Ordin de protecţie. Hotărâre din 11-09-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 16355/193/2013
Dosar nr._ - ordin de protecție-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința camerei de consiliu din data de 11.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. L.
GREFIER – C. A. M.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria B.
PROCUROR – D. A.
Sentința Civilă nr. 8362
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. E. în contradictoriu cu pârâtul A. S. și reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta, avocat R. N. pentru pârât, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la dosar au sosit din partea IPJ B. relațiile solicitate.
Apărătorul pârâtului menționează că a încercat să ia legătura telefonic cu pârâtul, însă acesta nu a răspuns.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței să ia un supliment de declarație reclamantei întrucât nu este clară situația relației dintre reclamantă și pârât, respectiv să declare aceasta în ce măsură poate face dovada că gospodărea împreună cu pârâtul pentru a fi reținută în cauză relația de concubinaj.
Instanța procedează la luarea unui supliment de declarație din partea reclamantei, depozițiile acesteia fiind consemnate pe filă separată atașată la dosar.
Reclamanta solicită ca instituirea ordinului de protecție să fie instituit și față de copii acesteia.
Instanța încuviințează cererea formulată de reclamantă sub rezerva declarării consimțământului copiilor care au capacitate restrânsă de exercițiu.
Instanța procedează la audierea numiților C. A. D. și C. S. în calitate de reclamanți.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților asupra fondului.
Reclamanta solicită admiterea cererii și instituirea ordinului de protecție cu privire la aceasta cât și la copii ei, atât la domiciliu, cât și în unitățile la care aceștia învață pentru o distanță de 200 m, interzicerea oricărui contact telefonic față de ea cât și față de cei doi copii mai mari, iar față de fata cea mică solicită ca instanța să nu interzică contactul telefonic.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea cererii în totalitate, întrucât este o măsură prea drastică, iar fetița cea mică este foarte atașată de tatăl ei.
Mai precizează aceasta că între cele două părți nu există o relație de concubinaj întrucât, așa cum reiese din declarațiile părților pârâtul nu avea lucruri intime la reclamantă și nici nu realiza activități de gospodărire cu aceasta.
În subsidiar, avocatul pârâtului menționează că în cazul instituirii ordinului de protecție, păstrarea distanței de minim 200 m este foarte mare mai ales că probatoriul propus de reclamantă nu este suficient, precizând aceasta că în cazul în care s-ar ajunge la o judecată penală pârâtul ar fi achitat întrucât nu există martori și nici alte probe edificatoare.
Referitor la incidentul cu bătaia, avocat R. precizează că în cauză este vorba despre „o dragoste cu năbădăi”, femeia având și ea partea ei de vină, provocându-l pe pârât prin condiția pe care aceasta i-a adresat-o, faptul că dacă nu o ia în căsătorie se va despărți de el.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că între cei doi exista o relație de concubinaj, fiind întemeiată cererea pentru a preveni viitoarele agresiuni față de reclamantă, având în vedere că pârâtul a mai agresat-o, așa cum rezultă din declarații. Astfel, solicită admiterea cererii și instituirea ordinului de protecție față de reclamantele C. E. și C. A., pârâtul manifestându- se violent față de cele două și existând pericolul ca pe viitor să mai exercite acte de violență fizică sau psihică. Mai solicită acesta interzicerea pârâtului de a se apropia de domiciliul reclamantei cât și de unitate școlară unde fiica acesteia învață, la o distanță de 200 m.
Față de minora A. reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea tuturor capetelor de cerere întrucât s-a dovedit că este un bun părinte.
În ce privește minorul S., Procuror D. A. menționează că acesta nu și-a însușit cererea.
În replică, reclamanta precizează că pârâtul este șofer de cursă lungă și datorită naturii serviciului, acesta avea lucrurile sale personale în bagaj, motiv pentru care nu le ținea în locuința acesteia.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanții C. E., minora C. A. D., minorul C. S. și minora Aroabei A., toți cu asistarea mamei sale C. D., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul, A. S., ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să instituie emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună cu caracter provizoriu, următoarele măsuri de protecție față de aceștia: obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate ulterior de instanță față de victimă și față de copii acesteia și interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
În motivare, se arată de către reclamanți că, reclamanta C. E. a avut o relație încă din luna martie a anului 2003 cu numitul A. S., care este căsătorit, din relația acestora rezultând minora A. A., de opt ani, a cărei legitimitate paternă a fost recunoscută de către pârât. Arată reclamanta că pe parcursul acestor 10 ani, a conviețuit cu pârâtul dar acesta nu și-a întrerupt relațiile cu soția sa, având practic două familii.
Precizează reclamanta că, a hotărât să rupă relația întrucât pârâtul a devenit foarte gelos, agresiv, în sensul că a început să o înjure, și să o bruscheze de față cu minorii, reclamanta mai având doi copii minori dintr-o relație anterioară.
Arată reclamanta că, în data de 13.07.2013 sub pretextul îngrijorării că fetița ce fusese la el, nu a ajuns la reclamantă acasă, a atras-o în spatele blocului unde locuiește, acesta ieșind de după un garaj și fără nici o explicație a început s-o lovească, încercând să o ștranguleze, lovind-o mai departe cu bestialitate cu pumnii și palmele, de la torace în sus, în special în zona capului, izbind-o tare de zidurile garajului încât spune reclamanta că nu s-a mai putut ridica, cu motivarea pârâtului că „i-a băgat zâzanie în familie”.
Precizează reclamanta că după acest prim episod, a reușit să fugă, dar pârâtul a ajuns-o, lovind-o din nou și trăgând-o de păr.
Arată reclamanta că, în urma incidentului aceasta a fost internată în spital, prin serviciul de urgență pentru îngrijiri medicale, unde s-a prezentat și pârâtul, încercând să o intimideze pentru a nu depune vreo plângere și proferând tot felul de amenințări.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie.
În dovedire, a depus planșe fotografice (fila 10 ds.), adeverință medicală (fila 11 ds.), Sentința civilă nr. 4938/12.10.2013 (fila 12-13 ds.), carte de identitate (fila 16 ds.), certificat medico-legal (fila 17 ds.), bilet ieșire din spital ( filele 19-20 ds.).
Potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, cererea privind instituirea ordinului de protecție este scutită de la plata taxei de timbru judiciar.
Pârâtul, legal citat nu a depus întâmpinare, însă a fost reprezentat prin apărător din oficiu în condițiile art. 27 alin. 3 din Legea nr. 217/2003, care a fost prezent la termenele de judecată și a formulat concluzii în scris, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, întrucât nu se reține o relație de concubinaj, care impun o viață aproape de familie, in realitate fiind vorba de tangențe, mai ales din partea copiilor reclamantei cu pârâtul, că fotografiile și certificatul medico-legal, nu dovedesc cu certitudine vinovăția pârâtului.
Mai arată pârâtul prin apărător că, în dosarul de urmărire penală sigur va fi achitat pentru că nu sunt probe din care să reiasă că fapta de lovire a fost săvârșită de acesta. De asemenea, se mai precizează că, prin emiterea ordinului s-ar prejudicia, foarte mult, relația dintre pârât și copilul său iar dacă pârâtul s-ar face vinovat de acele lovituri, acesta s-a datorat unui presiuni create de intenției reclamante de a pune capăt relației pe care o aveau.
P. declarația dată în fața instanței, minorul C. S. nu și-a însușit cererea de chemare în judecată formulată de mama sa, în numele său și pentru el.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, cu planșele fotografice din dosar și s-a făcut adresă la P. de pe lângă Judecătoria B., care a confirmat faptul că pe rolul acestuia se află înregistrat dosarul de urmărire penală nr. 3735/P/2013 la care a fost conexat dosarul de urmărire penală nr. 3780/P/2013 în care se fac cercetări față de pârât, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prevăzute de art. 180 alin. 2 și art. 193 alin. 1 Cod penal.
Analizând cererea și ansamblul probelor administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta, C. E. se află în fapt într-o relație de concubinaj cu pârâtul, A. S. din martie 2003, din relația acestora rezultând minora Arobaei A., reclamanta având din prima căsătoriei doi copii minori, respectiv minora C. A. D. și minorul C. S..
Relația de concubinaj dintre părți, s-a desfășurat sub aspectul unei conviețuiri, în sensul că locuiau împreună în marea majoritate a timpului liber al pârâtului, efectuând împreună activități specifice soților, respectiv luau masa împreună, mergeau la cumpărături împreună, pârâtul efectua diferite reparații gospodărești, în locuința reclamantei.
La începutul relației dintre cele două părți, aceasta era una normală deteriorându-se în timp, mai precis din vara anului 2013, pe fondul neînțelegerilor cu privire la situația matrimonială a pârâtului, care era căsătorit având la rândul său cu prima soție copii, care la propunerea reclamantei de a pune capăt relației de concubinaj, pârâtul a devenit agresiv și violent, comportament combinat cu o puternică stare de gelozie.
Pe fondul deteriorării relațiilor dintre cei doi soți au apărut și situații în care tensiunile acumulate au determinat o atmosferă recalcitrantă între pârât pe de o parte și reclamantă și familia sa pe de altă parte, constând în amenințări, injurii, violență fizică și verbală din partea pârâtului.
Analizând legalitatea, cererii privind emiterea unui ordin de protecție în favoarea reclamantei, instanța o va considera întemeiată în parte, doar în privința ei și a minorei C. A. D., pentru următoarele motive.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, se prevede că „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri - obligații sau interdicții.”
Potrivit art. 5 din același text de lege, se prevede că: „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:…c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;…”
Din declarațiile minorilor audiați în cauză și din înscrisurile depuse constând în adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria B., care a confirmat faptul că pe rolul acestuia se află înregistrat dosarul de urmărire penală nr. 3735/P/2013 la care a fost conexat dosarul de urmărire penală nr. 3780/P/2013 în care se fac cercetări față de pârât, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 și art. 193 alin. 1 Cod penal, certificatul medico-legal nr. 779/17.07.2013 și biletul de ieșire din spital al reclamantei, inclusiv planșele fotografice, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile legale cu privire la exercitarea violenței de către pârât asupra integrității fizice și psihice aparținând reclamantei.
De asemenea, din întreg probatoriul administrat s-a dovedit faptul că părțile au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, și că aceștia conviețuiesc împreună, fapt care conduce la concluzia instanței că dispozițiile legii speciale privind protecția membrilor familiei împotriva violenței domestice s-a împlinit.
Astfel, din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria B., care a confirmat faptul că pe rolul acestuia se află înregistrate două dosare de urmărire penală conexate, depusă la dosarul cauzei reiese că în data de 13.07.2013 sub pretextul îngrijorării că fetița ce fusese la el, nu a ajuns la reclamantă acasă, a atras-o în spatele blocului unde locuiește, acesta ieșind de după un garaj și fără nici o explicație a început s-o lovească, încercând să o ștranguleze, lovind-o mai departe cu bestialitate cu pumnii și palmele, de la torace în sus, în special în zona capului, izbind-o tare de zidurile garajului încât spune reclamanta că nu s-a mai putut ridica, cu motivarea pârâtului că „i-a băgat zâzanie în familie iar după acest prim episod, a reușit să fugă, dar pârâtul a ajuns-o, lovind-o din nou și trăgând-o de păr.
În urma incidentului aceasta a fost internată în spital, prin serviciul de urgență pentru îngrijiri medicale, unde s-a prezentat și pârâtul, încercând să o intimideze pentru a nu depune vreo plângere și proferând tot felul de amenințări.
De asemenea aceste fapte sunt confirmate și de către cei doi minori audiați C. A. D. și C. S., care au arătat că pârâtul a exercitat cele două acte de violență fizică chiar și verbală, constând în adresarea unor cuvinte nedemne, dar și acte de bruscare fizică, care imprimă un caracter de teamă și frustrare asupra psihicului reclamantei, primul act fiind exercitat cu câteva luni înainte de incidentul din luna iulie 2013 care s-a soldat cu internarea medicală a pârâtei.
Instanța constată că, amenințări și acte cu caracter violent, care pot avea și un caracter viitor s-au exercitat și împotriva minorei în vârstă de 17 ani, C. A. D. pârâtul insuflându-i teamă și frică prin amenințarea făcută pe holul spitalului în ziua incidentului din care a rezultat internarea medicală a reclamantei, dar și prin bruscarea minorei pentru a i se permite . unde se afla reclamanta. Cu ocazia audierii acestui minor, dat fiind vârsta care permite să formuleze acțiuni în instanță singură fiind necesară doar asistarea mamei, instanța a luat act de intenția minorei de a-și însuși cererea reclamantei pentru instituirea ordinului de protecție și asupra sa.
În privința celor doi minori, C. S. în vârstă de 15 ani și Arobaei A. în vârstă de 8 ani, instanța constată că în privința primului, acesta nu și-a însușit cererea reclamantei, iar în privința minorei A. A., neimpunându-se emiterea acestui ordin pentru că nu s-a dovedit ca pârâtul să exercite nici o formă de violență asupra ei, ci din contră din probatoriul administrat s-a dovedit a fi un tată responsabil și chiar afectuos cu fiica sa.
De asemenea instanța constată că cerința legală în admiterea cererii, constă în exercitarea unui act de violență, iar din probele dosarului instanța observă un șir de mai multe acte de violență.
În privința apărărilor făcute de pârât instanța constată că și acesta a fost supus unor presiuni psihice, însă acestea venind dintr-o relație adulteră cu reclamanta, pe care pârâtul le poate corecta prin revenirea în mediul său familial și care nu justifică câtuși de puțin atitudinea sa față de reclamantă.
Astfel, este adevărat că potrivit motivației sale privind . invocată de către pârât prin apărătorul din oficiu, a fost supus din partea reclamantei unui șantaj emoțional de către reclamantă, însă instanța va avea în vedere strict comportamentul pârâtului cu reclamanta prin prisma cererii acesteia.
De asemenea în instituirea acestui ordin, instanța are în vedere și funcția sa preventivă care are scopul de a înlătura eventuale fapte în relația dintre pârât și familia concubinei sale, care riscă să amplifice și mai mult situația deja tensionată dintre aceștia dar și eventuala corijare a pârâtului față de familia sa legitimă.
Astfel, instanța va admite cererea și va obliga pe pârât să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantele C. E. și C. A. D. în imediata apropiere a domiciliului acestora situate în B., .. 9, ., jud. B.. Precum și față de Colegiul Național A.T. Laurian B., situat în B., .. 91, B..
Interzice pârâtului, provizoriu pe o perioadă de 6 luni de la emitere, orice contact, inclusiv prin telefon, prin corspondență sau în orice alt mod cu reclamantele C. E. și C. A. D..
Respinge cererea față de minorii C. S. și Aroabei A., ca nefondată.
De asemenea va atrage atenția pârâtului, în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 că nerespectarea acestor obligații constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești care se pedepsește cu închisoarea.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, cheltuielile judiciare în cuantum de 500 lei constând în onorariu avocat din oficiu pentru pârât, rămân în sarcina statului, sumele urmând a fi avansate Baroului de Avocați B. din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând că cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea reclamanților C. E. domiciliată în B., ., nr. 9, ., jud. B., minora C. A. D. domiciliată în B., ., nr. 9, ., jud. B., minorul C. S. domiciliat în B., ., nr. 9, ., jud. B. și minora Aroabei A. prin reprezentant legal C. E., domiciliată în B., ., nr. 9, ., jud. B. toți asistați de mama lor C. D., având ca obiect emiterea unui ordin de protecție, în contradictoriu cu pârâtul A. S. domciliat în B., ., ., jud. B..
Obligă pârâtul, provizoriu pe o perioadă de 6 luni de la emitere, să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantele C. E. și C. A. D. în imediata apropiere a domiciliului acestora situate în B., .. 9, ., jud. B.. Precum și față de Colegiul Național A.T. Laurian B., situat în B., .. 91, B..
Interzice pârâtului, provizoriu pe o perioadă de 6 luni de la emitere, orice contact, inclusiv prin telefon, prin corspondență sau în orice alt mod cu reclamantele C. E. și C. A. D..
Respinge cererea față de minorii C. S. și Aroabei A., ca nefondată.
Prezentul ordin de protecție este executoriu de drept, fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
Prezentul ordin se va comunica de îndată Inspectoratului Județean de Poliție B. în vederea punerii în executare.
Cheltuielile judiciare în sumă de 500 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu pentru pârât urmează a fi avansate către Baroul de Avocați din B. din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs, în 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2013.
Președinte, Grefier,
C. L. C. A. M.
Red C.L./Tehnored. CAM,
12.09.2013, 6 ex.
| ← Ordin de protecţie. Hotărâre din 28-08-2013, Judecătoria BOTOŞANI | Încuviinţare nume minor. Hotărâre din 06-12-2013,... → |
|---|
