Pensie întreţinere. Sentința nr. 4908/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4908/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 4908/2015
Dosar nr._ – pensie întreținere –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 14.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. S.
Grefier: M. M.
Sentința civilă nr. 4908
La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect „pensie întreținere”, formulată de reclamantul G. D., în calitate reprezentant legal al minorilor G. R. A. și Brîușor G. A., în contradictoriu cu pârâta Brîușor N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul G. D., asistat de av. F. I. și av. D. Milatinovici R. P., pentru pârâta lipsă .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă să judece prezenta cauză, general, material și teritorial în temeiul art. 94 pct. 1 lit. a din codul de procedură civilă coroborat cu art. 107 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Av. D. Milatinovici R. P. depune la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat și reclamantului, prin care arată că este de acord cu stabilirea pensiei de întreținere prin raportare la venitul minim pe economie din România.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Părțile, prin apărători, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 255 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constată ca fiind legală, pertinentă și concludentă proba cu înscrisuri și, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și alte incidente de soluționat, în baza art. 392 din Codul de procedură civilă, președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamantul, asistat de apărător, solicită stabilirea pensiei de întreținere prin raportare la venitul minim pe economie, arătând că reclamanta nu și-a îndeplinit deloc obligația de întreținere, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin apărător, arată că este de acord cu acțiunea reclamantului, în modalitatea convenită, fără cheltuieli de judecată.
În baza art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, președintele închide dezbaterile.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.03.2015 pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamantul G. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Brâușor N., ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată să se dispună obligarea pârâtei la pensiei de întreținere pentru minorii G. A., născută la data de 26.08.2006 și R. A., născut la data de 12.11.2008, în raport de veniturile copiilor și de veniturile realizate de pârâtă, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul fiecărui copil.
În fapt, din relațiile de conviețuire dintre părți, au rezultat minorii G. A. și R. A.. În anul 2012, reclamanta l-a părăsit pe el, dar și pe copii, plecând în Italia. Reclamantul a mai arătat că pârâta nu contribuie cu nimic la creșterea și educarea minorilor, deși aceștia se află în nevoie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 516, art. 524, art. 529 și art. 459 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâta a fost legal citat, a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că este de acord ca pensia de întreținere să se stabilească prin raportare la venitul minim din România, întrucât în Italia prestează doar munci ocazionale.
În cauză, în baza art. 258 Cod procedură civilă, considerând proba cu înscrisuri pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, instanța a încuviințat-o și administrat-o pentru părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Minorii G. R. A. și Brîușor G. A. sunt copii pârâtei, astfel cum rezultă din certificatele de naștere depuse la dosar (filele 5-6 ds.).
Una dintre aceste obligații ce incumbă în egală măsură ambilor părinți este obligația de întreținere, art. 516 alin. 1 din Codul civil, dispunând că această obligație există între rudele în linie dreaptă, text de lege ce va fi coroborat cu art. 499 alin. 1 din Codul civil, conform căruia tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Totodată, art. 525 alin. 1 din Codul civil prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Potrivit art. 529 din Codul civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. De asemenea, art. 531 din Codul civil prevede că instanța va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui ce o primește.
Instanța subliniază faptul că, potrivit dispozițiilor art. 527 din Codul civil, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. Astfel, noțiunea de “mijloace” avută în vedere de art. 529 din Codul civil se referă nu doar la veniturile efectiv realizate ci, în lipsa acestora, chiar și la posibilitatea realizării unor venituri concretizată în capacitatea de muncă a persoanei obligate la întreținere.
Cu toate că nu s-a făcut dovada în cauză că pârâta ar avea un loc de muncă stabil, instanța apreciază că aceasta are totuși capacitate de muncă, nefiind demonstrată o situație contrară, și este responsabilă pentru creșterea copiilor săi, ceea ce presupune faptul că pârâta ar trebui să se preocupe să realizeze venituri pentru a-și întreține copiii. În această situație, de principiu, operează prezumția că aceasta realizează venituri cel puțin la nivelul venitului minim pe economie.
Instanța consideră că pârâta Brâușor N. ar trebui să realizeze cel puțin salariul de bază minim pe țară garantat în plată, care potrivit HG nr. 1091/2014, din 1 ianuarie 2015, salariul de baza minim brut pe țară garantat în plată a crescut de la 900 de lei până la 975 de lei, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2015, reprezentand 5,781 lei/oră.
În ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere, instanța reține dispozițiile art. 529 alin. 2 din Codul civil: când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său net lunar pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Față de cele expuse mai sus, ținând cont de vârsta minorilor și apreciind că nevoile acestora de creștere și de educare sunt ridicate, instanța apreciază că pensia trebuie sa fie stabilită spre cuantumul maxim prevăzut de lege.
În ceea ce privește momentul de la care se datorează pensia de întreținere în cuantum majorat, acesta este data cererii de chemare în judecata, respectiv 02.03.2015, potrivit art. 532 alin. 1 din Codul civil.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 525 raportat la art. 531 alin. 1 din Codul civil, instanța va admite acțiunea având ca obiect ,,pensie de întreținere”, formulată de reclamantul G. D., în calitate reprezentant legal al minorilor G. R. A. și Brîușor G. A., cu domiciliul în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta Brîușor N., cu domiciliul în Stăuceni, jud. B. și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 241,33 lei lunar (câte 120,66 lei pentru fiecare minor), în favoarea minorilor G. R. A. și Brîușor G. A., începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 02.03.2015 și până la data împlinirii de către minori a vârstei majoratului.
În temeiul principiului disponibilității părților, instanța constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect ,,pensie de întreținere”, formulată de reclamantul G. D., în calitate reprezentant legal al minorilor G. R. A. și Brîușor G. A., cu domiciliul în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta Brîușor N., cu domiciliul în Stăuceni, jud. B..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 241,33 lei lunar (câte 120,66 lei pentru fiecare minor), în favoarea minorilor G. R. A. și Brîușor G. A., începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 02.03.2015 și până la data împlinirii de către minori a vârstei majoratului.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2015.
Președinte,Grefier,
Red. S.P.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/27.05.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 4931/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4909/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
