Pretenţii. Sentința nr. 1100/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1100/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 2371/192/2011*
Operator de date cu caracter personal nr. 2902
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. V.
JUDECATORIA B. V. - CAUZE GENERALE
Sentința civilă Nr. 1100/2013
Ședința publică de la 27 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. T.
Grefier L. V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții-pârâți A. C. și A. C. și pe pârâta-reclamantă S. G., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.06.2013, care face parte integrantă din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27.06.2013, când,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1154/14.05.2010 pronunțată de Judecătoria B. V. a fost respinsă acțiunea principala formulata de catre reclamantii – parati A. C. si A. C., împotriva paratei – reclamante S. G., ca nefondata; a fost admisă acțiunea conexa formulata de catre reclamanta – parata S. G., împotriva paratilor - reclamanti A. C. si A. C. și s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 547/12.02.2004 de BNP H. R. si repunerea părtilor in situatia anterioara.
Prin aceea și sentință au fost obligați reclamantii- parati la plata catre parata- reclamanta a sumei de 3827 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța respectiva hotărâre instanța a constatat că la data de 12.02.2004 a fost încheiat contractul de intretinere aut. sub nr.547 de BNP H. R., prin care parata S. G. a dat reclamantilor A. C. si A. C., nuda proprietate asupra imobilului casa de locuit si terenul aferent de 877,4 m.p. in schimbul intretinerii prestate de reclamanti. Aceasta intretinere atat ei cat si sotului sau S. V., consta in: prepararea hranei, asigurarea asistentei medicale, cheltuielilor de inmormantare.
S-a apreciat că din probele administrate nu rezultă că reclamantii si-au respectat obligatia către pârâtă respectiv prepararea hranei, asigurarea asistentei medicale( medicamente, tratament ambulatoriu, internare in spital, etc.) si cheltuieli cu internarea.
Potrivit art. 1020-2021 c.civ. în caz de neexecutare a obligatiei de intretinere creditorul obligatiei poate cere rezolutiunea contractului sau poate opta pentru executarea contractului.
În speță, prin acțiunea conexă, pârâta a solicitat rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea culpabila a obligatiei de intretinere.
Transformarea obligatiei in bani e posibila numai cu consimtământul părtilor sau in cazul in care creditorul, in cadrul unei acțiuni in executare, optează pentru aceasta solutie, daca executarea in natura nu e posibila.
În speță, nu a operat novatia prin consimtămantul părtilor, ori pe cale judecatoreasca transformarea intretinerii in renta viagera de catre debitorul obligatiei, se situeaza in afara legii.
Convertirea in bani a obligatiei de intretinere prin hotarare judecatoreasca, fara acordul părtilor, nu echivaleaza cu novatia, intrucat in continuare raporturile dintre părti sunt generate de regulile contractului de intretinere iar nu de renta viagera, creditorul bucurandu-se de garantia sanctiunii rezolutiunii prev. de art. 1021 c.civ.
Din aceste considerente, instanta a respins actiunea principala ca nefondata si a admis acțiunea conexă, dispunând rezoluțiunea contractului de întreținere si repunerea părților in situația anterioara.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții-pârâți A. C. și A. C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate .
În motivarea în fapt a recursului s-a arătat că valoarea obiectului litigiului este inferioară celei stabilite prin expertiza de către Camera Notarilor Publici în Ghidul orientativ astfel încât se impune soluționarea problemelor privind calificarea căii de atac și a timbrajului.
Pe situația de fapt recurenții consideră să instanța a reținut în mod greșit că nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract din probele administrate rezultând că pârâta a refuzat să mai primească întreținere imediat după decesul bunicului lor iar anterior au asigurat acesteia asistență medicală și au suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctului.
Mai arată recurenții că au fost de bună credință și nu se poate reține niciun temei care să justifice un refuz de executare .
În drept au fost invocate disp.art.1203 C.civil.
În susținerea recursului au fost anexate în copie următoarele înscrisuri:acte medicale, facturi fiscale și chitanțe, act de concesiune, bonuri de casă.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate Tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. sub nr._ ,reclamantii A. C. si A. C., au solicitat in contradictoriu cu pârâta S. G., ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la executarea contractului de întreținere, prin transformarea ( convertirea) obligației de intretinere stipulata, in obligatie de a plăti paratei o renta lunara.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că intre ei si parata s-a incheiat un contract de intretinere aut. sub nr.547/12.02.2004 de BNP H. R., prin care parata a transmis care reclamanti nuda proprietatate asupra imobilului situat in orasul B. V., ., in schimbul intretinerii ce urma sa fie prestata de reclamanti paratei si sotului acesteia, S. V., tert beneficiar al intretinerii cat si al unui drept de uzufruct viager.
Potrivit contractului, întreținerea consta in prepararea hranei, asigurarea curateniei si asitentei medicale si suportarea cheltuielilor cu inmormantarea.
Reclamantii precizeaza ca au prestat intretinere ambilor soti, insa după decesul lui S. V., parata a refuzat, fara temei sa mai primeasca intretinere.
Au mai arătat reclamanții că fiind culpa evidență a pârâtei, creditoare, care refuză în mod nejustificat primirea întreținerii, se găsesc în imposibilitate de a se descărca în mod valabil de obligația ce le incumbă.
În data de 22.01.2010 instanța de fond a dispus in baza art. 164 c.pr.civ. conexarea la cauza de fata a dosarului nr._ .
Prin acțiunea conexă, reclamata S. G., in contradictoriu cu paratii A. C. si A. C. a solicitat rezolutiunea contractului de intretinere, redobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului înstrăinat si obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâții un contract de întreținere conform căruia aceștia trebuiau sa-i acorde întretinere atat ei cat și soțului ei, însă acest lucru nu s-a concretizat.
Pârâții nu au venit decât de 3 ori din 2004 pana in prezent. După decesul sotului sau, la o luna de zile, pârâții au venit cu alimente, însă s-au purtat urat, astfel ca reclamanta le-a refuzat.
Judecătoria B. V. a respins acțiunea reclamanților constatând că transformarea obligatiei in bani e posibila numai cu consimtământul părtilor sau in cazul in care creditorul, in cadrul unei acțiuni in executare, optează pentru aceasta solutie, daca executarea in natura nu e posibila.
În speță, nu a operat novatia prin consimtămantul părtilor, ori pe cale judecatoreasca transformarea intretinerii in renta viagera de catre debitorul obligatiei, se situeaza in afara legii.
Convertirea in bani a obligatiei de intretinere prin hotarare judecatoreasca, fara acordul părtilor, nu echivaleaza cu novatia, intrucat in continuare raporturile dintre părti sunt generate de regulile contractului de intretinere iar nu de renta viagera, creditorul bucurandu-se de garantia sanctiunii rezolutiunii prev. de art. 1021 c.civ.
Analizând considerentele hotărârii atacate Tribunalul a constatat că acestea sunt străine de obiectul acțiunii reclamanților ce constă în transformarea ( convertirea) obligației de întreținere stipulata, in obligația de a plăti paratei o renta lunara, față de refuzul creditorului obligație de a primi întreținerea conform contractului încheiat între părți.
Este neîndoielnic că față de refuzul intimatei de a primi întreținere(așa cum susțin recurenții) posibilitatea existenței condițiilor novației este exclusă, raporturile dintre părți fiind în continuare guvernate de regulile aplicabile contractului de întreținere.
Instanța trebuia să aibă în vedere dacă în cauză sunt aplicabile disp.art.1075 cod civil și să constate(așa cum au cerut recurenții) dacă prestarea întreținerii nu poate fi efectuată de către debitor din cauza creditorului, care refuză nejustificat întreținerea în natură, în dorința de a ajunge astfel la desființarea contractului
Transformarea naturii obligație de întreținere din modalitatea stabilită în contractul de întreținere încheiat între părți pe cale judecătorească ar duce la menținerea raportului juridic potrivit acordului părților și la executarea obligațiilor de către contractanți în mod echitabil, de bună credință și potrivit cu efectele urmărite de ei.
Pentru aceste considerente, instanța de fond ar fi trebuit să constate mai întâi dacă în cauză se poate reține culpa recurenților-reclamanți în executarea obligațiilor ce le revin conform contractului încheiat între părți și dacă sunt indicii din care să rezulte refuzul intimatei de a primi întreținere din partea acestora, mai ales că din probele administrate atât în fața instanței de fond cât și de recurs există dubii cu privire la aceste aspecte.
Având în vedere că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cererii recurenților reclamanți, Tribunalul, în baza art. 312 Cod proc. civilă, a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1145/14 mai 2010 pronunțată de Judecătoria B. V., pe care a casat-o în tot și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La rejudecarea cauzei în fond, instanța a completat probatoriul în cauză astfel cum s-a dispus prin decizia de casare, astfel că s-a administrat proba cu interogatoriu pe care părțile și le-au luat în mod reciproc cât și proba testimonială fiind audiați martorii P. E. și M. E. la cererea reclamanților și Sebestin S. și S. M. la cererea pârâților.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Cât privește acțiunea principală promovată de reclamanții A. C. și A. C. prin care solicită instanței transformarea obligației de întreținere stipulată în contractul de întreținere autentificat sub nr. 547/12.02.2004 de BNP H. R. în obligația de a plăti pârâtei S. G. o rentă lunară în cuantum de 700 lei, instanța o apreciază neîntemeiată având în vedere următoarele considerente:
Atât în practică cât și în doctrinpă este unanimă opinia potrivit căruia numai la cererea celui întreținut se poate înlocui obligația de întreținere în echivalent bănesc sau prin consimțământul părților. Reclamanta nu a fost niciodată de accord cu această transformare a obligației de întreținere, împrejurare care nu echivalează cu refuzul nejustificat de a primi întreținerea în natură și fiind creditorul acestei obligații pârâta s-a opus acestei transformări.
In cauză operează disp art 969 cod civil care consacră principiul forței obligatorii a contractului, în virtutea căruia părțile, prin voința comună, au dat naștere unei norme de drept privat care este la fel de obligatorie pentru ele ca și legea, prin care reclamanții pârâți s-au obligat la prestarea întreținerii în natură. Având în vedere vârsta înaintată a pârâtei 81 ani și gravele probleme de sănătate, instanța apreciază că pârâta are nevoie de o persoană care să o îngrijească în permanenâî deci are nevoie de executarea în natură a obligației de întreținere obligație pe care reclamanții pârâți și-au asumat-o prin contractul de întreținere.
Rezultă deci că, fără consimțământul ambelor părți, contractul de întreținere nu poate fi transformat în contract de rentă viageră decât la cererea creditorului întreținerii.
Fațăde cele arătate instanța urmează să respingă cererea formulată de reclamanții pârâți.
Cât privește cererea conexă formulată de pârâta reclamantă S. G. prin care solicită rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 547/12.02.2004 de BNP H. R., instanța o apreciază întemeiată având în vedere următoarele considerente:
Cât privește noțiunea de întreținere aceasta include multiple prestații atât de natură materială( asigurarea de alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, tratament medical), cât și de natură psihologică,dată de caracterul personal (intuituu personae), al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere.
Pentru a se reține lipsa oricărei culpe a întreținătorilor în îndeplinirea obligației asumate, este necesar a se dovedi că aceștia și-au îndeplinit toate obligațiile contractuale. Datorită caracterului alimenta al obligației de întreținere, termenele de executare ( de zi cu zi), au character esențial în sensul dispozițiilor art 1079 pct 3 cod civil, debitorul fiind de drept în întârziere. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că reclamanții pârâți nu și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contractul de întreținere, nici în timpul vieții defunctului soț al pârâtei nici după decesul acestuia.
Astfel, reclamanta A. C. prin răsapunsul dat la întrebarea nr. 3 din interogatoriu a recunoscut că nu a mmjers niciodată să cumpere medicamentele de care pârâta are nevoie. Prin răaspunsul la întrebarea 4 arată că nu cunoaște care sunt costurile pentru procurarea hranei de care are nevoie pârâta, de unde rezultă clar că nu s-a ocupat niciodată de cumpărarea sau prepararea hranei pentru pârâtă cu toate că s-a obligat la acest lucru prin contract. De reținut este și faptul că ambii reclamanți pârâți au recunoscut la interogatoriu, prin răspunsurile la întrebarea nr, 10 că au venit să o viziteze pe pârâtă după trecerea unei perioade de aproximativ o lună de la decesul soțului pârâtei.
Chiar martorii audiați în cauză au învederat instanței că reclamanții veneau rar la domiciliul pârâtei chiar și în timpul vieții defunctului soț S. V., bunicul reclamantei.
Astfel martorul S. M. a declarat….. “ ei se plângeau că întradevăr nepoata nu vine”, și a învederat că el nu i-a văzut pe “ reclamanți venind în domiciliul pârâtei să îi ajute, veneau în vizită la cca o lună, două”.
De asemenea martora Sebestin S. a declarat că “ până la decesul lui S. V., reclamanții veneau foarte rar doar la sărbători, primăvara și iarna”. Tot din declarația acestei martore rezultă și faptul că reclamanții au făcut cumpărături pentru pârâtă și soțul ei însă pe banii acestora, martora fiind cea care îi ajuta la treburile gospodărești, la spălatul rufelor, la săpatul grădinii, la cumpărături, la curățenie.
Martora P. E., propusă de reclamanți a arătat că “ până să achziționeze mașina de spălat, S. V. lua sacoșile cu rufe și mergea la nepoată la București”, iar de gospodărie se ocupau singuri.
Martora P. E. a mai arătat că după ce defunctul soț al pârâtei s-a îmbolnăvit acesta a fost îngrijit numai de pârâtă.
De reținut este și faptul că reclamanții pârâți nu au suportat nici cheltuielile pentru înmormântarea defunctzului soț al pârâtei astfel cum declară martora Sebestin S.: “ după decesul lui S. V. relațiile dintre părți au fost încordate întrucât au venit două dintre fetele decedatului și i-a smuls banii pentru a putea să îl înmormânteze”.
Cât privește cel de al doile martor audiat la propunerea reclamanților pârâți respective M. E. urmează să se țină seama că martora are domiciliul în orașul Oltenița și că a prezentat instanței un singur episode când s-a deplasat la domiciliul pârâtei împreună cu reclamanta. Din declarația acestei martore rezultă că reclamanta s-a deplasat la domiciliul pârâtei abia după trei săptămâni de la moartea soțului pârâtei pentru a-i aduce câteva alimente ( ulei, zahăr, orez, mezeluri apă minerală), pe care instanța le consideră ca insuficiente pentru hrana unei personae în vârstă care suferă de afecțiuni grave și care nu-I permit să se ocupe de procurarea hranei.
In ceea ce privește discuția avută cu mama reclamantei A. C., la priveghiul defunctului soț al pârâtei, instanța reține că din cauza jignirilor aduse în repetate rânduri de către reclamantă și familia acesteia, precum și pentru că reclamanții nu și-au îndeplinit niciodată obligațiile de întreținere asumate, acela a fost punctual culminant care a determinat-o pe pârâtă să realizeze că nici după decesul soțului său reclamanții nu au intenția de ași îndeplini obligațiile asumate prin contractul de întreținere. Astfel din întreg materialul probator rezultă fără putință de tăgată că reclamanții pârâți nu și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contractul de întreținere iar susținerile acestora precum că pârâta ar fi refuzat întreținerea sunt lipsite de orice fundament, întrucât pârâta nu avea ce refuza deoarece nu I s-a oferit niciodată cele necesare.
Având în vedere și dispozițiile art 274 cod por civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea principală formulată de reclamanții – pârâți A. C. și A. C., ambii domiciliați în București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâta – reclamantă S. G., domiciliată în B. V., ., J. G., ca neîntemeiată.
Admite acțiunea conexă formulată de pârâta reclamantă S. G. și în consecință:
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere nr. 547/12.02.2004 autentificat de BNP H. R. și repune părțile în situația anterioară.
Obligă reclamanții pârâți să plătească pârâtei reclamante suma de 5.827 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2013
Președinte, Grefier
Red jud IT
Tehno red LVP
5 ex/ 05.07.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 3/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE | Partaj judiciar. Sentința nr. 1579/2013. Judecătoria BOLINTIN... → |
|---|
