Uzucapiune. Sentința nr. 6142/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6142/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 6923/193/2012
Dosar nr._ Uzucapiune
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 23.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. - C.
GREFIER: M. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 6142
Pe rol judecarea cauzei civile ce are ca obiect uzucapiune, formulată de reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâtul M. B. - prin Primar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data 16.05.2013 și ulterior pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 16.05.2012, pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamantul B. A. a solicitat, în contradictoriu cu M. B., prin primar, să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 300 m.p., teren situat în B., .. 10, jud. B..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 174/04.08.1969, Consiliul Popular al mun. B. i-a atribuit în folosință suprafața de 200 m.p. în B., . 5 (în prezent . vederea construirii unei locuințe, obținând ulterior și autorizație pentru construirea unei case cu parter și mansardă. În același an a construit și casa în care s-a mutat, împrejmuind și terenul aferent cu gard din plasă de sârmă, stâlpi și temelie din beton, unde a locuit din 1969 până în prezent, fără a fi tulburat de nici o altă persoană.
Învederează reclamantul că a exercitat astfel o posesie continuă, publică și neîntreruptă, în calitate de proprietar, asupra întregii suprafețe de teren, care este ocupată de construcții și livadă.
Mai mult decât atât, mai menționează reclamantul, în anul 1996, prin Ordinul nr. 74, emis de Prefectul de B., i s-a atribuit în proprietate aceeași suprafață de teren pe care o primise anterior în baza deciziei nr. 174/04.08.1969.
Totodată, reclamantul arată că, încercând să-și intabuleze dreptul de proprietate, a constatat că suprafața pe care o deține din 1969, în mod public și sub nume de proprietar, este mai mare decât cea atribuită prin acte, astfel că a promovat prezenta acțiune, prin care solicită instanței să constate că a dobândit dreptul de proprietate pe suprafața de teren prin uzucapiune, printr-o posesie continuă și neîntreruptă de 43 de ani.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 82 teza a II-a din Legea nr. 17/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil, raportat la art. 1890 cod civil anterior și art. 933 din noul Cod civil.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri, în copie: filele 4 - 13.
Acțiunea reclamantului a fost legal timbrată cu suma de 711 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Pârâtul M. B., legal citat, nu a trimis reprezentant în fața instanței, dar a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că în evidența Direcției Taxe și Impozite B., reclamantul B. A. figurează ca proprietar cu suprafața de 200 m.p., situată în .. 10, teren pentru care plătește impozit. Pentru suprafața de 300 m.p., ce face obiectul acestei cauze, reclamantul nu plătește impozit.
Mai menționează pârâtul că uzucapiunea, ca fapt juridic, reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sancțiune a pasivității adevăratului proprietar, care, dezinteresându-se vreme îndelungată de bunul său, creează o aparență a dreptului de proprietate în beneficiul unei terțe persoane, care se comportă, la rândul său, ca un veritabil titular al dreptului real asupra imobilului. Având în vedere faptul că reclamantul din prezenta acțiune nu s-a comportat ca un adevărat proprietar, pârâtul consideră că nu îi sunt aplicabile prevederile instituției uzucapiunii.
Totodată, pârâtul mai arată că reclamantul nu deține acte de proprietate pentru întreaga suprafața de 300 m.p., pentru care solicită constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii și că, conform fișei corpului de proprietate nr. 56.58, imobilul în discuție se compune din suprafața totală de 511 m.p., unde figurează ca deținător B. A. și B. C..
În drept, pârâtul a indicat ca temei legal dispozițiile art. 112 alin. 4 și 5 C.pr.civ., art. 1169, art. 1846 - 1862 din Vechiul C.civ. și art. 6 alin. 4 din Noul C.civ.
În susținerea întâmpinării, pârâtul nu a depus înscrisuri.
Pentru termenul de judecată din data de 21.11.2012 pârâtul a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii Ordinului Prefectului nr. 74/1996 (filele 35 - 43). La același termen a fost administrată proba testimonială cu martorii P. G. și G. G..
Instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiza tehnică judiciară - topo cadastrală (expert Pocreață C.) raportul de expertiză fiind depus pentru termenul din data de 26.02.2013, iar completările la raportul de expertiză pentru termenul de judecată din data de 01.04.2013.
Pentru termenul de judecată din data de 10.05.2013 reclamantul a formulat o cerere de majorare a câtimii pretențiilor, în sensul că a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune suprafața de 353 m.p. - conform măsărătorilor expertului.
Pentru justa soluționare a cauzei a fost încuviințată și administrată proba cu expertiza tehnică topo-cadastrală, proba testimonială și proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale, reține următoarele:
I) Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța urmează să se pronunțe cu prioritate cu privire la excepțiile de procedură și de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.
D. fiind caracterul absolut și peremptoriu al excepției lipsei calității procesuale pasive, verificarea prioritară a posibilității pârâtului M. B., prin Primar de a sta în proces se impune cu necesitate.
O condiție importantă pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, în raport de litigiul dedus judecății.
Astfel, calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil. Această justificare nu presupune cu necesitate existența unui anumit raport juridic de drept substanțial (în cazul calității procesuale active) și nici o obligație inclusă în conținutul unui raport juridic de drept substanțial (în cazul calității procesuale pasive).
S-a impus concepția potrivit căreia calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă). Uneori legiuitorul, din diverse rațiuni, a recunoscut legitimitate procesuală activă și altor persoane decât titularul dreptului.
În cazul de față reclamantul B. A. a chemat în judecată pe pârâtul M. B., prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se constate dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de aproximativ 353 m.p., situat în B., .. 10, jud. B. - prin efectul uzucapiunii.
Reclamantul este cel căruia îi revine sarcina de a dovedi atât legitimarea sa procesuală, cât și a pârâtului.
Verificarea legitimării procesuale a părților trebuie să o facă instanța și se impune în privința oricărei acțiuni, indiferent de obiectul ei, după cum se urmărește realizarea dreptului sau numai constatarea existentei sau neexistentei unui drept.
În acest sens, instanța reține că uzucapiunea apare ca o sancțiune pentru adevăratul proprietar ce a îngăduit posedarea bunului său pentru o perioadă atât de îndelungată, dând dovadă de o anumită neglijență. Prin urmare, acțiunea prin care se tinde la valorificarea dreptului de proprietate prin această modalitate presupune formularea acesteia în contradictoriu cu adevăratul proprietar sau moștenitorii săi în cazul în care acesta este decedat.
Astfel, calitatea procesuală pasivă a unității administrativ teritoriale într-o astfel de cerere este justificată deoarece suprafața de 353 m.p. face parte dintr-o suprafață de teren totală de 553 m.p. ce a fost ocupată de reclamant, odată cu emiterea Deciziei nr. 174/04.08.1969 a Consiliului Popular al mun. B..
Practic, suprafața de teren a fost la dispoziția pârâtului, care a atribuit (prin Decizia nr. 174/04.08.1969 a Consiliului Popular al mun. B. și Ordinul nr. 74/1996 al Prefecturii Județului B.) în proprietate terenul către reclamant, nefăcându-se vreo dovadă că diferența de teren ar fi aparținut vreunei alte persoane (fizice sau juridice).
Față de cele expuse, instanța apreciază drept neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului mun. B., prin Primar invocată de acesta prin întâmpinare, fapt pentru care urmează să o respingă.
***
II) Pe fondul cauzei
În fapt, reclamantul se află posesia terenului în suprafață de 353 m.p. situat în B., .. 10, jud. B., pentru care însă nu are titlu de proprietate, aspect ce rezultă din probatoriul administrat, printre care și raportul de expertiză Pocreață C..
În drept, potrivit art. 645 C.civ.: Proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune, iar conform art. 1837 C.civ.: Prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație.
Totodată, la art. 1860 C.civ. se arată că: Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesia sa cu posesiunea autorului său.
Astfel, uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real, acest drept real dobândindu-se prin efectul posedării lucrului un timp determinat, astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept. În sistemul Codului civil român, uzucapiunea este concepută, alături de ocupațiune, ca o probă absolută a dreptului de proprietate.
Din analiza prevederilor art. 1837 - 1890 Cod civil, rezultă că pentru a se dobândi dreptul de proprietate pe calea prescripției achizitive de 30 de ani, se impune a se dovedi că s-a exercitat o posesie reală, respectiv că posesorul a avut detenția materială a imobilului (corpus) și s-a comportat ca un adevărat proprietar (animus), o perioadă de minim 30 de ani. De asemenea, mai este necesar a se dovedi că posesia a fost utilă, respectiv neviciată. Pentru a nu fi viciată posesia trebuie să fie continuă, publică, pașnică și să nu fie precară. Totodată, posesia nu trebuie să fie echivocă.
În ce privește posesia exercitată de reclamant, instanța constată că îndeplinește toate condițiile cerute de lege (art. 1847 C.civ.) pentru a prescrie, respectiv a fost continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Astfel cum reiese din probatoriul administrat, reclamantul își exercită posesia asupra imobilului în suprafață de 553 m.p., din care 200 m.p. sunt deținuți de reclamant în baza Deciziei nr. 174/04.08.1969 a Consiliului Popular al mun. B. și a Ordinului nr. 74/1996 al Prefecturii Județului B.. În plus, s-a constatat că terenul în suprafață de 353 m.p. este liber de sarcini.
Martorii audiați în cauză au arătat că reclamantul stăpânește terenul ce face obiectul cauzei aproximativ din anul 1970, fără ca vreo altă persoană să pretindă vreun drept sau să-i tulbure posesia. În final, martorii au afirmat că reclamantul plătește impozit pentru terenul stăpânit fără act de proprietate. Instanța reține în favoarea reclamantului și prezumția instituită de art. 1854 C.civ., conform căreia posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.
În ceea ce privește identificarea terenului ce face obiectul cauzei, acesta este în suprafață totală de 353 m.p., astfel cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Pocreață C. și este situat în B., .. 10, jud. B., așa cum a fost identificat și delimitat în anexa nr. 1 bis a raportului de expertiză întocmit de expert Pocreață C., anexă care face parte integrantă din prezenta hotărâre, format din trei loturi, astfel: lotul nr. 1 în suprafață de 214 m.p. cuprins între punctele 1-2-3-4-5-14-12-11-1; lotul nr. 2 în suprafață de 81 m.p. cuprins între punctele 7-8-9-10-13-7; lotul nr. 3 în suprafață de 58 m.p. cuprins între punctele 10-11-12-13-10.
Având în vedere considerentele arătate mai instanța constată că reclamantul a dobândit prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B., .. 10, jud. B., în suprafață de 353 m.p., așa cum a fost individualizat mai sus.
Potrivit art. 274 C.pr.civ., instanța va lua act ca reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată conform dispozițiilor art. 1 alin. 11 din lg. nr. 146/1998,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului B., prin Primar.
Admite acțiunea precizată având ca obiect uzucapiune, formulată de reclamantul B. A., domiciliat în mun. B., ..10, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul M. B. - prin Primar, jud. B..
Constată că reclamantul a dobândit pe calea prescripției achizitive de 30 ani dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 353 m.p., situat în B., .. 10, jud. B., așa cum a fost identificat și delimitat în anexa nr. 1 bis a raportului de expertiză întocmit de expert Pocreață C., anexă care face parte integrantă din prezenta hotărâre, format din trei loturi, astfel: lotul nr. 1 în suprafață de 214 m.p. cuprins între punctele 1-2-3-4-5-14-12-11-1; lotul nr. 2 în suprafață de 81 m.p. cuprins între punctele 7-8-9-10-13-7; lotul nr. 3 în suprafață de 58 m.p. cuprins între punctele 10-11-12-13-10.
Ia act că nu s-au pretins cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 23.05.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Plecat în concediu de creștere copil
Semnează președintele instanței
Red. M.C.C.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/14.03.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2500/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Pretenţii. Sentința nr. 7372/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
