Anulare act. Sentința nr. 2242/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2242/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 20410/193/2013
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 02.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – B. A.
Sentința civilă nr. 2242
Pe rol judecarea cererii având ca obiect anulare act, formulată de reclamanta . SRL B. prin administrator judiciar EUROBUSINESS LRJ SPRL - Iași, în contradictoriu cu pârâta A. P. – Polonia.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 17.09.2013, sub nr._, reclamanta . SRL B., a chemat în judecată pe pârâta A. P. Sp.z.o.o., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a B.O. . nr._ emis de S.C.T. M. COMPANY SRL B., la data de 04.03.2011, la B. și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat reclamanta că între părți au existat relații comerciale în baza contractului înregistrat sub nr. RO/284/2011, având ca obiect utilizarea unor carduri ce permiteau achiziționarea de produse petroliere, respectiv motorină, de la stațiile PECO cu care pârâta avea încheiate acorduri de colaborare, aceasta fiind doar un intermediar. Contractul a fost încheiat prin poștă, înregistrat în evidențele pârâtei sub nr. RO/284/2011 și completat, de asemenea, de către aceasta, după datele din certificatul constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul B., act ce i-a fost transmis ca documentație premergătoare semnării contractului, la solicitarea acesteia.
Astfel, a mai arătat reclamanta că, contractul a fost completat de către pârâtă cu datele de identificare ale celor două societăți semnatare, pretenția A. P. Sp.z.o. fiind ca asociatul unic să fie cel care semnează contractul, deși avea cunoștință din cuprinsul certificatului constatator că asociatul unic nu avea și calitatea de administrator al S.C.T. M. COMPANY SRL B..
A precizat reclamanta că, la data încheierii contractului, precum și la data emiterii biletului la ordin administratorul societății, cu puteri depline, era A. R.-S., care, potrivit art.14 din Actul Constitutiv al subscrisei societăți, asigura pe propria răspundere administrarea generală a societății și reprezenta societatea în relațiile cu terții, semnând personal angajamentele contractate în numele și pentru societate cu condiția de a specifica calitatea în care semnează. Asociat unic al societății era A. T.-A. care delegase mandatatul pentru administrarea societății administratorului desemnat, potrivit actului constitutiv. Din anul 2013, administrator al reclamantei a fost numit prin revocarea fostului administrator, actualul administrator, în persoana domnului A. M., căruia ulterior i-au fost cesionate părțile sociale, acesta devenind asociat unic.
Ulterior, a mai arătat reclamanta că, în baza încheierii nr.481 din data de 20.08.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței privind pe debitoarea S.C.T. M. COMPANY SRL B., instanța reținând și intenția societății de a intra în reorganizare judiciară, pe baza unui plan de reorganizare.
Analizând situația creditorilor societății, a datoriilor acesteia, a considerat necesar reclamanta, prin prisma dispozițiilor statutare și legale aplicabile, a contesta valabilitatea titlului de credit reprezentat de B.O. . nr._ emis de S.C.T. M. COMPANY SRL B., la data de 04.03.2011, la B., refuzat parțial la plată la data de 08.07.2013, pentru lipsa disponibil.
Biletul la ordin, a arătat reclamanta că, nu este un simplu instrument de plată, ci și un titlu de credit, o caracteristică ce ține de esența acestuia fiind formalismul, iar nerespectarea formalismului conduce la nulitatea titlului de credit.
Reclamanta a solicitat instanței să aibă în vedere că potrivit Actului Constitutiv al societății, art. 1 „. SRL B., se organizează pe principiile societății comerciale cu răspundere limitată și funcționează potrivit legislației în vigoare", iar potrivit art.12-14 din același statut, „Administrarea societății se exercită de către: A. R. S., mai mult, punctul 65 din Normele-Cadru ale BNR nr.6/1994, privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit cu bilete la ordin arată că, „o persoană se va putea obliga cambial prin mandatar", ori, în concret, în speța noastră, asociatul unic nu avea nici un mandat prin care putea angaja cambial societatea.
Potrivit statutului societății, a arătat reclamanta că, administrarea și conducerea societății a fost conferită doar administratorului societății, situație în care, nici o altă persoană nu poate angaja cambial societatea, beneficiarul biletului la ordin având obligația să verifice inclusiv calitatea semnatarului acestuia, în caz contrar asumându-și riscul acceptării unui bilet la ordin nevalabil, precum în speța de față.
Biletul la ordin în litigiu, a arătat reclamanta că, este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost semnat în numele societății emitente (trăgător) de o persoană care nu avea capacitatea de a contracta și de a-și asuma o asemenea obligație de plată în numele societății, fiind incidente, din acest punct de vedere dispozițiile art. 948 din Vechiul Cod Civil, în vigoare la data emiterii biletului la ordin și aplicabil în baza art.6 alin.5 din Noul Cod Civil. Potrivit art.948 punctul 1 din Vechiul Cod Civil, capacitatea de a contracta este una dintre cele patru condiții de validitate a unui act juridic.
Întrucât biletul la ordin în litigiu a fost semnat în numele societății de asociatul unic și nu de administratorul societății, singurul care putea să angajeze obligații în numele societății, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestui titlu de credit.
Al doilea motiv de nulitate a biletului la ordin, a arătat reclamanta că, constă în faptul că suma înscrisă de pârâta în cuprinsul acestuia nu este datorată, având în vedere că în executarea contractului încheiat între părți, pentru alimentările cu combustibil în baza cardurilor de motorină, pârâta emitea facturi, care erau parte în lei, pentru alimentările cu motorină pe teritoriul României, parte în euro pentru alimentările în afara țării. Astfel, facturile întocmite în lei se plăteau în această monedă, în moneda națională, iar facturile emise în euro se plăteau în moneda unică europeană, respectiv euro, așa cum rezultă și din prevederile de la Cap.4, art.2 din contract, precum și din prevederile de la punctul 3 din Anexa l care face parte integrantă din contract.
Reclamanta a mai precizat că, la data completării biletului la ordin, respectiv 05.07.2013, creanța pârâtei împotriva societății era compusă din suma de 19.750,81 euro și numai 41.111,37 lei, dovadă fiind facturile emise de pârâtă și contrar prevederilor contractuale pârâta a completat biletul la ordin pentru suma totală de 140.004,00 lei, convertind astfel creanța în euro în moneda națională, la curs de schimb valutar pe care nu a putut să-1 identifice.
In aceste condiții, apreciază reclamanta că, creanța înscrisă de pârâtă în biletul la ordin nu este certă și lichidă, în accepțiunea dispozițiilor art.662 din NCPP și nu este conformă cu clauzele contractuale asumate de ambele părți, încălcând prevederile punctului 74 raportat la punctul 510 din Norma Cadru 6/1994 a BNR, potrivit cărora „cu ocazia completării cambiei în alb (n.n. biletului la ordin plătibil la vedere), beneficiarul sau un posesor ulterior, trebuie să respecte întocmai înțelegerile dintre trăgător și beneficiar stabilite în momentul emiterii titlului".De asemenea, reclamanta a mai arătat că din interpretarea art.104, 105 din Legea.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, rezultă că biletului la ordin căruia îi lipsește „promisiunea necondiționată de a plăti o sumă determinată" este nul, nefiind socotit bilet la ordin, întrucât suma completată de pârâtă în cuprinsul biletului la ordin nu este conformă cu obligația asumată de societate prin contract, fiind dată sancțiunea nulității biletului la ordin, sancțiune prevăzută expres și de punctul 509 din Norma Cadru nr.6/1994 a BNR.
Prin contractul încheiat, reclamanta a mai arătat că, la capitolul 3, art.3 lit.g, s-a convenit ca, subscrisa reclamantă să garanteze raporturile contractuale existente cu bunurile proprietatea sa, respectiv: o autoutilitară marca Peugeout, tipul ZCPMNC Boxer, cu număr de identificare VF3ZCPMNC17462130, culoare alb, an de fabricație 2004, având număr de înmatriculare_ și autoutilitara N 3, marca RENAULT V.L, tipul Premium 440.19, cu număr de identificare VF627GPA_, culoare alb, an de fabricație 2006, având de înmatriculare_, sens în care s-a întocmit actul de garanție mobiliară autentificat sub nr.412/04.11.2011, la BNP „G. T. P." din B., în care s-a precizat că aceste garanții operează până la concurența sumei de 20.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR de 4,20 lei/euro, calculat exclusiv în scopul taxării, cu suma de 84.000 lei.
Reclamanta a mai precizat faptul că, pârâta a completat biletul la ordin cu încălcarea clauzelor contractuale, nesocotind garanțiile care acopereau o eventuală creanță de până la 20.000 euro și convertind în lei sumele datorate în euro, potrivit facturilor emise.
Biletul la ordin în litigiu, a mai arătat reclamanta că, este lovit de nulitate absolută, întrucât pârâta a încălcat dispozițiile legale referitoare la completarea biletului Ia ordin stipulat „la vedere" și nu are o scadență predeterminată prin completare pe instrument, data de 08.07.2013 fiind completată de pârâtă în calitate de posesor, cu încălcarea dispozițiilor legale, fapt ce atrage nulitatea absolută a biletului la ordin.
A mai arătat reclamanta că, biletul la ordin emis de către subscrisa debitoare, a fost completat de emitent doar în ceea ce privește data emiterii, numele și prenumele persoanei fizice A. T. A., și a fost semnat la rubricile „semnătură emitent", „semnătură emitent la vedere", „semnătură avalist", celelalte mențiuni fiind completate de către pârâtă, fără ca, anterior completării să notifice trăgătorul în legătură cu intenția de a completa și cu atât mai mult a obține acordul acestuia cu privire la cele înscrise în cuprinsul biletului la ordin.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 948 Vechiul cod civil coroborat cu art.35 din Decretul 31/1954, art. 662 din NCPC, art.37, 104, 105, 106 din Legea 58/1934, punctele 74, 509, 510 din Norma Cadru nr.6/1994 a BNR.
În dovedire, reclamanta a depus în copie, contractul nr. RO/284/2011 din 10.03.2011, anexa nr. 1 din aceeași dată, act de garanție mobiliară, autentificat sub nr. 412 din 04.03.2011, la BNP P. G. T., act de garanție mobiliară, autentificat sub nr. 1724 din 04.07.2011 la BNP P. G. T., facturi fiscale, extras de cont, biletul la ordin . nr._.
La data de 19.11.2013, reclamanta a formulat în temeiul art. 204 alin. 1 Cod proc. Civ., cerere de completare la acțiune, prin care a solicitat suspendarea executării biletului la ordin . nr._.
În motivare reclamanta a arătat că prin punerea în executare a acestui bilet la ordin, s-a produce disfuncționalități semnificative în desfășurarea activității curente și ar periclita programul de plăți a societății.
A mai precizat reclamanta că, pârâta s-a înscris la masa credală, cu suma înscrisă în biletul la ordin a cărui anulare a solicitat-o, respectiv suma de_,68 lei.
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată și înscrisurile aferente, pârâta nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din 18.06.2014, reclamanta a depus cerere de ajutor public judiciar privind cauțiunea în sumă de 6792 lei.
La data de 16.09.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă și ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că societatea reclamantă se află în procedura insolvenței, iar această acțiune apare ca fiind lipsită de interes pentru reclamantă prin prisma faptului că biletul la ordin ce se solicită a fi anulat nu își mai poate produce efecte față de societate debitoare neexistând posibilitatea de a exercita executarea silită împotriva acestuia.
A mai precizat pârâta că Tribunalul B. a soluționat litigiul în legătură cu suma datorată de reclamantă, în cadrul dosarului de insolvență, fiind înscrisă în tabelul creditorilor cu suma de_,13 lei, reprezentând suma de_ lei ce a fost refuzată la plată după introducerea la bancă a biletului la ordin și cumulează contravaloarea facturilor neachitate de debitoare la 08.07.2014, din care a fost scăzută o plată ulterioară în cuantum de_,55 lei din data de 11.07.2014.
Cu privire la cererea de suspendare a executării biletului la ordin, formulată de reclamantă, pârâta arată că este inadmisibilă și lipsită de interes, tot datorită faptului că societatea reclamantă se află în insolvență.
A mai arătat pârâta că pe tot parcursul derulării relației contractuale, societatea reclamantă a fost reprezentată de asociatul unic, A. T. A..
Pârâta a mai arătat că, contractul comercial a fost încheiat de debitoare reprezentată de A. T., iar specimenul de semnătură de la bancă îi aparține tot acesteia. Mai mult, toate biletele la ordin decontate în derulare relației comerciale au fost semnate de aceasta, iar prin contractele de ipotecă mobiliară societatea reclamantă a fost angajată de A. T. A.. De asemenea, a arătat pârâta că și în relația cu banca, din fișă, rezultă că singura persoană care reprezintă societate în relația cu aceasta este A. T. A., iar biletul la ordin nu a fost refuzat la plată pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal, ci dimpotrivă a fost plătit în parte, ceea ce duce la concluzia clară că semnatara biletului la ordin era împuternicită să semneze biletele la ordin ale societății reclamante.
Cu privire la susținerea reclamantei că suma înscrisă în biletul la ordin nu a fost datorată, prin precizarea la acțiune, a mai arătat pârâta că, însăși reclamanta a lămurit acest aspect, arătând că litigiul care privea cuantumul sumei datorate a fost soluționat de Tribunalul B. în cadrul dosarului de insolvență, pârâta fiind înscrisă în tabelul definitiv de creanțe cu suma d_,13 lei.
Pârâta a mai precizat că la data de 05.07.2013, creanța față de pârâtă a fost în sumă de_,81 euro și_,92 lei și întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată, a procedat la introducere în bancă a biletului la ordin primit în alb drept garanție de plată, instrumentul de plată fiind refuzat pentru lipsă parțială a disponibilului în cont.
La data de 10.07.2014, pârâta a arătat că a trimis cererea de executare a biletului la ordin către B. T. I. și ulterior, la data de 12.07.2014 a încasat prin decontarea unui BO girat de reclamantă cu scadență la 11.07.2014, suma de_.55 lei.
Biletul la ordin, a mai arăt pârâta că, a fost completat cu respectarea condițiilor contractuale.
Pârâta a mai arătat că nu a existat între părți nici o înțelegere în sensul că garanția reprezentată de biletul la ordin operează numai pentru suma care depășește 20.000 euro, ci s-au înțeles ca aceste garanții să reprezinte o garanție suplimentară față de biletul la ordin, având în vedere valoarea mare a facturilor emise de reclamantă.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele Cod proc. Civ..
În dovedire, pârâta a depus încheierea de încuviințarea a executării silite din 18.09.2013, dtă de Judecătoria B., în dosarul nr._/193/2013, biletul la ordin BTRL3BT nr._, informare refuz bilet la ordin și actul de garanție mobiliară, bilet la ordin UGBI3BB nr._, actualizare împuterniciți cont – persoane juridice și tabel definitiv al obligațiilor debitoarei . SRL.
Ca urmare a adresei instanței, Arhiva judecătoriei B., a înaintat spre atașare dosarul nr._/193/2013, având ca obiect opoziție la executare.
Reclamanta a depus la termenul din 20.10.2014, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, întrucât întâmpinarea a fost depusă peste termenul de 25 de zile prevăzut de lege.
La termenul de judecată din 20.10.2014, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la cererea de suspendare a executării silite.
Tot la acest termen de judecată instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod proc. Civ., a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile de la dosar și proba cu interogatoriul pârâtei. De asemenea, instanța a încuviințat cererea reclamantei de emitere a unei adrese către ONRC de pe lângă Tribunalul B., pentru a ne comunica situația societății reclamante la data de 10.03.2011, data încheierii contractului și la data de 19.06.2013.
La data de 20.11.2014, pârâta a înaintat răspuns la interogatoriul formulat de reclamantă.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți au existat relații comerciale în baza contractului înregistrat sub nr. RO/284/2011, încheiat în data de 10.03.2011(f.11-14), având ca obiect utilizarea unor carduri ce permiteau achiziționarea de produse petroliere, respectiv motorină, de la stațiile PECO cu care pârâta avea încheiate acorduri de colaborare, aceasta fiind doar un intermediar. Contractul a fost încheiat prin poștă, înregistrat în evidențele pârâtei sub nr. RO/284/2011 și completat, de asemenea, de către aceasta.
Astfel, contractul a fost completat de către pârâtă cu datele de identificare ale celor două societăți semnatare, din partea reclamantei semnând ca asociatul unic A. T. al S.C.T. M. COMPANY SRL B., deși la momentul respectiv calitatea de administrator al S.C.T. M. COMPANY SRL B. o avea numitul A. R.-S..
Parcurgând contractul (f.10-13), instanța reține că în cuprinsul art. 3 lit. g) se menționează că “Utilizatorul este de acord să asigure de către Executant la o firmă de asigurări sau să prezinte o garanție bancară, sau să vireze în contul executantului un avans în sumă de GARANȚIE MAȘINI+B.O.”. În executarea acestor dispoziții, la data de 04.03.2011, reclamanta S.C.T. M. COMPANY SRL B. prin asociat unic A. T., a garantat raporturile contractuale existente între pârâtă și reclamantă, cu bunurile constând în autoutilitară marca “Peugeot” proprietatea S.C.T. M. COMPANY SRL.
Apoi, la aceeași dată, asociat unic A. T. al S.C.T. M. COMPANY SRL B. a emis în alb, biletul la ordin . nr._, pentru garantarea obligațiilor de plată, avalizat de către A. T., așa după cum afirmă și reclamanta prin cererea de chemare în judecată(f.8 paragraful 3) și prin interogatoriul pârâtei(f.182).
D. fiind că reclamanta susține că unul dintre motivele de nulitate a Biletului la ordin, este completarea acestuia de către asociatul unic, și nu de către administratorul societății ce avea puteri depline, instanța reține că dacă societatea nu vroia să se angajeze în derularea unui contract pretins semnat de către o persoană fără capacitate și calitate de a obliga contractual societatea, atunci primul reflex al acesteia era acela de a contesta mai întâi valabilitatea acelui contract și de a refuza executarea vreunei dispoziții contractuale.
Ori, situația de fapt a fost alta, pentru că în derularea raporturilor dintre cele două societăți, instanța reține că reclamanta, prin administrator A. R. S., și-a asumat întru totul contractul încheiat de asociatul unic A. T. și a executat obligațiile contractuale, în acest sens observându-se cum factura RO 0639/2013(f. 20) a fost plătită prin Ordin de plată(f.23,26) de către A. R. S.. De altfel, nici nu se contestă executarea acelui contract de către reclamantă, precizându-se în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că până la completarea de către pârâtă a biletului la ordin în litigiu, ambele părți au respectat clauzele contractuale. Așadar, doar în momentul în care nu s-au mai executat obligațiile contractuale, reclamanta arată că asociatul unic nu putea obliga contractual și cambial societatea. Același asociat, la data de 23.07.2013 dispune revocarea din funcția de administrator a numitului A. R. S. și numește un alt administrator.
Din acest context factual, reiese fără îndoială că în cauza dedusă judecății este pe deplin aplicabil principiul Nemo auditur propriam turpitudinem allegans, adagiu latin potrivit caruia nimeni nu poate sa obțină foloase invocand propria sa vină, incorectitudine, necinste, și nici sa se apere valorificând un asemenea temei.
În drept, instanța reține că biletul la ordin, ca titlu de credit, se caracterizează prin autonomie, care se exprimă și prin aceea că mențiunile din biletul la ordin nu pot fi completate cu alte înscrisuri. Biletul la ordin căruia îi lipsesc mențiunea sumei și mențiunea scadenței este nul ca titlu de credit cambial conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 58/1934. Absența mențiunii scadenței are drept remediu considerarea biletului la ordin ca fiind plătibil la vedere, ceea de îl obligă pe creditor să-l prezinte debitorului spre vedere completându-se caseta din stânga sus de pe fața biletului la ordin.
Conform prevederilor art. 106 alin. (2) coroborate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 58/1934 biletul la ordin poate fi emis și în alb dacă poartă semnătura emitentului, dar în acest caz emiterea biletului în alb trebuie să reiasă neîndoielnic din voința părților exprimată fie prin mențiunea în rubrica „stipulat" din partea centrală și de sus a biletului la ordin, fie prin arătarea în contractul ce a fost garantat. Asupra celui din urmă aspect, practica judiciară a fost constantă (Curtea de Apel Cluj, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 9569 din 10 octombrie 2013, în Buletinul Curților de Apel –Supliment nr. 4/2013).
Numai astfel se poate stabili cu certitudine că omisiunea completării tuturor mențiunilor prevăzute la art. 106 nu a fost involuntară, ci a fost intenționată. În cauza dedusă judecății, biletul la ordin a fost emis în alb prin semnarea de către asociatul unic al societății la rubricile “semnătură emitent”, “semnătură emitent emitent la vedere” și “semnătură avalist”. Ulterior, biletul la ordin a fost completat în mod corespunzător de către pârâtă pentru suma de 140.004,00 lei. Deși reclamanta invocă dispozițiile art. 74 din NORMELE - CADRU Nr. 6 BNR din 8 martie 1994 privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de credit, cu cambii si bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata prin Legea nr. 83/1994, potrivit cărora “Cu ocazia completarii cambiei in alb, beneficiarul sau un posesor ulterior trebuie sa respecte intocmai intelegerile dintre tragator si beneficiar stabilite in momentul emiterii titlului.”, instanța reține că din elementele probatorii administrate în cauză reise că biletul la ordin a fost semnat în alb pentru garantarea îndeplinirii tuturor obligațiilor contractuale, aspect confirmat de art. 3 lit. g) din contract, și nu doar pentru ce depășește suma de 20.000 euro. În aceeași măsură, instanța reține că, pe de o parte, suma înscrisă în cuprinsul biletului la ordin a fost înscrisă și în tabelul definitiv de creanțe din cadrul dosarului nr._ de insolvență, de pe rolul Tribunalului B., iar pe de altă parte, așa după cum s-a statuat și prin decizia nr. 3410/14.11.2008 a Î.C.C.J., obligațiile cambiale au caracter general și abstract, autonom și independente față de raportul juridic fundamental care i-a dat naștere și față de care se comportă ca o obligație de sine stătătoare, posesorul legitim al titlului de valoare își exercită dreptul și emitentul titlului execută obligația în temeiul titlului și nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor legale referitoare la completarea biletului la ordin stipulate “la vedere”, instanța reține că sancțiunea nerespectării termenului de un an sau de trei ani este prescripția sau decăderea și nu nulitatea, iar aceste aspecte vor fi analizate cu ocazia contestației la executare.
Completarea ulterioară a biletului la ordin în alb, dacă a fost legal emis în alb, așa după cum se prezintă situația în speță, trebuie efectuată conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 58/1934, în termen de 3 ani de la data emiterii biletului la ordin, sub sancțiunea decăderii și ineficienței titlului cambial.
În alt registru, reclamanta susține că biletul la ordin este lovit de nulitate pentru că nu a fost semnat de către administratorul societății, singurul în măsură să angajeze cambial societatea potrivit statutului societății. În acest sens, instanța reține că semnarea biletului la ordin de către asociatul unic al societății comerciale cu răspundere limitată și nu de către administratorul societății, nu conduce la anularea instrumentului de plată. Astfel, în cadrul societății comerciale cu răspundere limitată, asociatul unic este cel care dispune numirea în funcția de administrator și revocarea din funcție, fără concursul altor persoane. Altfel zis, dacă asociatul este cel care îi conferă puterea de reprezentare administratorului, cu atât mai mult acesta poate obliga cambial societatea potrivit argumentului a majori ad minus (cine poate mai mult poate si mai putin).
Față de aceste considerente, instanța va respinge, ca nefondată, acțiunea formulată și va lua act de renunțarea la capătul de cerere privind suspendarea executării silite(f.164).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta . SRL B. prin administrator judiciar EUROBUSINESS LRJ SPRL - Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta A. P. Sp. Z.o.o. – Polonia, cu sediul procesual ales în Pitești, ., cam. 115, jud. Argeș.
Ia act de renunțarea la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 4/27.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2275/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2677/2015. Judecătoria... → |
|---|
