Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2616/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2616/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 16736/193/2014
Dosar nr._ Obiect: pretenții-cerere cu valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 10 MARTIE 2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE – T. C. N.
GREFIER – N. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2616
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „pretenții – cerere cu valoare redusă” privind pe reclamanta S.C. N. APASERV S.A., în contradictoriu cu pârâții D. D. și D. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat R. A., în substituirea av. D. C., care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța acordă cuvântul părților prezente asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile din facturile fiscale emise în perioada octombrie 2010 – 1 noiembrie 2011, precum și asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata debitului, a penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 19.11.2014, pe rolul Judecătoriei B. s-a înregistrat sub nr._, cererea cu valoare redusă formulată de către reclamanta . B., prin reprezentant, prin care s-a solicitat obligarea pârâților D. D. și D. S. la plata sumei de 3816,51 lei reprezentând debit, reprezentând c/v facturilor pentru serviciile apă-canal prestate și neachitate în perioada octombrie 2010 – decembrie 2013 și suma de 635,69 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului susmenționat, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 300 lei onorariu avocat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a furnizat pârâților servicii de alimentare cu apă/canal, nefiind încheiat însă un contract de furnizare/prestare. Mai arată reclamanta că referitor la debitul principal și penalități obligația pârâtei izvorăște din lege. Prin derogare de la prevederile art.42 alin.9 din LG nr.51/2006 utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 241/2006 și Legea nr. 51/2006.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei.
Instanța a solicitat reclamantei, în procedura de regularizare a cererii prevăzută de art.200 C.proc.civ., să precizeze perioada pentru care se solicită debitul și penalitățile.
Reclamanta a precizat că perioada pentru care se solicită contravaloarea serviciilor de apă prestate și neachitate este octombrie 2010 – decembrie 2013 iar calculul penalităților este calculat pentru perioada 11.11._13 (fila 42 dosar).
Pârâții nu a înțeles să formuleze întâmpinare față de acțiunea comunicată.
La termenul de judecată din data de 20.02.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru debitul și penalitățile aferente perioadei octombrie 2010 – 1 noiembrie 2011.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate în furnizarea de servicii de apă/canal, pentru care s-au emis o . facturi, astfel cum rezultă din centralizatorul depus la din dosar. Pârâții nu au achitat debitul, astfel cum rezultă din situația facturilor, rămânând astfel o sumă neachitată de 3180,82 lei din facturi fiscale emise în perioada octombrie 2010 – decembrie 2013.
Instanța reține că, potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 1073 cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la despăgubire.
În prezenta cauză, instanța apreciază că, astfel cum impun prevederile art. 249 Cod proc.civilă, reclamantul a făcut dovada că deține împotriva pârâților o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru următoarele motive: reclamanta a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă și canalizare, iar pârâții, proprietatea unui imobil dintr-un condominiu nu a solicitat debranșarea sau sistarea furnizării de servicii. Pentru serviciile prestate reclamanta a emis facturi ce au fost comunicate pârâților. Aceștia nu a achitat facturile restante și nici nu au contestat cele înscrise, acceptând astfel la plată respectivele facturi.
Instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 1 alin 1 ale Ordinului Ministerului Finanțelor nr.1077/2003, în temeiul cărora reclamanta este îndreptățită să emită facturi fiscale cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare într-un singur exemplar, situație în care acceptarea facturilor se poate face și tacit, prin necontestarea acestora.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul și penalitățile aferente perioadei octombrie 2010 – octombrie 2011, excepție ce a fost comunicată părților pentru a-și spune punctul de vedere.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției invocând dispozițiile art.1522-1523 Cod civil, arătând că prescripția este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripția, iar pârâții erau de drept în întârziere, la data formulării cererii de valoare redusă, motivat de faptul că obligația este cu executare succesivă și pârâții au neglijat să își execute lunar obligația.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitul aferent facturilor emise în perioada 10.2010 – 10.2011, instanța urmează a o admite, constatând prescris dreptul la acțiune pentru această perioadă, motivând că potrivit art. 6 alin. 4 din Noul cod civil:” prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”. Instanța reține că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele ale decretului 167/1958 art. 3, termenul fiind de 3 ani.
Conform tabelului centralizator, de la filele 16-17 dosar, aceste penalități sunt calculate prin facturi emise în perioada arătată.
Pentru penalitățile de întârziere înscrise în facturile emise în perioada octombrie 2010 – octombrie 2011 curge un termen propriu de prescripție, respectiv de la momentul facturării lor, fiind de reținut, în acest sens, dispozițiile exprese ale art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 – odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii.
Astfel, instanța, față de situația prezentată, apreciază că dreptul reclamantei la obținerea în justiție a debitului menționat, s-a prescris pentru perioada octombrie 2010 – octombrie 2011, dat fiind termenul general de 3 ani și inaplicabilitatea dispozițiilor art. 1523 Cod Civil, concluzie ce impune admiterea excepției analizate și, pe cale de consecință, constatarea prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul și penalitățile aferente perioadei octombrie 2010 – octombrie 2011.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței aferente perioadei 15.11.2011 – 16.12.2013, raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din facturile fiscale emise, în valoare totală de 2300,89 lei, care atestă obligația pârâților de plată a serviciilor prestate.
Și condiția exigibilității creanței este îndeplinită, având în vedere că, în cuprinsul fiecărei facturi se precizează momentul împlinirii scadenței obligației, iar termenele scadente s-au împlinit.
Potrivit dispozițiilor art.1025 C.proc.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1025 C.proc.civ., cererea fiind printre cele ce pot fi soluționate prin această procedură simplificată.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, izvorâte din disp. art. 30 alineat 4 din Legea 241/2006, precum și disp. art. 42 alineat 10 din Legea 51/2006, potrivit cărora “neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, acestea fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, fiind datorate începând cu prima zi după data scadenței, valoarea totală a acestora neputând depăși cuantumul debitului. Astfel, nivelul penalităților este stabilit prin raportare la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, prev. de art. 120 alineat 7 din OG 92/2003, modificată prin Legea 46/2011, privind aprobarea OUG 39/2010.
Pentru aceste motive instanța, în temeiul art.1030 C.proc.civ. va admite în parte cererea și va dispune obligarea pârâților la plata sumei de 2300,89 lei, reprezentând contravaloare servicii apă, în baza facturilor fiscale emise în perioada 15.11.2011 – 16.12.2013 și la plata penalităților de întârziere în sumă de 353,8 lei aferente aceleiași perioade.
În temeiul art.1030 C.proc.civ. hotărârea este executorie de drept.
Față de dispozițiile art. 1031 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată și având în vedere cererea expresă a reclamantei în acest sens, instanța constată culpa pârâților în declanșarea prezentului litigiu, motiv pentru care îl va obliga la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat. Instanța a dispus reducerea onorariului avocațial solicitat, de la 300 lei la 150 lei, dat fiind faptul că acțiunea formulată este una tip, iar valoarea onorariului solicitat este disproporționată în raport de valoarea cererii și complexitatea acesteia.
Văzând că cererea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitul și penalitățile calculate în perioada octombrie 2010 – octombrie 2011.
Admite, în parte, cererea având ca obiect cerere cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. N. APASERV SA, cu sediul în municipiul B., ..34, județul B., nr. de înmatriculare în Registrul Comerțului: JO_, CUI_/2009, cod IBAN RO79RNCB_0001, cu sediul procesual ales în municipiul B., .. 3, județul B. în contradictoriu cu pârâții D. D. și D. S., ambii cu domiciliul în municipiul B., .. 8, ..
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 2300,89 lei reprezentând debit facturi emise în perioada 15.11.2011 – 16.12.2013 și suma de 353,8 lei reprezentând penalități de întârziere la plată, aferente aceleiași perioade.
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Cercetată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică din data de 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. T.C./Tehnored.N.M./ex5/14.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2576/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
