Acţiune în constatare. Hotărâre din 12-02-2015, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1655/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Instanța constituită din:
Președinte – N. M. A.
Grefier – A. M.
Ședința publică din data de 12.02.2015
Sentința civilă nr.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune in constatare, formulată de reclamantul A. S., in contradictoriu cu parata ..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul din 29.01.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea, întâi pentru data de 06.02.2015 și ulterior, pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea înregistrata sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamantul A. S. a chemat în judecată pe pârâții ., S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B., P. mun. B. – Directia de Impozite și Taxe Locale B. și Primaria . și Taxe Locale, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să constate că pârâta . i-a vândut autoturismul marca VW Golf, cu număr de înmatriculare B. – 21 AML, să oblige pârâta . să procedeze la transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului de pe numele acesteia pe numele reclamantului, în caz contrar, autorizarea reclamantului să procedeze la transcrierea în evidentele Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. a transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului,pe cheltuiala pârâtei, obligarea pârâtelor P. mun. B. – Directia de Impozite și Taxe Locale B. și Primaria . și Taxe Locale la radierea din evidențele fiscale a autoturismului din rolul fiscal al pârâtei și înregistrarea lui rolul fiscal al reclamantului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că autoturismul, care figura in evidentele . a fost achiziționat de reclamant în anul 2011, i-a fost vândut de către numitul Surdoaiei I., în contul unei datorii, urmând ca reclamantul să efectueze anumite lucrări pentru a achita si diferența până la prețul la care s-au înțeles. A mai arătat reclamantul că pentru anul 2012 și 2013 el a fost cel care a achitat taxele și impozitele, însă pe numele firmei pe care figura mașina, că la începutul anului 2013 când s-a adresat la finanțe pentru a începe formalitățile privind înregistrarea mașinii pe numele său, i s-a comunicat că taxa de mediu a fost recuperată, iar pentru a perfecta actele trebuie să achite taxa de mediu, în jur de 8.000 lei, deși la predarea autoturismului a fost asigurat de numitul Surdoaiei I. că taxa nu a fost recuperată, iar celelalte taxe si asigurări sunt plătite pentru anul 2011, că deși a solicitat vânzătorului să reglementeze situația, a fost amânat din motive financiare. Mai arată reclamantul că a deținut mașina din mai 2011 până în septembrie 2013, când a vândut-o la rândul lui.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu martori și interogatoriul pârâtei – probă la care a cărei administrare a renunțat la termenul din 23.10.2014.
Pârâta Direcția Taxe si Impozite locale B. a depus la dosar întâmpinare (f. 26,27) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cu motivarea că rolul organului fiscal este acela de a înregistra ori de a scădea din evidența fiscală bunurile pe baza declarației fiscale, la care sunt anexate documente justificative, respectiv contract de vânzare si certificat fiscal prin care se atestă că are achitat impozitul aferent, ca anexă la contractul de vânzare cumpărare. A mai arătat pârâta că autoturismul indicat de reclamant nu a putut fi identificat în evidența fiscală doar numărul de înmatriculare, fiind necesar a se indica marca autoturismului si tipul, numărul de identificare, . și capacitate cilindrică.
Pârâta . a depus la dosar întâmpinare (f. 33 – 36 ds.) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având in vedere că însuși reclamantul recunoaște că nu a existat niciodată o vânzare a autoturismului, că autoturismul aparține societății pârâte, nefiind scos niciodată din evidențele contabile ale pârâtei.
În motivare s-a arătat că reclamantul nu a făcut dovada existentei vreunei datorii a pârâtei, în contul căreia să se fi predat autoturismul, sau a cuantumului acesteia și nici ce lucrări anume ar fi prestat acesta pentru pârâtă, în realitate administratorul . împrumutând autoturismul reclamantului, în vara anului 2012, pentru o perioadă de timp limitată, până în decembrie 2012. Că autoturismul aparține pârâtei din data de 10.10.2011, fiind imposibil, așa cum arată reclamantul, ca acesta să îl dețină din luna mai 2011, că deși reclamantul arată că a achitat impozitul pentru autoturism, acesta nu a fost niciodată achitat, plata putând fi făcută doar cu semnătura unui împuternicit si ștampila societății, mai mult, actele originale ale mașinii se află la sediul pârâtei, dat fiindcă autoturismul nu a ieșit niciodată din patrimoniul societății, fapt ce dovedește că autoturismul nu a fost niciodată vândut. Astfel, din punct de vedere juridic, situația redată în acțiune de reclamant ar putea fi cel mult considerată ca o dare în plată în accepțiunea art. 1492 C.civil, nicidecum o vânzare –cumpărare, insă si in aceasta situație este necesar a se face dovada executării unei prestații de către debitor, iar creditorul consimte cu privire la valoarea și existența acestei prestații.
A mai arătat pârâta că administratorul societății a încercat să îl contacteze pe reclamant în vederea recuperării autoturismului, însă reclamantul nu a mai răspuns la telefon și nu a fost de găsit, că în luna septembrie 2013, aflându-se în trafic pe raza loc. Suceava, S. I. a observat autoturismul în trafic, și oprindu-l, a aflat că reclamantul vânduse autoturismul unei alte persoane, cu care încheiase si contract de vânzare – cumpărare, sens în care a depus plângere la poliție.
La termenul de judecată din data de 19.09.2014 (fila 58), apărătorul reclamantului a precizat obiectul actiunii, aratand că solicită a se constata încheierea actului de vânzare –cumpărare, si ca înțelege să se judece în contradictoriu doar cu . B..
Prin precizările depuse la data de 29.01.2015 (f. 80, 81) reclamantul a arătat că în cererea de chemare in judecata s-a menționat eronat anul cumpărării autoturismului ca fiind 2011, în realitate fiind vorba de luna mai 2012, astfel că autoturismul a fost deținut de el în perioada mai 2012 – septembrie 2013. Că numitul S. I. ii era dator cu suma de 7.200 lei reprezentând contravaloarea unor lucrări efectuate de el în anul 2011 la sediul firmei din Cristești, pe care Surdoaiei I. o administra, iar ca urmare a vânzării mașinii urma ca reclamantul să mai efectueze unele lucrări pentru a achita si diferența până la prețul de 11.500 lei – prețul de vânzare al autoturismului. A mai arătat că prețul a fost achitat în totalitate, prin efectuarea lucrărilor convenite, respectiv: execuție fosă și canal cu capac langă centrala care făcea apa caldă pentru aburitoarele de lemn, execuție placă beton de 120 m.p. din fața centralei, tencuit 167 m.p. aburitoare dat două mâini de apă de sticlă, montat tablă lindab din fața aburitoarelor și uscătoarelor (280 m.p.), pentru diferența pana la 11.500 lei executând, la cererea numitului S. I., un cavou de patru persoane, ce a fost executat cu materiale achitate de reclamant, în valoare de 6.180 lei, manopera fiind de 1250 lei. Prin efectuarea acestor lucrări, prețul convenit a fost depășit, urmând ca S. I. să ii achite diferența de 3130 lei. Reclamantul a solicitat ca urmare a se constata intervenita vanzarea – cumpararea autoturismului.
Prin concluziile scrise depuse la data de 05.02.2015, reclamantul a reiterat in principal susținerile din cererea principală și precizări, arătând că prețul de vânzare al autoturismului a fost de 11.500 lei, preț pe care l-a plătit prin efectuarea unor lucrări la sediul firmei administrate de Surdoei I., din . începutul anului 2013 s-a adresat pentru a începe formalitățile de înregistrare a mașinii pe numele său, când i s-a comunicat că taxa de mediu a fost recuperată, iar pentru a perfecta actele trebuie să achite taxa de mediu, în jur de 8.000 lei, deși la predarea autoturismului a fost asigurat de numitul Surdoaiei I. că taxa nu a fost recuperată, iar celelalte taxe si asigurări sunt plătite pentru anul 2011, că a deținut mașina din mai 2012 până în septembrie 2013, când a vândut-o la rândul lui.
Cu privire la înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, arată reclamantul că nu a avut cunoștință de emiterea notificării nr.176/27.03.2013, care nu este semnată și ștampilată de emitent și nu corespunde înțelegerii dintre părți, că fila din registrul Intrare nu poate fi considerată ca și comunicare a vreunui înscris, că contractul de comodat încheiat la 01.09.2013 intre . . nu are legătură cu vânzarea – cumpărarea autoturismului în cauză, iar procesul verbal de recepție din 01.10.2012 nu este semnat și ștampilat de către antreprenorul .. Mai arată reclamantul că a fost solicitat de pârât să efectueze niște lucrări, pe care de altfel le-a și prestat, in urma înțelegerii dintre părți, însă nu a cunoscut și nici nu l-a interesat dacă lucrările sunt pentru vreo firmă sau care firmă.
Pârâta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, față de împrejurarea că din totalitatea probelor administrate in cauză nu s-a dovedit nici unul din aspectele relatate de reclamant, afirmațiile acestuia nu sunt susținute de nici un înscris sau material probator.
Se arată că . F. M. au același administrator, S. I., își desfășoară activitatea in aceeași incintă, iar pârâta nu deține nici un imobil sau teren, ci doar utilaje, halele care se găsesc in curtea in care îsi are punctul de lucru pârâta aparțin . au fost construite in anul 2012 de o firmă autorizată – ., pe baza unui proiect, iar susținerile reclamantului privind efectuarea de lucrări de construcție pentru pârâtă nu sunt reale. În realitate autoturismul a fost împrumutat in vara anului 2012, pentru o perioadă de timp limitată și, deși s-a încercat contactarea reclamantului pentru restituirea autoturismului, reclamantul nu a mai răspuns la telefon și nu a mai fost de găsit. În cursul lunii septembrie 2013, S. I. a observat autoturismul in trafic pe raza mun. Suceava, și oprindu-l în trafic, a aflat că acesta fusese vândut de către reclamant, fiind încheiat si un contract de vânzare – cumpărare in acest sens, aspecte ce au fost reclamate la poliție. Ulterior formulării plângerii la poliție, reclamantul a formulat prezenta acțiune, menită să îl disculpe de faptul că a abuzat efectiv de încrederea pe care pârâtul a avut-o în reclamant, acesta din urmă înstrăinând autoturismul fără înștiințarea reprezentantului pârâtei, fără a avea vreodată vreun document care să ateste proprietatea autoturismului. Reclamantul nu a avut niciodată cartea de identitate a mașinii, nici măcar in copie, aspect confirmat si de martorul N. A., care a prezentat in instanță originalul cărții de identitate al autoturismului, originalul acestor acte fiind în contabilitatea pârâtei, unde se află și în prezent. Mai arată pârâta că taxa de mediu nu a fost niciodată recuperată iar impozitul pe autoturism nu a fost niciodată achitat de către reclamant, acest lucru fiind posibil doar cu semnătura unui împuternicit și ștampila societății.
Se mai arată că, deși din punct de vedere juridic, contractul de vânzare – cumpărare a unui autovehicul este valabil încheiat fără a îmbrăca o anumită formă, procedura de radiere si înmatriculare presupune existența unui înscris constatator care să probeze transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, în vederea operării acestuia în cartea de identitate a vehiculului, or in cauză reclamantul nu a făcut probe din care să rezulte că intre părți ar fi intervenit o astfel de convenție, deși îi incumbă sarcina probei. Mai mult, însăși reclamantul recunoaște că nu a existat o astfel de înțelegere de vânzare, ci un pretins raporta contractual de prestări servicii pe care nu îl dovedește, astfel încât detenția precară a autoturismului nu-i poate conferi un drept de proprietate si nici nu poate să conducă la obligarea pârâtei la executarea unei obligații pe care nu si-a asumat-o niciodată.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba testimonială, fiind audiați martorii S. A. (f.63) și Ș. C. (f.83) la propunerea reclamantului și N. A. (f. 64) și S. I. Ramiru (f.82) la propunerea pârâtei și a dispus atașarea de copii dupa dosarul nr. 6335/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarea situație de fapt si de drept:
Reclamantul A. S., in calitate de antreprenor, impreuna cu o echipa de muncitori organizata de acesta, a executat lucrari de constructii pentru parata ., precum si pentru patronul acesteia, Surdoaie I., in perioada 2011 – 2013.
In cadrul relatiilor desfasurate intre reclamant si patronul societatii parate, reclamantul a preluat de la societatea parata, in vara 2012 autoturismul marca VW Golf 3 culoare neagra, pe care l-a folosit pana in septembrie 2013 cand reclamantul a instrainat autoturismul catre o terta persoana, care la randu-i a instrainat masina mai departe.
Relativ la aceasta situatie de fapt, parata a inregistrat pe rolul Parchetului de pe langa Judecatoria Botosani, o plangere penala, efectuandu-se cercetari fata de reclamant sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz de incredere, in dosar nr. 6335/P/2013, finalizate cu solutia de clasare a cauzei, retinandu-se existenta unei intelegeri verbale de dare ca plata a vehiculului de catre parata catre reclamant, iar reclamantul a inegistrat pe rolul instantei de judecata, prezenta actiune avand ca obiect constatare vanzare – cumparare (reclamantul ramanand doar cu acest capat de cerere la termenul din 19.09.2014, potrivit precizarilor aparatorului, in sedinta, si doar fata de parata .).
Ca premiza in solutionarea prezentei cereri, se retine ca obiectul prezentei judecati il reprezinta constatare incheiere contract de vanzare – cumparare, astfel cum insasi reclamantul a indicat, prin precizarile succesive depuse la dosarul cauzei, la termenul din 19.09.2014 (fila 58), precum si la termenul din 29.01.2014, la solicitarea instantei, precum si prin concluziile scrise.
In cauza, din intreg probatoriul administrat, nu poate fi retinuta existenta unei conventii de vanzare – cumparare, toate elementele de fapt, pornind de la insasi actiunea reclamantului initiala si precizata si termninand cu elementele de fapt ce rezulta din inscrisurile si depozitiile martorilor, convergand in sensul unei operatiuni juridice diferite, iar nu de vanzare – cumparare.
Potrivit art. 1650 C.civ., vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite cumparatorului propietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa il plateasca. Potrivit art. 1660 C.civ., pretul consta . bani.
Asa cum s-a aratat in literatura de specialitate (Fr. D., Tratat de drept civil, contracte speciale), stabilirea pretului sub forma unei sume de bani este de esenta vanzarii. Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului si corespunde valorii lucrului vandut. El trebuie sa fie: fixat in bani, determinat sau determinabil, sincer si serios. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, contractul este nul absolut cel putin ca vanzare – cumparare, caci ii lipseste un element esential asupra caruia trebuie sa se realizeze acordul de vointa. De asemenea, daca instrainarea unui lucru nu se face pentru bani, ci in schimbul unui alt lucru, pentru stingerea unei obligatii sau in schimbul unei alte prestatii, contractul nu mai poate fi calificat vanzare – cumparare, ci schimb, dare in plata, sau alt contract, eventual nenumit.
Or, este tocmai situatia din prezenta cauza, unde nu se afirma si nu este vorba despre existenta de plano a unei conventii de vanzare – cumparare – pentru ca niciodata nu s-a pretins ca reclamantul ar fi platit efectiv o suma de bani, ci s-a pretins, si s-a tins a se proba, in acelasi timp, de catre reclamant, stingerea prin preluarea acelei masini, a unei datorii distincte - ceea ce parata datora la randu-i reclamantului pentru lucrari de executare in constructii.
De retinut in acest context, ca reclamantul a cerut in mod constant in prezenta cauza, pronuntarea unei hotarari de constatare a vanzarii – cumpararii, aceasta desi au existat mai multe puneri in discutie si solicitari de precizare actiune catre aparatorul reclamantului (fila 58, fila 68) (inclusiv apararile paratei din intampinare mentioneaza operatiunea de dare in plata, sau concluziile organelor de ancheta penala), precizari care insa au fost formulate in sensul mentinerii obiectului de mai sus. De retinut ca, dat fiind principiul disponibilitatii in procesul civil, instanta nu ar putea, cu de la sine putere, sa schimbe obiectul prezentei judecati, in ciuda precizarilor clare ale reclamantului in sensul pronuntarii si constatarii unui contract de vanzare - cumparare.
Mai subliniaza instanta ca, deosebirea nu este pur formala, ci este una de substanta, cat timp, in cadrul unui contract de vanzare – cumparare, pentru constatarea incheierii lui, sunt necesar a fi verificate elemente specifice - precum pretul convenit in bani, imprejurarea platii efective a pretului (ceea ce nu se pune problema, de plano, in cazul de fata - reclamantul nu a pretins si cu atat mai putin nu a dovedit, ca ar fi platit vreodata efectiv vreun pret), spre deosebire spre exemplu, de un contract de schimb, unde verificarea specifica implica stabilirea obligatiilor reciproce ale partilor, verificarea indeplinirii lor, sau darea in plata, care implica stabilirea existentei si intinderii celeilalte prestatii spre a carei stingere se tinde prin obiectul oferit, stabilirea consimtamantului la schimbarea obiectului platii.
Pentru aceste motive, retinand ca operatiunea juridica dintre parti nu este una de vanzare – cumparare, ca nu se verifica in cauza, elementele definitorii ale unui astfel de contract, ca elementele de fapt existente se circumscriu unei alte situatii juridice, ca instanta nu poate proceda la alta analiza, decat cu incalcarea principiului disponibilitatii, ceea ce nu poate fi primit, instanta urmeaza sa respinga actiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea precizata, având ca obiect acțiune in constatare vanzare - cumparare, formulată de reclamantul A. S., dom. în B., .. 21, ., jud. B., in contradictoriu cu parata ., cu sediul în B., ..29, jud. B..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red/tehnored NMA
4 ex./ 26. 02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1726/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 1650/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
