Plângere contravenţională. Sentința nr. 978/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 978/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 431/192/2013
Operator de date cu caracter personal nr.2902
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA B. V.
Sentința civilă nr. 978
Ședința publică din data de: 06.06.2013
Instanța constituită din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: A. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față privind pe petenta ., în contradictoriu cu intimata R. Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică G.-Ocolul Silvic Ghimpați, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petenta prin avocat Mânzicu G., cu împuternicire avocațială aflată la fila nr. 26 din dosar, intimata prin consilier juridic Stănesc F. M., cu delegație de reprezentare aflată la fila nr. 28 din dosar, martorii I. I., P. I., G. I. și G. M., personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătoarea petentei și reprezentantul intimatei depun la dosar răspunsurile în scris la interogatoriile încuviințate.
Instanța procedează conform dispozițiilor art. 192, 193 și următoarele Cod procedură civilă la audierea martorilor G. M. și I. I., propuși de petentă, declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar.
Apărătoarea petentei învederează instanței că se opune la audierea martorului P. I., propus de către intimată, având în vedere că acesta are calitatea de agent constatator și apreciază că și-a spus punctul de vedere prin întocmirea procesului verbal de contravenție atacat iar declarația sa nu poate fi obiectivă, întrucât este persoana care a încheiat procesul verbal iar la acest moment nu poate declara altceva decât ceea ce a scris.
Reprezentantul intimatei învederează că în practică se obișnuiește să se audieze agentul constatator pentru a se vedea ce anume s-a avut în vedere la acel moment.
Instanța apreciază utilă administrarea probei testimoniale și audierea ca martor a numitului P. I..
Instanța procedează conform dispozițiilor art. 192, 193 și următoarele Cod procedură civilă la audierea martorilor P. I. și G. I., propuși de intimată, declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pe fond.
Apărătoarea petentei solicită instanței să admită plângerea contravențională formulată și să anuleze procesul verbal de contravenție încheiat de către intimată.
Apărătoarea petentei solicită instanței să aibă în vedere probatoriul administrat în cauză, să țină cont de faptul că intimata a încheiat petentei contractul de exploatare a materialului lemnos pentru fiecare postață și procesul verbal de predare primire a postaței ce urma a fi exploatată din parchetul Găștești Români, prin care intimata era obligată să identifice drumul cel mai apropiat de scoatere a arborilor tăiați, obligație care nu a fost îndeplinită de către intimată.
Apărătoarea petentei învederează că la data de 18.01.2013 intimata a dat în primire petentei respectiva postață de pădure iar pe data de 19.01.2013, agentul constatator, cu rea credință, deși a observat că erau persoane la fața locului, nu a luat nici o declarație acestora și nu a procedat la identificarea arborilor cu var, astfel cum avea obligația, ci a încheiat procesul verbal de contravenție, motivat de faptul că angajații petentei nu au scos arborii tăiați pe calea de scos-apropiat. Apărătoarea petentei arată că intimata nu și-a îndeplinit obligația rezultată din procesul verbal încheiat la data de 18.01.2013 și nu a însemnat arborii cu var decât pe o suprafață foarte mică, doar cât se putea vedea din stradă, astfel că lucrătorii petentei au fost obligați să scoată materialul exploatat pe drumul vechi, cunoscut din exploatările anterioare.
De asemenea, apărătoarea petentei învederează că la fața locului erau mai multe persoane, atât cei care exploatau cât și persoane care cumpărau lemn, însă nu exista obligația ca reprezentantul societății să fie în pădure la momentul exploatării arborilor, dar cu toate acestea agentul constatator a menționat în cuprinsul procesului verbal faptul că „…nu s-au putut găsi martori…, fapta fiind săvârșită într-un loc izolat…”, aspect care nu este conform cu realitatea, ca și celelalte mențiuni reținute.
Apărătoarea petentei solicită instanței să aibă în vedere că angajații au respectat căile de scos apropiate, astfel cum erau identificate din trecut, întrucât din culpa intimatei nu s-au evidențiat căi noi de scoatere, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatei solicită instanței să respingă plângerea contravențională formulată de petentă și să ia act de faptul că întreaga apărare a acesteia este bazată pe declarațiile martorilor, care sunt combătute de înscrisurile depuse la dosar, conform cărora căile de scoatere a materialului lemnos cât și limitele acestora au fost materializate prin marcarea arborilor cu var, astfel că aceste căi există dar au fost încălcate. Mai arată că nu există o obligație a societății intimate de a preciza numărul de arbori marcați cu var, ci doar obligația ca arborii să fie marcați, lucru care s-a întâmplat, iar procesul verbal încheiat la data de 18.01.2013 vine în sprijinul apărării lor, întrucât acolo se menționează că atât căile de scos-aproape existente cât și cele noi sunt delimitate cu var.
Apărătorul intimatei mai învederează că se recunoaște chiar de către martori că s-au încălcat căile de scoatere a arborilor tăiați și a existat un prejudiciu pentru semințiș, întrucât nu au fost respectate traseele de scoatere-aproape a materialului lemnos iar materialul a fost scos pe ocoliș.
Apărătorul intimatei apreciază că aspectele legate de prezența martorilor la momentul încheierii procesului verbal nu atrag nulitatea absolută a procesului verbal încheiat, astfel că solicită să respingă plângerea contravențională formulată întrucât procesul verbal încheiat este legal și temeinic. Mai arată că numitul P. I., în cadrul societății intimate, are atât calitatea de inginer cât și calitatea de agent constatator.
În replică, apărătoarea petentei învederează că agentul constatator P. I. a încheiat procesul verbal din data de 04.01.2013, iar ulterior pe cel din data de 18.01.2013, astfel că nu va recunoaște că nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin aceste acte, iar intimata încearcă să își acopere carențele și să amendeze pe nedrept societatea petentă, martorul P. I. fiind foarte bine pregătit pentru această declarație dată astăzi în fața instanței. Mai arată că, pentru situația în care ar avea și calitatea de agent constatator, acesta ar avea atât drepturi cât și obligații.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.02.2013 sub nr._, petenta . a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 195/19.01.2013, întocmit de intimata R. Națională a Pădurilor ROMSILVA, Direcția Silvică G., Ocolul Silvic Ghimpați, solicitând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției silvice, în temeiul art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 17 din OG nr. 2/2001 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, petenta a solicitat constatarea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție întrucât agentul constatator nu a menționat calitatea acestuia, modul în care a fost împuternicit, ci a înscris numai meseria.
De asemenea, petenta a învederat faptul că în cuprinsul procesului verbal apar consemnări contradictorii în ceea ce privește martorul asistent. Astfel, agentul constatator consemnează că a constatat săvârșirea pretinsei contravenții într-un loc izolat unde nu a putut găsi martori care să ateste veridicitatea celor consemnate în procesul verbal, găsind însă doar un martor asistent care a putut fi de față la încheierea procesului verbal, însă doar pentru a atesta faptul că la întocmirea procesului verbal nu a fost de față nici un reprezentant al petentei.
Petenta a mai învederat că agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația de întocmire și comunicare a înștiințării de plată, conform prevederilor art. 25 alin. 3 și art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001, comunicând procesul verbal fără înștiințare de plată și fără a se arăta instituția abilitată să încaseze amenda și contul în care trebuiau virați banii.
Cu privire la temeinicia plângerii, petenta a arătat că între aceasta și intimată a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare al masei lemnoase nr. 5518/17.12.2012, iar în temeiul acestui contract petentei i s-a predat spre exploatare, contra cost, material lemnos eșalonat, pe postațe. Mai arată că intimata nu a procedat la însemnarea arborilor pentru a trasa întreaga cale de scos-apropiat, astfel cum avea obligația conform contractului încheiat, ci a aplicat var numai pe câțiva arbori la . șosea. În aceste condiții, angajații petentei au demarat lucrările de exploatare a materialului lemnos, respectând căile de scos-apropiat marcate, acolo unde acestea existau, urmând ca în zonele nemarcate să respecte căile cunoscute din exploatările anterioare, până când intimata urma să își îndeplinească obligația de marcare.
Totodată, petenta a învederat că în data de 19.01.2013, prima zi de exploatare, angajații acesteia au exploatat lemnul respectând căile de scos-apropiat, fapt care putea fi ușor de observat, întrucât existau numai două urme de drum pe care s-a circulat și care există numai până la jumătatea postaței date spre exploatare, cealaltă jumătate nefiind încă exploatată.
In drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, pe dispozițiile Legii nr. 171/2010, art. 112 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Au fost anexate plângerii, în copii semnate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: adresa de comunicare a procesului verbal de contravenție nr.195/21.01.2013 emisă de intimată, proces verbal de constatare a contravenției silvice nr. 195/19.01.2013, contract de vânzare-cumpărare a masei lemnoase nr. 5518/17.12.2012, tabel de eșalonare a tăierii parchetelor pe anul 2013, caiet de sarcini, autorizație de exploatare nr._/04.01.2013, autorizație de exploatare nr._/04.01.2013, autorizație de exploatare nr.2 din 04.01.2013, proces verbal de predare-primire a parchetului Gâștești-Români, din data de 18.01.2013.
In probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intimatei, proba testimonială cu doi martori și orice alte probe a căror necesitate va reieși din dezbateri.
La data de 14.03.2013 s-a depus la dosar de către intimată întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petentă și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de contravenție, întrucât acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, la momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator nu a avut posibilitatea identificării unui martor deoarece locurile sunt izolate.
Cu privire la martorul asistent, a învederat că acesta doar atestă că la întocmirea procesului verbal de contravenție nu a fost prezent reprezentantul legal al petentei.
În ceea ce privește înștiințarea de plată, se arată că petenta nu a fost vătămată prin faptul că respectiva rubrică nu a fost completată, din moment ce petenta a înțeles să formuleze plângere contravențională.
In motivare, intimata a arătat că între petentă și aceasta s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase din partizile licitate la data de 05.12.2012 și evidențiate în contract, pentru partida 1029 P Gâștești Români fiind emisă autorizația de exploatare nr._ din 04.01.2013.
De asemenea, intimata a arătat că la predarea parchetului s-a întocmit procesul-verbal de predare primire din 18.01.2013 prin care s-au predat arborii marcați ce urmau să fie tăiați în cadrul exploatării fiind delimitate și căile de scos apropiat cu var. In urma controlului efectuat de către agentul constatator, s-a constatat că petenta nu a respectat căile de scos apropiat, fiind distrus puietul și semințișul din mai multe zone pe unde a fost scos materialul lemnos, în special acolo unde exista ochiuri de pădure cu vegetație în creștere.
Sub aspectul descrierii faptei și individualizării acesteia, intimata a învederat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea cerințelor legale, fiind aplicat minimul amenzii dar cu aplicabilitatea dispozițiilor art.23 din Legea nr.171/2010 și, deși petenta invocă culpa intimatei, aceasta a semnat procesul-verbal de predare-primire din 18.01.2013 a partizii prin care au fost delimitate căile de scos apropiat, ce au fost marcate cu var chiar de către reprezentanții intimatei.
In drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 2/2001, art. 17 alin. 1 litera a) și art. 23 din Legea nr. 171/2010.
La termenul de judecată din data de 11.04.2013, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, interogatoriul și proba testimonială cu câte doi martori pentru fiecare parte.
La termenul de judecată din data de 06.06.2013 s-au depus la dosar răspunsurile în scris la interogatoriile formulate și au fost audiați martorii G. M., I. I., P. I. și G. I., declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 195/_ încheiat de intimată, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.17 lit.a și art.23 din Legea nr.171/2010, reținându-se că, la data de 19.01.2013, ora 10.30, pentru a scoate materialul lemnos din partida 1029 petenta trebuia să respecte căile de scos-apropiat stabilite și materializate în teren odată cu predarea parchetului. In cursul exploatării firma nu a respectat aceste căi de scos apropiat.
Sancțiunea principală aplicată a fost amenda în cuantum de 4000 lei, sancțiunea fiind aplicată în conformitate cu dispozițiile art.17 și art.23 din Legea nr.171/2010.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
Si aceasta, întrucât, în primul rând, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întrutotul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul plângerii, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petentă, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, aplicând cele arătate mai sus la cererea formulată de petenta din cauza de față, instanța constată că aceasta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, invocând drept motive de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție faptul că din cuprinsul procesului-verbal contestat nu rezultă calitatea agentului constatator, acesta cuprinde mențiuni contradictorii cu privire la martorul asistent și nu s-a comunicat petentei o înștiințare de plată, fără a se arăta instituția abilitată să încaseze amenda și contul în care trebuiau virați banii.
In temeiul dispozițiilor art.16 alin1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor de fond și de formă ad validitatem stabilite de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității exprese și absolute, instanța constată că procesul-verbal a cărui anulare se solicită în cauza de față a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Referitor la motivele de nulitate absolută invocate de societatea petentă, respectiv lipsa calității agentului constatator, instanța constată că procesul-verbal cuprinde calitatea celui care l-a încheiat și instituția din care face parte agentul constatator.
Referitor la mențiunile contradictorii din cuprinsul-procesului-verbal de contravenție cu privire la martorul asistent precum și faptul că nu s-a comunicat petentei o înștiințare de plată, fără a se arăta instituția abilitată să încaseze amenda și contul în care trebuiau virați banii nu s-a comunicat petentei o înștiințare de plată, fără a se arăta instituția abilitată să încaseze amenda și contul în care trebuiau virați banii, instanța reține că lipsa acestor mențiuni atrage nulitatea relativă a procesului verbal. Regimul juridic al acestui tip de nulitate presupune ca petenta să facă dovada existenței unei vătămări, iar această vătămare să nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. Or, în cauză petenta nu a făcut dovada faptului că prin necomunicarea unei înștiințări de plată, a instituției abilitate să încaseze amenda, i-a adus acesteia o vătămare, cu atât mai mult cu cât plângerea a fost înaintată într-un termen legal unei instanțe judecătorești care să analizeze temeinicia și legalitatea procesului verbal contestat. Prin urmare și acest motiv de nulitate urmează a fi respins de instanță.
Totodată, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că, până la proba contrarie, până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petentă în susținerea plângerii contravenționale, acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută, ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art.1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art.167 Cod proc.civ. încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcină este una exclusivă și îi aparține, potrivit art.1169 Cod civil, doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care petentul nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul.
Prin urmare, în situația în care un petent, în cursul judecății, prin coroborarea oricăror probe legale, concludente și pertinente încuviințate și administrate de instanță, în temeiul art.258 Cod proc.civ., reușește să dovedească faptul că situația reținută în conținutul procesului-verbal nu este corespunzătoare adevărului, instanța va constata faptul că prezumția de veridicitate a fost răsturnată, va admite acțiunea și va anula procesul-verbal.
În consecință, instanța sesizată cu analiza temeiniciei unui proces-verbal de constatare a contravenției trebuie să cerceteze în primul rând dacă petentul a solicitat sau nu probe în vederea răsturnării prezumției de veridicitate, în al doilea rând dacă probele administrate susțin sau nu o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal și, în al treilea rând, dacă această stare de fapt dovedită în fața instanței este sau nu în măsură să ducă la anularea procesului-verbal.
Astfel, în primul rând, instanța constată faptul că petenta a solicitat instanței ca aceasta să-i încuviințeze proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatei și proba testimonială cu martorii G. M. și I. I..
Potrivit dispozițiilor art.17 alin.1 lit.a din Legea nr.171/2010, constituie contravenție silvică nerespectarea tehnologiilor și traseelor de scos-apropiat, prevăzute în autorizația de exploatare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța a analizat probele administrate în prezenta cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, interogatoriile administrate și declarațiile martorilor.
Astfel, instanța constată că petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, de natură să ducă la anularea acestuia.
Instanța nu reține susținerile petentei potrivit cărora intimata nu a însemnat arbori pentru a trasa întreaga cale de scos-apropiat, ci a aplicat var numai pe câțiva arborila . șosea.
Deși martorii G. M. cât și I. I. au declarat că reprezentanții intimatei nu au trasat parcelele pentru a putea scoate material lemnos astfel că aceștia au fost nevoiți să scoată pe drumul vechi, din procesul-verbal de predare-primire a parchetului Gâștești-Români încheiat la data de 18.01.2013 (fila 20 din dosar) instanța reține că au fost delimitate cu var căile de scos apropiat existente și cele noi, iar arborii din partidă au fost marcați cu vopsea de culoare roșie, fapt ce se coroborează cu procesul-verbal de contravenție. Totodată, instanța are în vedere faptul că procesul-verbal de predare-primire a parchetului a fost semnat și de un reprezentant al societății petente, fără a face obiecțiuni cu privire la conținutul acestuia. Aceste înscrisuri se coroborează și cu declarația martorului P. I., care a declarat că petenta nu a respectat căile de scos apropiate, deși aceste căi de acces au fost materializate în teren prin marcarea cu var.
In privința martorilor G. M. și I. I., instanța are în vedere faptul că aceștia sunt angajații petentei, astfel că declarațiile acestora sunt subiective și nu vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale aplicate, instanța reține că, potrivit prevederilor art.5 al.5 din O.G. nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Față de această împrejurare instanța apreciază însă că în cauză aplicarea amenzii în cuantum de 4000 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei, iar amenda a fost aplicată la minimul incident.
Astfel, având în vedere criteriile prevăzute de art.21 al.3 din O.G. nr.2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, la scopul urmărit, urmarea produsă, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, luând în considerare îndeosebi faptul că fapta a fost săvârșită de petentă sub imperiul constrângerii, pentru a respecta termenul de exploatare stabilit prin autorizația de exploatare, astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, respectiv autorizația de exploatare nr._/04.01.2013 și autorizația de exploatare nr.2/04.01.2013.
Față de această situație, instanța apreciază că scopul urmărit nu a fost acela de a eluda dispozițiile legale în materie, pentru a beneficia în mod injust de materialul lemnos, ci de a respecta termenul de exploatare stabilit, scop ce imprimă faptei un grad redus de pericol social.
Pentru considerentele expuse, reținând gravitatea redusă a faptei, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.7 din OG nr.2/2001, va admite în parte plângerea formulată, va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, va exonera petenta de plata amenzii, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plângerea formulata de petenta ., cu sediul în . in contradictoriu cu intimata R. Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică G.-Ocolul Silvic Ghimpați, cu sediul în ..
Inlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei aplicate de intimată cu avertisment.
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal de contravenție nr.195/19.01.2013 încheiat de intimată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 06.06.2013.
P.,GREFIER,
R.-C. LUCAANDREEA P.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1535/2013. Judecătoria BOLINTIN... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 165/2013. Judecătoria... → |
|---|
