Stabilire domiciliu minor. Hotărâre din 16-04-2015, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 3768/2015
Dosar nr._ Exercitare autoritate părintească,
stabilire locuință minor, încuviințare
purtare nume minor
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 16 aprilie 2015
Completul compus din
PREȘEDINTE - M. C. C.
GREFIER - D. S.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 3768
Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanta R. A. A. în contradictoriu cu pârâtul M. V., având ca obiect exercitare autoritate părintească, stabilire locuință minor și încuviințare purtare nume minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta și martora M. M., lipsă pârâtul și martorul M. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
S-a procedat la audierea martorei M. M., susținerile acesteia fiind consemnate în declarația de la fila 64.
Având în vedere teza probatorie și depoziția martorei M. M., instanța apreciază că nu se mai impune audierea celui de al doilea martor, astfel încât va reveni de la administrarea acestei probe.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța declară închisă cercetarea procesului și deschide dezbaterile în fond, acordând cuvântul părților prezente.
Reclamanta R. A. A. solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată.
În temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, instanța se consideră lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile în fond și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 26.02.2014 pe rolul Judecătoriei B., sub nr._ și precizată ulterior, reclamanta R. A. A. a chemat în judecată pe pârâtul M. V. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a pronunța, să dispună ca autoritatea părintească cu privire la minora M. A. M., născută la data de 06.12.2007, să fie exercitată exclusiv de către reclamantă, cu stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei și încuviințarea purtării de către minoră a numelui „R.” în loc de numele „M.”.
În motivare se arată că, dintr-o relație de uniune consensuală a părților, a rezultat minora M. A. M., aflată în creșterea și educarea reclamantei, ajutată de părinți, pârâtul înțelegând să își părăsească copilul când acesta avea vârsta de 10 luni, nemenținând legături personale cu fiica sa.
Se menționează că, la momentul nașterii fetiței, reclamanta a apreciat că este spre binele copilului ca acesta să poarte numele tatălui biologic. Însă, în prezent reclamanta dorește ca minora să-i poarte numele întrucât va crește și se va întreba de ce poartă un alt nume decât cel al mamei sale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 507, art. 505 alin. 2, art. 398, art. 496 pct. 3, art. 400, art. 450 Cod civil.
În dovedire s-au depus copii după certificatul de naștere al minorei, certificatul de naștere, cartea de identitate și actele de studii ale reclamantei, înscrisuri privind locul de muncă și locuința reclamantei.
Pentru acțiune s-a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 100 lei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. V. a precizat că este de acord ca autoritatea părintească asupra minorei M. A. M. să fie exercitată exclusiv de către reclamantă, cu stabilirea locuinței copilului la domiciliul mamei. Se menționează că, din motive obiective (locuință în județul Prahova, lipsă loc de muncă), nu poate avea grijă de fiica sa. În plus, a înțeles să părăsească imobilul unde locuia cu reclamanta când copilul avea vârsta de 10 luni și nu a păstrat legătura cu minora, neinteresându-se de situația acesteia. În plus, nu dorește să se implice în creșterea și educarea fiicei sale.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei (filele 60-61) și înaintarea de către Biroul de Stare Civilă B. a documentației care a stat la baza înregistrării nașterii minorei (filele 38-42).
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar și proba testimonială - martora M. M. propusă de reclamantă (declarație - fila 64).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
Minora M. A. M. s-a născut la data de 06.12.2007, dintr-o relație de uniune consensuală a părților, așa cum rezultă din certificatul de naștere depus în copie la fila 13.
Conform susținerilor reclamantei, necontrazise de pârât, părțile nu mai locuiesc împreună, iar minora se află la domiciliul mamei.
În cazul copilului din afara căsătoriei, a cărui filiație a fost stabilită concomitent, dacă părinții nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț, conform art. 505 alin. 1 și alin. 2 din Codul civil.
Potrivit art. 503 Cod civil, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Regula în materie este ca autoritatea părintească asupra copilului să se exercită de către ambii părinți, fiind consacrat principiul egalității părinților. În mod excepțional, autoritatea părintească poate fi exercitată de către un singur părinte, dar aceste situații de excepție trebuie bine argumentate și probate (art. 398 cod civil are ca situație premisă „motive temeinice” iar art. 507 Cod civil menționează cazurile în care autoritatea părintească poate fi exercitată de un singur părinte).
Cum pârâtul nu dorește să-și însușească rolul și responsabilitățile de părinte, așa cum rezultă din întâmpinarea formulată, dar și din depoziția martorei audiate în dosar, cum minora se află în grija mamei, tatăl înțelegând să-și părăsească fiica la circa 10 luni de la naștere, lipsind din viața copilului din motive imputabile sieși, apare oportun ca reclamantei să i se permită a decide singură asupra creșterii și educării minorei, caz în care se simplifică și situația acesteia din urmă. În absența unei colaborări între părinți, dat fiind și domiciliul în alt județ al pârâtului, reclamanta s-ar afla în imposibilitate de a lua măsurile necesare evoluției corespunzătoare a copilului, măsuri ce implică, în cazul autorității exercitate în comun, și acordul celuilalt părinte.
Astfel, față de dispozițiile art. 507 raportat la art. 398 alin. 1 Cod civil, apreciind că există motive întemeiate și, având în vedere interesul superior al copilului, instanța va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei M. A. M., născută la data de 06.12.2007, să se facă de către reclamanta R. A. A..
Sub aspectul cererii având ca obiect stabilire locuință minoră, instanța observă că reclamanta a solicitat să fie la domiciliul său, cerere față de care pârâtul nu s-a opus. De asemenea, instanța va avea în vedere referatul de anchetă socială efectuat de către Autoritatea Tutelară a Primăriei mun. B..
Din cuprinsul referatului de anchetă socială efectuată la domiciliul reclamantei rezultă că acesta locuiește împreună cu minora într-un apartament compus din două camere și dependințe, proprietatea personală a tatălui reclamantei, ce oferă condiții optime de locuit.
Se va ține cont și că minora are vârsta de 7 ani (la data pronunțării prezentei hotărâri judecătorești), vârstă care reclamă prezența și atenția permanentă a mamei, dar și menținerea constantelor care s-au cristalizat deja în viața acesteia.
Față de aceste considerente și, având în vedere prevederile art. 400 alin. 2 din Codul civil, precum și art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 în conformitate cu care exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, instanța va stabili locuința minorei M. A. M. la domiciliul reclamantei.
Conform art. 499 alin. 1 din Codul civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, iar potrivit art. 525 alin. 1 minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Minora M. A. M. are vârsta de 7 ani la data pronunțării prezentei hotărî, nu are capacitate de muncă, astfel încât starea de nevoie a acestuia se prezumă în mod absolut.
Articolul 529 alin. 1 din Codul civil prevede că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar aliniatul 2 când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Având în vedere textele legale invocate, precum și soluția ce urmează a fi adoptată cu privire la exercitarea autorității părintești asupra minorei și stabilirea domiciliului acesteia, întrucât din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă ca pârâtul ar fi încadrat în muncă și că ar realiza venituri cu caracter de continuitate, instanța urmează să calculeze obligația de întreținere prin raportare la salariul minim pe economie.
Astfel, instanța urmează să oblige pârâtul la plata lunară, în favoarea minorei, a unei pensii de întreținere în sumă de reprezintă cota procentuală de 1/4 din venitul net realizat, începând cu data de 26.02.2014 - data formulării acțiunii, până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.
Referitor la capătul de cerere privind încuviințare purtare nume minor, instanța va avea în vedere dispozițiile Codului familiei raportat la data nașterii minorei (06.12.2007) și dispozițiile art. 47 din Legea nr. 71/2011 care prevede că „stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Noului Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după .” respectiv data de 1 octombrie 2011.
Potrivit art. 64 alin. 3 coroborat cu art. 62 alin. 2 din Codul familiei, copilul din afara căsătoriei, recunoscut în același timp de ambii părți, va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite, dacă părinții nu au un nume de familie comun. În acest caz, numele copilului se stabilește prin învoiala părinților și se declară, odată cu nașterea copilului, la serviciul de stare civilă. D. în lipsa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî, ascultând pe părinți, dacă copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.
Minora A. M. a fost recunoscută de tată la momentul înregistrării nașterii sale, părinții de comun acord stabilind ca aceasta să ia numele de familiei al tatălui său, anume M. (declarație înaintată de Biroul de Stare Civilă B., din cadrul documentației care a stat la baza înregistrării nașterii minorei - fila 40).
Astfel, Codul familiei a permis părinților, încă de la momentul nașterii copilului, să cadă de acord în privința numelui de familiei al acestuia. Prin urmare, odată exercitată această opțiune, părinții nu mai pot reveni asupra acesteia și solicita, pe cale judiciară, încuviințarea purtării numelui celuilalt părinte, indiferent de motivele care stau la baza acestei solicitări.
Întrucât niciun text legal nu permite instanței să încuviințeze ca un copil născut în afara căsătoriei, a cărui filiație s-a stabilit la naștere față de ambii părinți, să poarte numele celuilalt părinte, după ce părinții de comun acord au stabilit la naștere numele de familie, se va respinge cererea reclamantei de încuviințare a purtării de către minoră a numelui „R.” în loc de numele „M.”.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea având ca obiect exercitarea autorității părintești formulată de reclamanta R. A. A., cu domiciliul în mun. B., ., ., . în contradictoriu cu pârâtul M. V., cu domiciliul în .. 2, .. Prahova.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei M. A. M., născută la data de 06.12.2007, să fie exercitată doar de către reclamanta R. A. A. și stabilește locuința minorei la domiciliul mamei, respectiv la adresa din mun. B., ., ., ..
Respinge capătul de cerere privind încuviințare purtare nume.
Obligă pârâtul la plata unei sume ce reprezintă cota procentuală de 1/4 din venitul net realizat de acesta, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei, începând cu data de 26.02.2014 (data formulării acțiunii), până la majoratul copilului.
Respinge capătul de cerere privind încuviințare purtare nume.
Ia act că nu s-au pretins cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat MCC
Tehnoredactat DS
Ex 4 / 11.06.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3661/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 4931/2015.... → |
|---|
