Plângere contravenţională. Sentința nr. 2257/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2257/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 11778/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2257
Ședința publică de la 02.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul R. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 23.02.2015, respectiv pentru data de 02.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2014 sub numărul_, petentul R. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 13.08.2014, încheiat de intimat, exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicată prin acesta și înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul verbal contestat, a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei, pentru faptul că, în data de 13.08.2014, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, la intersecția străzii Calea Națională cu Bulevardul M. E., din municipiul B., nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni, angați în traversarea străzii, la trecerea de pietoni din dreptul magazinului Carrefour.
A susținut acesta că, se deplasa cu viteză foarte mică, iar mașina sa era deja pe trecerea de pietoni, în momentul în care pietonul a pășit pe trecere, astfel că, o eventuală oprire ar fi fost neoportună. Totodată, petentul a menționat că, autospeciala poliției, pe care era montat aparatul radar, se afla la aproximativ 100 metri distanță de locul faptei.
A mai arătat petentul că, la solicitarea sa, agentul constatator i-a prezentat imagini cu înregistrarea presupusei contravenții, imagini care însă nu erau clare.
De asemenea, petentul a invocat și jurisprudența C.E.D.O., potrivit căreia contravențiile sunt subsumate acuzațiilor în materie penală, motiv pentru care a susținut acesta că, se impune respectarea garanțiilor persoanei acuzate, una dintre acestea fiind și prezumția de nevinovăție.
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (fila 6), dovada cu drept de circulație și cartea identitate (fila 5) și planșa foto (filele 16-19).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 07.11.2014, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în data de 13.08.2014, agentul constatator aflat în exercitarea sarcinilor de serviciu pe linie rutieră pe ., a observat direct momentul în care petentul, conducând autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea drumului pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers, din fața intrării în magazinul Carrefour.
Totodată, intimatul a precizat că, fapta contravențională a fost înregistrată cu mijloacele tehnice ale autospecialei Poliției Rutiere.
A mai arătat intimatul că, în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că cele consemnate se confirmă, apreciind măsura luată ca fiind legală și oportună.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 223 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, intimatul a depus, la dosar, în copie: raportul agentului constatator (fila 23), CD-ul cu înregistarea video a contravenției (fila 22), fișă DEPABD de evidență auto (filele 24-26).
La data dea 02.12.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, cele susținute în cuprinsul plângerii contravenționale.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat și proba cu înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ., nr._, din data de 13.08.2014, s-a reținut că, la data de 13.08.2014, orele 10:33, petentul a condus autoturismul marca Ford, cu nr.de înmatriculare_, pe .. Calea Națională către . trecerea de pietoni, semnalizată prin indicatoare și marcaje, de la intersecția cu bulevardul M. E., nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea trecerii de pietoni, dinspre trotuarul din dreptul Carrefour către centrul străzii. De asemenea, în sarcina acestuia s-a reținut și faptul că, nu purta centura de siguranță (fila 6).
Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135, lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3, lit. b din O.U.G. 195/2002 și cu sancțiunea contravențională a avertismentului, pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1, lit. a, pct. 3 din O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost semnat de petent cu mențiunea „Abaterea a fost înregistrată cu aparatura montată pe MAI_. Contest decizia poliției”.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Față de conținutul plângerii contravenționale formulată, instanța reține că petentul înțelege să conteste doar prima contravenție reținută în sarcina sa, respectiv fapta prevăzută de dispozițiile art. 135, lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3, lit. b din O.U.G. 195/2002. Pe cale de consecință, instanța nu va mai analiza temeinicia procesului verbal contestat în ceea ce privește contravenția sancționată cu avertisment.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului R. D. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 13.08.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002: „(…)(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(…)b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.
Totodată, conform dispozițiilor art. 135 alin. 1 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006: „(1) Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:(…) h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Prin plângerea formulată, petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa, susținând că, autoturismul pe care îl conducea se afla deja pe trecerea de pietoni, în momentul în care pietonul a pășit pe trecerea de pietoni, astfel că oprirea sa nu ar fi fost oportună.
Petentul nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată că, intimatul a făcut dovada celor reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, situația de fapt descrisă în cuprinsul acestuia fiind susținută întru totul de înregistrarea video (fila 22) de la dosarul cauzei, din care se observă că, în data de 13.08.2014, în jurul orei 10:33:06-10:33:08, autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, de culoare albă, nu a acordat prioritate de trecere unui pietoni angajat în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător.
Din înregistrarea depusă la dosar de intimat rezultă cu claritate elementele cerute de norma legală (Ordinul nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05), respectiv data (13.08.2014) și ora (10:33), valoarea vitezei (nu este cazul), imaginea autovehiculului (nr. de înmatriculare_ ).
În ceea ce privește aparatul radar cu care a fost filmat petentul, nu are nicio importanță dacă acesta este omologat, agentul constatator putând filma cu orice aparat care i-ar fi permis acest lucru, deoarece petentul nu a fost sancționat pentru depășirea vitezei legale, caz în care ar fi fost necesară constatarea faptei cu un aparat omologat și verificat metrologic, ci pentru că nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea regulamentară, prin loc marcat și semnalizat corespunzător.
Petentul, prin plângerea contravențională a arătat că nu se face vinovat de încălcarea dispozițiilor legale privitoare la acordarea de prioritate pietonilor angajați în trecerea străzii prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, susținând că, autoturismul pe care îl conducea se afla deja pe trecerea de pietoni, în momentul în care pietonul a pășit pe trecerea de pietoni, astfel că oprirea sa nu ar fi fost oportună.
Situația de fapt invocată de acesta, este contrazisă în cauză de înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, din care reiese cu claritate că, pietonul era deja angajat în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, în momentul în care, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de petent a ajuns în dreptul trecerii de pietoni, obligându-l astfel pe pieton să se oprească pe partea carosabilă.
Aceste aspecte reies și din raportul agentului constatator, aflat la fila 23 din dosar, care a arătat că, la data de 13.08.2014, orele 10:33, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe . direct autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a trecerii de pietoni semnalizată regulamentar prin indicatoare și marcaje, aflată la intersecția cu bulevardul M. E., din dreptul ușii de acces în magazinul Carrefour, pe sensul său de deplasare.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la fapta reținută în sarcina petentului și apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 13.08.2014, îndeplinește condiția de temeinicie.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator, amenda contravențională aplicată reprezentând limita minimă prevăzută de art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002, iar neacordarea de prioritate unui pieton angajat în traversarea străzii pe sensul de mers al conducătorului auto, prezintă un grad ridicat de pericol social, întrucât este de notorietate că foarte multe accidente care se produc în prezent, au drept cauză neacordarea de prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii. Mai mult decât atât, instanța reține că petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. Totodată, instanța are în vedere și cazierul contravențional depus la dosar de către intimat filele 24 – 26, din care rezultă că petentul nu este la prima abatere de la normele rutiere, acesta fiind sancționat de mai multe ori, chiar și pentru fapte similare.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dipozițiile art. 100 alin. 3 lit. b OUG 195/2002, care prevăd că în cazul neacordării de prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a obligațiilor privind acordarea de prioritate pietonilor, iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.
Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă dispozițiile legale în materie necesitatea nu numai legală, dar si morală de a respecta aceste reguli, instanța va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 13.08.2014, așa cum a fost întocmit de organul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa în privința faptei contravenționale reținute, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată.
În baza tuturor acestor considerente, instanța apreciază că se impune respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de petentul R. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul R. D., domiciliat în ., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevard M. E., nr. 57, județul B., ca neîntemeiată.
Menține ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 13.08.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/Tehnored: C.I.V./4 ex./31.03.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3160/2015. Judecătoria... → |
|---|
