, lit. b din L. 407/2006, insa și dacă s-ar raporta la aceste prevederi nu se poate retine în sarcina sa că a pășunat oile în pădurea proprietatea Municipiului Bistrița.
Mai arată ca pădurea este învecinată cu cele doua suprafețe de 42ha și respectiv 21 ha, proprietatea I.I.. R. Natu, iar, prin pădure exista un drum de trecere care face legătura intre cele două parcele, drumul fiind folosit și de alți cetățeni.
In fapt, s-a mai întâmplat cu alte ocazii, să treacă cu turma pe acest drum prin pădure, dintr-o . scopul adăpării animalelor, având în vedere ca apa exista doar pe una din cele doua parcele aparținând I.I. R. Natu, insa aceasta faptă-trecerea prin pădure-nu a fost reținuta în sarcina a potrivit mențiunilor din procesul verbal, petentul fiind sancționat pentru pășunarea oilor în pădure fără a avea aprobările necesare.
Un alt aspect pe care îl învederează petentul este cel potrivit căruia, agentul constatator procedează la indicarea actului normativ prin care se stabilește fapta contravenționala ca fiind art. 23. lit. o din L. 407/2006, insa nu indica și textul de lege în baza căruia a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei.
In consecința, procesul verbal atacat nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din OG 5/2001, prezintă neconcordante în ceea ce privește anumite elemente esențiale care trebuiesc avute în vedere la completarea procesului verbal și nu este întemeiat.
Privitor la subsidiarul plângerii, arată că dispozițiile art. 21 alin 3 din O.G. nr. 2/2001 prevăd ca, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul – verbal.
Petentul a solicitat instanței să ia în considerare că gradul de pericol social al faptei este redus deoarece fapta nu a atras după sine alte pagube sau prejudicii, iar sancțiunea "avertisment" este suficienta în vederea îndreptării conduitei sale, care nu a mai fost sancționat pentru fapte similare.
În drept a invocat prev. OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-21).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare (f. 27-28) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de constatare a contravențiilor silvice și aplicare a sancțiunilor în domeniul cinegetic . nr._/05.06.2013; cu cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat.
În motivare arată că, la data de 05.06.2013 petentul a fost surprins de către paznicul de vânătoare permițând pășunatul turmei de oi în fondul forestier.
La data la care acesta a fost surprins de către organul constatator se afla cu turma de oi în pădure, și nu cum în mod neadevărat se arată în plângere, că se afla pe pășunea proprietatea numitului R. Natu. Denumirea locului săvârșirii faptei indicata în procesul-verbal atacat este corecta, acest loc având categoria de folosința atât pășune, cât și pădure.
In privința încadrării juridice a faptei, așa cum rezulta și din mențiunile cuprinse în procesul-verbal atacat, arată că aceasta este art.23 lit. b din Legea nr.407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, si nu cum în mod tendențios se retine ca ar fi încadrată la lit. o.
Potrivit textului de lege incriminator: "In scopul gestionarii durabile a faunei de interes cinegetic, se interzic :b) lăsarea animalelor domestice libere sau pășunatul cu acestea în fond forestier".
Prin prisma acestor argumente procesul-verbal îndeplinește condițiile de legalitate impuse de art.16 din OG nr.2/2001.
In privința temeiniciei reiterează aspectul ca petentul a fost surprins cu turma de oi pășunând în pădurea aparținând Municipiului Bistrița, pădure pe care intimatul o administrează.
Pășunatul în pădure este o practica a ciobanilor din zona, aceștia fiind de multe ori avertizați de către pădurari ca acest lucru este interzis. Se ajunge la sancționarea contravenționala a acestora, cum este și cazul de față, doar în situația în care faptele se repeta.
In privința individualizării sancțiunii, intimatul solicită instanței să aibă în vedere că agentul constatator a aplicat doar minimul amenzii prevăzute de lege pentru fapta săvârșită. Nu se poate retine un grad de pericol social redus al faptei și al făptuitorului, deoarece în primul rând, așa cum a arătat anterior acesta a mai fost anterior avertizat. In al doilea rând, așa cum reiese și din actele depuse de petent la dosar, acesta deține un număr de 1161 ovine. Prejudiciul provocat fondului forestier de către ovine consta în distrugerea semințișului, al arboretului tânăr și al plantațiilor existente, cheltuielile cu regenerarea pădurii fiind substanțiale, precum și timpul necesar pentru aducerea puieților la starea inițială. Orice pășunat în pădure prejudiciază fondul forestier, chiar daca nu poate fi cuantificat imediat, fiind lipsita de argumente afirmația petentului ca "fapta nu a atras după sine alte pagube sau prejudicii".
Intimatul arată că fapta a fost corect individualizata raportat la împrejurările în care a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale făptuitorului.
In drept a invocat prev.art.205 Cod proc.civ., art.l6(l), 21(3) OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 29) și a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare contravențiilor și aplicare a sancțiunilor în domeniul cinegetic . nr._/05.06.2013 (f. 6), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei, reținându-se că, în ziua de 05.06.2013, ora 12:46, în locul numit Pășunea Capiște C., a pășunat cu turma de ovine proprietatea numitului R. Natu în pădurea proprietatea Primăriei Municipiului Bistrița, fără a avea aprobare în acest sens.
Împotriva procesului verbal menționat, petentul a formulat prezenta plângere, la data de 14.06.2013, în termen legal.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că nu subzistă niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Motivul de nelegalitate constând în greșita încadrarea a faptei la art. 23 lit. o) din Legea nr. 407/2006, va fi înlăturat, având în vedere că, în realitate, agentul constatator a consemnat în procesul verbal art. 23 lit. b), petentul speculând fără temei o suprapunere a literei menționate peste rândul anterior și susținând în mod eronat că bucla literei „b” ar reprezenta litera „o”.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din același act normativ, în scopul gestionării durabile a faunei de interes cinegetic, se interzice „lăsarea animalelor domestice libere sau pășunatul cu acestea în fondul forestier”. Conform art. 48 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 407/2006, încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. b), constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei.
În lipsa vreunei vătămări dovedite de petent, nu poate fi reținută ca motiv de nelegalitate nici neindicarea textului de lege în baza căruia s-a aplicat sancțiunea amenzii, cu atât mai mult cu cât individualizarea sancțiunii nu s-ar putea face decât prin raportare la prevederile art. 48 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 407/2006, iar amenda aplicată coincide cu minimul prevăzut de această normă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31-36 din OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Potrivit dispozițiilor art. 249 NCPC, cel care face o cerere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, mijloacele de probă fiind enumerate în art. 250 NCPC.
În speță, martorii C. I. S. (f. 40) și C. I. (f. 45) au arătat că petentul a fost văzut de către agentul constatator în momentul în care ieșea cu oile din pădure. Prin urmare, prima ipoteză a textului incriminator, respectiv lăsarea animalelor domestice libere în fondul forestier nu este incidentă în cauză, având în vedere că turma de oi era însoțită de cioban.
În ceea ce privește cea de-a doua ipoteză, respectiv pășunatul în pădure, din declarația martorului C. I., polițist care l-a însoțit pe agentul constatator din cadrul Ocolului silvic al Municipiului Bistrița RA în momentul constatării faptei, instanța reține că acesta din urmă, fiind în mașină, a observat turma de oi în momentul în care animalele ieșeau din pădure. În aceste condiții, este exclus ca agentul să fi asistat la săvârșirea actului descris de textul incriminator, act ce putea fi dus la îndeplinire doar în interiorul fondului forestier. Ori, locul săvârșirii faptei este consemnat ca fiind Pășunea Capiște C..
Mai mult, martorul C. I. S. a arătat că proprietarul turmei de oi, R. Natu, deține teren cu destinație de pășune, atât de o parte cât și de cealaltă a pădurii aflate în administrarea intimatului, iar deplasarea oilor se făcea de pe un teren pe altul în scopul accesului la o sursă de apă.
Din probele administrate reiese, așadar, că petentul a trecut, într-adevăr, prin pădure cu turma de oi, însă nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa prin procesul verbal atacat, respectiv nu a lăsat animalele libere și nu a permis ca acestea să pășuneze în fondul forestier.
În consecință, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/05.06.2013, ca netemeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul R. G. V., domiciliat in Târnaveni, .. 10, jud. BN, CNP_, în contradictoriu cu intimatul R. O. SILVIC AL MUNICIPIULUI BISTRIȚA RA, cu sediul în Bistrița, ..9A, jud. Bistrița-Năsăud, înregistrata la ORC Bistrița-Năsăud sub nr. J_, CUI_.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 05.06.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. R. R. M. T.
RED/DACT CRR/M. 25.04.2014 4 exp.
| ← Partaj judiciar. Încheierea nr. 8/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5/2014. Judecătoria... → |
|---|
