Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2339/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2339/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 2339/2015
Dosar Nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 04.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte - N. M. A.
Grefier - A. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2339
Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanta S.C. „N. A.” SA B., în contradictoriu cu pârâtul U. C., având ca obiect acțiune in răspundere contractuală.
La apelul nominal realizat în ședința publică se prezintă avocat P. A. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care s-au analizat actele dosarului, constatându-se că reclamanta a depus la dosar precizări.
Având în vedere că este primul termen de judecată, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, instanța procedează la verificări din oficiu, stabilind că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina dedusă judecății, în temeiul prevederilor art. 94 pct. 1 lit. i și art. 107 NCPC.
Avocat P. depune la dosar taxa judiciară de timbru in cuantum de 20 lei. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat P. A., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 05.01.2015, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul U. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 166,94 lei, din care: 81,22 lei – facturi neachitate, emise in perioada decembrie 2011 – mai 2012l și 85,72 lei – majorări de întârziere aferente debitului principal neachitat; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că pârâtul a beneficiat de servicii de alimentare cu apă prestate de societatea petentă, fără a achita contravaloarea acestora. Mai arată reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile cuprinzând debitul curent și debitele restante, acestea nefiind contestate de câtre beneficiar. Susține petenta că deși între părți nu există un contract de furnizare, acest aspect nu îi este imputabil, întrucât activitatea sa, demarată în data de 01.10.2010, a fost condiționată de asigurarea continuității serviciilor către utilizatori. Pe de altă parte, în pofida notificărilor transmise și a informării prin mass-media, o parte dintre beneficiari nu au dat curs solicitării de a se prezenta la sediul furnizorului, pentru încheierea contractului în discuție. Se mai arată că absența acestui contract nu a determinat schimbarea condițiilor de furnizare a apei, că Legea nr. 51/2006 prevedere obligativitatea achitării unui tarif, că reclamanta nu are posibilitate tehnică a sistării individuale a serviciilor (pârâtul nesolicitând debranșarea) și că sumele cu titlu de dobânzi au fost calculate potrivit Legii nr. 241/2006 și Legii nr. 51/2006.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 51/2006, nr. 241/2006.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând la dosar, în copie, facturi fiscale, situație debit restant.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru de 20 lei.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare; legal citat, nu s-a prezentat in instanță pentru a propune probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada decembrie 2011 – mai 2012, . a furnizat pârâtului U. C., în mod constant, servicii de livrare a apei curente și de preluare a apei uzate, servicii pentru care s-a stabilit un debit total restant în valoare de 81,22 lei (restanță servii – coloana 6 în centralizatorul de la fila 9). Reclamanta a executat aceste servicii în lipsa unui contract, beneficiarul fiind considerat un abonat de fapt al societății prestatoare.
Instanța reține, în acest context, că pârâtul este racordat unei instalații comune de furnizare a apei și că, în această situație, reclamanta nu are posibilitatea tehnică de a furniza serviciile sale altfel decât tuturor utilizatorilor respectivei instalații, cu excepția cazului când vreunul dintre aceștia ar solicita și ar permite debranșarea. Or, în cauză, pârâtul nu a cerut sistarea serviciilor furnizate de către reclamantă. Mai mult, nu a contestat nici facturile emise pe numele său și distribuite de către societatea prestatoare de servicii.
Odată ce a beneficiat de serviciile menționate, pârâtul are și obligația de a achita prestatorului contravaloarea acestora, nefiind posibil a se presupune că reclamanta, în calitatea sa de societate comercială, prestează servicii gratuite. De altfel, așa cum a arătat aceasta, Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice prevede că furnizarea serviciilor de apă și canalizare atrage obligația achitării unui tarif. În același context, este de precizat că neîncheierea unui contract de servicii poate fi imputabilă însuși beneficiarului acestor servicii și că absența acestui contract nu este în măsură să împiedice stabilirea unor raporturi juridice comerciale și, în fine, recuperarea contravalorii serviciilor, inclusiv prin raportare la exigențele principiului îmbogățirii fără just temei.
Instanța mai reține că pârâtului i s-a oferit posibilitatea de a contesta pretențiile deduse judecății, în prezentul litigiu neformulându-se însă apărări, deși, potrivit dispozițiilor în materie, exista dreptul și chiar obligația de a se acționa ca atare.
Având în vedere elementele de fapt precizate precum și documentele doveditoare depuse la dosar, cu privire la contravaloarea serviciilor furnizate pârâtului, în temeiul art. 986 și 1073 Cod civil, instanța urmează a admite cererea principală și a obliga pârâtul la plata sumei de 81,22 lei reprezentând debit principal neachitat, aferent perioadei decembrie 2011 – mai 2012.
În ceea ce privește majorările/dobânzile de întârziere în sumă de 85,72 lei, instanța reține că acestea au fost calculate de către reclamantă în baza dispozițiilor art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006, dispoziții potrivit cărora neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează: - penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare. Este de adăugat, în acest context, că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 3 din Legea nr. 241/2006, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor. Cum ultima dintre facturile invocate în speță, și pentru care s-au calculat penalități, a fost emisă în data de 31.05.2012, apare evident că debitul pretins de societatea reclamantă este scadent, fiind îndeplinite condițiile perceperii accesoriilor.
Cu argumentele arătate, instanța urmează să admită și acest capăt de cerere, obligând pârâtul la plata sumei de 85,72 lei reprezentând accesorii aferente debitului principal.
Pârâtul urmează a fi obligat, de asemenea, la plata sumei de 20 lei reprezentând taxă judiciară de tzimbru (cheltuieli determinate de aceeași atitudine culpabilă, constând în nerespectarea unor obligații legale).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta . B., cu sediul procesual ales în B., .. 3, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul U. C., cu domiciliul în loc. B., ., jud. B..
Obligă pârâtul să achite părții adverse suma de 81,22 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate în perioada decembrie 2011 – mai 2012, cu penalități în cuantum de 85,72 lei.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 20 lei
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică din data de 04.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. NMA
Tehnored. AM
4 ex., 10.03.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2224/2015. Judecătoria... → |
|---|
