Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2906/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2906/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 2906/2015
Dosar nr._ - cerere cu valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
Ședința Camerei de Consiliu din data de 19.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - B. P.
GREFIER - P. I.
SENTINȚA CIVILĂ NR.2906
Pe rol judecata cererii cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. M. C. S.A. B., prin reprezentant legal – F. S., în contradictoriu cu pârâții M. A. M. și M. T. A..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu au lipsit părțile fiind prezent curatorul special Av. R. G. pentru pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că nu s-a solicitat o dezbatere orală între părți și că nu a fost formulată întâmpinare de către pârât iar reclamanta a depus un punct de vedere cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Av. R. G. pentru pârâți arată că a luat la cunoștință de înscrisul depus la dosar și că nu dorește un termen în acest sens menționând în același sens că nu mai există cereri de soluționat, probe de administrat sau excepții de invocat solicitând, în același timp, acordarea cuvântului pe excepție și fond.
În temeiul art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Av. R. G. pentru pârâți solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru debitul aferent facturilor fiscale emise în perioada octombrie 2010 – octombrie 2011, iar pe fond admiterea în parte a cererii de valoare redusă.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față :
Prin cererea înregistrată în data de 05.12.2014 pe rolul Judecătoriei B., reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții M. A. M. și M. T. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 464,28 lei reprezentând contravaloare cote comune de energie termică aferentă perioadei octombrie 2010- aprilie 2014. Reclamanta a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata penalităților în procent de 0,04% pe zi de întârziere, de la data înregistrării acțiunii și până la achitarea debitului principal.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a furnizat către Asociația de proprietari nr. 36 B., asociație din care face parte și pârâtul, servicii și utilități cu privire la care se încheiase contractul de furnizare nr. 36T/01.10.2010, în temeiul dispozițiilor Ordinului ANRSC nr. 91/2007 și ale Legii nr. 51/2006. Ulterior, s-a semnat actul adițional nr. 1 la contractul de furnizare menționat, act prin care părțile au convenit ca reclamanta să repartizeze, să factureze și să încaseze contravaloarea serviciilor furnizate, în mod individual, pentru toți proprietarii din condominiu.
Învederează reclamanta că, dată fiind calitatea de membru al asociației de proprietari a M. A. M. și M. T. A., toate actele juridice încheiate de respectiva asociație îi sunt opozabile, inclusiv prevederea că S.C. M. C. SA B. facturează și încasează în mod individual contravaloarea serviciilor prestate. Întrucât pârâții apare deconectat de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, în sarcina sa a fost calculată doar valoarea energiei termice utilizate pentru încălzirea spațiilor comune, în temeiul dispozițiilor HG nr. 1588/2007 (art. 52 alin. 1 și art. 32 alin. 3), ale Legii nr. 325/2006 – art. 38 alin. 2, ale Legii nr. 230/2007 – art. 48 alin. 1 și ale Ordinului ANRSC nr. 343/2010 – art. 9.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 325/2006, ale Legii nr. 51/2006, ale Legii nr. 230/2007, ale H.G. nr. 1588/2007, ale Ordinului nr. 483/2008 al ANRSC, ale Ordinului nr. 343/2010.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând la dosar, în copie, contractul de furnizare și actul adițional invocate, facturi fiscale, situație debit restant.
Pârâții nu s-a prezentat si nu a formulat apărări în cauză.
În temeiul art. 167 alin. 2 și 3 instanța a dispus citarea pârâților prinpublicitate și a numit prin tragere la sorți, în vederea ocrotirii intereselor acestora, un curator special în persoana Av. R. G. și a fixat onorariu provizoriu în cuantum de 200 lei în sarcina reclamantei. Onorariul curatorului special a fost achitat achitat cu ordinul de plată nr. 195/10.02.2015 în contul Baroului B..
La primul termen de judecată Av. R. G. pentru pârâți a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru debitul mai vechi de trei ani anteriori datei introducerii cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâții M. A. M. și M. T. A. au devenit membri ai Asociației de proprietari nr. 36 B. în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2609/11.08.2011 . În această calitate, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. j și art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, și ale art. 32 din Normele Metodologice de aplicarea a Legii nr. 230/2007, pârâții are obligația de a achita cheltuielile efectuate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale sau pentru servicii legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune.
Se mai reține, în același context, că potrivit prevederilor art. 24 alin. 4 din Legea nr. 230/2007, hotărârile asociațiilor de proprietari sunt obligatorii inclusiv pentru proprietarii din condominiu care nu sunt membri ai asociației, astfel încât, chiar dacă pârâtul nu ar fi aderat expres la asociație, nu se poate sustrage îndatoririlor care îi revin în calitate de deținător de imobil. Pe de altă parte, este de observat că prevederile art. 2 alin. 1 din Normele de aplicare ale Legii nr. 230/2007 acordă asociațiilor de proprietari calitatea de reprezentant al membrilor săi (asociațiile se înființează în scopul reprezentării și susținerii intereselor comune ale proprietarilor…). Față de aceste din urmă dispoziții, este de admis că asociațiile în discuție acționează în numele și pe seama proprietarilor, cărora le revine îndatorirea de a onora obligațiile însușite prin reprezentant.
Reține instanța că, în speță, Asociația de proprietari nr. 36 B. a încheiat cu societatea reclamantă contractul de furnizare nr. 36T/01.10.2010, contract prin care (art. 11, art. 9 – fila 86 și urm.) s-a obligat să calculeze consumul de energie înregistrat la beneficiarii finali și să achite contravaloarea acestuia. Prin art. 12 alin. 2 lit. b, s-a mai convenit ca, pentru situația în care nu sunt montate repartitoare de costuri ori sunt deconectări de la instalația interioară de distribuție a energiei termice, cantitatea de energie termică pentru încălzire consumată în spațiile comune se calculează proporțional cu raportul dintre suprafața echivalentă termică a corpurilor de încălzire montate în spațiile comune, luată împreună cu cea a conductelor rețelei interioare de distribuție și încălzire ce traversează spațiile comune și suprafața echivalentă termic totală din condominiu.
Părțile contractante au încheiat și un act adițional la convenție, act prin care societatea reclamantă a procedat la preluarea atribuției de repartizare, facturare și încasare a contravalorii energiei termice furnizate, în mod individual, proprietarilor de apartamente.
Față de dovada stabilirii relațiilor contractuale între . și asociația din care fac parte pârâții, este de prezumat că reclamanta a furnizat/furnizează servicii specifice și către imobilul proprietatea pârâților, situație în care se actualizează regulile speciale reglementate de dispozițiile HG nr. 1588/2007 (art. 52 alin. 1 – cheltuielile cu consumurile comune de energie termică din spațiile aflate în proprietate comună, anume casa scării, culoare, spălătorii, uscătorii, subsol, holuri și alte asemenea, se repartizează proporțional cu cota parte de proprietate indiviză care îi revine fiecărui proprietar…) și ale Ordinului ANRSC nr. 343/2010 (art. 9 – cantitatea de energie termică aferentă consumului comun în imobilele tip condominiu, indiferent dacă pentru individualizarea costurilor se utilizează repartitoare sau contoare de energie termică individuale la nivel de apartament, se repartizează proporțional cu cota indiviză și se achită de toți proprietarii din cadrul condominiului, indiferent dacă sunt sau nu racordați la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice).
Se reține, în privința acestui din urmă act normativ, că a fost supus deja verificării, din perspectiva legalității sale, și că prin Decizia nr. 2789 din 05.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, hotărârea atacată (Sentința nr. 216 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Suceava) fiind modificată în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.
Este de observat, prin urmare, că legiuitorul a instituit obligația de participare la cheltuielile aferente spațiilor comune și în ceea ce privește serviciile de furnizare a energiei termice. În concret, chiar dată un proprietar de apartament (parte a unui condominiu) nu este racordat la sistemul centralizat de încălzire, calitatea de coindivizar asupra spațiilor comune îl obligă a suporta, proporțional cotei sale indivize, serviciile de termoficare de care au „beneficiat” aceste spații.
În temeiul dispozițiilor invocate, reclamanta a calculat și a facturat, aferent intervalului octombrie 2010- aprilie 2014, un debit în valoare de 464,28 lei. Potrivit mențiunilor înscrise în facturile emise, mențiuni ce preiau clauzele contractului inițial, beneficiarul energiei termice furnizate era ținut a-și îndeplini obligația de plată în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii documentului de plată.
Neexecutarea acestei obligații atrage, potrivit prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006 și ale art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 325/2006, perceperea de penalități de întârziere, după 30 de zile de la scadență, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Articolul 248 alin. (1) din codul de procedură civilă instituie regula conform căreia instanța va soluționa mai întâi excepțiile de procedură cât și cele de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, instanța va proceda la analiza cu prioritate a excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți prin intermediul curatorului special Av. R. G..
Potrivit art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil:„Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”. Raportat la debitele pentru care s-a solicita constatarea intervenției prescripției, respectiv perioada octombrie 2010 – noiembrie 2011, instanța reține ca neîntemeiate susținerile reclamantei cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor N.C.civ.
Cum, în cauză, prescripția a început să curgă înainte de data intrării în vigoare a Codului civil, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă ( în vigoare la acea dată), iar conform prevederilor art. 18 din acest act normativ, instanța este obligată să cerceteze, chir din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Mai reține instanța că, potrivit art.3 teza I din Decretul 167/1958, „termenul prescripției este de 3 ani”.
Așadar, pentru debitul aferent facturilor fiscale emise în perioada octombrie 2010 – octombrie 2011, termenul de prescripție al dreptului la acțiune s-a împlinit, pentru fiecare în parte.
Față de considerentele expuse, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți prin intermediul curatorului special Av. R. G. și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea cu privire la debitul aferent perioadei octombrie 2010 – octombrie 2011, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Față de aspectele de fapt astfel reținute, în temeiul art. 969 și 1073 Cod civil, instanța urmează a admite în parte acțiunea și a obliga pârâții la plata sumei de 198,54 lei reprezentând contravaloarea energiei termice (cote comune) furnizate în intervalul noiembrie 2011 – aprilie 2014, cu penalități de întârziere în procent legal pe zi, calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale emise în perioada noiembrie 2011 – aprilie 2014 și până la achitarea debitului principal, fără a putea depăși cuantumul acestui debit (aspect interzis de prevederile legilor menționate).
Fiind in culpa procesuala, în temeiul art. 1031 C.pr.civ., pârâții vor fi ținuți și de plata cheltuielilor de judecată în sumă de 250 lei (taxa de timbru și onorariu curator special).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitul aferent facturilor fiscale emise în perioada octombrie 2010 – octombrie 2011, invocată de pârâți prin curator special.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâții M. A. M., cu ultimul domiciliu cunoscut în B., .. 30A, ., . și M. T. A., cu ultimul domiciliu cunoscut în B., .. 3, ., ..
Obligă pârâții la plata, către reclamantă, a sumei de 198,54 lei reprezentând contravaloarea energiei termice (cote comune) aferente perioadei noiembrie 2011 - aprilie 2014, cu penalități de întârziere prevăzute de lege pe zi, de la data scadenței și până la plata efectivă a debitului principal.
Obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 250 lei.
Executorie.
Cu drept de apel, ce se va depune la Judecătoria B. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, data de 19.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. Jud. B.P. /Tehnored. P.I.., 4 ex./23.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3966/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2932/2015.... → |
|---|
