Plângere contravenţională. Sentința nr. 8955/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8955/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 6379/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8955/2014
Ședința publică din data de 10 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A.
GREFIER: A. A.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ, împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 17.06.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă martorii R. V. și H. F., lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Sub prestare de jurământ au fost audiați martorii R. V. și H. F., declarațiile lor fiind consemnate, semnate și atașate la dosar.
S-au analizat actele dosarului.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, declinată spre competentă soluționare prin sentința civilă nr. 1874/26.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în urma conflictului negativ ivit între Judecătoria Bistrița și Judecătoria Cluj N., petenta . SRL a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 17.06.2013 de către intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ (pentru inexistența contravenției, având în vedere că în data de 11.06.2013 ambii angajați au semnat contractele individuale de muncă și în aceeași zi s-au trimis către Revisal informațiile legate de angajarea acestor persoane; pentru că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului societății contraveniente, la sediul I.T.M. Cluj N., fiind consemnată împrejurarea că nu erau martori care să nu aibă calitatea de agenți constatatori, lipsind astfel faptei contravenționale unul dintre elementele esențiale) iar, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivare arată că, prin procesul verbal_ încheiat în data de 17.06.2013 societatea a fost sancționată conform art. 260 alin 1 lit. e din legea 53/2003, cu suma de 20.000 lei, pentru că la locul unde o echipa de construcții efectuau o lucrare în localitatea Florești . identificat două persoane, respectiv R. V. și H. F., care prestau muncă în data de 11.06.2013 ora 11 fără să fi avut încheiate în formă scrisă contracte de muncă.
Conform art. 260 alin 1 lit. e din codul muncii, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată; acesta este temeiul legal pentru care petenta a fost sancționată cu o amenda în sumă de 20.000 lei.
Petenta arată că deține documente din care rezultă că cei doi angajați se aflau în legalitate la locul de muncă, respectiv aveau oferta semnată în urma cu câteva zile, dosarele medicale făcute și până la sfârșitul zilei de muncă au avut și contractele de munca semnate și introduse în REVISAL.
Astfel, codul muncii obligă angajatorul la încheierea unui contract în formă scrisă prin art. 16 - (1) "Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului."
Scopul acestei prevederi imperative este ca părțile contractului să-și cunoască drepturile și obligațiile și pentru a preîntâmpina abuzurile de putere din partea angajatorilor.
De asemenea Curtea a statuat că "încheierea în formă scrisă a contractului de muncă este justificată de combaterea unor practici ale angajatorilor prin care [...] se sustrăgeau de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat sau bugetului asigurărilor sociale de stat datorate prin efectul încheierii contractului de muncă. O atare conduită se reflecta negativ și în planul protecției sociale a angajatului care nu beneficia de stagiu de cotizare pentru perioadele lucrate neînregistrate de către angajator la autoritățile competente și nici de asigurare de sănătate sau socială".
Cu același prilej, Curtea a arătat că "ceea ce se desfășoară împotriva legii nu poate fi acceptat nici în domeniul raporturilor de muncă, unde, pe lângă angajat și angajator, un rol precumpănitor, dar conex, îl are statul prin prisma acordării în viitor a pensiei sau a altor forme de ajutor social, precum și a asistenței medicale”.
Ori, petenta susține că a prezentat principalele drepturi ale angajatului prin Ofertele semnate în data de 07.06.2013, despre care nu s-a făcut vorbire în procesul verbal.
Pe de alta parte, dacă scopul legii este de a preveni așa zisa muncă la negru și sustragerea de la plata contribuțiilor la bugetul statului și de asigurări sociale, petenta arată că va depune foaia colectiva de prezență pentru iunie 2013 și copia OP-urilor prin care s-au achitat obligațiile pentru angajații societății către bugetele speciale.
În plus, în cursul zilei de 11.06.2013 s-au introdus în REVISAL toate datele privind angajarea muncitorilor.
De asemenea, petenta susține că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția asupra obligației sale de a se organiza și de a conduce activitatea cu respectarea și mai strictă a reglementărilor legale în vigoare, având în vedere că amenda aplicată este disproporționată față de gradul pericolului social concret al faptei.
Petenta susține că procesul-verbal nr._/17.06.2013 a fost încheiat în lipsa reprezentantului societății contraveniente, la sediul I.T.M. Cluj N., fiind consemnată împrejurarea că nu erau martori care să nu aibă calitatea de agenți constatatori. Faptele sancționate au fost constatate însă în urma controlului efectuat la "punctul de lucru al societății din localitatea Florești în data de 11.06.2013, ora 11.20 (și nu în data de 17.06.2013 cum eronat se prevede în procesul verbal în preambul), astfel că, încheierea procesului-verbal la sediul agentului constatator în lipsa unui martor care să ateste lipsa contravenientului, reprezintă o încălcare a dispozițiilor exprese ale art.19 din O.G.nr.2/2001.
Motivul lipsei martorului, respectiv "persoanele de față au calitatea de agenți constatatori", menționat de agentul constatator în procesul verbal, nu este pertinent și nu denotă imposibilitatea obiectivă a confirmării de către un martor imparțial a situației reținute.
Scopul legii și în special prezența unui martor care să confirme locul încheierii procesului verbal și mai ales lipsa reprezentantului contravenientului este prevăzuta sub sancțiunea nulității absolute de către legiuitor tocmai pentru a asigura o protecție efectivă a drepturilor contravenientului sancționat în lipsă, în vederea evitării arbitrariului.
In concluzie, petenta face trimitere la o hotărâre a Înaltei Curți care prevedea că „amenda contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice nu trebuie să constituie mijloace punitive asupra societăților ci o modalitate de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate”.
În drept a invocat prev. art. 260 alin. 3 din Legea nr. 53/2003, rap. la art. 31 din OG 2/2001, art. 16 din OG 2/2001, art. 43 din Legea nr. 319/2006 rap. la art. 5 pct. 5 și art. 7 din OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-36).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției invocate de reclamanta prin plângerea contravențională iar, pe fondul cauzei, respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu consecința menținerii în întregime a procesului verbal de constatare a contravenției nr._/06.10.2010, pe care îl consideră temeinic și legal.
În motivare, referitor la excepția invocată de reclamantă, arată că petenta contestă legalitatea procesului verbal de constatare a contravențiilor pe considerentul ca au fost încălcate dispozițiile 0G 2/2001. În opinia intimatului, prin prisma motivelor invocate acestea nu pot conduce la nulitatea actului sancționator deoarece se poate constata că a fost încheiat în spiritul prevederilor O.2/2001.
Petenta solicită nulitatea actului de sancționare deoarece acesta nu a fost semnat de un martor. . expres prevăzute de art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, un martor trebuie să semneze procesul verbal de constatare a contravenției și să ateste împrejurările prevăzute de lege (în speță, lipsa contravenientului în momentul încheierii actului). Potrivit aceluiași act normativ (art. 19, alin.3), atunci când nu sunt martori la fața locului, agentul constatator are posibilitatea să menționeze motivele pentru care procesul verbal este încheiat în lipsă de martori. Or, în cazul de față, actul sancționator a fost încheiat la sediul ITM Cluj, în biroul inspectorilor de muncă și nici unul dintre aceștia, având toți calitatea de agenți constatatori potrivit legii, nu puteau semna în calitate de martor. Aceste motive au fost consemnate de către inspectorul de muncă.
In alta ordine de idei, nemulțumirea petentei legata de motivul expus de inspectorul de munca în actul de sancționare cu privire la martorul inexistent nu prezintă relevanta, întrucât legea nu face nici o precizare în acest sens lăsând în sarcina agentului constatator sa consemneze un motiv obiectiv care a determinat încheierea procesului verbal în lipsa martorului. Examinând actul sancționator apreciază intimatul că inspectorul de munca a arătat motivul pentru care a fost încheiat în lipsa de martori, sens în care condiția impusa în lumina dispozițiilor 0G 2/2001 neavând un caracter absolut, se considera a fi respectata prin indicarea motivelor în mod obiectiv. Prin urmare, apreciază că excepțiile invocate nu pot fi primite de instanță, actul de sancționare fiind încheiat cu respectarea întocmai a exigențelor reglementate de 0G 2/2001.
Prin urmare, apreciază că excepțiile invocate nu pot fi primite de instanță, actul de sancționare fiind încheiat cu respectarea întocmai a exigențelor impuse de OG 2/2001.
Controlul efectuat de inspectorii de munca la data de 11.06.2013 a scos în evidență faptul că societatea petentă a primit la lucru pe numiții R. V. și H. V. G. fără a avea încheiate contracte individuale de munca așa cum legiuitorul a impus prin lumina dispozițiilor Codului muncii, respectiv art. 16, alin. l. Aceste împrejurări au fost reliefate de înscrisurile pe care inspectorii de munca le-au ridicat de la salariații găsiți în activitate cărora li s-au solicitat sa le completeze corespunzător cu starea de fapt existentă. Astfel, înscrisurile ce îmbracă forma unor declarații pe proprie răspundere releva faptul ca susnumiții prestau muncă în folosul și sub autoritatea petentei în lipsa formelor legale de angajare.
In urma invitației din partea inspectorilor la data de 17.06.2013 reclamanta s-a prezentat la control cu documentele ce intrau în sfera de control a Inspecției Muncii. Reprezentantul societății a prezentat contractele individuale de munca (care purtau ca și dată a începerii activității ziua de 12.06.2013, în ciuda faptului că agentul constatator i-a surprins în activitate cu o zi anterioară) pentru R. V. și H. V. G. dar acest aspect, cu certitudine, nu prezintă relevanță în raport cu starea de fapt reținuta de agenții constatatori la data controlului inopinat când salariații au atestat că nu au semnat contracte de munca până la data de 11.06.2013 ora 11. D. urmare, nesocotirea art.16, alin. l din Codul muncii atrage răspunderea contravenționala, motiv pentru care a condus la sancționarea angajatorului în temeiul art.260, alin. l, lit. e din același act normativ.
Mai arată că, petenta înțelege să conteste temeinicia actului sancționator considerând ca actele de angajare prezentate organului de control ar face dovada respectării art.16, alin. din Codul muncii însă, așa cum a mai arătat, inspectorii de munca țin cont la aprecierea existenței faptei de împrejurările constatate la data controlului inopinat, cele ulterioare neprezentând interes. Învederează că actele de angajare prezentate inspectorului de munca ulterior luării declarațiilor nu pot fi luate în considerare așa cum mizează majoritatea angajatorilor controlați. Faptul că s-a consemnat pe contracte o data a încheierii acestora (in speța 10.06.2013) nu înseamnă că au și fost încheiate la data respectiva, atâta timp cât aceste tipuri de acte ce emană de la angajatori se înscriu în categoria actelor sub semnătura privata. Cu alte cuvinte, aceste documente pot fi antedatate și întocmite pro causa, așa cum s-a procedat și în cazul de față. În susținerea celor afirmate stă drept mărturie atât declarațiile pe proprie răspundere ale persoanelor identificate de organul de control cât și relatările reclamantei expuse în plângere. Astfel, remarcă intimatul că, în contractele de muncă, apare ca și data a încheierii acestora ziua de 10.06.2013. Or, în sensul juridic, contractul de munca se considera încheiat în momentul semnării de către părțile implicate în relația de muncă (respectiv, salariatul și angajatorul). Reclamanta, în plângerea contravențională, subliniază că actele de angajare au fost semnate de salariați după ora efectuării controlului, fapt confirmat de altfel și la rubrica unde figurează semnătura salariatului precizându-se data de 11.06.2013; prin urmare, în considerarea celor de mai sus, rezulta fără urmă de îndoiala ca actele de angajare nu au fost încheiate (semnate) în data de 10.06.2013 așa cum s-a consemnat. Subliniază intimatul aceste aspecte pentru a demonstra ca angajatorul a antedatat actele de angajare pentru a crea aparenta legala, deși realitatea este cu totul alta.
De asemenea, intimatul arată că, în contractele de muncă s-a consemnat ca și dată a începerii activității ziua de 12.06.2013, în ciuda faptului ca aceștia au început lucrul din data de 11.06.2013, situația fiind remediata de inspectorii de muncă, reclamanta modificând data angajării cu cea reala ca urmare a măsurii obligatorii dispuse prin actul de control. Motivul pentru care angajatorul a procedat la decalarea datei angajării este mai mult decât evident, scopul vizat fiind încadrarea în termenul de comunicare la ITM a noilor salariați pentru a evita antrenarea răspunderii contravenționale ca urmare a nerespectării acestei obligații legale. Arată că, potrivit legii, angajatorul avea obligația de a transmite angajații în programul Revisal în data de 10.06.2013 întrucât salariații trebuie comunicați cu o zi lucrătoare anterioara începerii activității. Or, cum acest fapt nu s-a produs, angajatorul neavând alternativa și determinat de control, a încercat sa inducă din nou o aparență legală, devansând cu o zi data angajării, mizând pe faptul ca nu i se va antrena răspunderea și cu privire la aceasta obligație. În condițiile în care inspectorii de munca au găsit în activitate pe cei 2 salariați în data de 11.06.2013 (aspect confirmat inclusiv de salariații în cauza) cu siguranța această stare de fapt nu poate fi demontata. Cu certitudine angajatorul, cu buna știința, a eliminat ziua de 11.06.2013 din contractul de munca, pentru motivele prezentate mai sus, împrejurare ce probează că nu a dat dovada de buna credința și nici nu a existat vreo intenție de angajare, preocuparea acestuia limitându-se doar la scutirea de la plata amenzii, prin crearea unor stări de fapt neconforme cu realitatea.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, intimatul opinează că eforturile reclamantei de a afișa buna credința sunt zadarnice, toate documentele prezentate inspectorilor de munca și organului judiciar fiind „fabricate,, după verificarea efectuata în teren de inspectorii de munca la data de 11.06.2013. Ca atare, nu prezintă relevanță în cauza dedusa judecații înscrisurile depuse în probatoriu de reclamanta respectiv ofertele și fișele de aptitudini întrucât și aceste documente urmează același regim al înscrisurilor sub semnătura privata, sens în care acestea nu pot fi opozabile terților.
Consideră că inspectorul de munca a încheiat actul de sancționare cu respectarea cerințelor impuse în lumina O.G.2/2001, apreciind ca prin sancțiunea pecuniara atrage atenția asupra pericolului social al faptei antisociale care rezida din valoarea ridicata a amenzii, fiind reglementat în acest sens un regim sancționator foarte drastic având drept scop anihilarea practicării muncii la negru. Ca atare, apreciază că în cauza dedusa judecații nu se justifica înlocuirea amenzii pecuniare cu cea avertismentului, întrucât se încalcă principiile legii contravenționale. Este unanim acceptat faptul ca avertismentul se aplică exclusiv faptelor contravenționale de o gravitate redusa, or, fapta reținuta în sarcina reclamantei cu certitudine excede categoriei faptelor contravenționale de o asemenea gravitate. În alta ordine de idei, apreciază că în pricina dedusa judecății, reclamanta nu este îndreptățită să primească clemența instanței.
In drept, a invocat prev. art.115 C.pr.civ., art.16, alin 1 și art. 260 alin.1, lit. e din Codul muncii.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 49-57).
Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 22.11.2013, petenta mai arată că explicația intimatului cu privire la lipsa martorului nu poate fi primita de instanță, atâta timp cât scopul pentru care legea a precizat aceasta condiție este ca reprezentantul legal al societății sa aibă posibilitatea prezentării obiecțiunilor sale referitoare la starea de fapt consemnată în procesul verbal.
Procesul verbal nu trebuie să fie un act unilateral al unei autorități constatatoare, ca un act de adeziune în care partea amendata să nu poată interveni, ci trebuie ca ambele părți să se afle pe poziții de egalitate și acest lucru în interesul justiției și a creării impresiei că procesul verbal cuprinde starea de fapt reală.
Mai arată că, la momentul controlului inopinat al agenților constatatori la șantierul unde aveau în lucru o construcție, angajații erau singuri și nu exista nici un reprezentant legal al firmei.
Agentul constatator a trecut cu vederea faptul că, pe lângă actele depuse ca dovadă a îndeplinirii condițiilor legale, existau și documente care provin de la terți, respectiv de la medicul din cadrul medicinii muncii, care sunt antedatate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/17.06.2013, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum total de 20.000 lei, reținându-se că angajatorul a primit la muncă pe numiții R. V. și Huduluc F. G. fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă conform prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003, faptă constatată în urma controlului efectuat la punctul de lucru al societății petente din localitatea Florești, ., la data de 17.06.2013.
Analizând procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2002 sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art 19 din OG 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Procesul-verbal de contravenție atacat a fost încheiat în prezența reprezentantului contravenientei, aspect ce rezultă din semnarea procesului-verbal de contravenție și ștampilarea lui de către reprezentantul contravenientei, cu menționarea, la rubrica „alte mențiuni”, a faptului că petenta va formula obiecțiuni în instanță, astfel că semnarea procesului-verbal de contravenție de către un martor nu era obligatorie.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție atacat, instanța reține faptul că, potrivit dispozițiilor art. 260 al.l lit. e din Codul Muncii, constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, sancțiunea fiind amenda contravențională de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată. Potrivit art. 16 din același act normativ contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română iar obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Starea de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, respectiv primirea la muncă de către petentă a numiților R. V. și Huduluc F. G. fără încheierea unui contract individual de muncă, este confirmată de declarațiile celor două persoane surprinse prestând activitate în folosul petentei, date cu ocazia controlului desfășurat la data de 17.06.2013, precum și de susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, potrivit cărora la momentul controlului persoanele primite la muncă aveau doar oferta semnată și dosarele medicale întocmite, contractele de muncă fiind încheiate la sfârșitul zilei de muncă.
Raportat la dispozițiile textului legal menționat și la starea de fapt reținută, instanța constată că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de 260 al.l lit. e din Codul Muncii, cele două persoane menționate în procesul-verbal de contravenție atacat neavând încheiat contract individual de muncă la momentul controlului, cu toate că prestau activitate în folosul petentei.
In ceea ce privește sancțiunea aplicată petentei, instanța apreciază că aceasta a fost individualizată în mod corect de către agentul constatator, acesteia fiindu-i aplicată amenda minimă prevăzută de lege. De asemenea, în cauza de față nu se justifică înlocuirea acestei sancțiuni cu sancțiunea avertisment întrucât petenta nu a invocat și probat existența unor împrejurări deosebite în care să fi fost săvârșită fapta, împrejurări care să confere faptei săvârșite un grad de pericol social foarte scăzut astfel încât să fie disproporționată sancțiunea amenzii.
Ținând seama de aceste considerente, instanța apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată, motiv pentru care, în baza art. 34 din OG 2/200l, o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu sediul în mun. Bistrița, ., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, C.U.I. RO_, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ, cu sediul in Cluj-N., ..2, jud. Cluj, având cod fiscal_, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 17.06.2013 de intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JÎRGHIUȚĂ A. A. A.
RED/DACT
JA/M.
22.01.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... → |
|---|
