Plângere contravenţională. Sentința nr. 1729/2015. Judecătoria BOTOŞANI

Sentința nr. 1729/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 17617/193/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

SECȚIA CIVILĂ

Sentința nr. 1729

Ședința publică de la 16 februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A.-M. C.

GREFIER: A. H.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul V. M. S., în contradictoriu cu intimat . SRL și POLIȚIA L. B., având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat C. R. –E. substituind pe avocat Saleh- A. M. pentru petent, lipsă fiind reprezentanții intimaților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că la termenul anterior, a dispus citarea în calitate de intimată, a societății . SRL.

Din verificările efectuate din oficiu, rezultă că intimata . SRL se află în insolvență, astfel încât, având în vedere că judecarea plângerii contravenționale ar fi întârziată de judecarea cererii având ca obiect pretenții împotriva unei societăți aflate în insolvență, instanța va dispune disjungerea acestei cereri și formarea unui nou dosar având ca obiect ”pretenții”, privind pe petentul din prezenta cauză, V. M. S., în calitate de reclamant și pe S.C. HI S. R. S.R.L., în calitate de pârâtă, cu termen de judecată la data de 20.03.2015, în ședință publică, la completul CSC1, pentru când se vor cita părțile.

Cu privire la plângerea de față, apărătorul petentului arată că nu mai sunt alte cereri.

În temeiul art. 244 al.1 Cod procedură civilă instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei conform art. 392 Cod procedură civilă.

Apărătorul petentului solicită admiterea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție încheiat de Poliția L. și arată că la fila 43 dosar se află bonul cu care a fost achitată taxa de parcare la ora 12:47, iar procesul-verbal de contravenție este încheiat la ora 12:50.

Mai arată apărătorul petentului că fapta nu există, întrucât petentul a plătit parcarea, după cum rezultă din înscris, procesul-verbal de contravenție fiind netemeinic, solicitând anularea lui și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertisment.

De asemenea, arată că solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

În temeiul art. 394, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 09.08.2013, sub nr._, petentul V. M. S., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 21.07.2013 și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Totodată, petentul a solicitat obligarea intimatei la plata sumei achitate pentru deblocarea roții, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, petentul a arătat că prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, încheiat la data de 21.07.2013 de Poliția L. B., a fost sancționat cu suma de 300 lei amendă pentru că a parcat autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ în parcarea cu plată din .. 109 din B., fără a face dovada achitării taxei de parcare prin afișarea pe bord, la vedere.

A mai arătat petentul că, într-adevăr a parcat autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ în parcarea cu plată din .. 109 din B., dar a plătit și a pus bonul pe bordul mașinii.

De asemenea, a învederat că, microbuzul fiind mai înalt decât un autoturism, nu a observat că în momentul în care a închis ușa, s-a format curent și că bonul a căzut de pe bordul mașinii sau că s-a întors.

A arătat că, deși a explicat acest lucru atât celor care au blocat roata autoturismului, cât și agentului de poliție, aceștia au refuzat să îi deblocheze roata până când nu a achitat o sumă de bani.

A mai subliniat petentul că procesul-verbal de contravenție nu a fost încheiat la fața locului, iar fapta pentru carte s-a încheiat procesul-verbal de contravenție nu există.

În susținerea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială, anexând la dosar copie după: procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, încheiat la data de 21.07.2013.

Petentul nu a motivat în drept plângerea.

Acțiunea petentului a fost legal timbrată, conform dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013.

La data de 18.02.2014, petentul a formulat precizări, arătând că sancțiunea aplicată nu a fost corect individualizată, amenda contravențională nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, cu scopul urmărit și cu urmările produse.

La data de 09.04.2014, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.

În motivare, intimata a arătat că, după cum a fost consemnat și în cuprinsul procesului- verbal, petentul a parcat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în parcarea cu plată amenajată din Calea Națională, nr. 109 din municipiul B., fără a face dovada achitării taxei de parcare, prin afișarea bonului eliberat de parcomat, pe bordul autovehiculului.

A mai arătat intimata că, potrivit art. 14, alin. (13) din HCL nr. 70/2011, „Este interzisa parcarea in parcurile publice cu parcomate, daca posesorul nu face dovada achitării taxei de parcare, prin afișarea tichetului pe bordul autovehiculului si după expirarea perioadei de valabilitate a tichetului afișat."

Totodată, sancțiunea pentru nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (13) din HCL nr. 70/2011 este amenda de la 100 la 600 lei si este prevăzuta de art.26 alin. (1), lit. a).

Având in vedere ca petentul a încălcat prevederile legale menționate, intimata a precizat că s-a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 21.07.2013 de Poliția L. B., prin care s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii minime de 300 lei, cu posibilitatea achitării, în termenul de 48 ore de la data comunicării acestuia, a jumătate din acest minim, respectiv suma de 50 lei.

De asemenea, a fost dispusa măsura tehnico-administrativa de blocare a rotii autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, ca urmare a săvârșirii faptei ce constituie contravenție, prevăzută și sancționată de prevederile HCL nr. 70/2011.

Intimata a subliniat că măsura blocării roții autovehiculului parcat de petent, a fost dispusă potrivii art. 30 din HCL nr. 70/2011 și că, în mod legal s-a făcut aplicarea măsurii complementare constând în blocarea roții vehiculului, contravenția în cauză atrăgând o atare consecință, potrivii art. 33, alin1 lit. a) din HCL 70/2011.

În acest context, a menționat că suma pe care a achitat-o petentul pentru deblocarea rotii autoturismului nu reprezintă decât o despăgubire pentru serviciul de blocare/deblocare, despăgubire care rămâne legal datorată și percepută cât timp fapta a rămas existentă în realitatea juridică, iar procesul-verbal este menținut.

A mai arătat ca situația de fapt, așa cum a fost descrisa in procesul-verbal, corespunde realității, fiind percepută personal de polițistul local prin propriile simțuri și că afirmația petentului potrivit căreia "microbuzul fiind mai înalt decât un autoturism, nu a observat că bonul a fost luat de curentul format prin închiderea portierei”, nu se încadrează în categoria cauzelor care înlătură caracterul illicit al faptei contravenționale.

Mai mult, din punctul de vedere al intimatei, dacă în momentul constatării faptei, pe bordul autovehiculului nu este afișat un bon de parcare, a cărui valabilitate să nu fie expirată, acest aspect echivalează cu lipsa plații taxei de parcare.

D. fiind caracterul cert al faptei săvârșite, precum și conduita culpabilă a petentei, a apreciat că se impune atragerea răspunderii contravenționale a acesteia, că procesul-verbal ., nr._ /21.07.2013 a fost întocmit cu respectarea condițiilor de legalitate si temeinicie, până la dovada contrarie și că fapta are caracter contravențional și este prevăzută de legea contravențională, respectiv art. 14 alin.(13) din HCL nr.70/ 2011.

În ceea ce privește capătul de cerere cu privire la restituirea sumei achitate pentru deblocarea roții autovehiculului, intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, pe motiv ca această sumă reprezintă tariful pentru deblocarea roților, stabilit prin art. 41 din HCL nr. 70/2011 și încasat de operatorul de servicii . SRL B., urmând ca instanța să-1 introducă în cauză.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205-208 Cod Procedura Civilă.

În susținerea apărării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu planșe foto sau a oricăror altor probe care ar reieși din dezbateri, în măsura în care se vor dovedi a fi utile, pertinente si concludente în raport de obiectul cauzei și a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: HCL nr. 70/2011 privind organizarea circulației rutiere în municipiul B., activitatea de blocare, ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public sau privat din municipiul B. și regimul parcărilor, Anexa la HCL nr. 70 din 31 martie 2011 și planșe foto.

La data de 14.04.2014, petentul a formulat precizări, prin care a arătat că solicită și încuviințarea probei cu martorul C. L..

Prin încheierea de ședință din data de 22.09.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere referitor la restituirea sumei achitate pentru deblocarea roții autovehiculului, invocată de intimată prin întâmpinare.

La termenul din data de 28.11.2014, petentul, prin apărător, a solicitat introducerea în cauză a societății care a procedat la blocarea roților, respectiv . SRL, având în vedere faptul că prin încheierea de ședință din data de 22.09.2014, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Poliția L. a Municipiului B. în ceea ce privește capătul de cerere referitor la restituirea sumei achitate pentru deblocarea roții autovehiculului.

La termenul din data de 13.01.2015, instanța, având în vedere acordul expres al intimatei de introducere în cauză a societății . SRL cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumei de bani încasate pentru deblocarea roții, în temeiul art. 204, alin. 3 Cod proc. civ., a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimată a societății . SRL și a dispus citarea acesteia, cu copia acțiunii, a întâmpinării și a înscrisurilor atașate acestora, cu mențiunea de a depune la dosar întâmpinare în termen de 25 zile de la primirea citației.

La termenul de judecată din 16.02.2015, instanța a dispus disjungerea acestei din urmă cereri și formarea unui nou dosar având ca obiect ”pretenții”, privind pe petentul din prezenta cauză, V. M. S., în calitate de reclamant și pe S.C. HI S. R. S.R.L., în calitate de pârâtă, cu termen de judecată la data de 20.03.2015, în ședință publică, la completul CSC1.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei pentru ambele părți, proba testimonială cu martorul C. L. pentru petent și proba cu planșe foto pentru intimată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/21.07.2013, s-a reținut că la data de 21.07.2013, ora 11:55, petentul V. M. S. a parcat autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, în parcarea cu plată din Calea Națională nr. 109 din municipiul B., fără a face dovada achitării taxei de parcare, prin afișarea tichetului pe bordul autoturismului la vedere,motiv pentru care a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.14, alin.13 din HCL nr. 70/2011 cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei.

Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, acesta fiind semnat de un martor asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001.

Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere în termen legal, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petenta nu a invocat alte motive de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție.

Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul- verbal de constatare a contravenției ., nr._/21.07.2013 a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Instanța apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 14, alin. 13 din Anexa la H.C.L. nr. 70 din 31 martie 2011, astfel cum a fost modificată prin HCL nr. 144 din 30 mai 2013- Regulament privind organizarea circulației rutiere în municipiul B., activitatea de blocare, ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public sau privat din municipiul B. și regimul parcărilor, potrivit cărora ” Este interzisă parcarea în parcările publice cu parcomate, dacă posesorul nu face dovada achitării taxei de parcare, prin afișarea tichetului pe bordul autovehiculului și după expirarea perioadei de valabilitate a tichetului afișat”.

De asemenea, în conformitate cu art. 26, alin. 1, lit. a din același act administrativ, ”Constituie contravenție și se sancționează cu amendă următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite astfel încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: (...) a) încălcarea prevederilor art. (...)14, alin. (...) (13) (...) se sancționează cu amendă de la 100 lei la 600 lei pentru persoanele fizice și de la 300 lei la 800 lei pentru persoanele juridice.”

Instanța constată faptul că petentul, prin cererea de chemare în judecată, a propus administrarea probei cu înscrisuri, iar prin precizările depuse la data de 14.04.2014, a arătat că solicită și încuviințarea probei cu martorul C. L., acesta fiind audiat de către instanță în ședința publică din data de 28.11.2014.

Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 300 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.

Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.

Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicate întâmpinarea depusă de intimată, precum și înscrisurile anexate, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul C. L..

Pe cale de consecință, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că, în speță, nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.

Astfel, instanța constată că prin plângerea formulată, petentul a recunoscut că în data de 21.07.2013, a parcat autoturismul proprietatea sa, cu nr.de înmatriculare_, în parcarea cu autotaxare situată în Calea Națională, nr. 109 din municipiul B. și a arătat că a achitat taxa de parcare, bonul fiind pus pe parbriz, însă, odată cu închiderea portierei, acesta a căzut în interiorul mașinii.

În plus, instanța mai reține că martorul audiat în cauză nu a putut furniza informații exacte cu privire la locul în care era efectiv afișat tichetul de parcare, precizând doar că petentul a deschis portiera mașinii pe partea cu volanul și i-a prezentat persoanei cu care se afla în conflict, respectiv persoanei care se ocupa cu blocarea roților, un bilet, probabil tichetul de parcare.

Nu în ultimul rând, din planșele fotografice anexate la dosar de către intimată, nu rezultă că tichetul de parcare ar fi fost afișat la data constatării contravenției la loc vizibil, pe bordul autovehiculului.

Având în vedere că nu s-a făcut dovada nici uneia din situațiile expres prevăzute de art.11 din O.G.nr.2/2001, care să conducă la înlăturarea caracterului contravențional al faptei, nici chiar a unui caz fortuit, întrucât petentul putea să prevadă faptul că închiderea portierei cu putere poate crea un curent de aer care să miște tichetul de parcare de la locul unde îl pusese inițial și nici nu a dat dovadă de diligență pentru a verifica acest aspect, instanța constată că în mod temeinic s-a reținut în sarcina sa contravenția prevăzută de art.14 alin.13 din HCL nr.70/2011, deoarece la momentul controlului efectuat de reprezentanții intimatei, tichetul de parcare nu era afișat pe bordul autovehiculului, chiar dacă petentul a făcut în instanță dovada existenței tichetului de parcare achiziționat în mod valabil (fila 43 din dosar).

Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal ., nr._/21.07.2013, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentei, instanța apreciază că se impune reindividualizarea acesteia, având în vedere dispozițiile art. art.21, alin. 3 O.G. nr.2/2001, conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Întrucât petentul s-a conformat dispozițiilor legale, achitând tariful de parcare, însă din neglijență nu a verificat vizibilitatea acestuia de către organele de control și, astfel, prin fapta sa nu s-a produs niciun prejudiciu administratorului parcării, instanța va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei cu avertisment.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/21.07.2013, instanța, în temeiul art.34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul V. M. S., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI B., va înlocui amenda contravențională în cuantum de 300 lei cu avertisment și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la restituirea sumei achitate pentru deblocarea roții autovehiculului, formulat în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului B., instanța învederează că, prin încheierea de ședință din data de 22.09.2014, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimată prin întâmpinare. Pe cale de consecință, instanța va respinge capătul de cerere referitor la restituirea sumei achitate pentru deblocarea roții autovehiculului, formulat în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului B., ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453, alin. 1 Cod proc. civ., ”Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.” Având în vedere faptul că instanța urmează să mențină procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, procedând doar la reindividualizarea sancțiunii, nu se poate susține că intimata ar avea vreo culpă procesuală, motiv pentru care va fi respins capătul de cerere accesoriu privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul V. M. S., domiciliat în .. M. E., jud. B., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI B. cu sediul în B., .. 16, jud. B. .

Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 21.07.2013, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 300 de lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 21.07.2013.

Respinge capătul de cerere referitor la restituirea sumei achitate pentru deblocarea roții autovehiculului, formulat în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului B., ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea petentului de obligare a intimatei Poliția L. a Municipiului B. la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..

Disjunge capătul de cerere formulat în contradictoriu cu S.C. HI S. R. S.R.L. privind obligarea acesteia la restituirea sumei de bani achitate pentru deblocarea roții autovehiculului și dispune formarea unui nou dosar privind pe petentul din prezenta cauză, V. M. S., în calitate de reclamant și pe S.C. HI S. R. S.R.L., în calitate de pârâtă, având ca obiect pretenții, cu termen de judecată la data de 20.03.2015, în ședință publică, la completul CSC1, pentru când se vor cita părțile.

Cu cale de atac odată cu fondul.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

C. A.-M.H. A.

Aflată în C.O., semnează

președintele instanței

Red.C.M./tehnored. A.H.

4ex./ 05.06.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 1729/2015. Judecătoria BOTOŞANI