Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1567/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1567/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 11647/193/2014
- cerere cu valoare redusă -
ROMÂNIA
Judecătoria B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 11 februarie 2015
Completul compus din :
Președinte – H. F.
Grefier – O. B.
Sentința civilă nr. 1567
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect cerere cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. M. C. S.A. B., în contradictoriu cu pârâtul Avădănei C. –R..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 10 februarie 2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, susținerile părților fiind consemnate în prima încheiere de amânare a pronunțării, care împreună cu celelalte fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Asupra contestației de față, constată următoarele:
La data de 12.08.2014, pe rolul Judecătoriei B. s-a înregistrat sub nr._, cererea cu valoare redusă formulată de către reclamanta . B., prin reprezentant, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Avădănei C. –R. la plata sumei de 94,79 lei reprezentând c/v energie termică în perioada aprilie 2012 – decembrie 2013, suma de 450,66 lei penalități de întârziere aferentă perioadei 01-30 aprilie 2014 și suma de 661,69 lei cu titlu de penalități de întârziere în perioada aprilie 2012 – mai 2014, penalități de întârziere de 0,04% zi începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului ca și suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat către Asociația de proprietari nr.17 B., din care face parte și apartamentul pârâtului servicii și utilități, în baza Contractului de furnizare energie termică nr. 17T/01.10.2010 încheiat cu acesta, conform art.296 alin.(3) și art.300 alin.(3) lit.(a) din Ordinul ANRSC nr.91/2007 și art.42 alin.(1),(2) și (3) din Legea nr.51/2006.
Ulterior, la acest contract, reclamanta a încheiat cu Asociația de Proprietari nr.17 B., Actul Adițional nr.1 prin care părțile au convenit ca unitatea furnizoare să procedeze la repartizarea, facturarea și încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează în mod individual pentru toți proprietarii din condominiu.
Arată reclamanta că, deși pârâtul este deconectat de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, pe numele său a fost facturat doar contravaloarea energiei termice folosite pentru încălzirea spațiilor comune, conform art.52 alin.(1) din H.G.1588/2007, art.38 alin.(2) din Legea 325/2006, art.48 alin.(1) din Legea 230/2007 și art.9 din Ordinul nr. 343/2010 al A.N.R.S.C.
Limita dintre instalațiile aflate în proprietatea comună și instalațiile aflate în proprietate individuală dintr-un condominiu a fost stabilită încă din anul 1996, conform art. 3 din anexa nr. 2 a Legii nr. 114/1996.
Potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 230/2007, în imobilele de tip condominiu fiecare proprietar deține o proprietate imobiliară compusă din proprietatea individuală (apartament sau spațiu cu altă destinație decât cea de locuință) și o cotă-parte din proprietatea comună indiviză. La cota-parte din proprietatea comună nici un proprietar nu poate renunța, întrucât aceasta se află în stare de indiviziune forțată. Coproprietatea forțată este reglementată inclusiv de art. 649 alin. (1) lit. c) Cod civil, potrivit căruia sunt considerate părți comune aflate în coproprietate forțată și instalațiile de încălzire până la punctul de distribuție către părțile aflate în proprietate exclusivă.
Orice debranșare ulterioară nu absolvă proprietarul de obligațiile care-i revin în această calitate, lăsând responsabilitatea întreținerii, reparării și izolării termice a acestei instalații comune în sarcina celor rămași la sistemul centralizat, iar punerea la plata energiei termice consumate în spațiile comune numai a celor rămași la sistemul centralizat ar fi nejustificată și nelegală. Totodată, izolarea conductelor de la instalația de distribuție, deși are ca rezultat reducerea semnificativă a consumului, nu elimină în totalitate pierderile, a mai precizat reclamantul.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr.325/2006, Legii nr.51/2006, Legea 230/2007, H.G. 1588/2007, Ordinul nr.483/2008 al ANRSC, Ordinul nr. 343/2010 și Codul de procedură civilă.
Instanța constată în acord cu dispozițiile art. 1028 Noul Cod procedură civilă, că formularul de cerere depus de către reclamantă a fost completat corect și conține informații suficient de clare pentru legala sesizare a instanței de judecată.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată în temeiul art. 2 alin.12 din Legea nr. 146/1997.
Pârâtului, fiindu-i comunicat formularul de cerere al reclamantei și copii după înscrisurile depuse de către reclamantă, s-a conformat obligației și a depus în 30 de zile de la comunicare, formularul de răspuns în conformitate cu dispozițiile art. 1029 alin.4 Noul Cod procedură civilă, depunând și întâmpinare la dosar, potrivit art. 205 Noul Cod de procedură civilă.
De asemenea pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care solicită anularea tuturor facturilor emise de reclamantă pe numele său și anume: factura nr._/31.10.2011 în valoare de 176,55 lei, factura nr._/30.11.2011 în valoare de 488,38 lei, factura nr._/31.12.2011 în valoare de 875,07 lei,_/31.01.2012 în valoare de 1402,26 lei, factura nr._/29.02.2012 în valoare de 1839,17 lei,factura nr._/31.03.2012 în valoare de 2097,86 lei,factura nr._/30.04.2014 în valoare de 2211,32 lei,factura nr._/31.05.2012 în valoare de 2234,87 lei,factura nr._/30.06.2012 în valoare de 2260,18 lei,factura nr._/31.07.2012 în valoare de 2287,08 lei,factura nr._/31.08.2012 în valoare de 2357,98 lei,factura nr._/30.09.2012 în valoare de 2384,01 lei,factura nr._/31.10.2012 în valoare de 2410,91 lei,factura nr._/31.11.2012 în valoare de 2346,94 lei,factura nr._/31.12.2012 în valoare de 2463,84 lei,factura nr._/31.01.2013 în valoare de 2490,74 lei,factura nr._/28.02.2013 în valoare de 2515,03 lei,factura nr._/31.03.2013 în valoare de 2541,93 lei,factura nr._/30.04.2013 în valoare de 2567,96 lei,factura nr._/30.06.2013 în valoare de 2620,89 lei,factura nr._/31.07.2013 în valoare de 2647,79 lei,factura nr._/31.08.2013 în valoare de 2674,79 lei,factura nr._/30.09.2013 în valoare de 2700,72 lei,factura nr._/31.10.2013 în valoare de 2727,62 lei,factura nr._/30.11.2013 în valoare de 2753,65 lei,factura nr._/31.12.2013 în valoare de 2780,55 lei,factura nr._/31.01.2014 în valoare de 2807,45 lei,factura nr._/28.02._ în valoare de 2831,74 lei,factura nr._/31.03.2014 în valoare de 2858,64 lei,factura nr._/30.04.2014 în valoare de 2878,16 lei, factura nr._/31.05.2014 în valoare de 2898,34 lei,factura nr._/30.06.2014 în valoare de 2898,34 lei,factura nr._/31.07.2014 în valoare de 2936,04 lei, factura nr._/31.08.2014 în valoare de 2958,04 lei, ca fiind emise în mod ilegal .
Arată pârâtul că în fapt prin contractul cadru de furnizare de energie termică nr.17T din 01.10.2010 încheiat între M. C. SA și Asociația de proprietari nr.17 cu Actul adițional nr.1 la contract, încheiat sub nr.1690 din 02.12.2010 se prevede la art.1 " ...M. C. SA ...să factureze și să încaseze c/val serviciilor furnizate în mod individual pentru toți proprietarii din condominiu ..." Astfel, între reclamantă și proprietarul imobilului Avădănei L. – mama sa, în prezent decedată a fost încheiată o convenție facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 17T/1 din 01.10.2010.
Relevă pârâtul că a devenit proprietar al apartamentului 1 aflat ., ., în 07 septembrie 2011, conform certificatului de moștenitor nr.155 în urma defunctei A. L. decedată la 26 noiembrie 2010.
Susține de asemenea pârâtul că instalația este nefuncțională și în data de 28.09.2011, a formulat cererea înregistrată la S.C.M. C. SA sub nr._/28.09.2011, prin care a solicitat în mod expres aprobare pentru debranșarea instalației de încălzire a apartamentului (conform HCL 41/2010), depunând o copie a certificatului de deces a mamei mele A. L..
Această cerere a rămas fără nici un răspuns din partea reclamantei dar pentru a exista aparență de legalitate, S.C.M. C. SA a falsificat prin alterarea înscrisului convenția
Individuală nr. 17T/ din 01.10.2010, adăugându-se după Avădănei L. cuvintele și „Cormeliu”, fără a exista și semnătura sa .
Suma de 661,69 lei pretinsă prin prezenta cerere cu valoare redusă "cu titlu de majorări de întârziere înregistrate succesiv în perioada 04._ reprezintă penalități asupra tuturor facturilor emise pe numele său înod ilegal, asupra cărora deja instanța s-a pronunțat deja în mod definitiv și irevocabil, prin Ordonanța nr. 5989/21.05.2013 pronunțată în dosarul nr._/193/2012 al Judecătorie B..
Menționeză pârâtul că instalația termică din apartamentul meu era din 1975, apartamentul fiind situat la parter și instalația era nefuncțională, conductele fiind obturate (înfundate) cu piatră, rugină și mâl, iar cantitatea de energie termică nu putea fi stabilită prin calcul, în aceste condiții agentul termic nu putea circula spre corpurile de încălzire, deci neexistând contorizare individuală pe apartament, nu exista posibilitatea stabilirii unui presupus consum de energie pretins de reclamantă
Singura posibilitate de a primi energie termică la corpurile de încălzire era înlocuirea țevilor care erau obturate cu țevi noi care să corespundă standardelor în care se face calculul, ceea ce ar fi însemnat modificarea instalației, lucru interzis prin HCL nr. 41/2010 fără aprobarea specialistului furnizorului deci a ., sub sancțiune de amendă de maxim 2.500 lei
Facturile emise de . nu reprezintă dovada că, chiar în mod samavolnic mi-ar fi fost furnizată energie termică. Cantitățile de energie termică individualizate la fiecare factură nu au fost stabilite nici cu un aparat de măsură individual, nici prin calcul, nici cu repartitoare de costuri ci în mod arbitrar.
Toate probele privind debitul pretins sunt acte încheiate în mod unilateral de către reclamantă și nu reprezintă un debit real care să-i poată fi imputat.
Faptul că au fost emise facturi în mod ilegal nu constituie dovada furnizării mărfii și deci a existenței debitului pretins.
În dovedire, pârâtul-reclamant a depus la dosar înscrisuri.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de pârât, prin care a solicitat respingerea apărărilor, ca neîntemeiate și nefondate pentru următoarele considerente:
În fapt, la data de 01.10.2010 intre societatea noastră si Asociația de proprietari nr. 17 in calitate de utilizator s-a încheiat contractual de furnizare a energiei termice nr. 174 T al cărui obiect îl constituie furnizare de energie termica.
Potrivit art. 7.2 din contract, furnizorul încheie convenții de facturare individuala, care reprezintă Anexa 4 la contractul încheiat cu Asociația de proprietari, încheindu-se convenția de facturare individuala a consumurilor de energie termica nr. 17T/1 din data de 01.10.2010, cu proprietara imobilului numita A. L.
Având in vedere decesul acesteia, titularul de drept al imobilului in cauza este numitul A. C., în calitate de fiu al defunctei, așa cum reiese si din Certificatul de moștenitor autentificat sub B.N.P. C. A. - S. A.. Prin acceptarea moștenirii, drepturile si obligațiile care rezulta din aceasta se contopesc cu patrimoniul propriu al moștenitorului care răspunde de datoriile si sarcinile presupuse de moștenire, drept pentru care susținerea paratului ca nu a semnat nici un contract cu societatea noastră sunt lipsite de orice suport legal, aceasta dorind sa se sustragă obligației de plată a energiei termice consumata.
Pârâtul invocă că nu are nici o relație contractual cu subscrisa, însa lipsa unei relații contractuale directe nu-l exonerează pe proprietar de executarea unei obligații asumate de Asociația de proprietari in cadrul contractului de furnizare încheiat cu societatea noastră si cum pârâtul este membru al asociației, toate actele juridice încheiate de aceasta in limitele legii si a competentelor pe care le are, sunt opozabile membrilor asociației, inclusiv pârâtului care devine, de la momentul semnării contractului, subiect in cadrul raportului juridic contractual.
Pârâtul este membru al Asociației de proprietari nr. 17 B.. În aceasta calitate, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. j si art. 4^ din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, si ale art. 32 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, pârâtul are obligația de a achita cheltuielile efectuate pentru plata serviciilor legate de proprietățile individuale.
În același context, potrivit art. 24 alin. 4 din Legea nr. 230/2007 hotărârile proprietari sunt obligatorii, drept pentru care paratul nu se poate sustrage îndatoririlor care îi revin in calitate de deținător de imobil. Pe de alta parte, prev. art. 2 alin. 1 din Normele de aplicare ale Legii nr. 230/2007 acorda asociațiilor de proprietari calitatea de reprezentant al membrilor săi. Față de aceste din urma dispoziții asociațiile de proprietari acționează în numele și pe seama proprietarilor.
Astfel, debitorul face parte din Asociația de proprietari nr. 17 B. cu care avem încheiat Contractul de furnizare energie termică nr. 17T/2010, rezultă că toate actele juridice încheiate de asociațiile de proprietari în limitele legii și a competențelor pe care le dețin sunt opozabile membrilor asociați, inclusiv prevederea potrivit căreia . B., facturează și încasează în mod individual de la proprietarii de apartamente contravaloarea serviciilor prestate.
Potrivit Actului adițional nr. 1 la Contractul de furnizare a energiei termice nr. 7T/2010, părțile au convenit de comun acord ca începând cu data de 01.10.2010, pentru proprietarii din blocurile arondate Asociației de Proprietari nr. 17 B., . B. sa procedeze la repartizarea, facturarea si încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează, în mod individual, pentru toți proprietarii din condominiu.
Obligația de plata a agentului termic furnizat nu este doar o obligație contractuala ci si una legala, prevăzuta expres de disp. Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termica si care s-au opune proprietarilor apartamentelor situate . in lipsa unui contract încheiat intre furnizor si beneficiar.
Obiectul contractului îl constituie reglementarea raporturilor dintre furnizor si consumatorul individual privind condițiile de consum si plata contravalorii acestor consumuri, pe baza facturii emise de furnizor, pârâtul neefectuând nici o plata din suma datorata.
Conform art. 36 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii si utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natura contractuala si sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art. 41 alin. 4 lit. C din Legea nr. 51/2006, utilizatorii au obligația sa achite in termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.
Pârâtul a beneficiat constant de servicii de furnizare a energiei termice livrata de societatea noastră in temeiul convenției de facturare individuala a consumurilor de energie termica si contractului încheiat cu Asociația de proprietari, întocmindu-se fisa analitica individuala a debitorului privind contravaloarea energiei furnizate, pârâtul fiind proprietarul imobilului in cauza așa cum reiese din certificatul de moștenitor.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect penalitățile de întârziere, în cazul neachitării la termen a facturilor beneficiarul energiei termice furnizate era ținut a-si îndeplini obligația de plata in termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii documentului de plata.
Neexecutarea acestei obligații a atras, potrivit prevederilor Legii nr. 51/2006 si ale legii nr. 325/2006 (art. 38 alin.1 lit. a - neachitarea facturii in termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006), perceperea de penalități de întârziere sunt calculate pentru perioada 01.04._14, iar penalitățile solicitate în dosarul nr._/193/2012 sunt calculate pentru perioada 01._.
Furnizorul are dreptul sa aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar in mod corelativ utilizatorul/consumatorul are obligația plații acestora. Clauzele contractuale își au temeiul in dispozițiile art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, conform cărora neachitarea facturii de către utilizator in termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalități de întârziere.
Reclamanta solicită respingerea cererii reconvenționale formulată de pârât, ca neîntemeiată, având în vedere următoarele:
În baza contractului de mai sus, pentru fiecare lună calendaristică s-au emis facturi fiscale individuale către debitor, în care erau evidențiate cantitatea de energie termică consumată în luna respectivă, prețul gigacaloriei și respectiv valoarea totală de plată, pe care pe care acesta avea obligația să le achite la data scadentei prevăzută pe fiecare factură în parte.
Facturile nu au fost contestate în termen legal de pârât, acestea reprezintă c/v consumului individual de energie termică. În ce privește împrejurarea neachitării sumelor datorate, aceasta este confirmata de probele administrate, în cauză debitorul nu a făcut nici o dovada în acest sens, neexecutarea obligației rezulta cu certitudine și îi este imputabilă.
Apărările pârâtului sunt lipsite de orice suport legal, aceasta dorind sa se sustragă obligației de plată a energiei termice. Atât timp cât societatea noastră a încheiat o convenție legală cu asociația de proprietari si cu mama pârâtului, iar acesta este moștenitorul acesteia, având în vedere actele normative aplicabile in materie, considerăm că motivele de neplată invocate nu sunt pertinente.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Judecata s-a desfășurat conform dispozițiilor art. 1029 Noul Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1025 Noul Cod procedură civilă „ prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii nu depășesc suma de_ lei la data sesizării instanței”.
Instanța constată că în temeiul art. 1030 Noul Cod procedură civilă s-a împlinit termenul de 30 zile de la data când s-au primit toate informațiile necesare pentru justa soluționare a cererii, motiv pentru care va pronunța și redacta la termenul de astăzi, prezenta hotărâre.
Reclamanta . B. a chemat în judecată pe pârâtul Avădănei C. –R., pentru ca pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va da, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 94,79 lei reprezentând c/v energie termică în perioada aprilie 2012 – decembrie 2013, suma de 450,66 lei penalități de întârziere aferentă perioadei 01-30 aprilie 2014 și suma de 661,69 lei cu titlu de penalități de întârziere în perioada aprilie 2012 – mai 2014, penalități de întârziere de 0,04% zi începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului ca și suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Invocă reclamantul că între acesta și pârât au fost stabilite relații contractuale prin încheierea contractului de furnizare a anergiei termice nr.17 T din 01.10.2010 pe perioadă nedeterminată, contract ce a fost încheiat de către Asociația de Proprietari nr.17 B. din care face parte și pârâtul, în calitatea acestuia de mandatar pentru proprietari, conform art. 28 din Legea nr.230/2007 ce prevede posibilitatea asociației de proprietari de a intermedia servicii între furnizori și proprietari-consumatori în special cu privire la serviciile publice de utilități, pe baza unor contracte de prestări servicii sau de furnizare cu caracter individual, situație în care pentru contractul de furnizare cu caracter individual, drepturile și obligațiile cu privire la serviciul furnizat aparțin, pe de o parte furnizorului și de cealaltă parte proprietarului.
Reclamanta se prevalează în prezenta acțiune și de convenția de facturare individuală a consumatorilor de energie termică nr. 175/1 încheiată între reclamantă și mama pârâtului Avădănei L., alături de care a fost trecut și pârâtul, după decesul acesteia fără consimțământul său.
În baza dispozițiilor legale menționate anterior și a contractului încheiat, reclamanta are obligația de a furniza energie termică conform art.7 din contract, iar pârâtul avea obligația de a achita c/v energiei termice furnizate în baza facturilor emise se către reclamantă conform art.9 din contract și art.1 din Actul adițional nr.1/2010.
Pentru antrenarea răspunderii contractuale a pârâtului este necesară îndeplinirea mai multor condiții și anume: existența unor legături contractuale între părți, dovedită în speță prin existența contractului de furnizare a energiei termice și a contractului de facturare individuală în speță, pârâtul acceptând moștenirea după mama sa Avădănei L., existența faptei ilicite a pârâtului ce constă în cazul răspunderii contractuale în nerespectarea unei clauze contractuale în cauză fiind vorba de nerespectarea obligației de a plăti la termen și integral c/v energiei termice furnizate, existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale precum și existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu, legătură ce nu rezultă din natura creanței, întrucât pârâtul arată că a solicitat debranșarea de la furnizarea energiei termice, instalându-și centrală de apartament, apoi acestuia nu i-au fost comunicate facturile emise.
Mai mult decât atât, instanța a solicitat reclamantei să depună la dosar documentele de plată pentru plățile efectuate de pârât aferente facturilor pentru care s-au calculat penalitățile, perioada și cuantumul, să facă dovada furnizării și contorizării energiei termice livrate, să depună la dosar nota de constatare, ca răspuns la sesizarea pârâtului că țevile de la livrare a energiei termice sunt nefuncționabile, cum a fost soluționată cererea de debranșare, aspecte la care reclamanta nu a formulat nici un răspuns, ori sarcina probei conform disp.art. 249 din Noul Cod de procedură civilă revine celui ce face o susținere în cursul procesului, respectiv reclamanta.
Or, în cazul în care un proprietar este debranșat de la rețeaua centrală de furnizare a energiei termice pentru imobilul având destinația de locuință, se constată că acesta este obligat să achite doar contravaloarea cotei părți din consumul comun în imobilele tip condominiu.
Prin urmare, instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada livrării energiei termice către pârât în sumă de 94,79 lei în perioada 01 – 30 aprilie 2014 în condițiile în care pârâtul a solicitat debranșarea încă din septembrie 2011, reclamanta nefăcând dovada contrarie, cu atât mai puțin penalitățile de întârziere aferente perioadei aprilie 2012 – mai 2014 în sumă de 661,69 lei.
Pentru aceste motive, instanța reținând că nu există un consum de energie termică dovedit de către reclamantă, că nu există o culpă contractuală a pârâtului, nefăcându-se dovada nici a comunicării facturilor emise, instanța va respinge cererea formulată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată și va admite cererea reconvențională a pârâtului constatând că acesta nu datorează sumele menționate mai sus.
Cererea pârâtului-reclamant privind cheltuielile de judecată apare întemeiată în baza art. 1031 din Noul Cod de procedură civilă pentru suma de 212,06 lei, reprezentând taxă timbru pentru cererea reconvențională.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. M. C. S.A. B., prin reprezentant legal – F. S., cu sediul în municipiul B., ., jud. B., cod unic de înregistrare_, număr de înmatriculare în registrul Comerțului J07/144/07.05.2010, în contradictoriu cu pârâtul Avădănei C. –R., cu domiciliul în B., .,.,..
Admite în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Avădănei C.-R. în contradictoriu cu reclamata-pârâtă . B. și constată că pârâtul nu datorează suma de 94,79 lei reprezentând c/v energie termică și suma de 661,69 lei penalități de întârziere.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 212,06 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul B., cerere ce se va depune la Judecătoria B..
Dată în Camera de Consiliu
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2015
Președinte, Grefier,
Redactat H.F./Tehnoredactat O.B
Ex.4/03.04.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 2092/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1196/2015.... → |
|---|
