Plângere contravenţională. Sentința nr. 970/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 970/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 6718/193/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOSANI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 30 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - B. L. I.
GREFIER - D. S.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 970
Pe rol judecata cauzei civile formulată de petentul T. V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă reprezentantul intimatului.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Interpelat, petentul arată că nu solicită încuviințarea și administrarea probei testimoniale, deși în autoturismul pe care îl conducea s-ar mai fi aflat alte două persoane. De asemenea, nu solicită încuviințarea altor probe în cauză. Înțelege să mai precizeze că a ieșit cu autoturismul în drumul public la cererea agentului de poliție.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă se încuviințează și se administrează în cauză proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar.
Constatând administrat probatoriul încuviințat în cauză, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată în data de 10.05.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., petentul T. V. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să anuleze procesul verbal de constatare și sancționare ca contravenției . nr._ din 24.04.2012, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002, iar ca măsură complementară s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile. În subsidiar se solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivare se arată că, în data de 24.04.2012, în jurul orei 05:40, petentul conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_ și a intrat pentru alimentare cu carburant la o benzinărie situată pe .. B.. La ieșirea din stația peco, fără a se înscrie încă pe vreo direcție de mers, un agent de poliție a coborât dintr-un vehicul transporter și a solicitat petentului documentele de identitate, permisul de conducere și celelalte acte ale autoturismului. După aproximativ 15-20 minute, agentul de poliție s-a întors la autoturismul condus de petent, i-a adus la cunoștință acestuia din urmă că i-a fost reținut permisul de conducere întrucât s-a deplasat pe contrasens, fiind încheiat în acest sens și un proces verbal de contravenție și i-a înmânat dovada de circulație provizorie.
Se susține de către petent că nu este vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa și că permisul de conducere îi este necesar în realizarea veniturilor pentru întreținerea familiei.
Plângerea contravențională nu a fost motivată în drept.
În dovedire s-a depus copie după dovada de circulație provizorie.
Conform art. 36 din OG 2/2001, plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție, cu toate măsurile dispuse prin acesta, procesul verbal fiind legal întocmit, iar faptele dovedite corespunzător.
În susținerea acestei soluții se arată că, în data de 24.04.2012, în jurul orei 06:08, agentul constatator l-a surprins pe petent în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_ și a pătruns în mod ilegal pe contrasens, la ieșirea din stația peco Petrom situată pe .. B., nerespectând semnificația indicatorului „obligatoriu la dreapta”.
În apărare s-au depus originalul procesului verbal de contravenție contestat, dovada de comunicare și raportul agentului constatator, istoricul contravențional al petentului.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecata cauzei și în lipsa reprezentantului inspectoratului.
Pentru justa soluționare a plângerii contravenționale, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 24.04.2012, petentul T. V. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002.
De asemenea s-a luat măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
Pentru a aplica această sancțiune, agentul constatator a reținut că, în data de 24.04.2012, în jurul orei 06:08, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe .. B., iar la ieșirea din stația peco OMV a circulat pe contrasens, sensurile de deplasare fiind despărțite de scuar.
Analizând legalitatea procesului-verbal întocmit, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând temeinicia aceluiași procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 101 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal. Cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 paragraful 2 din Convenției nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franța din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101). Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 paragraf 2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției, iar într-o astfel de situație este firesc ca el să dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate. Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație în justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
În privința temeiniciei actului contestat, instanța reține că în speță este vorba despre o contravenție constatată pe loc, prin observare directă de către agentul constatator, iar constatările personale ale agentului constatator cu privire la care nu se ridică dubii serioase de lipsă de obiectivitate, sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenției, astfel că prezumția conform căreia situația reținută în procesul verbal corespunde realității nu a fost răsturnată.
Instanța reține că simpla negare a împrejurării că petentul nu este vinovat de fapta imputată nu este suficientă pentru a o exonera de răspundere, acesta neaducând nici măcar un indiciu pertinent care să dea veridicitate acestei afirmații. Petentul deși susține caracterul nereal al celor constatate, nu a solicitat probe care să dovedească o altă situație decât cea reținută de agentul constatator, mulțumindu-se doar să arate că nu este de acord cu cele menționate în procesul-verbal.
Analizând elementele cauzei din perspectiva naturii și a oportunității sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002 contravenția reținută în sarcina petentului se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (nn - de la 6 la 8 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile. Intimata a arătat că la sancțiunea aplicată în cauză, respectiv amendă în sumă de 420 lei (nn - 6 puncte amendă) și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile s-a acordat semnificația cuvenită atât împrejurărilor care evidențiază pericolul social al faptei, cât și datele ce caracterizează persoana contravenientului.
Instanța reține însă și faptul că, fără a se nega valoarea dispozițiilor care prevăd exclusiv sancțiunea amenzii, legiuitorul a creat posibilitatea funcționării paralele a prevederilor art. 7 din OG nr. 2/2001, prevederi care permit o justă individualizare a sancțiunii pentru fiecare contravenție în parte, indiferent de reglementare.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că fapta săvârșită de petent prezintă un grad de pericol social redus, nu a produs urmări grave, iar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment corespunde cel mai bine faptei săvârșite. Se va avea în vedere și faptul că sancțiunea nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de formare a unui spirit de responsabilitate, spirit despre a cărui existență se poate face dovadă chiar și în situațiile în care prin instituirea unor obligații și a unor sancțiuni corelative se urmărește protejarea încrederii în instituțiile statului.
Având în vedere și dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța consideră că avertismentul ca sancțiune contravențională principală este suficient pentru atingerea scopului preventiv și sancționator, motiv pentru care, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, va admite în parte plângerea și va înlocui cu avertisment sancțiunea de 420 lei amendă aplicată petentului T. V. prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 24.04.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B.. Totodată, instanța atrage atenția petentului că nu va mai beneficia de clemență în situația săvârșirii unor noi contravenții de aceeași natură
Referitor la suspendarea exercitării dreptului petentului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, instanța reține că aceasta măsură ar putea fi înlăturată doar dacă ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale. Or, această sancțiune complementară rămâne cât timp fapta a rămas existentă în realitatea juridică, iar procesul verbal este menținut. Numai în situația în care s-ar fi reținut inexistența faptei contravenționale și s-ar fi dispus anularea procesului verbal de contravenție, măsura complementară ar fi devenit ilegale, ceea ce nu este cazul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul T. V., domiciliat în mun. B., ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., .. 57, jud. B..
Înlocuiește cu avertisment sancțiunea de 420 lei amendă aplicată petentului prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de intimat la data de 24.04.2012.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat BLI
Tehnoredactat DS
Ex. 4 / 08.03.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5045/2013. Judecătoria... → |
|---|
