Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2175/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2175/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 15749/193/2014
Dosar nr._ Cerere de valoare redusă
Pretenții bănești
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din 26 februarie 2015
Completul compus din
PREȘEDINTE - M. C. C.
GREFIER - D. S.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 2175
Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanta . SRL, prin reprezentant în contradictoriu cu pârâta H. S., având ca obiect cerere de valoarea redusă - pretenții bănești.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Verificându-și competența în temeiul art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial potrivit art. 1027 alin. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) și art. 107 Noul Cod procedură civilă.
Instanța reține că, prin adresa din 13.11.2014, primită de reclamantă la data de 24.11.2014, i-a pus în vedere acesteia să depună copii ale facturilor fiscale restante în sumă de 552,56 lei, menționate la rubrica „soldul la data ultimei facturi” din factura emisă în data de 02.11.2011, însă reclamanta nu s-a conformat.
Instanța apreciază că în prezenta cauză procedura specială cu privire la cererile de valoare redusă este admisibilă față de dispozițiile art. 1025 și 1028 Noul Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța constată că nu s-a solicitat o dezbatere orală între părți și că pârâta nu a înaintat formularul de răspuns comunicat de instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
În temeiul art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța declară închisă cercetarea procesului.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 28.10.2014 sub nr._, reclamanta . SRL, prin reprezentant a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, reglementată de art. 1025-1032 Noul Cod procedură civilă, obligarea pârâtei H. S. la plata sumelor de: 558,04 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații integrate Orange, 89 lei cu titlul de dobândă legală și 560,55 lei taxă de reziliere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, între Orange România SA (fosta .) și pârâtă a intervenit contractul de servicii de telecomunicații integrate (telefonie mobilă și trafic de date de tip GPRS) nr._ din 27.06.2011, pentru codul de abonat_. În baza acestui contract, Orange România SA a prestat pârâtei serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturile JAF_ din 02.02.2012, JAF_ din 03.01.2012, JAE_ din 02.12.2011, facturi care nu au fost achitate integral de către debitoare. Pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități de întârziere până la concurența cu debitul principal, iar apoi s-au calculat dobânzi legale, conform OG 13/2011.
Se menționează că dreptul de creanță al Orange România SA față de debitoarea H. S., provenind din contractul de abonament încheiat, a fost cesionat către E. K. România SRL, aceasta din urmă acționând în calitate de comisionar, achiziționând în nume propriu, dar pe seama E. International Beteiligunsverwaltungsgesellschaft MBH și Next Capital Investments Limited. Astfel, dreptul la acțiune pentru obținerea îndeplinirii obligației de plată corelative poate fi exercitat de E. K. România SRL. În plus, cesiunea de creanță a fost înregistrată la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Se precizează că reclamanta calculează dobânzi legale la debitele restante, începând cu data imediat ulterioară celei la care este stopată calcularea penalizărilor și până la data achitării integrale a debitului.
Referitor la taxa de reziliere se susține că reprezintă o justă despăgubire datorată de debitoare către Orange România SA întrucât aceasta din urmă a prestat servicii de telefonie mobilă și a predat pârâtei unul sau mai multe telefoane mobile, însă debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate pe întreaga durată a contractului, stabilită de părți, anume 24 luni. Despăgubirea a fost prevăzută ca un procent (inclusiv 100%) din valoarea abonamentelor rămase de plătit până la termenul de 24 luni stabilit de părți ca durată contractuală și a fost calculată conform art. 1.16 din documentul Temeni și Condiții Generale, ce face parte integrantă din contract, anume înmulțind contravaloarea abonamentului lunar cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale. Se apreciază că taxa de reziliere reprezintă o despăgubire justă în sensul art. 1 teza a II-a din Legea nr. 161/2010 pentru modificarea art. 84 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului și a Legii nr. 193/2000 și nu o clauză abuzivă în sensul Legii nr. 193/2000, modificată de Legea nr. 161/2010.
În final se susține că reclamanta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, constatată printr-un înscris însușit de părți prin semnătură, creanță ce poate fi valorificată în procedura cererii de valoare redusă.
Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1025 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă; art. 969 și următoarele, art. 1073, art. 1084 Vechiul Cod civil; titlul VI capitolul I din Noul Cod Civil; art. 1031 Noul Cod procedură civilă.
În dovedire s-au depus copii după facturile JAF_ din 02.02.2012, JAF_ din 03.01.2012 și JAE_ din 02.12.2011; contractul de servicii nr._ din 27.06.2011; clauzele contractuale de bază; documentul Temeni și Condiții Generale; dovada înregistrării cesiunii de creanță la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare; cartea de identitate a pârâtei.
În temeiul art. 411 lin. 1 pct. 2 Noul Cod procedură civilă s-a solicitat judecata acțiunii și în lipsa reprezentantului unității.
Pentru acțiune s-a achitat taxă judiciară de timbru în sumă de 50 lei.
Pârâta H. S. nu a restituit formularul de răspuns comunicat de instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanta reține următoarele:
La data de 27.06.2011, între Orange România SA și pârâta H. S. a fost perfectat contractul de telefonie mobilă nr._, pârâtei fiind atribuit codul de abonat_.
Prin acest contract s-a stabilit, între altele, drepturile și obligațiile părților, prețul serviciilor furnizate și modalitățile de plată, răspunderea contractuală în caz de neexecutare a obligațiilor asumate. Instanța reține că, potrivit art. 5 din Clauzele contractuale de bază, pârâta s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor furnizate în termen de maximum 14 de zile calendaristice de la data emiterii facturii (fila 21 dosar), iar potrivit art. 1.9 pct. 4 din Termeni și condiții generale pentru utilizarea abonamentelor Orange, în caz de neplată a facturii în termenul stabilit, pârâta este de drept în întârziere, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități și va datora penalități de întârziere de 0,5% pe zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii, până la data achitării integrale a debitului, cuantumul penalităților de întârziere putând depăși cuantumul sumei asupra căreia au fost calculate (fila 31 dosar).
Potrivit mențiunii inserate în contract, perioada minimă contractuală de abonament a fost de 24 luni de la încheierea acestuia, respectiv 27.06._13.
În baza contractului menționat, Orange România SA și-a îndeplinit partea sa de obligație - prestarea serviciilor de telefonie mobilă, emițând, ca urmare, și facturile corespunzătoare, respectiv nr. JAE_ din 02.12.2011, nr. JAF_ din 03.01.2012 și nr. JAF_ din 02.02.2012 (filele 16-18), așa cum se menționează și în formularul de cerere de valoare redusă (filele 7, 10), în sumă totală de 4,04 lei.
Deși în formularul de cerere de valoare redusă se face referire la un debit în sumă de 558,04 lei, valoarea celor trei facturi fiscale indicate este în sumă de 4,04 lei.
Instanța și-a exercitat rolul activ și, prin adresa din 13.11.2014, primită de reclamantă la data de 24.11.2014, i-a pus în vedere acesteia să depună copii ale facturilor fiscale restante în sumă de 552,56 lei, menționate la rubrica „soldul la data ultimei facturi” din factura emisă în data de 02.11.2011, însă reclamanta nu s-a conformat.
În ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii (4,04 lei), aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, sub aspect probatoriu creditoarea este obligată să facă dovada creanței sale, iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitoarei obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum însă, în cauză, debitoarea nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către aceasta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Constatând existența certă a acestei creanțe în favoarea Orange România SA, instanța reține că, prin contractul cadru de cesiune de creanțe din 27.09.2012 și contractul de cesiune de creanță din 30.10.2012 încheiate între Orange România SA și . SRL a intervenit o cesiune în favoarea reclamantei . SRL, având ca obiect creanța care face obiectul prezentei cauze, față de pârâta H. S..
Cesiunea a fost înregistrată la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare în data de 05.11.2012 (filele 51-52), reclamanta . SRL dobândit astfel, prin efectele unei asemenea cesiuni, dreptul de a obține executarea creanței împotriva pârâtei H. S..
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează să admită capătul principal de cerere și să oblige pârâta la plata sumei de 4,04 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. JAE_ din 02.12.2011, nr. JAF_ din 03.01.2012 și nr. JAF_ din 02.02.2012.
În ce privește cererea constând în obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, datorate de către pârâtă reclamantei ca urmare a întârzierii la plată, instanța reține că, în materia neexecutării obligațiilor având ca obiect o suma de bani, în lipsa unei evaluări convenționale a prejudiciului cauzat prin întârzierea la executare, evaluarea prejudiciului se face de către legiuitor. Astfel, legea prezumă în mod absolut că lipsa de folosință a unei sume de bani este de natură a cauza un prejudiciu egal cu dobânda legală de la data punerii în întârziere.
Or, prezenta cauza privește o creanță de natură comercială având în vedere că ea rezultă din contractul încheiat de către . SA cu Orange România SA, fiindu-i astfel aplicabile raportul juridic născut din dispozițiile legii comerciale. Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 43 Cod comercial, pârâta este de drept în întârziere, iar cuantumul dobânzii legale este cel din materie comercială, astfel cum a solicitat reclamanta, motiv pentru care instanța urmează să admită și capătul accesoriu al acțiunii și să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferentă debitului în sumă de 4,04 lei.
În ce privește obligarea pârâtei la plata taxei de reziliere în sumă de 560,55 lei, potrivit art. 84 Legii nr. 296/2004 modificată prin Legea nr. 161/2010 dreptul consumatorului la denunțarea sau rezilierea contractului nu poate fi anulat sau restrâns de nicio clauză contractuală sau înțelegere între părți, în cazurile prevăzute de lege, aceasta fiind considerată nulă de drept. Prin urmare, creditoarea nu poate pretinde o despăgubire instituită în temeiul unei clauze considerată de legiuitor nulă de drept. Prin urmare, instanța va respinge acest capăt de cerere.
În temeiul art. 1031 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei căzută în pretenții, va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 0,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, proporțional cu valoarea pretențiilor admise).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta . SRL, prin reprezentant, cu sediul în mun. București, sector 2, .. 10 A în contradictoriu cu pârâta H. S., cu domiciliul în mun. B., ., scara A, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4,04 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. JAF_ din 02.02.2012, nr. JAF_ din 03.01.2012 și nr. JAE_ din 02.12.2011, precum și dobânda legală aferentă acestui debit.
Respinge celelalte pretenții ca nefondate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 0,16 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru - proporțional cu valoarea pretențiilor admise).
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Cercetată în Cameră de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat MCC
Tehnoredactat DS
Ex 4 / 15.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1575/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2176/2015. Judecătoria... → |
|---|
