Anulare act. Sentința nr. 2810/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2810/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 13618/193/2012
Dosar nr._ - anulare act+pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 17.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – B. I.
GREFIER – P. M.-E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2810
Pe rol judecarea cauzei civile ce are ca obiect „anulare act și pretenții”, formulată de reclamanții A. E. și A. T. în contradictoriu cu pârâții . SA, . SA - Sucursala B. și ..
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 03.03.2015, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, în data de 31.08.2012, reclamanții A. E. și A. T. au chemat în judecată pârâții . SA . SA - Sucursala B. și ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță nr. J1128/2.12.2010 încheiat între BCR SA și ., nulitatea absolută a angajamentului de plată a creanței rezultată din contractul de credit nr._/28.09.2009, valabilitatea contractului de credit nr._/28.09.2009, în care figurează drept părți contractante în calitate de garanți ipotecari, obligarea pârâtei . să achite către BCR România suma de 3548,88 Euro, ce reprezintă 17 luni plătite, în vederea rambursării parțiale a creditului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta B. C. Română SA – Sucursala B. contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/28.09.2009, precum și un contract de ipotecă înregistrat sub același număr, în aceeași dată, prin care s-au obligat să garanteze împrumutul în valoare de 22.370 Euro cu imobilul proprietatea lor, situat în ., ., ..
Menționează reclamanții că, de la data primei scadențe conform graficului de rambursare nu au avut posibilitatea de a achita la termen ratele convenite, dar, după o perioadă de 3 luni, s-au prezentat la Sucursala B., în vederea achitării în totalitate a debitului restant, achitând în data de 03.01.2011 suma de 520 Euro, devenind plătitori cu ratele la zi, conform graficului de rambursare, achitând până la data de 20.04.2011 suma de 898 Euro.
Arată reclamanții că, după o perioadă de câteva zile de la data ultimei plăți, fără a fi înștiințați, au fost invitați printr-o notificare din partea . la sediul acestora, în vederea formulării unui angajament de plată, punându-li-se în vedere că se va face un nou grafic de plată, care va putea fi negociat conform art. 9, pentru reanalizarea condițiilor de rambursare a sumei datorate, în cazul în care își vor îndeplini graficul menționat; având în vedere că aveau ratele achitate la zi, nu au dorit să încheie angajamentul respectiv, însă, sub amenințarea unei executări, au semnat angajamentul. Până în data de 27.04.2012, au respectat în totalitate graficul de rambursare convenit prin angajament, însă au fost invitați telefonic pentru a se prezenta la sediul ., unde li s-au pus în vedere să semneze un nou angajament de plată, în data de 05.03.2012, cu aceleași condiții ca cele menționate anterior. În urma analizării angajamentului, după semnarea acestuia, au descoperit că în mod abuziv, aceștia au abrogat disp. art. 9 din cadrul primului angajament, fiind în imposibilitatea unei noi renegocieri a graficului de plată, iar în data de 24.09.2012 au fost obligați la plata întregului debit în sumă de_,44 Euro.
Au precizat reclamanți că, cu prilejul semnării angajamentului, s-a achitat o sumă de 3458,88 Euro, care a fost însușită de ., și nu rambursată în credit, astfel că, după achitarea ratei creditului și a dobânzii, suma finală de rambursat la data de 24.09.2012, conform graficului de plată, este de 19.765,44 Euro, așadar cu 311,81 Euro mai mult decât suma stabilită prin graficul de rambursare efectuat la primul angajament de plată din data de 28.03.2011. Arată reclamanții că apreciază ca o manevră frauduloasă cesiunea de creanță realizată între B.C.R. România și ., având ca acționar chiar B.C.R. SA. Dreptul băncilor de a realiza activități de cesiune de creanță este prevăzut expres de Legea 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum, conform art. 71 din OG 50/2008 consumatorul fiind necesar să fie notificat de către cedentul consumatorului în termen de 10 zile de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar notificarea va menționa creditorul care va încasa de la consumator sume pentru rambursarea creditului după cesiune, ceea ce nu a fost îndeplinit în prezenta cauză.
Susțin reclamanții că este nul de drept contractul de cesiune de creanță, fiind realizat în frauda debitorilor și fără respectarea disp. art. 1391-1394 Cod civil, fiind un abuz al băncii cesionarea creanței bancare în mod fraudulos și fără a încunoștința părțile contractante, conform disp. OG 20/2010 și Legea 289/2004. Au mai arătat reclamanții că se obligă, în cazul în care contractul va fi recunoscut, să achite sumele conform graficului de rambursare.
În drept, s-au invocat disp. 948, 966, 968 Cod civil, și Legea 289/2004.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar contractul bancar, anexa contractului de credit, contract de ipotecă, angajament de plată a creanței din 28.03.2011 și 09.03.2012.
Legal citată, pârâta B. C. Română SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei B., excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR Sucursala B. cu privire la toate capetele de cerere și a BCR SA în ce privește capetele 2, 3, și 4 ale acțiunii, excepția insuficientei timbrări, excepția prematurității acțiunii, iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii.
Pe fondul cauzei, pârâta B. C. Română SA a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, învederând că, în ce privește primul capăt al acțiunii, singurul în care se poate reține calitatea procesuală pasivă a B.C.R. SA, contractul de cesiune de creanță îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, existând consimțământul valabil exprimat de BCR SA și ., prin semnarea și ștampilarea contractului de cesiune, fiind stipulat și detaliat obiectul contractului, având cauză licită, neexistând nicio dispoziție legală care să interzică încheierea unui astfel de contact sau să impună o anumită formă la încheierea lui, care să nu fi fost respectată. Susține pârâta că reclamanții nu indică în acțiune care este elementul esențial care atrage nulitatea absolută.
A mai arătat pârâta B. C. Română SA că respectiva cesiune de creanță nu necesită pentru valabilitatea sa acordul de voință al debitorilor cedați, aceștia rămânând terți față de convenția încheiată între cedent și cesionar, disp. art. 1391-1394 cod civil vechi fiind în totalitate respectate la încheierea contractului de cesiune. Cesiunea de creanță s-a executat prin remiterea titlurilor constatatoare ale creanței și ale garanțiilor ce însoțesc creanțele, fiind predate în original dosarele de credit, și, doar pentru opozabilitatea cesiunii față de terți, deci, și față de împrumutații ale căror creanțe au fost cedate, legea impune îndeplinirea formalității notificării sau a acceptării cesiunii de către debitorul cedat. Legea nu condiționează ad validitatem existența valabilă a cesiunii de creanță de notificarea debitorului cedat. De la data notificării cesiunii, când aceasta devine opozabilă notificaților, debitorul cedat se poate libera de obligațiile sale plătind noul creditor-cesionarul.
A mai arătat pârâta B.C.R. SA că, prin notificarea de cesiune nr. HC_/22.12.2010, adresată numitului A. E., primită de acesta în data de 29.12.2010 și notificarea de cesiune nr. HC_/13.01.2011 adresată coplătitorului A. T., s-a făcut cunoscut împrumutatului/coplătitorului garant încheierea contractului de cesiune și s-a indicat contul în care urmează a se efectua orice plăți aferente creanței cedate; s-a făcut și mențiunea că cesiunea de creanță a fost înregistrată pentru opozabilitate și în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr._/22.10.2010. De la data primirii notificării, reclamanții trebuiau să facă plata în contul indicat de noul creditor ., iar, dacă s-a încheiat un angajament de plată cu privire la achitarea debitelor, acesta trebuia respectat, neavând relevanță, în privința valabilei încheieri a cesiunii, declararea anticipată a exigibilității creditului contractat de reclamanți.
Susține pârâta B.C.R. SA că, potrivit art. 1391 și urm. Cod civil, orice creanță poate forma obiect al cesiunii, nefiind o condiție ca întregul credit să fie declarat exigibil anticipat și trecut la restanță înainte de intervenirea cesiunii. Prin notificările privind încheierea cesiunii de creanțe a fost menționat și cuantumul creanței datorată de împrumutat în temeiul contractului de credit încheiat cu banca. Se mai arată că cesiunea de creanțe este reală, fiind realizată conform legii, nu s-a făcut în frauda legii și nici a debitorilor, care trebuiau să-și îndeplinească aceleași obligații decurgând din contractul de credit, dar față de un alt creditor. Contractul de credit și de garanție au fost și sunt valabile, obligațiile împrumutaților decurgând din aceste contracte trebuind îndeplinite față de alt creditor decât banca, respectiv cesionarul.
În dovedire, pârâta B.C.R. SA a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibila si respectiv ca neîntemeiata si nefondata, învederând că, așa cum reclamanții înșiși susțin prin cererea de chemare in judecata si cum se observă din lista de plați transmisa de B.C.R. SA, situația plaților si situația debitului după data cesiunii, reclamanții nu si-au îndeplinit obligațiile de plata stabilite prin contractul de credit, înregistrând restante încă de la început. În data de 08.12.2010, B.C.R. SA a transmis reclamanților notificarea nr._/05.12.2010 prin care le-a acordat un termen de gratie de 7 zile calendaristice de la emiterea notificării pentru achitarea restantei in cuantum de 829,94 Euro, atrăgându-le atenția ca neconformarea acestora va atrage exigibilitatea anticipata a întregului debit, reclamanții urmând sa piardă dreptul de a restitui creditul eșalonat. Conform notificării respective și a art. 8.3. din condițiile generale de creditare, pentru a evita declararea exigibilității anticipate, reclamanții aveau obligația să achite restanta in valoare de 829,94 Euro pana cel târziu la data de 12.12.2010. Așa cum rezulta din situația plaților transmisa de B.C.R. SA, înainte de primirea acestei notificări, ultima suma achitata de către reclamanți a fost de 220 Euro în data de 15.10.2010, iar, după transmiterea notificării, reclamanții au achitat suma de 206,48 Euro la data de 13.12.2010, peste termenul acordat in notificare si .. Astfel, la data de 13.12.2010 creditul acordat de B.C.R. SA reclamanților a devenit scadent anticipat, aceștia fiind decăzuți din dreptul de a-1 restitui eșalonat.
A mai arătat pârâta . că, în data de 22.12.2010, in calitate de cesionar, a încheiat cu B.C.R. SA, in calitate de cedent, contractul de cesiune de creanțe nr. J1128, având ca obiect transferarea de la cedent la cesionar începând cu data de 17.12.2010 a unui portofoliu de creanțe certe, lichide si exigibile rezultate din contracte de credit încheiate de B.C.R. SA cu diferite persoane fizice, în cadrul portofoliului respectiv de creanțe aflându-se si creanța certa, lichida si exigibila împotriva reclamanților rezultata din contractul de credit menționat mai sus. În vederea asigurării opozabilității cesiunii . împreună cu B.C.R. SA a procedat la înscrierea contractului de cesiune in AEGRM, astfel cum rezulta din avizul de înscriere nr. 2010-_-BYX/22.12.2010, precum si la notificarea directa a împrumutatului, astfel cum rezulta din notificarea nr. HC_/22.12.2010 si confirmarea de primire din 29.12.2010.
Susține pârâta . că sunt false susținerile reclamanților potrivit cărora au ajuns cu plata creditului la zi, nu au fost notificați de B.C.R. SA cu privire la întârzieri si nu au fost notificați cu privire la cesiune in termen de 10 zile de la încheierea contractului. În realitate, în mod valabil, in conformitate cu dispozițiile art. 8.3. din condițiile generale de creditare, a intervenit exigibilitatea anticipata a creanței, după declararea exigibilității, in mod valabil creanța împotriva reclamanților a fost cesionata ., cesiunea de creanța fiind opozabila reclamanților prin înscrierea in AEGRM si notificarea transmisa. Ulterior cesionarii creanței si notificării reclamanților, la data de 01.04.2011, in urma solicitării reclamanților nr. 58/04.01.2011, a fost de acord sa încheie cu aceștia un angajament de plata al creanței certe lichide si exigibile rezultate din contractul de credit încheiat cu B.C.R. SA, in vederea evitării demarării procedurii de executare silita, potrivit angajamentului încheiat, reclamanții recunoscând caracterul cert, lichid si exigibil al creanței, calitatea de creditor a . si obligându-se să achite debitul rezultat din contractul de credit in 12 rate lunare scadente in data de 24 ale fiecărei luni. Primele 11 rate au fost stabilite la valoarea de 207,49 Euro, iar ultima rata a fost evaluata provizoriu la suma de 19.453,65 Euro, urmând ca valoarea finala sa fie stabilita la scadenta in funcție de valoarea dobânzii stabilite in contractul de credit.
A precizat pârâta . că, deși reclamanții nu si-au îndeplinit întocmai si la timp obligațiile asumate prin angajamentul de plata, li s-a acordat totuși o reeșalonare a ultimei rate stabilite in angajament, încheind cu aceștia la data de 09.03.2012 un act adițional prin care s-a convenit ca suma de plata rămasa conform contractului de credit sa fie achitata in 6 rate lunare scadente tot in data de 24 a fiecărei luni, cu primele 5 rate egale, in valoare de 211,80 Euro, ultima rata evaluata la 19.765,44 Euro, valoarea finala a acesteia urmând sa fie stabilita ca si in primul caz in funcție de dobânda contractuala la scadență. Deși avea dreptul de a trece la executarea silita imediata a creanței preluate de la B.C.R. SA si la valorificarea imobilului ipotecat, . a înțeles sa vina in sprijinul reclamanților si sa le acorde posibilitatea achitării debitului . un an si jumătate. Susține pârâta că faptul că la încheierea actului adițional la angajamentul de plata a eliminat prevederea potrivit căreia se obliga sa renegocieze rambursarea ultimei rate, nu constituie nici un fel de abuz, nefiind obligată nici să acorde vreo esalonare de vreun fel reclamanților, nici să renegocieze eșalonarea acordată.
A mai arătat pârâta . că, având in vedere ca asa cum rezulta din avizul de înscriere a contractului de cesiune in AEGRM, cesiunea a avut ca obiect un întreg portofoliu de creante si nu numai creanța deținuta de B.C.R. SA împotriva reclamanților. Cererea reclamanților de anulare a întregului contract de cesiune nu este admisibila pentru lipsa interesului si pentru lipsa calității procesuale active, iar cererea reclamanților privind anularea cesiunii creanței, precum si cererea pentru anularea angajamentului de plata sunt lipsite de interes, motivat de faptul că reclamanții nu au făcut dovada interesului lor in anularea efectelor cesiunii, raportat la faptul ca prin repunerea pârtilor in situația anterioara aceștia ar rămâne in continuare debitori pentru aceeași creanța certa, lichida si exigibila si doar persoana creditorului s-ar schimba, finalitatea demersului judiciar promovat fiind, astfel, șicanarea paratelor si încărcarea instanțelor cu o noua cauza. Prin anularea angajamentului de plată, reclamanții nu ar obține o situație mai bună cu privire la restituirea debitului pe care îl datorează, având in vedere ca prin repunerea pârtilor in situația anterioara reclamanții ar avea obligația achitării de îndată a întregii creanțe care nu s-a născut in temeiul angajamentului de plata, ci in temeiul contractului de credit, angajamentul oferind astfel o îmbunătățire a obligațiilor ce reveneau reclamanților, iar, in cazul anularii sale, plățile efectuate de aceștia pe perioada de valabilitate a angajamentului nu sunt supuse restituirii, deoarece acestea erau datorate potrivit contractului de credit ce constituie izvorul obligațiilor reclamanților.
Solicită pârâta . că, respingerea cererii privind anularea contractului de cesiune si a cererii privind anularea angajamentului de plata ca inadmisibile pentru lipsa interesului juridic, recunoscut si ocrotit de lege, născut si actual, personal si direct.
Mai arată pârâta . că, cesiunea de creanța a fost încheiată in mod valabil, potrivit art. 10 din condițiile generale de creditare aferente contractului de credit încheiat intre B. Comerciala R. S.A. si reclamanți, art. 1391 si urm. din Codul civil in vigoare la încheierea contractului de credit, precum si disp. art. 1566 si urm. din Codul civil actual, iar art. 71 din OUG nr. 50/2010 privind protecția consumatorului invocata de care reclamanți nu face altceva decât sa reglementeze condițiile in care are loc opozabilitatea cesiunii fata de consumator. Prin notificarea nr. HC_/22.12.2010 primita de către împrumutat la data de 29.12.2010 s-a comunicat atât numele . sediul cat si suma datorata la acel moment si contul bancar in care trebuia virata. Pe cale de consecința, cesiunea a respectat întocmai si prevederile legislației privind protecția consumatorilor.
A arătat pârâta . că, prin contractul de cesiune încheiat cu B.C.R. SA a cumpărat o creanța, adică un drept asupra unor sume de bani pe care reclamanții au obligația sa le achite si nu obligații izvorâte din contractul de credit, fiind ținută sa respecte întocmai toate dispozițiile contractului de credit pe care l-a preluat de la B.C.R. SA, fără a avea posibilitatea sa aducă acestuia vreo modificare; astfel, frauda debitorilor de care fac vorbire reclamanții nu are o existenta reala. Angajamentul de plata a fost valabil încheiat, fiind expresia art. 3711 alin. 2 din Codul de procedura civila, părțile convenind o modalitate de executare a unei obligații neonorate in mod amiabil, astfel dorind să dea posibilitatea reclamanților sa își execute obligația de buna voie, context în care susținerile reclamanților ca angajamentul de plata a fost încheiat cu vicierea consimțământului, sub amenințarea executării silite, nu au nici un suport real. Arată pârâta că le-a oferit reclamanților șansa de a nu fi supuși procedurii de executare silita, încheind cu aceștia angajamentul de plata, nefiind obținut nici un fel de avantaj injust, ci dimpotrivă renunțând temporar in favoarea reclamanților la dreptul sau de a demara executarea silita pentru întreaga suma datorata si de a valorifica imobilul adus in garanție.
Susține pârâta . că respectivul contract de credit este valabil in continuare, si își produce efectele pana la achitarea integrala a debitului de către reclamanți. In situația in care in realitate reclamanții se referă prin valabilitatea contractului la valabilitatea clauzelor privind rambursarea eșalonată a creditului, a arătat pârâta că suma împrumutată a fost declarată scadentă anticipat tot in temeiul contractului, respectiv in temeiul art. 8.3, ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către reclamanți a obligațiilor care le reveneau. A mai arătat că, in caz de culpa a împrumutatului in executarea obligațiilor asumate, termenele de plata stabilite la art. 2 si 4 din contract sunt înlăturate in condițiile prevăzute la art. 8 din condițiile generale de creditare, contractul rămânând insa in vigoare si producându-și efectele, într-adevăr altele decât cele stabilite pentru situația in care împrumutatul își executa obligațiile întocmai.
În drept, s-au invocat disp. Codului de procedura civila, Cod civil, legislația privind protecția consumatorilor.
In dovedire s-au depus la dosar contractul de credit si condițiile generale de creditare, notificarea nr._/05.12.2010 si dovada transmiterii sale, lista plaților efectuate de reclamanți către B.C.R. SA, avizul de înscriere a cesiunii in AEGRM, notificarea nr. HC_/22.12.2010 si confirmarea de primire, angajamentul de plata si actul adițional la acesta, situația debitului după preluarea creanței, situația plaților efectuate fata de ..
În replică, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondate a excepțiilor invocate de B.C.R. SA prin întâmpinare, învederând că solicită constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune încheiat între B.C.R. SA și ., și, pe fondul cauzei, solicitând respingerea apărărilor formulate de pârâți ca neîntemeiate și admiterea acțiunii, cu toate capetele de cerere invocate. Au mai solicitat reclamanții respingerea ca nefondate a excepției lipsei de interes privind anularea cesiunii de creanță și a angajamentului de plată și a excepției lipsei calității procesual active pentru anularea întregului contract de cesiune, invocate de pârâta ., motivat de faptul că au făcut dovada interesului lor juridic, născut, actual, personal și direct, chiar dacă sunt terți în raport de părțile contractante ale cesiunii de creanță, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de cesiune, pentru a înlătura efectele acestei operațiuni efectuate în mod ilegal, care a generat schimbarea condițiilor de rambursare a creditului contractat inițial, fără a putea acționa în vreun mod. Mai arată reclamanții că scopul anulării cesiunii este ca întreaga creanță pe care o au față de pârâți să fie recuperată în modalitatea din contractul de credit încheiat inițial, considerând că cesionarea s-a făcut cu nerespectarea normelor în materie de creanțe.
Susțin reclamanții că pârâta B.C.R. SA recunoaște în întâmpinare interesul lor în promovarea acțiunii privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanță, întrucât acesta produce efecte și față de reclamanți, din cuprinsul acțiunii rezultând că solicită constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanță, numai în ce privește creanța izvorâtă din contractul lor de credit.
Au arătat reclamanții că, până în prezent, pârâtele nu au făcut dovada că prețul cesiunii a fost plătit și încasat, conform art. 3 din contract, astfel încât contractul de cesiune să fie valabil, motiv pentru care solicită instanței să pună în vedere pârâtelor să facă dovada plății, respectiv încasării prețului pentru creanțele cesionate, în conformitate cu clauzele contractuale pe care le pretind valabile. Mai arată reclamanții că acest contract de credit în sumă de 22.370 Euro este unul ipotecar, garantat cu ipotecă de rang II asupra imobilului apartament, astfel că acest credit nu putea face parte din creanțele cedate de către pârâta B.C.R. SA către pârâta ., fiind evidentă nelegalitatea actului juridic încheiat cu încălcarea clauzelor contractuale dintre cele două pârâte, în detrimentul reclamanților ca împrumutați.
Susțin reclamanții că cesionarea creanței s-a efectuat fără respectarea clauzelor contractului de credit, la numai 50 de zile de întârziere la plată, deși au plătit ratele până în luna decembrie 2010 inclusiv, când a operat cesiunea de creanță. Creanța cedată nu era certă și nu putea face obiectul unui contract de cesiune, atât timp cât reclamanții și-au îndeplinit obligațiile indicate în contract și nu s-au efectuat demersuri efective de punere în întârziere de către B.C.R. SA. Mai arată reclamanții că, în momentul încheierii contractului de credit, au acționat de pe o poziție inegală cu banca, neavând posibilitatea să negocieze clauzele contractului, întregul document fiindu-le impus în forma prestabilită de bancă. Prin notificările fără număr sau dată depuse de pârâte reiese că reclamanții au fost înștiințați de faptul că debitul care face obiectul contractului de credit încheiat cu B.C.R. SA a fost cesionat, urmând ca plata creanțelor cedate, împreună cu orice drepturi, fructe sau beneficii viitoare aferente acestora să se efectueze în contul cesionarei, deschis tot la B.C.R. SA. În notificările menționate se arată că suma datorată de reclamanți este de 22.494,83 Euro, în condițiile în care până în 2010 se derulaseră deja 15 luni de împrumut, în care au plătit sume considerabile cu titlu de rate de credit, ajungând după această perioadă la o datorie mai mare decât cea împrumutată - 22.494,83 Euro față de 22.370 Euro.
Au mai arătat reclamanții că reprezentanții pârâtei .-au impus semnarea angajamentului de plată a creanței rezultând din contract, sub amenințarea executării silite a imobilului gajat în care locuiesc, societatea de recuperare menționând că după prevalarea creanței va plăti în contul acesteia ratele lunare scadente, și, dacă vor respecta graficele de rambursare emise de BCR SA, creditul va fi preluat înapoi de bancă, lucru care nu s-a mai întâmplat. Astfel, prin manevre dolosive, pârâta ., înainte de expirarea perioadei stabilite inițial, le-a prelungit perioada de rambursare printr-un act adițional la angajamentul de plată, încheiat în data de 05.03.2012, cu numai 6 luni. Pârâta a întocmit actul adițional la angajamentul de plată inițial, modificând în mod flagrant dispozițiile acestuia, . impunând un grafic de rambursare pe o perioadă de numai 6 luni, ultima rată scadentă reprezentând rambursarea anticipată a restului de credit în sumă de 19.765,44 Euro, fără posibilitatea de a solicita prelungirea perioadei de creditare, datorită abrogării abuzive a art. 9 din angajamentul de plată a creanței. Au precizat reclamanții că, solicitând pârâtei explicații, au fost amenințați cu vânzarea silită a imobilului în cazul în care nu vor plăti anticipat creditul, cererile lor de prelungire a perioadei de restituire a împrumutului, conform graficului anexat la contractul încheiat cu banca, fiind respinse. Astfel, deși contractul de credit încheiat cu B.C.R. SA și cesionat integral are o durată de 223 luni, . le-a impus rambursarea acestuia într-un an și 6 luni, conform ultimului grafic întocmit de societatea de recuperare.
Au precizat reclamanții că cesiunea este nelegală, întrucât . a fost înființată în anul 2009 și este membru al grupului B.C.R. SA, astfel, urmărind prejudicierea intereselor debitorilor. Mai arată că au achitat și îndeplinit obligațiile conform graficului de plată, însă banca nu a respectat procedura legală de notificare și trecere la executare, ci a cesionat creanțele unei societăți de recuperare, fără o înștiințare prealabilă sau invitație la negociere. Conform art. 10 din contract, banca poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din prezentul contract, dar nu în orice situație, fără explicații sau notificări, fără a exista o imposibilitate vădită de recuperare a creanțelor. Astfel, contractul de cesiune este lovit de nulitate absolută, nefiind adus la cunoștința reclamanților în mod legal, aflând despre acesta prin notificările trimise de cesionar, fapt ce contravine legii, întrucât orice clauză contractuală trebuie să fie negociată direct de către părți, fiind încălcate disp. art. 1391-1394 Cod civil, pârâta . refuzând să-i comunice o copie de pe contract, invocând caracterul confidențial al acestuia.
Mai arată reclamanții că apreciază că această manieră de recuperare a creanțelor este una dolosivă, care se apropie de activitatea de cămătărie sancționată de legea penală.
Prin precizările depuse la dosar în data de 12.11.2013, pârâta B. Comerciala R. SA a arătat că susține excepțiile invocate prin întâmpinare, iar, în ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea ca nefondata a acțiunii, învederând că tipul creditului acordat prin contract de credit nr._/28.09.2009 rezulta din cuprinsul contractului de credit, la art.1 din contract arătându-se suma creditului si tipul creditului acordat, neavând nici o relevanta garanțiile constituite pentru garantarea lui; reclamanții au beneficiat de un maxicredit cu ipoteca, deci de un credit pentru nevoi personale, garantat prin ipoteca, nicidecum de un credit ipotecar cum se încearcă a se induce, în situația acordării unui credit ipotecar, in cuprinsul contractului de credit trebuind sa se regăsească exact denumirea de credit ipotecar si trimiterea la dispozițiile legale care reglementează acest tip de credit.
A mai arătat pârâta susținerile reclamanților sunt nefondate ce privește așa zisa nerespectare a contractului de credit cu privire la notificarea obligaților contractuale anterior declarării scadentei anticipate a creditului, respectiv art.4.11 din Condiții generale de creditare anexa la contractul de credit. Prin notificarea nr._/05.12.2010 adresata împrumutatului A. E. si notificarea nr._/05.12.2010 adresata coplatitorului/garant A. T., au fost notificați sa achite in termen de 7 zile suma restanta indicata expres in notificare, fiind prevăzuta si consecința nerespectării acestei obligații, in sensul ca la expirarea termenului de plata acordat, se va considera întreg soldul datorat in temeiul contractului de credit scadent anticipat, fără îndeplinirea altei formalități si se va pierde dreptul de rambursare conform graficului in vigoare. La data emiterii notificărilor sus menționate, se înregistra o datorie totala de 829,94 Euro în baza contractului de credit. Anterior transmiterii acestor notificări privind declararea scadentei anticipate, luna de luna a fost notificat împrumutatul A. E., cu privire la faptul ca înregistra restante in achitarea creditului. Neplata datoriei la termenele scadente au generat dobânzi majorate care au mărit rata de achitat si, in situația neachitării in întregime a debitului, s-au înregistrat întârzieri ce au necesitat comunicarea si la Biroul de Credit. Prin contract de cesiune de creanța nr. J1128/22.12.2010 a intervenit cesiunea creanței, reclamanții fiind notificați cu privire ia cesiune prin notificările nr. HC_/22.12.2010 si nr. HC_/13.01.2011. Notificarea cesiunii transmisa reclamantului titular de contract A. E. a fost primita de către acesta la data de 29.12.2010, când a semnat personal confirmarea de primire a trimiterii.
Pârâta . a depus la dosar note scrise, față de răspunsul la întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibila si respectiv ca neîntemeiata si nefondata. A arătat pârâta că reclamanții realizează o confuzie intre măsura declarării exigibilității anticipate luata de BCR si operațiunea de cesionare a creanței. Măsura declarării exigibilității anticipate a fost prevăzuta in mod expres atât in contract cat si în art. 1025 Codul civil anterior, motiv pentru care prin contractul de cesiune nu au fost modificate unilateral de către condițiile de derulare a contractului, cumpărând de la B.C.R. SA o creanța deja ajunsa integral la scadenta pe care reclamanții au obligația sa o achite dintr-o data. Așa fiind, prin anularea contractului de cesiune încheiat intre . si B.C.R. SA, reclamanții ar avea de restituit aceeași creanța exigibila integral fata de creditorul inițial B.C.R. SA, fără a putea beneficia de plata eșalonată stabilita in contract, deoarece exigibilitatea a operat anterior cesiunii prin masurile luate chiar de către B.C.R. SA conform dispozițiilor art. 8 din condițiile generale de creditare. În literatura de specialitate s-a admis ca cesiunea poate opera in mod valabil atât cu titlu oneros cat si cu titlu gratuit, sancțiunea care intervine pentru neplata prețului, in conformitate cu dispozițiile art. 1365 din Codul civil, nefiind nulitatea, așa cum arată reclamanții in mod neîntemeiat, ci rezoluțiunea care poate fi aplicata numai la solicitarea vânzătorului, nu si a altor persoane.
A mai arătat pârâta . că dovada plații prețului cesiunii este irelevanta in prezenta cauza ce are ca obiect anularea contractului de cesiune, in care părțile au convenit atât asupra prețului cat si asupra creanței cedate. Creanța rezultata din contractul de credit garantata cu ipoteca nu este o creanța provenita dintr-un credit ipotecar, iar art. 6.2. din contractul de cesiune nu se refera la aceasta, potrivit art. 1 din contractul de credit suma împrumutata reprezintă maxicredit cu ipoteca cu dobânda fixa pe 1 an pentru nevoi personale, nicăieri in cuprinsul contractului nemenționându-se ca aceasta va fi folosita de către reclamanți in vederea achiziționării unui imobil.
Susține pârâta . că, indiferent de situație, chiar si in situația in care creanța ar rezulta dintr-un credit ipotecar, contractul rămâne in continuare valabil, având in vedere ca încălcarea unei garanții contractuale de către cedent nu poate duce la anularea contractului respectiv, ci cel mult la o rezoluțiune parțiala la solicitarea cesionarului, nu si a reclamanților, care sunt terți fata de contract. In acest context, aluziile reclamanților ca angajamentul de plata a fost încheiat cu vicierea consimțământului, sub amenințarea executării silite, nu au nici un suport real. Arată pârâta că OG nr. 50/2008 de care fac vorbire reclamanții vizează taxa de poluare pentru autovehicule, astfel că nu are relevanta in prezenta cauza. In cazul in care reclamanții au avut in realitate in vedere prevederile art. 71 din OUG nr. 50/2010, atât potrivit principiului de drept tempus regit actum cat si potrivit art. 95 din ordonanță, prevederile sale nu se aplica contractelor de credit încheiate anterior intrării sale in vigoare. Mai mult, chiar si in situația in care acest articol ar fi aplicabil in prezenta cauza, lipsa notificării cesiunii in termen de 10 zile nu poate constitui un motiv pentru nulitatea cesiunii, ci cel mult un motiv pentru amendarea contravenționala a profesionistului care a omis sa realizeze notificarea consumatorului in termenul prevăzut de lege.
Prin încheierea de ședință din data de 12.11.2013, instanța a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., a admis excepția lipsei capacității de folosință a B.C.R. Sucursala B., a respins excepția insuficientei timbrări și a lipsei procedurii prealabile și a unit cu fondul cauzei excepțiile invocate de ..
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanții au reiterat susținerile din acțiune și din răspunsul la întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondate a excepțiilor unite cu fondul cauzei, invocate de pârâta ., iar, pe fond, respingerea apărărilor pârâtelor ca neîntemeiate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Au arătat reclamanții că, așa cum rezultă din graficul de plată și din raportul de expertiză întocmit în cauză, după 3 luni de întârziere au efectuat două plăți de 520 Euro, în data de 03.01.2011, respectiv 898 Euro, în data de 20.04.2011, fiind astfel cu plata ratelor la zi. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că au efectuat plăți în contul debitului în sumă de 7151 Euro, dând dovadă de bună credință, din care . nu a evidențiat suma de 849 Euro; din verificările expertului asupra modalității de calcul a ratelor stabilite de . după cesionarea creanței rezultând că, după ce au plătit 18 luni ratele impuse printr-un angajament de plată, debitul a crescut, în loc să scadă, deși plățile efectuate s-au ridicat la suma de 3548,88 Euro, expertul stabilind că modalitatea de calcul a ratelor nu este transparentă, sumele fiind stabilite aleatoriu, fără a se detalia cât este dobânda, cât se rambursează din principal, ș.a., aspecte care au condus la opinia expertului că actele încheiate cu pârâta nu sunt corecte și legale, atâta timp cât cesionarul nu a respectat prevederile contractuale inițiale ale convenției de credit, conform cărora acesta este obligat să preia atât drepturile, cât și obligațiile părților.
Susțin reclamanții că se încalcă vădit dispozițiile legale în materie de cesiune de creanță, întrucât cesionarul, deși era obligat să preia contractele de credit astfel cum au fost încheiate între debitor și bancă, schimbă unilateral condițiile cesiunii, impunând propriile condiții de rambursare, nespecificate în contractele de credit cesionate, fără a exista un contact cu clauze exprese încheiat între debitor și cesionar, motiv pentru care s-a ajuns la situația ca reclamanții să fie obligați ca respectivul credit contractat pe o perioadă de 223 luni, să îl plătească în 6 luni, procedându-se la executarea silită, procedură suspendată în dosarul nr._ .
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu expertiză contabilă (fila 11-27, vol. II dosar).
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții au încheiat cu pârâta B. C. Română SA – Sucursala B. contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/28.09.2009, precum și un contract de ipotecă înregistrat sub același număr, în aceeași dată, prin care s-au obligat să garanteze împrumutul în valoare de 22.370 Euro cu imobilul proprietatea lor, situat în ., ., ..
În data de 08.12.2010, B.C.R. SA a transmis reclamanților notificarea nr._/05.12.2010 prin care le-a acordat un termen de gratie de 7 zile calendaristice de la emiterea notificării pentru achitarea restantei in cuantum de 829,94 Euro, atrăgându-le atenția ca neconformarea acestora va atrage exigibilitatea anticipata a întregului debit.
În data de 22.12.2010, ., in calitate de cesionar, a încheiat cu B.C.R. SA, in calitate de cedent, contractul de cesiune de creanțe nr. J1128, având ca obiect transferarea de la cedent la cesionar începând cu data de 17.12.2010 a unui portofoliu de creanțe certe, lichide si exigibile rezultate din contracte de credit încheiate de B.C.R. SA cu diferite persoane fizice, în cadrul portofoliului respectiv de creanțe aflându-se si creanța certa, lichida si exigibila împotriva reclamanților rezultată din nr._/28.09.2009.
Reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată să se constate: nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță nr. J1128/2.12.2010 încheiat între BCR SA și .; nulitatea absolută a angajamentului de plată a creanței rezultată din contractul de credit nr._/28.09.2009; valabilitatea contractului de credit nr._/28.09.2009, în care figurează drept părți contractante în calitate de garanți ipotecari. Au mai solicitat obligarea pârâtei . să achite către BCR România suma de 3548,88 Euro, ce reprezintă 17 luni plătite, în vederea rambursării parțiale a creditului și obligarea la cheltuieli de judecată.
B.C.R. SA a invocat lipsa calității procesuale pasive pentru capetele de cerere 2, 3 și 4, iar . a invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei interesului reclamanților cu privire la cererea acestora de constatare nulitate absolută contract de cesiune de creanța nr. J1128/22.12.2010.
Față de prevederile art. 137 Cod.pr.civ. instanța urmează a analiza cu prioritate excepțiile pentru judecarea cărora a fost nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii și care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepția invocată de B.C.R. SA cu privire la lipsa calității procesuale pasive pentru capetele de cerere 2, 3 și 4 este nefondată.
B.C.R. SA are calitate procesuală pasivă privitor la capetele de cerere 2, 3 și 4. Pretentiile reclamanților sunt formulate în legătură cu executarea contractului de credit_/28.09.2009. Nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune de creanță ar aduce în patrimoniul B.C.R. SA drepturile și obligațiile ce decurg din Contractul_/28.09.2009. Reclamantul pretinde ca sumele încasate în baza anajamentelor de plată să fie restituite B.C.R. SA de către .. Pretențiile reclamanților sunt formulate în strânsă legătură cu raportul juridic obligațional cu B.C.R. SA. Din analiza întregii cereri de chemare în judecată rezultă voința reclamanților de a fi repuși în situația stabilită prin Contractul_/28.09.2009 în urma desființării cesiunii, angajamentelor de plată și restituirii sumelor încasate de către ..
. a invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei interesului reclamanților cu privire la cererea acestora de constatare nulitate absolută contract de cesiune de creanța nr. J1128/22.12.2010 cu motivarea că prin contractul de cesiune au fost cesionate mai multe creanțe care nu-i privesc pe reclamanți. Prin răspunsul la întâmpinare reclamanții arată că din cererea inițială se înțelege clar că solicită o nulitate absolută parțială a contractului de cesiune de creanță cu motivarea că în urma cesiunii au ajuns în situația de a suporta condiții de plată mult mai oneroase decât s-a convenit inițial prin contractul de credit_/28.09.2009.
În raport și cu aceste precizări instanța va reține că cererea de constatare nulitate absolută a contractului de cesiune de creanța nr. J1128/22.12.2010 vizează o nulitate parțială privitoare la contractul_/28.09.2009.
. invocă inadmisibilitatea cererii reclamanților de a se constata nulitatea absolută a contractului de cesiune și a angajamentelor de plată pentru că reclamanților le lipsește interesul și calitatea procesuală activă.
Excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active invocate de către . sunt nefondate. Reclamanții au interesul să verifice legalitatea cesiunii.
Potrivit art. 12 din Legea 289/2004 în vigoare la momentul încheierii contractului de credit: (1) In cazul in care drepturile ce revin unui creditor printr-un contract de credit sunt cesionate unui tert, consumatorul are dreptul sa invoce impotriva tertei persoane toate drepturile contractuale pe care le are la dispozitie impotriva creditorului initial, inclusiv dreptul de compensare.
(2) Consumatorul nu poate fi obligat sa faca tertei parti nici o plata suplimentara fata de cele stabilite prin contractul de credit initial.
Reclamanții invocă modificarea abuzivă a condițiilor de restituire a împrumutului atât în ce privește termenul cât și în ce privește cuantumul sumei de restituit. Încălcarea regulilor din contractul de credit_/28.09.2009 pe calea cesiunii și a angajamentelor de plată fiind în opinia petenților de natură să provoace nulitatea absolută a contractului de cesiune și a angajamentelor de plată.
Este netemeinică și excepția lipsei de interes cu privire la cererea de anulare a angajamentului de plată invocată de către .. Lipsa de interes ar decurge din împrejurarea că prin aceste angajamente reclamanții dobândesc o situație mai avantajoasă decât cea stabilită prin contractul inițial de credit deoarece li se mai acordă posibilitatea de a achita rate și nu li se pretinde întreaga sumă într-o singură tranșă. Față de motivele invocate de către . cererea reclamanților ar putea fi cel mult nefondată dar nu lipsită de interes. Reclamanții justifică un folos practic, legitim, personal, determinat, născut și actual în momentul introducerii cerererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente vor fi respinse excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamanților invocate de către . cu privire la cererea de constatare nulitate absolută parțială contract de cesiune și nulitate absolută angajamente de plată precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a B.C.R. SA pentru capetele de cerere 2, 3 și 4.
Pe fondul cauzei, reclamanții au invocat nulitatea absolută parțială a contractului J1128/22.12.2010 prin care B.C.R. SA a cesionat creanța rezultată din contractul de credit_/28.09.2009 către . cu motivarea că: s-au încălcat regulile privind notificarea cesiunii; contractul este o manevră frauduloasă deoarece cedentul este acționarul principal al cesionarului; nu s-a respectat contractul de credit atunci când s-a procedat la declarararea exigibilități anticipate; s-au încălcat dispozițiile art. 1391-1394, art. 948, art. 966, art. 968 din Codul civil, Legea 289/2004, OG 50/2008 și OG 20/2010; contractul de credit avea o durata de 223 de luni iar cesionarul a impus prin angajamentele de plată un termen de rambursare de 6 luni; nu s-a făcut dovada plății prețului cesiunii; creanța cedată nu era una certă creditul este unul garantat cu ipotecă și nu putea fi cesionat conform art. 6, pct. 6.2. din contractul de credit; B.C.R. SA nu a notificat întârzierile la plată ci a trecut direct la declararea exigibilității anticipate a creditului și la cesionare.
Contractul de credit_/28.09.2009 prevede în art. 10 că banca poate cesiona drepturile și obligațiile sale din contract. Clauza a fost acceptată de reclamanți prin semnarea contractului. Cesiunea nu este condiționată prin contractul de credit de exigibilitatea anticipată a creditului. Dispozițiile art. 1391-1393 C. civ. nu impun condiția existenței caracterului cert, lichid și exigibil al creanței ce face obiectul contractului de cesiune de creanță.
Art. 12 din Legea 289/2004 în vigoare la data semnării contractului de credit, stabilește că în urma cesiunii consumatorul nu va fi obligat să plătească mai mult față de ceea ce s-a stabilit în contractul de credit inițial. Nu s-a indicat concret care clauză din contractul de cesiune ar îndreptăți cesionarul să execute mai mult decât este este stabilit în contractul de credit ca împrumutat și datorat. La data cesiunii 22.12.2010 reclamanții figurau cu un debit de_,26 euro (tabel –fila 42), sumă confirmată ca fiind corect calculată și de expertul contabil desemnat în cauză.
Conform art. 71(4) din OG 50/2010: Cesiunea se notifica de catre cedent consumatorului, in termen de 10 zile de la incheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
Înscrisurile de la filele 163 – 165 dovedesc îndeplinirea acestei obligații legale. Nerespectarea obligațiilor privind notificarea atrag inopozabilitatea cesiunii și plată valabilă față de cedent conform dispozițților art. 1395 Cod civil, iar nu nulitatea absolută a cesiunii.
Prin notificările de la filele 207-217 BCR SA a dovedit că în perioada martie 2010-decembrie 2010 i-a notificat de 10 ori pe creditori pentru neplata ratelor la termenle stabilite prin graficul de rambursare. Notificarea_/05.12.2010 prevede expres că neplata datoriei restante de 829,94 euro în termen de 7 zile produce scadența anticipată a întregului sold datorat. Reclamanții nu au făcut dovada achitării acestei sume în termen de 7 zile. Prin cererea de chemare în judecată s-a precizat că la data data de 03.01.2011 au achitat suma de 520 de euro, reprezentând o parte din restanță. Din anexele 1 și 2 la raportul de expertiză(filele 19-20 din dosarul 2) rezultă că în perioada august_11 nu s-au efectuat plăți.
Prin notificările de la fila 216-217 din dosar, reclamanții erau informați că înregistrează o restanță de 649,15 euro și au fost raportați la Biroul Național de Credit cu 65 de zile restanță. Instanța va reține că B.C.R. SA a respectat art. 8 din Condițiile generale de creditare și a acordat debitorilor un termen rezonabil de 7 zile în care aceștia să-și îndeplinească obligația înainte ca întregul sold să fie considerat exigibil. Dispozițiile art. 4.11. și art. 7.4. din Condițiile generale de creditare sunt foarte clare în sensul că nerespectarea obligațiilor contractuale conduce la declararea scadentă a creditului.
S-a mai invocat nulitatea contractului de cesiune pentru că art. 6, pct. 6.2. din contractul de cesiune prevede că nu pot face obiectul cesiunii contractele ipotecare. Acest pretins motiv de nulitate absolută nu se verifică în fapt pentru că art. 1 din contractul de credit prevede expres că obiectul contractului este un credit de nevoi personale.
S-a mai invocat că prin contractul de cesiune J1128/22.12.2010 s-ar fi încălcat dispozițiile art. 1391-1394, art. 948, art. 966, art. 968 din Codul civil fără a se preciza concret care este norma a cărei nerespectare ar atrage sancțiunea nulității absolute. Împrejurarea că nu s-a depus dovada plății prețului cesiunii de creanță nu poate conduce la constatarea nulității absolute a contractului. Neplata prețului ar putea conduce la rezoluțiunea contractului iar nu la nulitatea absolută.
Nulitatea ca sanctiune de drept civil lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor legale edictate pentru valabila sa încheiere.
Sancțiunea este fundamentată și în condițiile în care actului juridic îi lipsește cauza sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 966 c.civ. statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, iar art. 968 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice. Nu s-a dovedit lipsa cauzei sau caracterul nelicit al acesteia.
Cesiune creanței este o operațiune juridică reglementată atât de dispozițiile Codului civil cât și de cele ale legislației speciale invocate de reclamanți.
Nu s-a identificat o vătămare a drepturilor reclamanților produsă prin cesiune. Schimbarea termenelor de plată și a graficului de rambursare nu sunt consecințe ale cesiunii ci sunt consecințe ale declarării exigibilității anticipate. Contractul de cesiune creanță J1128/22.12.2010 nu produce efecte care să contravină legii și nici nu fraudează legea sau interesele individuale ale reclamanților.
Din probele administrate în dosar, instanța reține că cesiunea contractului de credit_/28.09.2009 s-a făcut legal și cu respectarea clauzelor contractuale(art. 10 din contract).
Cererea de constatare a nulității absolute a contractului de cesiune de creanță J1128/22.12.2010 încheiat între B.C.R. SA și . este neîntemeiată.
Prin al doilea capăt de cerere, reclamanții au mai cerut să se constate nuliatea absolută a angajamentului de plată a creanței rezultată din contractul de credit_/28.09.2009 încheiat în data de 28.03.2011 cu .. S-a afirmat că angajamentele de plată ar fi nelegale și lovite de nulitate absolută.
Din art. 3 al angajamentului de plată rezultă foarte clar că până la plata integrală a creanței reclamanții vor achita dobânzile și comisioanele stabilite prin contractul de credit. Ambele angajamente de plată(filele 16-22 din dosar) poartă semnătura reclamanților. Graficele de rambursare anexate stabilesc rate lunare fără a preciza concret ce sume vor fi imputate asupra dobânzilor și comisioanelor și ce sume vor fi imputate asupra creanței principale. Cu toate acestea pct. 4 din Angajamentul de plată prevede că imputarea sumelor se face mai întâi asupra dobânzilor și comisioanelor și apoi asupra creanței principale.
Nivelul dobânzii curente stabilite prin contractul de credit este EURIBOR +7 puncte procentuale marjă pe an. Din răspunsul la obiectivul 3(fila 15, dosar 2) și la obiecțiunile la expertiză(filele 60, 62) rezultă că . a respectat costurile stabilite în contractul de credit inițial. Chiar dacă s-ar identifica abateri de la regulile contractuale privind calcularea dobânzilor și comisioanelor convenite de părți ori de la cele privind imputarea sumelor achitate, sancțiunea care ar interveni nu este nulitatea absolută a angajamentelor de plată întrucât acestea respectă art. 12 din Legea 289/2004. Nulitatea ca sanctiune de drept civil lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor legale edictate pentru valabila sa încheiere. Încălcarea contractului legal încheiat de către una din părți nu provoacă nulitatea absolută a clauzelor care nu au fost respectate. Reclamanții au precizat prin concluziile scrise că au introdus o contestație cu privire la executarea silită a creanței care face obiectul cesiunii și angajamentelor de plată în dosarul_ .
. a preluat o creanță declarată exigibilă în totalitate prin urmare nici împrejurare că s-au stabilit termene de rambursare de 12 luni inițial și mai apoi 6 luni nu este de natură să ducă la nulitatea absolută a angajamentelor de plată. Cesionarul avea posibilitatea să pretindă restituirea integrală a sumelor împrumutate.
Pentru aceste argumente instanța va respinge cererea reclamanților privind constatarea nulității absolute a angajamentelor de plată.
Având în vedere că motivele de nulitate absolută invocate cu privire la cesiunea de creanță și angajamentul de plată a creanței rezultată din contractul de credit_/28.09.2009 încheiat în data de 28.03.2011 sunt nefondate va fi respinsă și cererea de a obliga . să plătească către B.C.R. SA suma de 3548,88 euro.
În ce privește al treilea capăt de cerere, instanța ia act că . nici nu contestă valabilitatea contractului de credit_/28.09.2009 ci insistă în executarea acestuia până la restituirea integrală a sumelor împrumutate cu plata dobânzilor și comisioanelor stabilite prin contract. Reclamanții, în fapt pretind prin acest capăt de cerere ca executarea contractului să se facă în raport cu . regulilor existentente anterior declarării exigibilității anticipate.
Așa cum s-a arătat mai sus există o culpă cert dovedită și necontestată a reclamanților pentru nerespectarea obligației de achitare a ratelor la termenele stabilite graficul de rambursare anexat contractului de credit. Notificarea_/05.12.2010 prevede expres că neplata datoriei restante de 829,94 euro în termen de 7 zile produce scadența anticipată a întregului sold datorat. Reclamanții nu au făcut dovada achitării acestei sume în termen de 7 zile. Din anexele 1 și 2 la raportul de expertiză(filele 19-20 din dosarul 2) rezultă că în perioada august_11 nu s-au efectuat plăți. Prin concluziile scrise s-a precizat de către reclamanți că, așa cum rezultă din graficul de plată și din raportul de expertiză întocmit în cauză, după 3 luni de întârziere au efectuat două plăți de 520 Euro, în data de 03.01.2011, respectiv 898 Euro, în data de 20.04.2011, fiind astfel cu plata ratelor la zi.
Prin urmare, declararea scadenței anticipate a întregului sold s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale și nu se poate reține vreun caz de nulitate absolută a acestei operațiuni, iar cererea formulată de reclamanți este nefondată. Executarea contractului de credit în raport cu B.C.R. SA ar fi fost posibil de admis numai în condițiile constatării nulității absolute a cesiunii.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din codul de procedură civilă va fi respinsă și cererea reclamanților de a obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată întrucât intimații nu au căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la cererea precizată de constatare nulitate absolută parțială a contractului de cesiune de creanță nr. J1128/22.12.2010 invocată de către ..
Respinge excepția lipsei de interes a reclamanților cu privire la cererea de constatare nulitate absolută a angajamentului de plată a creanței rezultată din contractul de credit nr._/28.09.2009 invocată de către ..
Respinge cererea precizată de constatare nulitate absolută parțială a contractului de cesiune de creanță nr. J1128/22.12.2010 încheiat între B.C.R. SA și ., formulată de reclamanții A. E. și A. T., ambii cu domiciliul în mun. B., .. 11, ., ., în contradictoriu cu pârâții . SA, cu sediul în București, sector 3, .. 5, . SA - Sucursala B., cu sediul în mun. B., .. 5, jud. B., și ., cu sediul în București, sector 3, .. 5, corp B, .> Respinge cererea de constatare nulitate absolută a angajamentului de plată a creanței rezultată din contractul de credit nr._/28.09.2009.
Respinge cererea de obligarea pârâtei . să achite către BCR România a sumei de 3548,88 euro.
Respinge celelalte pretenții.
Respinge cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare, la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. B. M.-E. P.
Red. Jud. BI /tehnored. BI/PME,
08.06.2015, 5 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2853/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2904/2015. Judecătoria... → |
|---|
